Biologia nevertebratelor -Cursul 9

Încrengătura ANNELIDA (lat. ”Annulus”= inel)

Caractere generale
 simetrie bilaterală;
 corpul este lung şi cilindric (aspect vermiform-viermi inelaţi)
 corpul alcătuit din numeroase segmente (metamere) care la exterior iau forma unor inele
(www.mun.ca/biology/scarr/Annelida.htm) care se repetă unul după altul (corp
metamerizat. În interiorul metamerelor, unele organe se repetă (Crișan, 2012);
 metameria, primitiv homonomă (segmente cu același aspect morfologic), tinde să devină
heteronomă (la formele specializate) (Aioanei și Stavrescu-Bedivan, 2011);
 sistemul nervos este ganglionar scalariform;
 organele de simț sunt variate, având grade diferite de dezvoltare în funcţie de modul de
viaţă al speciilor;
 regimul de hrană este variat, unele specii sunt prădătoare, altele planctonofage, ,
respective, hematofage sau saprofage;
 sistemul circulator este bine dezvoltat, de regulă e închis;
 schimbul de gaze se face la nivelul branhiilor, al parapodelor puternic vascularizate (la
polichete) sau al tegumentudlui (la lipitori, râme);
 sistemul excretor este de tip metanefridian;
 sexele separate, rareori sunt specii hermafrodite;
 animale acvatice, majoritatea marine, dar si terestre in medii umede, libere sau parazite.
Morfologia externă
Morfologic, corpul anelidelor este constituit din:
1. regiunea cefalică (capul),
2. somă (trunchiul) și
3. pigidiul (regiunea anală) (Pârvulescu, 2012)

1. Zona cefalică (capul), deseori apare ca un cap diferențiat prevăzut cu organe de

simț evoluate. Această zonă este adesea constituită dintr-un lob cefalic sau prostomiu și
peristomul sau segmentul bucal (Radu, V., Gh. şi Radu, V., V., 1972; Crișan, 2012)
Prostomiul nu are valoare segmentară. Cuprinde ganglionii cerebroizi şi poartă la
exterior, în poziţie preorală, structuri senzitive (ochi, oceli, palpi, antene etc).
Peristomiul (peri = împrejur, stoma = gură) este situat înapoia prostomiului, nu are
parapode (în schimb poartă structuri senzitive, mai ales sub formă de ciri).
2. Soma sau corpul (trunchiul) este alcătuit din segmente (corp metamerizat).
Segmentele (metamere) sunt separate prin disepimente (pereţi despărţitori). În interiorul
acestor segmente unele organe se repetă, anume: nefridiile, gonadele, ganglionii nervoşi, sacii
celomici, parapodele (Crișan, 2012).
P arapodele servesc la deplasare (prin înot sau târâre), la respiraţie sau pot îndeplini
funcţii tactile. La numeroase specii apar și cheţi (peri rigizi înfipţi în parapode) (Gache, 2002)
Fiecare parapod prezintă orizontal 2 ramuri: una dorsală –notopod (gr. Notos –spate;
podos-picior) și una ventrală- neuropod (gr. Neuron-nerv). La rândul lor fiecare ramură este
împărțită în 2 lobi superior și inferior .Atât pe notopod cât și pe
neuropod se găsesc un mănunchi de peri fini. La baza fiecărui parapod
se găsesc 2 prelungiri sub formă de tentacule-ciri (rol senzitiv, tactil și
chemoreceptor)
Parapode la anelide (Gache, 2002)
3. Pigidiul (telson, periproct, segment anal) este situat la extremitatea posterioară a
corpului și prezintă orificiul anal. În fața pigidiului există o zonă generatoare, capabilă să
genereze noi segmente(www.mun.ca/biology/scarr/Annelida.htm; Crișan, 2012.)

1
Biologia nevertebratelor -Cursul 9
Organizarea internă

Secțiune transversală – anelide (Marshall și Williams, 1979 cit. Crișan, 2012)

Cavitatea corpului este formată din saci celomici plini cu lichid, aşezaţi câte o
pereche în fiecare metamer (Crișan, 2012).
Cavitatea corpului este un celom adevărat, reprezentat iniţial prin câte doi saci de
origine mezodermică, în fiecare segment, exceptând lobul cefalic şi pigidiul. Cavitatea
celomică a fiecărui segment este izolată de cea a segmentelor vecine prin disepimente.
Tegumentul anelidelor este unistratificat. La nivelul lui se găsesc celule glandulare,
care secretă substanţa cuticulei, substanţe mucilaginoase, sau alteori substanţe de diferite
naturi, din care unele specii îşi construiesc tuburi.
Musculatura, situată în pături (stratul circular, la exterior, iar intern, longitudinal)
imediat sub tegument şi alcătuind cu acesta sacul musculocutaneu (Crișan, 2012).
Sistemul nervos este de tip ganglionar scalariform.
Este alcătuit dintr-un ”creier” suprafaringian (masă ganglionară anterioară dorsală) şi
unul sau o pereche de cordoane nervoase ventral reprezentate de
câte o pereche de ganglioni în fiecare segment, legaţi între ei
printr-o comisură şi de la un segment la altul prin connective .
Sistemul nervos (Gache, 2002)
De la aceşti ganglioni pornesc nervi, care se răspândeesc în segmentele respective ale
corpului. (Aioanei și Stavrescu-Bedivan, 2011; Crișan, 2012).
Organele de simţ
Organele de simţ sunt situate, în mare parte, în zona cefalică.
În tegument se găsesc celule senzitive, în special tactile şi chemoreceptoare, cât şi
terminaţiuni nervoase, mai răspândite în general pe tentaculele şi palpii din zona cefalică.
Adesea au şi ochi situaţi frecvent în zona cefalică.
Uneori au şi statocişti sunt reprezentate de ochi, de organe nucale (fosete olfactive),
statocişti (Crișan, 2012).
Multe specii de polichete au şi organe luminoase, bioluminescenţa fiind legată de o
substanţă mucoasă secretată de celule tegumentare.
Sistemul digestiv are structură completă prezintă adaptări diferite în funcţie de regimul
de hrană (existând specii prădătoare, planctonofage, hematofage sau saprofage) (Aioanei și
Stavrescu-Bedivan, 2011).
Digestia este extracelulară.
Sistemul circulator este închis.
Cel mai adesea, este alcătuit dintr-un vas sanguin principal, aşezat dorsal faţă de tubul
digestiv (prin care sângele circulă ȋn direcția postero-anterior) şi un vas sanguin principal,

2
Biologia nevertebratelor -Cursul 9
situat ventral (prin care sângele circulă ȋn direcția natero-posterior). Acestea sunt legate între
ele, în fiecare segment, prin vase circulare şi capilare.
Sângele are rol în transportul nutrienţilor, substanţelor de excreţie, gazelor de respiraţie,
cît şi a unor substanţe cu rol hormonal, în întreg corpul (Aioanei și Stavrescu-Bedivan,
2011¸Crișan, 2012).
Inima lipseşte dar pereţii vaselor sunt contractili. Sângele, la majoritatea anelidelor
conține h e m o g l o b i n a . La puţine specii sângele este incolor (Aioanei și Stavrescu-Bedivan,
2011).
Sistemul respirator
Respirația se realizează prin branhii, tegument sau parapode.
La formele acvatice schimbul de gaze se face la nivelul branhiilor (expansiuni ale
peretelui corpului, bogat vascularizate, la nivelul cărora are loc preluarea oxigenului, care
este apoi purtat de sânge spre celulele corpului, de unde este preluat şi dus, tot spre branhii,
dioxidul de carbon) al parapodelor puternic vascularizate (la polichete) sau al tegumentului
(la lipitori) (Crișan, 2012).
La formele terestre (râme) schimbul de gaze se realizează prin tegument (în permanenţă
umed).
Sistemul excretor este format din metanefridii, câte o pereche pentru fiecare segment.
Aceatea sunt constituite dintr-o pâlnie ciliată (nefrostom) deschisă în celom, și canalul
excretor în disepiment şi un por excretor ventral, la baza
parapodelor, aflat în segmentul următor, precedat de o veziculă
excretoare (Aioanei și Stavrescu-Bedivan, 2011).

Structură excretoare – anelide (Gache, 2002)

Metanefridiile sunt în număr de două, sau alteori mai
multe, într-un segment şi se repetă în toate, sau aproape toate,
segmentele corpului.
Excreţia are loc la nivelul canalului excretor, puternic vascularizat (Aioanei și
Stavrescu-Bedivan, 2011)
Reproducerea. Sexele sunt separate, dar există şi specii hermafrodite.
Gonadele sunt perechi, iar oviductele prezintă un pavilion şi un canal.
Dezvoltarea este directă la formele terestre şi de apă dulce, iar la cele marine prin
metamorfoză( http://animalia.go.ro/Annelida/Annelida.htm ).
Ca mod de viaţă, anelidele sunt animale care pot fi întâlnite în mediul acvatic, marin,
sau dulcicol, cât şi în mediul terestru, trăind libere, cele mai multe specii, unele târâtoare
(reptante), altele sedentare, fixate sau ascunse în diferite tuburi, adesea secretate chiar de
tegumentul lor. Mai puţine specii duc viaţă parazitară, de obicei un ectoparazitism temporar
(Crișan, 2012).

Clasa Polychaeta (gr. „ poly” = mulţi, + gr. „chaeta” = păr, cheţi)

Caracterizare generală
 Anelide tipice;
 Anelide prevăzute cu parapode pe care se găsesc numeroşi peri sau
cheţi;
 Au un număr variabil de segmente;
 Corpul prezintă trei regiuni bine delimitate: regiune cefalică, soma
metamerizată şi regiunea anală (pigidiul) (Pârvulescu, 2012);
 Sunt nevertebrate în cea mai mare parte marine, multe având culori
variate sau fiind chiar luminescente.
Morfologie externă (Pisică, Moglan, Cojocaru, 2002)

3
Biologia nevertebratelor -Cursul 9
Morfologie externă
Forma corpului este alungită, puțin aplatizată dorso-ventral sau cilindrică. Cele trei
regiuni ale corpului, cefalică, soma şi pigidiu, sunt în general bine dferenţiate.
1. Zona cefalică prezintă lobul cefalic (prostomiul) urmat de segmentul peristomiu.

Nereis sp.: Regiunea cefalică văzută dorsal și ventral (Pisică, Moglan, Cojocaru, 2002)

P r o s t o m i u l poate avea diferite forme. Are poziţie dorsală şi preorală, poartă creierul
la formele primitive şi posedă organe de simţ: palpi, antene şi ochi.
P e r i s t o m i u l – prezintă orificiului bucal și ciri tentaculari (la formele sedentare
aceştia sunt în mumăr mare, aşezaţi, pe una sau două spirale, în jurul gurii).
2 . T r u n c h i u l ( s o m a ) este alcătuit dintr-un număr variabil de segmente
homonome, fiecare purtând câte o pereche de apendice laterale numite parapode (para =
lângă, asemănător cu; podos = picior)
Adiacent parapodelor, la baza lor, se găseşte un cir dorsal şi unul ventral, expansiuni cu
rol senzitiv tactil, în mod primar, transformaţi, în unele cazuri, pentru funcţia de respiraţie
(Crișan, 2012).
3. Pigidiul nu are parapode dar are 2 prelungiri filamentoase- cirii anali cu rol tactil.
(Radu, V., Gh. Şi Radu, V., V., 1972; Crișan, 2012).

Organizația internă

Nereis diversicolor-secţiune transversală (Pisică, Moglan, Cojocaru, 2000)

Tegumentul este acoperi la exterior de cuticulă. Pe lângă celulele epitelale, se găsesc şi

celule glandulare care secretă diferite substanţe care intră în alcătuirea tuburilor. De
asemenea există celule senzitive şi terminaţiuni nervoase.
Musculatura formează cu tegumentul sacul musculocutaneu, iar stratul intern, de
musculatură longitudinală, este dispus în benzi, neformând o pătură continuă. Există, în
fiecare segment, de asemenea muşchi oblici, legaţi cu un capăt de linia median-ventrală a
Parapodele pot conţine şi musculatură proprie,
Cavitatea corpului este un celom adevărat (cavitate secundară), pereţii săi căptuşesc
organele interne la exterior, pe de o parte şi sacul musculocutaneu la interior, pe de altă parte,
4
Biologia nevertebratelor -Cursul 9
formând de asemenea şi disepimentele dintre segmentele corpului, cât şi mezenterele dorsal
şi ventral, care susţin organele interne (Crișan, 2012).
Celomul este mărginit de două structuri mezodermice: pleura parietală (somatopleura)
şi pleura viscerală (splanchnopleura).
Sistemul nervos este ganglionar scalariform.
Organele de simț
Organele de simţ sunt bine dezvoltate, în special la formele erante de polichete. Au
celule, papile, fosete, sau peri, cu funcţii tactile şi chemoreceptoare. Aceste formaţiuni sunt
răspândite preponderent pe palpii şi cirii tentaculari din zona capului, dar şi pe cirii anali.
Ochii sunt de asemenea prezenţi la majoritatea speciilor.
La unele forme sedentare, s-au pus în evidenţă şi statocişti(Crișan, 2012).
Sistemul digestiv este constituit din intestinul anterior, mijlociu și posterior.
La nivelul intestinului anterior se distinge orificiul bucal (mărginit de cirii tentaculari),
faringele exertil (constituind trompa protractilă), esofagul unde se deschid glandele
salivare.
Intestinul mijlociu este lung și drept, se continua cu intestinul posterior (rectul) scurt şi
orificiul anal, situat pe pigidiu .
Sistemul circulator este închis, tipic anelidian (Crișan, 2012).
Sistemul excretor este reprezentat de metanefridii, de regulă câte o pereche pe fiecare
segment al corpului, în afară de primele și ultimele segmente ale trunchiului.
Sistemul respirator
Unele specii (ex. Nereis diversicolor) respiră tegumentar, pe întreaga suprafaţă a
corpului. La alte specii, există însă branhii adevărate (provenite din transformarea cirilor, sau
din expansiuni ale bazei parapodelor) (Crișan, 2012).

Sistemul reproducător.
Polichetele au sexele separate. Gonadele se formează în perioada adultă, în pereţii
disepimentelor.
Gameţii (celulele sexuale) sunt reliminați fie prin prin ruperea peretelui corpului, alteori
prin evacuarea din căile genitale.
Fecundaţia este, de obicei; externă , în apă.
Ca mod de viaţă, polichetele sunt animale marine, în cea mai mare parte, formele
dulcicole şi terestre fiind mai rare. Unele duc viaţă liberă, târându-se pe substratul fundurilor
bazinelor marine, unde capturează diverse animale, pe care le sfâşie cu ajutorul fălcilor şi le
consumă. Altele sunt sedentare, stând fixate în tuburi săpate în mâl, sau secretate de
tegumentul lor (Crișan, 2012).

Aioanei, F. şi Stavrescu-Bedivan, M., M., 2011. Zoologia nevertebratelor. Manual

Universitar. Ed. Bioflux, Cluj-Napoca.
Crișan, A., 2012. Zoologia nevertebratelor. Ed. Presa Universitară clujeană. Cluj-
Napoca.
Gache, C,2002. Biologie animală. Ed. Univ. ”Al. I. Cuza”, Iași
Hickman, C.P., Roberts, L.S., Larson, A., l’Anson, H., 2004. Mc Graw-Hill, Integrated
Principles of Zoology, Acoelomate Bilateral Animals, 274-294.
Pârvulescu, L., 2010. Sistematica şi biologia nevertebratelor acelomate. Ghid practic.
Edit. Bioflux. Cluj-Napoca.
Pisică C-tin, Moglan I., Cojocaru I.,2002. Zoologia nevertebratelor – lucrări practice I,
Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, vol. I.

5
Biologia nevertebratelor -Cursul 9
Radu, V., Gh. Şi Radu, V., V., 1972. Zoologia nevertebratelor, Ed. Didacticã şi
Pedagogică, Bucureşti.
www.mun.ca/biology/scarr/Annelida.htm
www.mun.ca/biology/scarr/Annelida.htm. ts of Hirudo medicinalis along the skin of a host.
AS, anterior sucker; HS, posterior
suckerhttp://parasitology.informatik.uni-wuerzburg.de/login/b/me14322.png.php