IONA

MARIN SORESCU

CONTEXT
Subintitulata de M.Sorescu “Tragedie in 4 tablouri”, publicata in 1968 in revista “Luceafarul”,
face parte alaturi de “Paracliserul” si “Matca”, dintr-o trilogie dramatica, intitulata “Setea
muntelui de sare”.
Titlul poeziei sugereaza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de comunicare este
calea de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii, din automatismul istovitor al
existentei, iar cele 3 drame care o compun sunt meditatiI-parabole, realizate prin ironie
artistica.

TIPOLOGIE
Opera este considerata o drama existentiala vizand destinul omului insingurat.

TEATRU
MODERN Piesa nu respecta normele clasice. In teatrul modern, se anuleaza diferentele
dintre specii, elementele tragediei se imbina cu elementele tragediei(finalul) si chiar si cu
cele ale comediei(umorul negru, sumbru care planeaza asupra versurilor). In ansamblu,
piesa este o drama(claustrarea lui Iona in burta pestelui, adica in limitele propriei conditii).

CURENT-
NEOMODERNISM
Este realizata prin cultivarea parabolei si a alegoriei(o modalitate de constructie dublata
de reflectare si retragerea in absurd), reinterpretarea unor mituri, golite insa de sensul
religios sau de sensurile consacrate(Mitul profetului biblic trimis de Divinitate la Cetatea
din Ninive), insertii ale liricului, astfel este evidentiat caracterul simbolic al
metaforelor(marea asociata cu existenta; pestele cel mare cu idealul, absolutul; esecul
repetat cu incompatibilitatea dintre conditia umana si ideea de absolut; nadele cu ispitele;
pestii mici cu idealuri marunte, iar burta pestelui cu problematica existentiala alaturi de
spintecarea acestuia, ilustrand incercarea omului de a-si depasi conditia).

TEMA
Drama conditiei umane, in special a omului singur care se confrunta cu propriul sau destin.
Autorul marturiseste ca semnificatie piesei si a personajului in sine, trimit in mod expre la
solitudine “Au trecut 3 ani de cand am scris tragedia. Totul mi se incurca in memorie.Stiu
numai ca am vrut sa scriu despre un om singur, nemaipomenit de singur”

VIZIUNEA
Este tragica, surprinde destinul in jocul absurd al vietii, omul rational intra intr-un conflict cu
situatiile irationale.

SCENE
O scena relevanta pentru ilustrarea temei este scena pierderii ecoului “Cred ca lucrul cel mai
ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul”; “Iona strica <<Iona!!>>, iar ecoul striga
<<Iona!!>>, Iona striga <<Iona!!>> si mai apoi ecoul striga <<Io!!>>”, intr-o limba veche “Io”
insemnand “eu”. Piesa surprinde astfel pustietatea fiintei, singuratatea umana, pe care o
reflecta si Nietzche in metafora”solitudinea m-a inghitit ca o balena”.

STRUCTURA
Drama este compusa din 4 tablouri, fara acte sau scene, fapt care ilustreaza modernismul la
nivelul genului dramatic.
In tablourile 1 si 4 Iona este in afara pestelui, pe cand in tablourile 2,3 Iona este in interiorul
pestelui, astfel este sugerata simetria.

TABLOUL 1
In tabloul intai, este reliefat faptul ca Iona este un pescar ghinionist, este omul ihtiomorf,
prinde doar “fate”, are ca ideal prinderea pestelui cel mare si incearca sa isi falsifice acest
ideal prin pescuitul pestilor din acvariu, insa Iona este inghitit la inalul tabloului de marele
peste, fiind plasat “in gura acestuia”prin acest eveniment este sugerata razbunarea
destinului, Iona incearca sa strige dupa ajutor “Eh de-ar fi macar ecoul!!”.

TABLOUL 2
Tabloul 2 il gaseste pe Iona in burta primului peste, in intuneric, ca semnificatie a neputintei
de comunicare, ceea ce il determina pe Iona sa constientizeze ca “Incepe sa se faca tarziu
in mine”.Iona vorbeste mult, logosul fiind expresia supravietuirii.
Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice, exprimand cele mai variate idei
existentiale “De ce trebuie toti oamenii sa se culce la sfarsitul vietii?”, “De ce oamenii isi
pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?”.
El gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si comenteaza lipsa de vigilenta a chitului,
de aceea considera ca “ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet ca sa nu se
bage nimeni in el cu cutitul”.De aici reiese,indirect, ideea ca Iona este constient de faptul ca
omul trebuie sa procedeze la o selectie lucida a intamplarilor, evenimentelor sau faptelor
importante pentru el in viata.

TABLOUL 3
In tabloul 3, Iona se afla in interiorul pestelui 2, care inghitise la randul lui pestele intai, si in
care exista o “mica moara de vant’, care poata sa se invarta sau nu, simbol al
zadarniciei.Ideile asupra carora mediteaza Iona in acest tablou se refera la viata si la
ciclitatea ei “daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume?”.
Apar doi pescari muti, fiecare cu cate o barna in spate pe care o cara fara oprire, surzi si
muti relevant fiind aici mitul Sisif, simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin,
munca sisifica. Dornic de comunicare, Iona incearca sa vorbeasca cu ei astfel incat sa le
inteleaga conditia “ati facut vreo intelegere cat timp trebuie sa ramaneti mancati?”
O scena importanta in acest tablou este scena care reliefeaza rugamintea adresata mamei
“Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu”, deoarece “ne scapa mereu ceva in
viata”, si anume esentialul.

TABLOUL 4
In ultimul tablou, Iona mediteaza asupra relatiei om-divinitate, neavand sperante de inaltare
spiituala, desi “noi oamenii, numai atata vrem, un exemplu de inviere”, dupa aceea fiecare
se va duce sa moara”bine, omeneste”, insa “invierea se amana”.
Drama umana este aceea a vietii apasatoare, sufocante, restrictive, din care nimeni nu
poate evada in libertatea intelectuala si etica:”Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva
odata ce te-ai nascut”,”Doamne cati pesti unul intr-altul”. Toti oamenii sunt supusi aceluiasi
destin de muritori neputinciosi, toate “lucrurile sunt pesti”.
Iona ar fi vrut sa isi depaseasca conditia umana, aspirase spre o existenta superioara.
Solutia pe care o gasise Iona a fost spintecarea propriei burti, dupa spintecarea unui sir de
nesfarsit burti de peste, nu este vorba despre o sinucidere ca renuntare la viata ci o
sinucidere a carei scop este obtinerea vietii, evadarea din propria carcera, eliberarea de
propriul destin si captivitate.

CONCLUZIE
Prin piesa “Iona”, M.S, aduce o innoire radicala:teatrul-parabola, gesturile lui Iona si decorul
fac parte din alegorie, iar limbajul este metaforic. Piesa trebuie privita intr-un plan simbolic,
nu real, intamplarile putand fi interpretate in mai multe moduri, datorita unei tehnici a
ambiguitatii.