Încrengătura Mollusca

- Moluştele sunt celomate protostomiene cu corpul moale, protejat, total sau parţial de o cochilie
calcaroasă.
- Simetrie bilaterală sau secundar asimetrice (gastropodele).
- corpul este format din 3 regiuni: cap, picior şi masă viscerală.
- masa viscerală este acoperită de o foiţă epidermică numită manta (=pallium), care se extinde
dincolo de sacul visceral, delimitând un spaţiu, între manta şi corp, numit cavitate palială
(camera mantalei). În cavitatea palială se găsesc branhiile, osfradiile (organe chemoreceptoare)
şi tot aici se deschid orificiile organelor interne: anal, excretoare, genitale.
- Rolul mantalei: 1. secretă cochilia, 2. poate servi la respiraţie, 3. protector.

Cochilia. Este o secreţie cuticulară dorsală a mantalei, mineralizată prin depunerea de carbonat
de calciu (CaCO3). Are forme diferite şi uneori se reduce până la dispariţia ei totală.
Structura cochiliei. Are 3 straturi:
1. periostracum, extern, subţire, format dintr-o substanţă organică (o scleroproteină)
numită conchiolină, divers pigmentată.

1
 2. ostracum, stratul principal format din prisme de carbonat de calciu, dispuse
perpendicular pe suprafaţa cochiliei, învelite fiecare într-o matrice de conchiolină.
3. hipostracum, stratul intern, format din lame calcaroase ce alternează cu lame de
conchiolină, orientate paralel cu suprafaţa cochiliei. Alternanţa celor două feluri de
lamele produce difracţia luminii, ceea ce dă un aspect sidefat părţii interne a cochiliei.

Fig. Secţiune transversală prin cochilie şi manta.

conj. – pătură conjunctivă; ep. ext. – epiteliul extern
al mantalei; ep. int. – epiteliul intern al mantalei; ho
– hipostracum; os – ostracum; po – periostracum.

Organizaţia internă.
Tegumentul. Este alcătuit dintr-o epidermă formată, de obicei, dintr-un singur strat de celule
cuboidale sau columnare, care sunt ciliate pe o mare parte a corpului. La exterior, numeroase
celule epidermice secretă o cuticulă compusă dintr-o scleroproteină (conchiolină). Alte celule
epidermice sunt transformate în glande secretorii: unele secretă mucus, foarte abundent pe
partea ventrală, altele, situate pe peretele dorsal al corpului sau pe manta, secretă cochilia.
Musculatura. Musculatura, formată din fibre netede, împreună cu tegumentul formează
peretele corpului. Există muşchi circulari (externi), muşchi diagonali şi muşchi longitudinali
(interni). Teaca musculo-cutanee se constituie ventral într-un picior, primitiv cu aspect de talpă
pentru târâre, care s-a specializat în cursul evoluţiei la diferite moduri de viaţă.
Prezenţa cochiliei determină diferenţierea muşchilor retractori ai piciorului, fixaţi pe
cochilie, de columelă (axul cochiliei). Ei servesc la retragerea piciorului şi a capului în interiorul
cochiliei.

2
Cavitatea corpului. Cavitatea corpului este un celom redus la cavitatea pericardică şi
perigonadică (gastropode, bivalve, cefalopode). La origine celomul este par și spațios, constituit
din 3 perechi de vezicule celomice (ca la monoplacofore); restul cavităţii corpului este cavitatea
primară plină cu parenchim (ţesut conjunctiv), ţesut muscular şi organe viscerale.
Sistemul nervos. La formele primitive (poliplacofore, aplacofore), sistemul nervos are aspect
scalariform, ca la turbelariate: o pereche de ganglioni cerebroizi legaţi între ei printr-un inel
nervos perifaringian, de la care pornesc două perechi de cordoane longitudinale:
- o pereche de cordoane pedale, dispuse ventral şi medial şi
- o pereche de cordoane viscerale, dispuse lateral şi deasupra celor pedale.
Ambele perechi de cordoane nervoase sunt legate prin comisuri transversale.
La formele mai evoluate, cordoanele nervoase, prin condensare, formează mai multe
perechi de ganglioni (cerebroizi, pleurali, parietali, pedioși, viscerali), dispuşi în diferite regiuni
ale corpului, dintre care trei sunt mai importanţi: ganglionii cerebroizi, pedioşi şi viscerali –
legaţi între ei prin conective cerebro-pedioase și cerebro-viscerale.
Organele de simţ. Sunt variate:
- organe chemoreceptoare: 1. osfradii – suprafeţe de epiteliu senzorial localizate pe/ sau
în apropierea branhiilor, sau pe peretele mantalei. Acestea analizează calitatea apei care intră
în cavitatea palială. Osfradiile lipsesc la gastropodele care au pierdut branhiile; sunt bine
dezvoltate la prădătorii şi necrofagii bentonici. 2. rinofore – tentacule chemoreceptoare, o
pereche, situate anterior şi dorsal la opistobranhiate. 3. organul subradular (gustativ), situat în
cavitatea bucală la poliplacofore și monoplacofore.
- organe tactile: anumite celule epidermice formează papile senzoriale epidermice sau
alţi receptori; 1-2 perechi de tentacule cefalice (unele cu oceli), la gastropode; tentacule
epipodiale situate pe marginea mantalei la unele prosobranhiate.
- organe pentru echilibru: statociști, la monoplacofore, bivalve și cefalopode.
- organe fotoreceptoare: 1. ochi, situaţi pe tentacule, pe marginea mantalei, în regiunea
cefalică. 2. estete – sistem specializat de fotoreceptori unic la poliplacofore; sunt celule
senzoriale situate în porii plăcilor cochiliei, cu rol în percepţia luminii.
Aparatul digestiv. Este complet. La nivelul faringelui se găseşte un aparat răzuitor specific
moluştelor – radula. Radula este o limbă musculoasă care conţine o formaţiune cartilaginoasă
numită odontofor. Pe suprafaţa odontoforului se găseşte o pătură cornoasă ce formează
numeroşi dinţi recurbaţi dispuşi în şiruri longitudinale şi transversale. Odontoforul este prins
de muşchi protractori şi muşchi retractori, care mişcă radula înainte şi înapoi. Placa cu dinţi

3
este secretată de epiteliul suprafeţei ventrale a sacului radular, situat înapoia radulei, care
conţine odontoblaste. Radula are o creştere continuă, dinţii anteriori tocindu-se prin frecare.
În peretele dorsal şi anterior al cavităţii bucale se deschid glandele salivare, care secretă
un mucus pentru ungerea radulei. La melc, pe plafonul faringelui se află o falcă cornoasă de
formă semilunară care se freacă de radulă, mărunţind astfel hrana.
Intestinul are o glandă anexă – hepatopancreasul, care secretă enzime digestive.

Fig. Secţiune prin regiunea cefalică la Helix (Pulmonata) pentru evidenţierea radulei.
b.inf. – buza inferioară; car. – cartilajul odontoforului; c.b. – cavitate bucală; es – esofag; f – falcă; gl.p. – glandă
pedioasă; m.o. – muşchii odontoforului; mtr. – matrice; o.b. – orificiu bucal; od – odontofor; o.gl.s. – orificiul
glandei salivare; p – picior; pr. f – protractorul faringelui; r – radulă; r.f. – retractorul faringelui; t.r. – teaca
radulei.

Fig. Ctenidia
bipectinată
(schemă).

4
Aparatul respirator. În mod primitiv, moluşte prezintă o pereche de branhii numite şi ctenidii,
situate în cavitatea palială. Ctenidia constă într-un ax pe care se inseră, de o parte şi de altă,
lame branhiale subţiri – ctenidia bipectinată. Numărul branhiilor este variabil la diferitele specii.
Aparatul circulator. Este de tip deschis, fiind constituit din:
- inimă (1 ventricul + 2 auricule, în mod primar);
- vase de sânge:
- lacune.
La cefalopode, între sistemul arterial şi cel venos se formează, la nivelul unor organe, capilare,
sistemul fiind deci parţial închis.
Pigmentul respirator este hemocianina (mai rar hemoglobina), ce conţine cupru, situată
în plasmă, niciodată în globule. Hemoglobina, prezentă mai rar, se poate găsi în globule (la
Arca) sau în plasmă (la Planorbis).
Hemolimfa, lichidul circulant, are rol şi în extensia unor organe (picior, organ
copulator).
Aparatul excretor. Constă în mod primar din două metanefridii modificate. Ele comunică cu
cavitatea pericardică (rest de celom) printr-un orificiu reno-pericardic, şi cu exteriorul prin
orificiul excretor. Numărul de metanefridii este corelat cu numărul de auricule ale inimii.

Fig. Larva veligeră (Prosobranchia). A – vedere laterală, B – vedere frontală.

Reproducerea. Este numai sexuată. Majoritatea au sexe separate, dar multe sunt hermafrodite.
Aparatul genital este compus din gonade, gonoducte şi glande anexe.
Fecundaţia poate fi externă (poliplacofore, monoplacofore, aplacofore, bivalve, prosobranhiate)
sau internă (unele gastropode, cefalopode).
Segmentaţia oului: de tip spiral.

5
Dezvoltarea se poate realiza prin metamorfoză sau direct. În cazul metamorfozei, la
gastropodele şi bivalvele marine, apare larva trocoforă (ca la anelide). Trocofora se transformă
în larva veligeră, caracteristică acestor moluşte, ce prezintă una sau mai multe perechi de lobi
ciliaţi (lobi velari) ce servesc la înot. Larva mai prezintă o cochilie, picior, inimă şi nefridii
larvare.
La cefalopode şi la speciile de gastropode terestre şi dulcicole, dezvoltarea este directă, în
interiorul oului, din care iese un individ mic, asemănător adultului.
Mod de viaţă. Variat: marin, dulcicol, terestru.

Clasificare. Moluştele actuale (peste 100000 de specii) sunt clasificate în 7 clase:

1. Clasa Polyplacophora
2. Clasa Monoplacophora
3. Clasa Aplacophora
4. Clasa Gastropoda
5. Clasa Scaphopoda
6. Clasa Bivalvia
7. Clasa Cephalopoda.

6
 1. Clasa Polyplacophora

Cuprinde moluşte primitive, marine, cu simetrie bilaterală (1000 specii actuale, 350 specii
fosile).

Morfologie externă. Au corpul oval, turtit dorso-ventral, cu dimensiuni cuprinse între 1- 33

cm. Cochilia constă din 8 plăci dispuse pe partea dorsală în şir longitudinal şi articulate între
ele. Suprafaţa mantalei care depăşeşte marginea plăcilor cochiliei se numeşte perinotum.
Piciorul este în formă de talpă; ventral, între marginea piciorului şi manta se delimitează un şanţ
palial (cavitatea palială), în care sunt situate branhiile şi se deschid orificiile genitale şi cele
excretoare.

Organizaţia internă
Tegumentul. Este acoperit cu o cuticulă. Pe perinotum se pot forma diferite formaţiuni
calcaroase sau cuticulare (solzi, peri, spiculi).
Musculatura. Picior musculos în formă de talpă. El se poate retrage prin contracția a 8 perechi
de mușchi retractori, inserați pe plăcile cochiliei și răsfirați în picior.
Sistemul nervos. Cuprinde.
- un inel nervos perifaringian;
- 4 cordoane nervoase longitudinale unite prin comisuri transversale.
7
Fig. Sistemul nervos la Polyplacophora
(Acanthopleura).

8
Fig. Lepidochiton marginatus (Polyplacophora). Secțiune transversală schematică prin corp. a.br. –a
arteră branhială; au – auricul; br. – branhie; co. – cochilie; go. – gonadă; i. – intestin; m.dv. – mușchi
dorsoventrali; n.l. – cordon nervos lateral; n.p. – cordon nervos pedios; p. – picior; per. – pericard; pn.
– perinot; r. – rinichi; ș.pal. – șanț palial; v. – ventricul; v.br. – venă branhială.

Fig. Organele vizuale la poliplacofore. A – secțiune prin tegument unde se văd numeroase estete. B –
secțiune prin ochi (macroestet). cp.c. – cupă cuticulară; cr. – cristalin; cv.- corp vitros; mc. – microestete;
mr. – macroestete; n. – nerv senzitiv; pg. – pigment; ret.- retină; s.e.c. – stratul extern al cochiliei.

Organele de simţ. Sunt reduse:

- peri şi spini senzoriali pe perinotum,
- organul subradular (gustativ);
- celule tactile şi fotoreceptoare, pe perinotum;

9
 - estete (organe fotoreceptoare) – muguri senzitivi situaţi pe suprafaţa dorsală a
corpului, sensibili la lumină; se deschid pe plăcile cochiliei, fiind acoperite de un
strat subțire de cuticulă.
Aparatul digestiv. Cuprinde: cavitatea bucală, căptuşită cu cuticulă, faringe (cu radula),
stomac (în care se deschide o glandă digestivă), intestinul lung (sunt fitofage). Sacul radular
lung (o treime din lungimea corpului). În cavitatea bucală se deschide o pereche de glande
salivare care secretă mucus (nu enzime) pentru ungerea radulei. Poliplacoforele se hrănesc cu
alge unicelulare (diatomee) și pluricelulare.
Aparatul respirator. 3- 80 perechi de branhii bipectinate situate în şanţul palial.
Aparatul circulator. Cuprinde: inima tricamerală (1 ventricul + 2 auricule), vase, lacune.
Circulaţia: ventricul → sinusuri în jurul organelor (aici are loc schimbul de gaze) → nefridii →
vase branhiale aferente → branhii (schimb de gaze, oxigenare) → vase branhiale eferente →
auricule.
Aparatul excretor. 2 nefridii saciforme, ce emit diverticule ramificate care comunică cu
cavitatea pericardică prin orificiul reno-pericardic, şi cu exteriorul prin orificiul excretor.

Aparatul genital. Sexe separate. Există o singură gonadă cu două gonoducte, care se deschid
în şanţul palial. La unele specii mai primitive (Notochiton, Nutallochiton) se găsesc 2 gonade.
Fecundaţia - externă.

10
Dezvoltare. În timpul dezvoltării apare larva trocoforă, înotătoare, care nu se hrănește; după
un timp aceasta se ataşează de substrat şi se transformă în adult.
Mod de viaţă:
- marine, la toate adâncimile (mai ales litorale), până la 4200 m adâncime; trăiesc fixate de
stânci. Au tendința spre o viață gregară. Se hrănesc cu alge de pe roci.
Exemple: Lepidochiton marginatus, 2 cm Marea Neagră.
Acanthochites fascicularis (= Acanthochitona fascicularis), 4-6 cm, Marea Mediterană.

11
 2. Clasa Monoplacophora

Cuprinde moluşte primitive, marine, de talie mică (sub 4 cm). În fauna actuală mai există 6
specii. Prima specie actuală cunoscută, Neopilina galatheae, o „fosilă vie”, a fost descoperită
de expediția daneză „Galathea” în 1952 în Oceanul Pacific, la vest de Costa Rica, la 3570 m
adâncime. Până la această dată monoplacoforele au fost cunoscute numai în stare fosilă (din
perioada Cambrian - Silurian).

Morfologie externă
Corpul, turtit dorso-ventral, este acoperit de o cochilie univalvă, conică, ușor răsucită către
apex, care este orientat anterior. Piciorul este în formă de talpă, cu contur circular, mărginit de
un şanţ palial. Anterior, în faţa piciorului se deschide orificiul bucal. În jurul orificiului bucal
se găsesc doi lobi laterali ciliaţi, care formează un velum ciliat. Posterior faţă de gură se găsesc
două tufe de tentacule prehensile, cu rol senzitiv şi în hrănire. În şanţul palial, lateral, se mai
găsesc branhiile, 5-6 perechi, iar posterior şi terminal se deschide orificiul anal.

12
 Organizaţie internă
Tegumentul este glandular şi ciliat.
Musculatura este reprezentată prin 8 perechi de muşchi retractori ai piciorului și de alți mușchi
(musculatura circulară a șanțului palial, retractorii branhiilor, musculatura aparatului radular).
Sistemul nervos este de tip scalariform, ca la poliplacofore, prezentând:
- un inel nervos perifaringian,
- 2 perechi de cordoane nervoase longitudinale unite posterior, formând arcuri.
- 10 perechi de comisuri transversale.
Organele de simţ. Sunt reprezentate de:
- celule senzitive pe suprafaţa corpului;
- 2 tufe de tentacule senzitive, în apropierea gurii, puţin înapoia ei;
- un organ subradular, gustativ;
- 2 statocişti (situaţi între tufele de tentacule şi picior).
Aparatul digestiv începe cu gura, situată ventral, sub-terminal şi se continuă cu faringele,
alungit, ce prezintă radula (bine dezvoltată); în faringe se deschide o pereche de glande salivare;
urmează esofagul, stomacul, în care se deschide o pereche de glande hepatice, intestinul mediu,
lung, încolăcit în şase ture de spiră, rectul şi anusul, la extremitatea posterioară a corpului.
Aparatul respirator. La Neopilina, constă în 5 perechi de branhii bipectinate, situate în şanţul
palial, pe laturile piciorului.
13
Aparatul circulator constă într-o inimă pară: cu 1 pereche de ventricule şi 2 perechi de
auricule, vase şi sinusuri sanguine.
Cavitatea corpului este reprezentată de 3 perechi de vezicule celomice: 1. pericardul, dorsal;
2. celomul corpului, dorsal, înaintea pericardului, 3. celomul genital, ventral.
Aparatul excretor: 6 perechi de metanefridii, aşezate lateral în corp; ele comunică cu celomul
şi se deschid prin câte un nefridiopor în şanţul palial.
Aparatul genital. Sexele sunt separate. Prezintă 2 perechi de gonade, în poziţie medio-ventrală,
2 perechi de gonoducte, ce se deschid în nefridiile 3 şi 4, produsele genitale fiind eliminate prin
nefridiopori.
Fecundaţie externă.
Importanţă filogenetică. În organizaţia internă se observă o dispoziţie metamerică a unor
organe (muşchii retractori, sistemul nervos, branhii, nefridii), ceea ce denotă o originea acestor
moluşte din strămoşi segmentaţi, de tipul anelidelor.

14
 3. Clasa Aplacophora

Sunt moluşte primitive marine (circa 320 de specii), cu simetrie bilaterală.

Morfologie externă
Corpul are aspect vermiform, de 0,5-30 cm lungime, şi este lipsit de cochilie. Capul este redus.
Pe partea mediană a corpului se află un şanţ palial, care reprezintă cavitatea palială. Posterior
şi terminal, şanţul palial se lărgeşte, formând o cloacă branhială – cavitate în care se găsesc
branhiile, orificiile excretoare şi orificiul anal.
Piciorul, redus la un pliu sau creastă, stă ascuns pe mijlocul şanţului palial.

Organizaţie internă
Tegumentul produce o cuticulă groasă; în epidermă sunt înglobate spicule calcaroase produse
de celulele epidermice.
Musculatura corpului este bine dezvoltată.
Sistemul nervos este de tip scalariform, asemănător celui de la poliplacofore.
Organele de simţ sunt reduse: papile senzitive dorsale și în jurul gurii, şi ciri senzitivi bucali.
Prezintă un organ subradular.

15
Aparatul digestiv constă într-un tub digestiv relativ scurt. Radula este prezentă la nivelul
faringelui (uneori lipsește). Prezintă glande bucale și glande salivare faringiene.
Aparatul respirator este compus dintr-o pereche de ctenidii bipectinate. La respiraţie mai pot
servi o serie de pliuri sau cute tegumentare situate în cloaca branhială sau tegumentul, în
ansamblu.
Aparatul circulator cuprinde o inimă bicamerală, vase şi lacune.
Aparatul excretor: 2 nefridii (cu rol şi de gonoducte).
Aparatul genital. Aplacoforele sunt, în general, hermafrodite proterandrice. Unele au sexe
separate (Chaetoderma). Gonadele sunt perechi sau unite (la Chaetoderma).
Fecundaţia este externă.
Dezvoltarea. În timpul dezvoltării apare larva trocoforă; aceasta înoată 9-10 zile după care
devine bentonică. Larva formează la început mai multe plăci calcaroase (7) care, apoi, dispar.
Adultul nu prezintă decât spicule calcaroase în cuticulă.
Mod de viaţă. Aplacoforele sunt moluşte marine, de adâncimi mari (pot ajunge la peste 4000
m adâncime). Sunt microfage, unele fiind carnivore, hrănindu-se cu polipi de hidrozoare. Se
mişcă puţin. Sapă galerii în mâl (duc viață endogee).
Exemple:
- Proneomenia, Oc. Îngheţat de Nord;
- Chaetoderma, Oc. Îngheţat de Nord.

16
 4. Clasa Gastropoda

Cuprinde moluşte marine, dulcicole şi terestre cu corpul în mod secundar asimetric, acoperit cu
o cochilie univalvă, în general spiralizată. Asimetria s-a realizat, filogenetic, prin torsiunea cu
180º, de la dreapta la stânga din vedere dorsală, a masei viscerale, precum şi printr-un proces
de spiralizare care s-a realizat în ambele sensuri (stânga – dreapta şi invers).

17
 Morfologie externă
Corpul la gastropode este alcătuit din cap, masă viscerală şi picior.
Capul. Este relativ bine diferenţiat şi poartă tentacule având ochi în vârful sau la baza lor.
Masa viscerală este bine dezvoltată şi are aspectul unui con răsucit în spirală (la majoritatea
formelor), învelit de manta.
Piciorul este dezvoltat, în formă de talpă.
Cochilia este univalvă, spiralizată la majoritatea formelor; ea poate fi dextră (spiralizată de la
stânga la dreapta) sau senestră (spiralizată de la dreapta la stânga). După modul cum se dispun
turele de spiră, cochilia poate fi evolută, când toate spirele sunt vizibile la exterior (la
majoritatea formelor) sau involută, când ultima tură de spiră acoperă complet toate celelalte
spire (la Cypraea, de exemplu). Peristomul (marginea aperturii) poate fi holostom (margine
întreagă) sau sifonostom (margine tăiată de un jgheab anterior şi unul posterior, care adăpostesc
sifoanele formate de manta).
La prosobranchiate (acvatice), cochilia se închide cu un opercul permanent situat pe partea
posterioară a piciorului. La pulmonatele terestre, cochilia se poate închide în perioada de
hibernare cu un căpăcel membranos, secretat de glandele brâului mantalei, numit epifragm.

Organizaţia internă
Tegumentul împreună cu musculatura formează peretele corpului. Musculatura este
diferenţiată şi dezvoltată:
- muşchiul columelar, prins de columelă (axul cochiliei) realizează retragerea animalului
în interiorul cochiliei;
- muşchii pedioşi, din picior, servesc la deplasare.
18
Sistemul nervos este ganglionar. Mai importante sunt trei perechi de ganglioni: cerebroizi,
pedioşi şi viscerali.
Organele de simţ. Sunt reprezentate de:
- ochi
- tentacule cefalice tactile (1-2 perechi)
- organe chemoreceptoare: osfradii (la formele marine); rinofore (tentacule olfactive la
opistobranhiate); plăci olfactive pe tentacule la pulmonatele terestre.
Aparatul digestiv (vezi lucrări practice - Helix). Este compus din: cavitatea bucală, faringe (cu
radula), esofag (mult alungit la Helix), stomac, intestin, orificiul anal. Glandele anexe ale
tubului digestiv:
- glandele salivare (ce se deschid în faringe);
- hepatopancreasul (se deschide în stomac); acesta secretă enzima celulază la Helix, ce
permite digestia celulozei.
Aparatul respirator. Este reprezentat de:
- branhii (ctenidii bipectinate), la formele acvatice: 2 branhii la diotocarde, 1 branhie la
monotocarde şi opistobranhiate.
- branhii secundare (de origine tegumentară) – la nudibranhiate.
- „plămâni” – plafonul vascularizat al cavităţii paliale, la pulmonate.
Aparatul circulator. Cuprinde inimă, vase de sânge şi lacune. Inima este iniţial tricamerală (la
diotocarde), devine bicamerală la majoritatea gastropodelor. Pigmentul respirator este
hemocianina.
Aparatul excretor. Metanefridii modificate (=organele lui Bojanus), două sau una, situate sub
pericard.
Aparatul genital. Sexe separate la Prosobranchia şi hermafrodite la Opisthobranchia şi
Pulmonata.
Alcătuirea aparatului genital (vezi lucrări practice – Helix: glanda genitală hermafrodită,
ovospermiductul, spermiductul, penisul şi flagelul penisului, oviductul, vaginul, glandele
multifide, punga săgeţii, atriul genital, receptaculul seminal, orificiul genital).
Reproducerea şi dezvoltarea. Indivizii se acuplează (fecundaţie internă). Ouăle sunt depuse
în grămezi într-o gropiţă săpată în sol (la formele terestre) sau sunt depuse în şiraguri închise în
capsule (la cele acvatice).
Segmentaţia: totală, inegală şi spirală.
În timpul dezvoltării formelor acvatice marine apare larva veligeră. La formele terestre
dezvoltarea se face sub învelişul oului (dezvoltare directă).

19
20
 Fig. Aparatul genital la Helix
pomatia.

a.g. - atriu genital; b.f. – buzunar

de fecundaţie; b.s. – buzunarul
săgeţii; c.def. – canal deferent, c.h.
– canalul glandei hermafrodite; c.
rem. sem. – canalul receptaculului
seminal; fl. – flagelul penisului; gl.
a. – glanda albuminipară; gl.h. –
glanda hermafrodită; gl. m. –
glanda multifidă; od. – oviduct; pe.
– penis; rec. sem. – receptacul
seminal; r. pe. – retractorul
penisului; v. – vagin.

Mod de viaţă. Acvatice (marine – bentonice sau pelagice, sau dulcicole) şi terestre (de la
câmpie la munte).
Clasificare (vezi lucrări practice). Clasa Gastropoda se clasifică în 3 subclase: Prosobranchia,
Opisthobranchia şi Pulmonata.

1. Subclasa Prosobranchia
Cuprinde cel mai mare grup de gastropode, în jur de 55000 de specii, acvatice, marine,
excepţional dulcicole (Viviparus), amfibii (Neritina, Littorina) sau terestre (Cyclostoma).
Cavitatea palială cu branhiile se găsesc în partea anterioară a masei viscerale, înaintea inimii,
ca urmare a torsiunii evolutive cu 180°de la dreapta la stânga a masei viscerale. Conectivele
nervoase cerebro-viscerale sunt încrucişate. Cochilia este, în general, bine dezvoltată. Sexe
separate. Clasificate în 3 ordine.
1.1. Ordinul Diotocardia. Au 2 branhii bipectinate, cu vârful îndreptat înainte, 2 nefridii (cea
dreaptă având rol şi de gonoduct), 2 auricule la inimă. Exemple: Patella, Haliotis (vezi
lucrările practice).
1.2. Ordinul Monotocardia. Au 1 branhie stângă unipectinată (lipită în tot lungul său de
manta), 1 nefridie stângă, 1 auricul stâng. Este cel mai numeros ordin de gastropode.
Exemple: Murex, Rapana, Buccinum, Conus, Cypraea, Hinia (=Nassa), Cyclope (=
Cyclonassa), Viviparus. (vezi lucrările practice).

21
1.3. Ordinul Heteropoda. Prosobranhiate marine evoluate din monotocarde adaptate la viaţa
pelagică, de plutire şi înot. Corpul este alungit, transparent, cu capul prelungit anterior cu o
trompă, în vârful căreia se găseşte gura. La baza trompei se observă o pereche de ochi. Masa
viscerală este redusă şi ţinută în jos în timpul plutirii. Ţesuturile conţin multă apă, având o
densitate redusă - adaptare la plutire. Cochilia se reduce (la Carinaria) sau dispare (la
Pterotrachea). Piciorul se modifică în 2 lobi: un propodiu, dispus sagital şi ventral, şi un
metapodiu, dispus caudal, care la Pterotrachea se prelungeşte cu un apendice filiform.
Exemple: Carinaria, Pterotrachea (vezi lucrările practice).

Fig. Ordinul Diotocardia. Haliotis, schema
organizației interne. au – auricul; br.dr. – branhie
dreaptă; br.st. – branhie stângă; c – cap; m – manta;
m.col. – mușchi columelar; o.an. – orificiu anal; per –
pericard; r.dr. – rinichi drept; r.st. – rinichi stâng; rct –
rect; t.c. – tentacule cefalice; v- ventricul.
Fig. Ordinul Monotocardia. Schema organizației
corpului. au. – auricul; br.st. – branhie stângă; gl.h. –
glandă hipobranhială; o. – ochi; o.an. – orificiu anal;
o.b. – orificiu bucal; o.g.m. – orificiu genital mascul;
op. – opercul; p. – picior; pe. – penis; per. – pericard;
r.st – rinichi stâng; s. pal. – sifon palial; t.c. – tentacule
cefalice; v- ventricul.

2. Subclasa Opisthobranchia
Cuprinde în jur de 10000 de specii de gastropode marine evoluate din monotocarde prin rotirea
masei (detorsiune) viscerale de la stânga la dreapta cu 90°, în sens invers torsiunii primitive a
prosobranhiatelor. Ca urmare, ele au o singură branhie, situată pe latura dreaptă a corpului, cu
vârful îndreptat înapoi; 1 nefridie în dreapta şi 1 auricul drept. Conectivele cerebro-viscerale nu
mai sunt încrucişate. Mantaua, cavitatea palială şi cochilia suferă diferite grade de reducere. În

22
regiunea cefalică prezintă o pereche suplimentară de tentacule cu rol olfactiv, numite rinofore,
situate înapoia celor anterioare, tactile. Hermafrodite. Clasificate în 4 ordine: Tectibranchia,
Nudibranchia, Pteropoda și Sacoglossa.

Fig. Opisthobranchia. Schema organizației văzută Fig. Secțiune transversală printr-un tectibranhiat
dorsal. au – auricul; br. – branhie; ggl.c. – ganglioni (Ordinul Tectibranchia). Schemă. co. – cochilie; br.
cerebroizi; ggl.p.- ganglioni pedioși; ggl.pl. – – branhie; ma. – manta; par. - parapode; s.v. – sac
ganglioni pleurali; ggl.v. – ganglioni viscerali; o.an. – visceral.
orificiu anal; o.b. – orificiu bucal; o.ex. – orificiu
excretor; o.g.f. – orificiu genital femel; o.g.m. –
orificiu genital mascul; os. – osfradiu; p. – picior; per.
– pericard; t. – tentacule; v. – ventricul.

2.1. Ordinul Tectibranchia. Masa viscerală spiralată şi destul de dezvoltată. Cochilia,

redusă, subţire. Branhia este acoperită, în general, de nişte pliuri laterale ale piciorului numite
parapode. Exemple: Plerurobranchus, (vezi lucrările practice), Aplysia.
Aplysia depilans – iepurele de mare. Are dimensiuni mari, de 25 cm, masa viscerală
redusă. Cochilia este subțire și pergamentoasă, formată din conchiolină, și acoperită aproape
complet de manta. Cavitatea palială este deschisă spre dreapta și conține o ctenidie. Cele două
perechi de tentacule sunt mari și lățite, ca niște urechi. Talpa piciorului lată. Parapodiile mari,
reunite în partea posterioară, se mișcă asemenea unor aripi cu care înoată; în repaus parapodiile
sunt întoarse pe spate, acoperind masa viscerală.
Este erbivor. Pe marginea mantalei se găsesc niște glande speciale a căror secreție, rău
mirositoare, lăptoasă sau de culoare roșie-închisă, are rol în apărare. În perioada reproducerii

23
se împerechează mai mulți indivizi în lanț, fiecare verigă funcționând în același timp ca mascul
și ca femelă. Trăiește în Marea Mediterană.
2.2. Ordinul Nudibranchia. Corpul redevine simetric la exterior. Masa viscerală a
intrat în întregime în picior; ca urmare dispar cochilia, mantaua, cavitatea palială şi branhia. La
suprafaţa corpului apar branhii secundare, de origine tegumentară, retractile, asimetrice.
Exemple: Dendronotus (vezi lucrările practice), Tethys, Phyllirrhoe.
Tethys leporina. Este un melc de talie mare – poate ajunge la 30 cm lungime, de formă
turtită. Carnivor. Are un scut cefalic foarte mare, cu care prinde ca într-o pungă orice animal
care trece pe lângă el. Este capabil de fosforescență. Oc. Atlantic, M. Mediterană.
Phyllirrhoe bucephalum are un corp simplificat, ca adaptare la viața de plutire și înot.
Corpul este turtit lateral, ca la un pește, lipsit de picior. Are doar 2 tentacule rinofore. Înoată
prin mișcări laterale ale corpului. Devine fosforescent când este iritat. Oc. Atlantic, M.
Mediterană.
2.3. Ordinul Pteropoda. Opistobranhiate adaptate la viaţa pelagică. Ctenidia se reduce
până la dispariţie, iar piciorul formează expansiuni laterale sau lobi, cu aspect de aripi –
pteropode (1 pereche de „aripi” la Clione; 2 perechi de aripi la Lobiger). Cochilia se reduce,
treptat, până la dispariție; ea poate fi spiralată la Spiratella, simetric-alungită la Clio, și a
dispărut la Clione. Au 1-2 perechi de tentacule, ochi reduși, 1 osfradiu și 1 statocist. Exclusiv
marine, mai ales în apele tropicale. Exemplu: Clione limacina (vezi lucrările practice).
2.4. Ordinul Sacoglossa. Cuprinde gastropode atipice, cu cochilie bivalvă,
asemănătoare cu cochilia scoicilor, rezultat al unei evoluţii convergente cu bivalvele. Cele două
valve, puţin calcifiate şi translucide, legate printr-un ligament sunt reunite printr-un muşchi
adductor. Apexul valvei stângi a conservat cochilia helicoidală a larvei veligere. Animalul se
poate retrage complet între valve. Piciorul este ca o talpă îngustă şi ajută la târâre. Branhia,
unică, sub formă de ctenidie, este situată sub lobul drept al mantalei. Radula este bine
dezvoltată. Sunt fitofage, se hrănesc cu alge, sugând din conţinutul acestora. Se cunosc mai
multe specii de gastropode cu cochilie bivalvă. Iniţial au fost cunoscute numai în stare fosilă
(Eocen). Trăiesc în Marea Japoniei şi în jurul Australiei.
Exemplu: Berthelinia (=Tamanovalva) limax, descoperită în 1959. Are circa 1 cm
lungime. Culoarea corpului este verde-închis, cu pete albe pe cap şi pe rinofore, astfel că se
distinge greu de alga verde Caulerpa, pe care trăieşte şi cu care se hrăneşte în mod exclusiv.

3. Subclasa Pulmonata

24
 Cuprinde în jur de 35000 de specii adaptate, în general, la viaţa terestră. Plafonul
cavităţii paliale s-a transformat în plămân şi comunică cu exteriorul printr-un orificiu respirator
numit pneumostom. La formele readaptate la viaţa acvatică apar branhii secundare tegumentare.
Cochilia este bine dezvoltată, dextră sau senestră, sau se reduce fiind acoperită de manta. Au
evoluat din monotocarde adaptate la viaţa terestră. Clasificate în 2 ordine.
3.1. Ordinul Basommatophora. Forme secundar acvatice, cu o singură pereche de tentacule,
neretractile, la baza cărora se găsesc ochii. Exemple: Lymnaea, Planorbis (vezi lucrările
practice).
3.2. Ordinul Stylommatophora. Specii terestre, de mediu umed. Au 2 perechi de tentacule
retractile, cu ochii dispuşi la vârful tentaculelor mari. Exemple: Helix, Cepaea, Helicella,
Clausilia, Limax, Arion. (vezi lucrările practice).

Fig. Organizația unui pulmonat (Subclasa

Pulmonata), schemă. au. – auricul; co. – cochilie; o.
– ochi; o.Bj. – organul lui Bojanus; o.ex. – orificiu
excretor; p. – picior; per. – pericard; pl. – plămân; t.
– tentacule; v. – ventricul.

25