Lucrare practică 7

Sistemul Digestiv
Subdiafragmatic
Preparate demonstrative:

1. Stomac – regiune cardială – Col H.E.

2. Stomac – regiune pilorică– Col H.E.
3. Jejun – coloratie tricromic Goldner-Szekelly– Col H.E.
4. Apendice ileo-cecal – Col H.E
5. Colon – celule mucosecretoare – Col H.E
6. Stomac – celule mucosecretoare – Col H.E
 
 
Stomacul
Peretele stomacului este format din patru tunici:
- mucoasa,
- submucoasa,
- musculara,
- seroasa.
 Mucoasa gastrică
 
Tunica mucoasă prezintă particularitati în funcție de cele trei
regiuni (cardia, fundică, pilorică), fiind alcituită din:
- epiteliu,
- corion,
- muscularis mucosae.
 
Epiteliu este simplu cilindric, monomorf. Nucleul celulelor
cilindrice este ovalar situat bazal, iar citoplasma acidofilă conținând
un mucus special (este Pas pozitiv, nu este metacromatic, se coloreazd
slab cu mucicarmin). Epiteliul formează adâncituri numite cripte,
înguste și puțin adânci în regiunea fundică; largi, adânci și ramificate
în regiunea pilorică.
Corionul este un țesut conjunctiv lax ce conține infiltrații limfoide
și chiar foliculi limfatici în regiunea pilorică. În corion se găsesc
glandele specifice: glandele fundice în regiunea fundică și glandele
pilorice în regiunea pilorică.
 Glandele fundice. Sunt glande tubulare drepte sau ușor sinuoase,
lungi, ocupând toată grosimea corionului. Au lumenul îngust,
extremitatea profundă se poate bifurca și se deschid în fundul
criptelor. Sunt foarte dense, în corionul regiunii fundice țesutul
conjunctiv fiind foarte redus. Glanda prezintă trei regiuni: gât, corp și
fundul glandei. La gâtul glandei se găsesc celule mici asemănătoare
cu cele din epiteliul criptei cu care se continuă în restul glandei se
găsesc următoarele tipuri de celule:
- celule principale,
- celule marginale,
- celule endocrine (argentafine și argirofile)
 Celulele principale (adelomorfe). Au formă poliedrică bazofilă și
citoplasmă bazofilă. Sunt cele mai numeroase și se găsesc dominant în
epiteliul de la fundul glandei.
Celulele marginale (delomorfe). Sunt ovalare și mai mari.Au
citoplasma acidofilă și uneori 2 nuclei. Se găsesc în cea mai mare parte
în epiteliul corpului glandular unde participă la delimitarea lumenului
glandei în regiunea fundului glandei sunt rare, proemină spre
membrana bazală și nu participă la delimitarea lumenului glandular.
Celulele endocrine sunt puse în evidență prin colorații speciale.

Glandele pilorice. Sunt glande tubulare ramificate și ușor

conturnate.
Epiteliul acestor glande are citoplasma acidofilă, secretă mucus, iar
nucleul este situat bazal.
Musculara mucoasei. Mucoasa gastrică în regiunea profundă
prezintă o muscularis mucosae subțire formată din două planuri de
fibre musculare netede: circular intern și longitudinal extern.
 Submucoasa
Este un lesut conjunctiv lax; conține plexul nervos Meissner.
 
Musculara
Este constituită din trei planuri de fibre musculare netede: intern -
oblic; mijlociu circular (în regiunea pilorică este bine dezvoltat și
constituie sfincterul piloric); extern - longitudinal. În interstițiile
musculare se identifică plexul nervos Auerbach.
 
Seroasa
Este reprezentată de foița viscerală a peritoneului.
 Intestinul are două componente:
- intestinul subțire
- intestinul gros
 
Intestinul subțire
Intestinul subțire prezintă spre lumen cute transversale, numite
valvule conivente, la formarea cărora participă mucoasa și
submucoasa. Pe suprafața acestora prezintă proeminențe digitiforme,
care dau aspect catifelat mucoasei intestinale, numite vilozități
intestinale, la formarea cărora participă numai mucoasa. Forma
vilozităților variază de la cea de frunză (duoden) la cea de deget de
mănușă (digitiform) la nivelul ileonului.

Intestinul subțire este constituit din trei segmente:

- duoden,
- jejun,
- ileon.
 Duodenul
Caracterele generale ale intestinului subțire se confuntă cu cele ale
duodenului. Cele patru tunici ale peretelui sunt:
- mucoasa,
- submucoasa,
- musculara,
- seroasa.
 Mucoasa
Are în structura sa: epiteliu, corion și muscularis mucosae.
Epiteliul intestinal este un epiteliu simplu cilindric, în care se
disting două tipuri celulare:
- enterocitele,
- celulele caliciforme.
În colorații speciale se pun în evidență și celule cu funcție
endocrină, intercalate printre celelalte două tipuri celulare.
Enterocitele sunt celule înalte cu nucleul ovalar situat la bază, iar
la polul apical prezintă o diferențiere numită margine în perie,
diferențiere care, la microscopul electronic, s-a identificat cu
microvilozitățile. Tot la polul apical, prin tehnici speciale, se pune în
evidență o bogată activitate a fosfatazei alcaline. Citoplasma bogată
prezintă un aspect fin granular,acidofil.
Celulele caliciforme. Se numesc așa din cauză că polul lor apical
are forma unui caliciu de floare. Acolo se găsește acumulat mucus,
PAS pozitiv și mucicarminofil. Nucleul celulei este împins la bază.
 Epiteliul acoperă vilozitățile intestinale (situate pe și în
depresiunile valvulelor conivente) și se continuă cu epiteliul
glandelor Lieberkuhn.
Corionul intestinal are o structură asemănătoare cu corionul
reticulo - histiocitar (prin fibrele reticulinice și populația limfocitară
și histiocitară). Se găsesc aici abundente infiltrații limfoide și chiar
foliculii limfatici izolați. În afară de limfocite se mai găsesc
macrofage, plasmocite, mastocite, eozinofile, fibrocite. Corionul
este bogat vascularizat și în structura lui se găsesc numeroase
glande intestinale (Lieberkuhn).
Glandele Lieberkuhn sunt glande tubulare drepte, situate în
toată grosimea corionului, de la muscularis mucosae până la baza
vilozităților - nivel la care se deschid în lumenul intestinal.
 Epiteliul glandei Lieberkuhn - are în structura sa următoarele
tipuri celulare:
- enterocite,
- celule caliciforme,
- celule nediferențiate (localizate la continuarea epiteliului
glandular cu cel vilozitar, prin multiplicare regenerează epiteliul),
- celule Paneth, de aspect piramidal situate in epiteliul de la fundul
glandei, conțin în citoplasma apicală granulații acidofile PAS
pozitive, prin colorații speciale se pun în evidență celule cu
endocrină : argentafine și argirofile.

Vilozitatea intestinală este acoperită de epiteliul intestinal și

conține un corion intestinal descris mai sus. În corion pe lângă vasele
sanguine se mai găsesc un vas limfatic și 1-2 fibre musculare netede -
în axul vilozitar - desprinse din muscularis mucosae.
Muscularis mucosae este formată din două planuri de fibre
musculare netede: circular - intern și longitudinal - extern.
 Submucoasa
Este un țesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice ce
conține glandele Brunner (particulare duodenului) și plexul nervos
Meissner.
Glandele Brunner sau glandele duodenale sunt glande tubulare
ramificate ușor răsucite. Epiteliul lor prezintă un rând de celule
înalte, cu nucleu ovalar, bazal și citoplasma clară ce conține mucus
PAS pozitiv și mucicarminofil. Glandele Brunner sunt localizate în
submucoasă și dislocând musculatura mucoasei trec în corion,
deschizându-se în fundul glandelor Lieberkuhn .

Musculara
Este formată din două planuri de fibre musculare netede: intern -
circular și extern - longitudinal, conline plexul nervos Auerbach.
 
Seroasa
Este reprezentată de foița viscerală a peritoneului.
 Jejunul
Are o structură asemănătoare cu cea a duodenului cu unele
deosebiri și anume vilozitățile au aspect de flacără de lumânare, iar
glandele Brunner lipsesc.
 Ileonul

Are o structură asemănătoare cu celelate segmente ale intestinului

subțire. În afara unor deosebiri puțin importante prezintă o
particularitate, la aparatul digestiv subdiafragmatic nivelul acestui
segment în submucoase, trecând prin muscularis mucosae în corion,
se găsesc grupări (agminari) de foliculi limfatici, care constituie ceea
ce anatomic formează placa Payer.
Placa Payer este localizată pe peretele opus inserției mezenterului.
În această zonă glandele Lieberkuhn sunt rare și puțin dezvoltate, iar
vilozitățile sunt joase și foarte rare.
  Intestinul gros
Nu are valvule conivente și nici vilozități. În epiteliu domină
celulele caliciforme; glandele Lieberkuhn sunt mai voluminoase, au
lumenul mai larg și din epiteliul lor lipsesc celulele Paneth. Planul
extern al tunicii musculare formează trei îngroșări longitudinale numite
tenii.
 Apendicele ilio-cecal
Are o structură asemănătoare colonului. În corion și în submucoasă,
dezorganizând muscularis mucosae, se găsește un manșon limfoid cu o
bogație mare de foliculi limfatici agminați.
Apendicele are puține glande Lieberkuhn, atrofice și în care prin
colorații speciale se evidențiază numeroase celule argentafine.
Preparate de desenat:

1. Stomac, regiune fundică – col HE

2. Duoden – col HE
3. Ileon – col HE
4. Colon – col HE
5. Apendice ileocecal – col HE
1. Stomac, regiune fundică
1. Stomac, regiune fundică
2. Duoden
3. Ileon
4. Colon
4. Colon
5. Apendice ileocecal