Cel mai lung segment al tubului digestiv, în medie 6-7 m
Organ tubular: se întinde de la pilor – joncţiunea ileo-cecală Cele trei porţiuni majore ale intestinului au atât particularităţi anatomice cât mai ales histologice Duoden Lungime de 25 cm Se întinde până la flexura duodeno-jejunală (ligamentul Treitz) Retroperitoneal fără mezenter, cea mai mare parte este fixă. Orificiile coledocului şi ductelor pancreatice Restul intestinului subţire este divizat arbitrar în jejun (reprezintă 2/5 din lungime) şi ileon (reprezintă 3/5 din lungime) Jejun Diametrul mai mare (aprox 2x) ca al ileonului Plicile circulare proeminente Localizat în abdomenul superior, puţin ţesut adipos în mezenter Ileon Diametrul mai mic decât jejunul Ţesut adipos abundent în mezenter, localizat in etajul abdominal inferior Plicile circulare sunt mai discrete Structură histologică generală Similară pentru cele trei porţiuni 4 straturi Mucoasă, submucoasă, musculară, seroasă (excepţie: faţa posterioară a duodenului – adventice) Prezintă diferenţieri care au rolul de a creşte suprafaţa de contact cu conţinutul intestinal Valvule sau plicile circulare, sunt diferenţieri ale mucoasei şi submucoasei; sunt mai evidente la jejun Vilozităţi intestinale sunt diferenţieri ale mucoasei; prezente în toate regiunile anatomice ale intestinului cu morfologie variabilă Microvili sunt diferenţieri ai polului apical al enterocitelor Valvule/plicile circulare Structură histologică generală Similară pentru cele trei porţiuni 4 straturi Mucoasă, submucoasă, musculară, seroasă (excepţie: faţa posterioară a duodenului – adventice) Prezintă diferenţieri care au rolul de a creşte suprafaţa de contact cu conţinutul intestinal Valvule sau plicile circulare, sunt diferenţieri ale mucoasei şi submucoasei; sunt mai evidente la jejun Vilozităţi intestinale sunt diferenţieri ale mucoasei; prezente în toate regiunile anatomice ale intestinului cu morfologie variabilă Microvili sunt diferenţieri ai polului apical al enterocitelor Mucoasa Este o structură înalt adaptată funcţiei de absorbţie Epiteliu intestinal este de tip simplu columnar cu două compartimente vilozitar criptic (glandular) Lamina propria-ţesut conjunctiv lax Musculara mucoasei Vilozităţile intestinale Proeminenţe digitiforme intraluminale Variabile ca lungime (0,5-1,5 mm) si morfologie de la o zona la alta Densitate: 40/mm2 Sunt alcătuite din: Ax central ce conţine următoarele componente: ţesut conjunctiv lax capilare sanguine fenestrate şi capilar limfatic (chilifer central) celule imunocompetente: plasmocite, limfocite, macrofage, eozinofile, mastocite Epiteliu simplu columnar: Enterocite (predomină) Celule caliciforme Limfocite intraepiteliale Celule endocrine (rare) Vilozităţile intestinale Proeminenţe digitiforme intraluminale Variabile ca lungime (0,5-1,5 mm) si morfologie de la o zona la alta Densitate: 40/mm2 Sunt alcătuite din: Ax central ce conţine următoarele componente: ţesut conjunctiv lax capilare sanguine fenestrate şi capilar limfatic (chilifer central) celule imunocompetente: plasmocite, limfocite, macrofage, eozinofile, mastocite Epiteliu simplu columnar: Enterocite (predomină) Celule caliciforme Limfocite intraepiteliale Celule endocrine Criptele (Lieberkuhn) - glandele intestinale - Se găsesc între vilozităţile intestinale Au lungime de aproximativ 0.5 mm Sunt de tip tubular simplu Se deschid în spaţiul dintre vilozităţile intestinale În profunzime ajung până la musculara mucoasei Raportul lungimii vilozitate- glandă este între 3:1 şi 5:1 Epiteliul glandular este format din celulele: stem intermediare Paneth endocrine caliciforme dar şi enterocite, limfocite intraepiteliale Celulele epiteliului intestinal - Enterocitul - Celule columnare înalte, cu rol absorbant Frecvent în compartimentul vilozitar Nucleul ovalar, eucromatic cu nucleol, localizat la polul bazal; citoplasma omogen acidofilă Citoplasma conţine: fosfataza alcalină, peptidaze, dizaharidaze etc. Microdomeniul apical este acidofil, PAS+ şi conţine: microvili (săgeată) glicocalix