Cuprins:

1) Amigdala palatină
2) Glanda parotidă
3) Limba(secțiune prin papilele foliate ale limbii)
4) Glanda salivară mixtă
5) Dezvoltarea dintelui(stadiul precoce)
6) Dezvoltarea dintelui(stadiul tardiv)
7) Esofagul(Sectiune transversal)
8) Trecerea esofagului în stomac
9) Stomacul regiunea fundică
10) Duodenul
11) Jejunul
12) Intestinul gros
13) Ficat de om
14) Pancreasul
10) Duodenul si Jejunul

Peretele duodenului este alcatuit din tunicile:

 Mucoasă
 Submucoasă
 Musculară
 Seroasă doar suprafața anterioară, în rest adventicea

Mucoasa este formată din epiteliu, lama proprie, lama musculară.

La nivelul mucoasei deosebim urmatoarele

 Plici intestinale, fomate din mucoasa si submucoasa

 Vilozitățile
 Microvilozități

Plicile semicirculare(valve coniviente, valve Kerching) – apar in a doua jumatate a duodenului si prima a
ileonului, descresc numeric si in inaltime.

Vilozitatile

 Proprii doar interstinului subtire

 Reprezinta evaginări digitiforme ale mucoasei cu inaltime de 1,5 mm
 Miezul lor este format din tesut conjunctiv a lamei proprii a mucoasei, contine: numeroase
limfocite, plasmocite, macrophage, mastocite, fascicule de miocite netede, o retea deasa de
capilare fenestrate si un duct lacteal

Epiteliul care acoperă vilozitățile intestinale conține următoarele tipuri de celule:

 celule columnare cu bordură de absorbție (enterocite absorbante),

 celule caliciforme,
 celule ‖M‖
 celule endocrine

Enterocitele absorbante sunt celule columnare (prismatice înalte) cu polul apical dotat cu microvili,
nucleu oval eucrom deplasat spre polul bazal, citoplasmă bogată în reticul endoplasmatic rugos și neted,
cu aparat Golgi dezvoltat, numeroase mitocondrii și mulți lizozomi. Celulele cu bordură de absorbție
constituie majoritatea în cadrul epiteliului.

Celulele caliciforme sunt glande unicelulare care secretă mucinogen. Granulele de secreție se
acumulează în polul apical dilatându-l, astfel celula are polul bazal îngust, iar cel apical — voluminos
(formă de cupă, calice). Mucinogenul eliminat se transformă în mucus — o substanță vâscoasă, dar fină,
care acoperă suprafața luminală, servind ca înveliș de protecție. În colorațiile uzuale citoplasma celulelor
se colorează slab. Nucleul și organitele celulei — reticulul endoplasmatic neted, aparatul Golgi și
puținele mitocondrii sunt situate în polul bazal, lângă nucleu. Numărul de celule caliciforme în cadrul
epiteliului crește gradual de la duoden spre ileon.

Epiteliul mucoasei se afundă în lama proprie, formând criptele intestinale (glande intestinale
Lieberkühn). Criptele intestinale sunt glande simple tubulare, care se extind de la spațiile dintre
vilozități până la lama musculară a mucoasei. În duoden criptele sunt relativ scurte și ramificate,
lungimea lor apoi crește treptat spre ileon. Epiteliul criptelor conține cinci tipuri de celule:

 columnare cu bordură de absorbție,

 caliciforme,
 endocrine,
  nediferențiate
 celule cu granulație acidofilă (celule Paneth).

Celulele nediferențiate sunt celule-stem ale epiteliului mucoasei intestinale. Sunt situate în treimea
profundă a criptelor, servesc ca sursă de regenerare pentru epiteliul atât al glandelor, cât și a celui de la
suprafața vilozităților. Se divid mitotic și treptat se diferențiază în celelalte tipuri de celule. Rata de
reînnoire a epiteliului intestinal este de 5-6 zile.

Celulele cu granulație acidofilă sunt celule prismatice fără microvili, situate la fundul criptelor. Au
nuclei ovali situați la polul bazal, tot aici în citoplasmă se conține reticul endoplasmatic rugos și
mitocondrii. Aparatul Golgi este dispus deasupra nucleului. Polul apical deține numeroase granule de
secreție voluminoase, acoperite cu membrană, care se colorează intens cu eozină. Celulele secretă
enzima antibacteriană lizozimul, dar și dipeptidaze, alte enzime.

Lama proprie a mucoasei din țesut conjunctiv fibros lax, bogat în fibre elastice formează nu numai
miezul vilozităților intestinale, dar și interstițiul dintre cripte.

În lama proprie a mucoasei intestinului subțire, pe tot traiectul lui, se conțin noduli limfoizi. În duoden
și jejun nodulii sunt mici și solitari. În ileon nodulii apar voluminoși și formează agregate, cunoscute ca
plăcile Peyer (în locurile unde sunt dispuse, mucoasa proiemină în lumen). Nodulii conțin limfocite T și B,
în zonele marginale se întâlnesc plasmocite. Plasmocitele produc anticorpi din clasa A, care sunt
transportați transepitelial la suprafața mucoasei. La trecerea prin epiteliocitele mucoasei monomerii de
imunoglobuline sunt legați de o proteină specială (proteina S) în dimeri. Dimerii sunt rezistenți la
acțiunea enzimelor din intestin, nu sunt hidrolizate păstrându-și capacitatea de a lega antigene și pe
suprafața mucoasei. În locurile, unde în lama proprie sunt situați nodulii limfoizi, epiteliul de suprafață
mai conține un tip de celule — celulele ‖M‖ (celule cu microfalduri, sau celule membranoase). Sunt
celule aplatizate, care în infoldurile citolemei găzduesc limfocite. Sunt celule prezentatoare de antigen,
transmit informația antigenică limfocitelor .

Lama musculară a mucoasei prezintă două straturi

 intern circular
 extern longitudinal din fascicule de miocite netede

Miocite din lama musculară migrează în miezul vilozităților și formează așa numitul mușchi al vilozității.
Submucoasa intestinului subțire este formată din țesut conjunctiv fibros bogat în fibre elastice, conține
vase sangvine, vase limfatice și plexul nervos submucos (Meisner) format din fibre nervoase și
microganglioni ai sistemului nervos parasimpatic.

În submucoasa duodenului (doar a duodenului!) se conțin glande — glandele duodenale (Brünner).

Sunt glande tubulo-alveolare ramificate cu secreție mucoasă, ducturile lungi ale cărora se deschid la
suprafața mucoasei la fundul criptelor sau direct între vilozități. Glandele secretă un lichid alcalin bogat
în mucină, care protejează epiteliul de acțiunea chimului acid, propulsat din stomac, participă la
neutralizarea acidului. Celulele glandelor, de asemenea, produc și secretă urogastron — o polipeptidă,
care stimulează înmulțirea celulelor epiteliale, dar și inhibă formarea de HCl în stomac. În glande se
conțin și diferite celule enteroendocrine.

Tunica musculară a intestinului subțire este formată din două straturi de fascicule de miocite: intern
circular și extern longitudinal. În țesutul conjunctiv dintre straturi se conțin vase 149 sangvine, vase
limfatice și plexul nervos mienteric (Auerbach) din fibre și microganglioni. Plexul mienteric, de rând cu
cel submucos, asigură un anumit grad de autonomie funcțională (cu referință la motilitate și secreție) a
intestinului.

Tunica externă la duoden este reprezentată doar parțial de seroasă (suprafața anterioară, în rest — de
adventice). Jejunul și ileonul sunt acoperite de seroasă.
12)Intestinul gros

Anatomic intestinul gros include următoarele segmente:

 cecul cu apendicele vermiform,

 colonul ascendent, transvers, descendent, și cel sigmoid
 intestinul rect cu canalul anal. Lungimea totală a intestinului gros variază între 1,5-2m.

În aspect histologic structura peretelui 150 intestinului gros pe tot traiectul lui este similară, doar cu unele
particularități la nivelul apendicelui, rectului și canalului anal.

Peretele intestinului gros este format din 4 tunici:

 mucoasa,
 submucoasa,
 musculara
 seroasa (sau adventice în unele porțiuni).

Mucoasa include:

 epiteliul,
 lama proprie
 lama musculară.

Epiteliul mucoasei este simplu columnar cu celule absorbante, numeroase celule caliciforme și celule
endocrine. La fel ca și în intestinul subțire, acolo unde în lama proprie a mucoasei se află noduli limfoizi,
epiteliul mucoasei conține și celule ‖M‖. Spre deosebire de intestinul subțire, mucoasa colonului nu
formează vilozități, ci doar plici circulare și cripte. Criptele sunt numeroase și lungi, fundul lor ajunge
până la lama musculară a mucoasei. Epiteliul criptelor este mult mai bogat în celule caliciforme, decât cel
de suprafață. În cripte se mai conțin epiteliocite absorbante, endocrine și nediferențiate (în porțiunea
profundă). Celule cu granulație acidofilă se întâlnesc rar.

Lama proprie a mucoasei prezintă fășii înguste de țesut conjunctiv lax cu vase sanguine, limfatice și
fibre nervoase între criptele intestinului. Țesutul lamei proprii conține numeroase macrofage, limfocite,
plasmocite și bazofile tisulare. În lama proprie se află și numeroși noduli limfoizi, de regulă voluminoși,
care deseori străbat lama musculară și se răspândesc în submucoasă. În locurile dispoziției nodulilor
limfoizi criptele lipsesc.

Lama musculară a mucoasei este bine dezvoltată și constituită din straturile intern circular și cel extern
longitudinal din țesut muscular neted.

Submucoasa din țesut conjunctiv fibros bogat în celule adipoase conține rețeaua de vase sanguine, vase
limfatice și plexul nervos submucos.

Tunica musculară este formată din două straturi de țesut muscular neted

 intern -circular
 extern -longitudinal.

O particularitate esențială a muscularei colonului este că stratul muscular extern e incomplet, el formează
3 panglici – tenii. Între tenii peretele intestinului este subțiat. Straturile musculare sunt separate de țesut
conjunctiv cu vase și plexul nervos mienteric.

Tunica externă este reprezentată de seroasă și doar suprafața posterioară a colonului ascendent și a celui
descendent – de adventice. Între tunicile seroasă și musculară se conțin acumulări de țesut adipos.

13)Ficat de om

Organ parenchimatos alcătuit din :

  Capsula
 Stroma
 Parenchim

Capsula (capsula Glisson)

 Ţesut conjunctiv fibros

 Puţine fibre elastic

Stroma

Septe conjunctivo- vasculare (stroma perilobulara) -lobuli

- conţine vasele perilobulare şi canaliculele biliare perilobulare

Stroma reticulina-interlobara

Tesut reticular cu rol

 De sustinere
 De regenerare

Parenchimul – dispozitie lobulara

 Lobulul hepatic classic, morfologic

 Lobulul portal, functional
 Acinul hepatic

Lobulul hepatic classic:

 Forma hexagonala, prismatica

 Constituit din cordoane de hepatocite
 Intre cordoane sunt dispuse capilare sanguine
 In centru lobulului- o vena central(o confluenta a capilarilor sanguine)
 In colturile hexagonului se afla triada hepatica
1. Vena interlobulara
2. Artera interlobulara
3. Ductul biliar interlobular + vase limfatice +nervi

Cordoanele hepatice :

 portiuni secretorii ale glandei, formate din 2 randuri de hepatocite legate prin desmozomi.
 Intre celulele randurilor de hepatocite se situiaza canaliculul biliar(lipsit de perete si inchis la
capat). Canaliculul e format din citolemele hepatocitelor vecine, este o invaginare unde se
depoziteaza bila.
 Canaliculii biliari situati in interiorul cordoanelor, capilarele sanguine intre cordoane.

Hepatocitul:

Celule poliedrice, contin 2 sau mai multe nuclee. Caracteristica poliploidia, in citoplasma contin toate
organitele.

Are doua fete : biliara (cu microvilozitati orientata spre lumenul canaliculului biliar) si vasculara (cu
microvilozitati spre capilarul sanguin)
Prin polul vascular hepatocitele preiau din sange substantele biologice active, hormone, medicamente, dar
si elimina in sange protein , uree, vitamin, complexe lipoproteice.

In lobulul hepatic classic, sangele circula de la periferia lui spre centru, iar bila de la centru spre periferie

In lobul portal, sangele circula de la centru spre periferie, iar bila de la periferie spre centru.

14)Pancreasul

Structura. Pancreasul este un organ parenchimatos lobular. Stroma este reprezentată de o capsulă fină
din ţesut conjunctiv lax, septuri şi trabeculi ce derivă de la ea. Septurile conjunctive şi trabeculii împart
organul în lobuli. Parenchimul este alcătuit din totalitatea acinilor secretori, canalelor excretorii şi
insulelor pancreatice (Langerhans).

Pancreasul endocrin. Această componentă a pancreasului este reprezentată de insulele Langerhans (circa
un milion), dispersate în toată glanda în formă de cuiburi ovale şi compacte de celule endocrine
(insulocite), care au o coloraţie palidă comparativ cu componenta exocrină. Insulele sunt înconjurate de o
reţea fină de fibre reticulare, care le separă de acini şi care se continuă discret printre celulele insulare,
constituindu-le stroma. Fiecare insulă pancreatică conţine de la câteva sute până la mii de celule
endocrine, printre care se află fibre nervoase şi numeroase capilare sanguine cu endoteliu fenestrat.

Celulele insulare (insulocite) sintetizează şi secretă hormoni peptidici, acumulaţi în granulele de secreţie.
Aceste granule după proprietăţile lor fizico-chimice şi morfologice în insulocite sunt diferite. În legătură
cu aceasta deosebim câteva tipuri celulare în cadrul insulelor: celule-A (alfa, acidofile), celule-B (beta,
bazofile), celule-D (delta,dendritice), celule-D1 (argirofile) şi celule-PP

Acinul – unitatea morfo-funcţională a pancreasului exocrin, are forma neregulată şi lumen îngust. Acinul
în secțiunea histologică apare constituit din 8-12 acinocite şi celule centroacinoase.

Acinocitele (pancreatocitele) – celule piramidale cu polaritate bine exprimată, situate pe membrana

bazală, funcţia cărora este elaborarea enzimelor digestive. Are 2 poli: bazal si apical.

Polul bazal dilatat se colorează bazofil şi se numește omogen.

Polul apical îngustat se colorează oxifil şi se numeşte zimogen, fiindcă conţine granule secretorii mari
(zimogen – precursor inactiv al enzimei). Astfel, în fiecare acin deosebim zona omogenă și zona
zimogenă.

Celulele centroacinoase sunt celule mici, stelate sau cubice cu citoplasma clară şi nucleu hipocrom,
sărace în organite. În secţiunea histologică apar situate în centrul acinului (ce a determinat denumirea lor).
Sunt celule ale canalului intercalat, care înaintează parţial în lumen deasupra acinocitelor.

Canalele interlobulare sunt tapetate de un epiteliu unistratificat izomorf prismatic, care conţine celule
caliciforme şi endocrinocite (celulele I, care produc colecistokinina/pancreozimina, ce stimulează secreţia
exocrină a pancreasului şi contracţia vezicii biliare).Sunt însoţite de stroma conjunctivă cu vase sangvine,
vase limfatice și microganglioni nervoși.

Din canalele intralobulare fac parte : intercalate si interacinare

Canalele intercalate încep de la porţiunea secretorie, sunt tapetate de celule plate sau cubice,
asemănătoare cu cele centroacinoase. Canalele interacinare sunt tapetate de un epiteliu unistratificat
cubic.
Canalele intralobulare nu sunt însoţite de ţesut conjunctiv ci doar de o reţea de fibre 157 reticulare.
Canalele interacinare fuzionează, cresc gradual în diametru, părăsesc acinul şi devin canale interlobulare.