CAPITOLUL 12

Încrengatura ECHINODERMATA

Încrengatura Echinodermata grupeaza metazoare tripoblastice clomate, deuterostomieri

(blastoporul gastrulei se transforma in anus, iar gura apare secundar), epitelioneurieni

(sistemul nervos, imperfect diferentiat de epiteliul care l-a generat, este in contact cu

epiderma). Adultii au simetrie radiara, pentaradiara, derivata din cea bilaterala. Sunt specii

marine, traind fixate sau libere in zona litoralului pana la cele mai mari adancimi, cunoscute

sub numele de stele de mare, arici de mare, crini de mare, serpi de mare, castraveti de mare.

Morfologie. Corpul echinodrmelor, nemetamerizat, de formă variabila, aplatizat, sferic sau

cilindric, prezintă un schelet dermic format din spiculi sau placi calcaroase, mobile sau

sudate, cel mai adesea constituind un țest care prezinta tepi si organe de aparare.

Celomul este complex, format din partea celomica propriu-zisa

(cavitatea generala) și un aparat ambulacrar sau acvifer, acesta din urma constituit dintr-un

ansamblu de cavitati si canale situate pe fata orala

(ventrala), continand un lichid apropiat apei de mare, care serveste la respiratie si locomotie.

Aparatul ambulacrar (acvifer) este alcatuit din: canal oral, circular;5 canale radiare desprinse

din canalul oral si situate in 5 zone ale corpului; canale ambulacrare numeroase, care intra in

ambulacre (mici organe cilindrice contractile si erectile terminate uncori cu ventuze); un canal

hidrofor desprins tot din canalul oral, care se deschide in placa madreporica calcaroasa

perforata, pe unde intra apa in aparatul ambulacrar.

Sistemul nervos, intraepitelial, este alcatuit dintr-un sistem nervos oral in legatura cu o retea

(un inel nervos de unde pleaca 5 nervi radiari ramificati, in legatura cu o retea nervoasa

periferica) si un sistem nervos aboral (asemanator primului, dar mai slab dezvoltat), in

legatura cu organele interne.

Organele de simt sunt reprezentate de terminatii nervoase libere, tactile. celuie totosensibile,

la uncle oceli, statocisti si celule chemolfactive.

Musculatura este formata din fibre circulare si longitudinale situate in peretele corpului.

Aparatul digestiv, complet, prezinta gura, situata pe fata orala(ventral) si anusul situat pe fata

aborala (dorsal).

Aparatul circulator este lacunar, avand acelasi plan ca aparatul ambulacrar; echinodermele nu

au inimaaparatul.

Respiratia se realizeaza prin branhii, cutanat sau prin intermediul ambulacrelor.

Aparatul excretor lipseste, excretia find realizata prin difuzie, la nivelul suprafetei de contact

cu apa de mare.

Reproducerea se poate realiza asexuat, prin sciziparitate, sau sexuat, sexele fiind separate; au

cinci gonade situate la porul aboral, comunicand cu exteriorul prin pori genitali. Fecundarea

are loc in apa.

Dezvoltarea este indirecta, cu o forma larvara ciliata, cu simetrie bilaterala, denumita

dipleurula, caracteristica, care evolueaza diferit la diferitele clase de echinoderme.

Clasificarea echinodermelor

IncrengaturaEchinodermata se imparte doua subincrengaturi:

Subincrengatura Pelmatozoa: echinoderme fixate tot timpul vietii sau, cel putin, vremelnic, in

stadiile tinere; confine patru clase cu forme fosile si o singura clasa actuala, clasaCrinoidea-

crinii de mare;

Subincrengatura Eleutherozoa: echinoderme libere, nefixate, grupate in patru clase:

Clasa Asteroidea: stele de mare;

Clasa Echinoidea: arici de mare;

Clasa Ophiuroidea: serpi de mare;

Clasa Holothuroidea: castraveti de mare.

ClasaCrinoidea

ClasaCrinoidea (crinii de mare) incadreaza echinoderme primitive fixate printr-un peduncul

aboral, cel putin in stadiul larvar. Atat gura, cat sianusul se afla pe fata superioara, libera,

opusa punctului de fixare.

Crinoideele sunt echinoderme cu infatisare de crin, cu corpul radiar, in forma de cupa cu brate

ramificate.

Corpul este format din discul central sau teca, si brate.

Pedunculul, aboral, este prins de substrat prin cirri. Cele cinci brate sunt, in general bifurcate.

Gura, orientata in sus, de la ea plecand cele 5 santuri ambulacrare, care se bifurca la nivelul

bratelor.

Servindu-se de podii si de mucusul secretat, crinoidele se hranesc cu mici organisme; lipsesc

dinMarea Neagra.

Exemple:

•Heliometra glacialis.
•Antedon bifida;

•Rhizocrinus spp.,
•Pentacrinus spp.;

Clasa Asteroidea

Clasa Asteroidea (stelele de mare) grupeaza echinoderme cu corpul aplatizat, cu forma stelata

(pentagonala), cu cinci brate (unele specii au pana la40) mobile, largi la baza și din ce in ce

mai inguste spre varf. Scheletul dermic este complex, format din placi calcaroase articulate

prin tesut conjunctiv; de pe aceste placute, pleaca spini si tuberculi, pe care se insera spinii

externi. Stelele de mare sunt carnivore, se hranesc cu crustacee, cadavre de pesti,

echinoderme. Unele specii inghit cu totul arici de mare și apoi regurgiteaza resturile de

schelet nedigerabile. Altele, ataca stelele de mare, chiar mai mari decat ele, incepand sa le

inghita de la unul din brate. Asterias ataca mai ales stridii si midii:decat ele, incepand sa le

inghita de la unul mai ales stridi si midii: cu ajutorul ambulacrelor desface valvele cochiliei,

apoi devagineaza stomacul in cavitatea paleala a scoicii, secreta enzime care efectueaza o

digestie extracorporala, ulterior reintroducandu-si stomacul in corp odata cu hrana digerata.

Stelele de mare au o mare capacitate de regenerare, un brat rupt, daca mai poarta o cincime

din discul central, poate regenera corpul intreg.

Sunt forme marine libere, bentonice, tarandu-se pe substrat cu ajutorul ambulacrelor.

Exemple:

•Asterias rubens: are diametrul de18-30 cm,culoare variata, violet, roscat, verzui, corp turtit

dorso-ventral cu 5, brate, dispuse radiar; in varful fiecarui brat, pe fata ventrala prezinta o pata

de culoare roșie-ochii. La pipăit este aspră, tepoasa datorita numeroșilor spini calcarosi.

•Astropecten aurantiacus: de culoare roșie, comună în Marea Mediterana.

Clasa Echinoidea

ClasaEchinoidea (arici de mare) cuprinde echinoderme cu corpul,adesea globulos, compact,

inchis intr-un țest endoscheletic, fara brate, cunumerosi tepi care se pot usor detașa. Scheletul

dermic este format din plăcute calcaroase dermice, strans alipite, care alcatuiesc un țest

străbătut de două orificii: ventral (orificiu bucal) si dorsal (orificiu anal). Corpul prezintă

simetrie pentaradiară tipică, cu alternanță de 5 zone ambulacrare si 5 zone interambulacrare.

Exista si unele specii (Irregularia), la care peste simetria radiara se suprapune o simetrie

bilaterala.

Majoritateaaricilor de mare sunt rapitori, putini vegetarieni; lipsesc din Marea Neagra, fiind

specii stenohaline.

Exemple:

Echinus esculentus: ursin de talie mare (15 cm diametru), foarte elegant, de culoare

albicioasa, cu reflexe rosii, albastru-violet, cu țepi mici si deși, albicioși sau roscati; este

intalnit in Marea Nordului.

Clasa Ophiuroidea

Clasa Ophiuroidea (șerpii de mare) cuprinde echinoderme cu brate lungi, înguste,

serpentiforme, uneori ramificate si cu miscari șerpuitoare, precis (distincte) delimitate de

partea centrala, care este un disc turtit dorso-ventral, cu diametru de 1 - 3 cm, pana la 12 cm.
Scheletul intern este discontinuu, formand un invelis rigid doar la nivelul bratelor. Epiderma

este acoperita de o cuticula subtire; nu este ciliată. Organele interne sunt cuprinse in discul

central.

Nu au anus, resturile nedigerate fiind eliminate prin gură.

Exemple: •Pectinura conspicua; •Ophiura sarsi.

Clasa Holothuroidea

Clasa Holothuroidea (castravetii de mare) cuprinde echinoderme cu corpul mult alungit,

adesea cu un contur cilindric, in forma de castravete; țepii sunt absenti, placutele mult reduse,

astfel ca animalele au corpul moale, scheletul fiind alcatuit din graunte de calcar; au gura

inconjurata de

10 tentacule ramificate, stufoase.

Castraveții de mare se deplaseaza incet, partial cu ajutorul podiilor ventrale si partial prin

contractii ale peretelui muscular al corpului. Speciile mai sedentare, care stau infundate in mâl

sau nisip, prind particule organice cu ajutorul mucusului secretat de tentacule sau culeg

particule din spatiul ce la inconjoara. Altele inoata pe fundul marii, grebland substratul cu

tentaculele.

Exemple:

•Cucumaria planci; •C. frondosa (intalniti in marile nordice).

CAPITOLUL 13

ÎncrengaturaUROCHORDATA
Urochordatele, impreuna cu cefalocordatele si vertebratele constituie grupele majore ale

supraincrengaturii Chordata*.

*Supraincrengatura Chordata (lat chorda-coardă) cuprinde metazoare triploblastice celomate,

deuterostomieni epineurieni, cu sistemul nervos in forma de tub, situat dorsal, deasupra

tubului digestiv (epi=desupra), schelet intern axial si simetria corpului bilaterala.

Scheletul intern apare pentru prima data in seria animala, sub forma unei baghete minuscule,

de origine mezodermica, numita coardă dorsala sau notocord, plasata dorsal, intre sistemul

nervos și tubul digestiv. La formele inferioare, notocordul se pastreaza toata viata, in timp ce

la cele superioare este prezent numai in stare larvara, fiind inlocuit la adulti prin coloana

vertebrala. Neuraxul sau axa nervoasa are forma unui tub, a carui cavitate interna, neurocel,

se dilata anterior formand ventriculul, iar in partea posterioara ramane sub forma ingusta,

canalul ependimar. Pereii neuraxului sunt formati din celule și fibre nervoase si din celule de

sustinere (nevroglii). La vertebrate, din vezicula anterioara se dezvolta creierul(encefalul), iar

restul neuraxului da maduva spinarii. in lungul neuraxului se desprind metameric nervi

cranieni, din encefal, si nervi rahidieni, din maduva spinarii.

Aparatul digestiv. La cordate, gura adultului este de origine secundara, dezvoltata la polul

opus blastoporului. La urochordate si cefalocordate, care sunt microfage, și la vertebratele

inferioare din grupa Agnatha, gura este larg deschisa si este despartita de faringe printr-un fel

de perdea, velumul. La chordatele macrofage, gura se inchide bine, iar trecerea alimentelor in

faringe se face prin deglutitie. Stomacul este partea cea mai dilatata a tubului digestiv. La

partea anterioara a intestinului se deschid glandele anexe: ficatul și pancreasul.

Aparatul respirator. La prochordate si la vertebratele inferioare, exista fante branhiale

faringiene, care comunica cu exteriorul (faringotremie), din care vor lua nastere branhile, prin

intermediul carora se realizeaza respiratia (la cele cu respiratie acvatica). La vertebratele cu

respiratie aeriană, fantele branhiale apar doar in dezvoltarea embrionara, ulterior resorbandu-

se si apar pulmonii, ce se dezvolta dintr-un diverticul ventral alfaringelui embrionar.

Aparatul circulator este inchis, alcatuit din inima, inconjurata de pericard, si din vase
principale:

vene (care aduc sangele la inima) si artere (care duc sangele de la inima in corp). Sensul

circulatiei in vasul dorsal al cordatelor inferioare este cefalocaudal. Sangele este format din

plasma si elemente celulare.

Aparatul excretor este de tip nefridian. in structura nefronului se dezvolta o retea fina de

capilare care favorizeaza eliminarea din sange a substanfelor de excretie.

Aparatul reproducator, la cefalocordate si unele urocordate, este pozitionat la nivelul

faringelui, iar la vertebrate si unele urocordate, posterior faringelui. La urocordate si

vertebrate exista o singura pereche de gonade, iar la cefalocordatele mai multe perechi

metamerice. Cefalocordatele si vertebratele au sexe separate, in timp ce urocordatele sunt

hermafrodite. La urocordate, pe langa reproducerea sexuata, exista si reproducere asexuata.

in dezvoltarea embrionara, pe langa stadiile de morulă, blastulă si gastrulă, estecaracteristic

stadiul de neurulă.
Încrengatura Urochordata grupeaza cordate primitive, exclusiv marine, solitare sau coloniale,

sedentare sau pelagice (intra in alcatuirea planctonului). Au structura de cordat numai in

forma larvara, notocordul find situat in regiunea codală (uros=coadă; chorda-coarda),

Corpul este de forma cilindrica alungita sau scurta. Uneori, cand este fixat, corpul are forma

desac simplu sau de cilindru, dilatat si divizat la unele ascidii in doua sau trei parti: torace,

abdomen si postabdomen. Speciile libere au corpul in forma debutoias, prevazut cu un

apendice codal (Appendiculare) Intreg corpul este invelit de o tunica, ce lasa libere doua

deschideri la capatul superior, un sifon bucal si unul cloacal. Tunica, de consistenta

gelatinoasa sau cartilaginoasa, este secretata de epiderma, ce contine celule speciale migrate

din mezoderm. La unele speci, in tunica se gasesc secretii calcaroase.

Urocordatele sunt hermafrodite, cu fecundaie incrucisate, ovipare, cu fecundatie externa, sau

ovovivipare, la care fecundarea are loc in cloaca.

Indivizii, desi hermafroditi, au și reproducere asexuata, prin inmugurire

(blastogeneza), avand si o mare putere de regenerare.

Reprezentanti:

- apendiculare (clasa Appendiculariae): urocordate mici care traiesc in plancton, avand

caracteristic persistenta cozii si dezvoltarea exagerata a tunicii, care ia forma de capsula;

fiecare individ formeazi o capsula, prin secretia unei parti speciale a epidermei, epiteliul

oicoplastic. Modul de miscare, prin bataile cozii, produce un curent de apa, care antreneaza

particulele ce servesc ca hrana, precum si oxigenul necesar respiratiei.

Ex.: Oikopleura dioica (intalnita si inMarea Neagra); Appendicularia sicula;

- ascidii (burduful de mare) (clasa Ascidiacea): urocordate fixate, cu corpul saciform,

acoperit cu o tunica, prevazut cu doua sifone - unul bucal prin care intra apa cu oxigen si

alimente, si unul cloacal, prin care ies apa cu resturi nedigerabile si produsele genitale; larva,

complet dezvoltata si prevazuta cu notocord, este libera. Ascidiile sunt forme sedentare,

fixate cu un disc adeziv; obtin hrana prin filtrarea apei; pot fi solitare, coloniale sau compuse,

fiecare din formele solitare sau coloniale avand propria lor tunică (Clavelina). La coloniile

compuse, mai multi indivizi sunt inveliti de un test gelatinos comun, iar sifonul cloacal se

deschide intr-o camera comuna.

Exemple: Clavelina lepadiformis, Botryllus schlosseri, Ascidiella aspersa- traiesc si in Marea

Neagra;
- taliacee (clasa Thaliacea): urocordate plutitoare sau notatoare cu corpul transparent, cu

cele doua sifoane dispuse la cele doua extremitati ale corpului; dezvoltarea exagerata a

faringelui, face ca restul organelor sa fie concentrate la o extremitate a corpului.

Exemple: Pyrosoma atlanticum, •Salpa maxima, •Doliolum spp.

CAPITOLUL 14

Încrengatura CEPHALOCORDATA

Increngatura Cephalocordata cuprinde cordate relativ mici, cu corpul pisciform, fara un cap

individulizat, notocordul dezvoltat, dispus in toata lungimea corpului. Tubul nervos, dispus

deasupra corzii dorsale, dilatat in partea anterioara in forma de vezicula, prezinta organe

senzoriale in tot lungul sau. Tubul digestiv este rectiliniu. Inima lipseste, functia ei flind
inlocuita prin contractia unor vase. Sexele sunt separate, cu 26 de perechi de gonade, dispuse

metameric.

Corpul are forma de ,,suveică" cu extremitatile ascutite, cea anterioara prelungindu-se cu un

rostru. Pe linia medio-dorsala se gaseste o cuta, din care rezulta inotatoarea dorsala- anterior

si inotatoarea codala, posterior, prelungita in partea ventrala cu inotitoarea ventrală. Corpul

este translucid, lasand sa se vada musculatura, coarda dorsală,maduva spinarii,tubul digestiv

si organele genitale.

Cefalocordatele sunt reprezentate prin doua genuri:Amphioxus (sin.Branchistoma) si

Asymmetron.

Exemplu:

•Amphioxus lanceolatum: animal mic, marin de 5-6 cm, translucid, pisciform, traieste pe

fundul nisipos sau pe pietrisul litoral, stand infipt in nisip cu capul afara; se hraneste cu alge

si animale planctonice, respiratia este branchiala, apa ajungand in faringe prin gura, apoi

trece prin fantele branchiale in cavitatea perifaringiana, de unde este expulzată la exterior

prin porul abdominal; sangele este incolor, lipsit de celule sangvine.

CAPITOLUL 15

Încrengatura VERTEBRATA

Încrengatura Vertebrata (Craniata) cuprinde cordate cu un plan de organizare mult mai unitară
a sistemelor si organelor, comparativ cu celelalte grupe de vietuitoare.
15.1. Caracterizare generala a vertebratelor

Vertebratele sunt animale cu simetrie bilaterala, cu un schelet cartilaginos sau osos, alcatuit
din coloana vertebrala, craniu si oasele membrelor. Corpul este diferentiat in trei regiuni:

- cap: adaposteste encefalul si poarta gura si organele senzoriale;

- trunchi: contine viscerele suspendate in celom si se prelungeste uneori cu o coada, adesea

cu rol locomotor (un animal fara coada se numeste anur);

- membre: de regula doua perechi, folosesc la locomotie si pot fi: înotatoare (la vertebratele
acvatice), picioare pentadactile (le cele terestre), aripi (la pasari).

Scheletul poate fi extern (exoschelet), cu rol de protectie (la pesti, unii amfibieni, reptile si
unele mamifere) si intern (endoschelet), cu rol de sustinere si protectie (scheletul axial si
scheletul apendicular).

Scheletul axial este alcatuit din craniu, notocord, coloana vertebrala, coastele si sternul.

Craniul este articulat mobil sau imobil prin unul sau doi condili occipitali la coloana
vertebrala si este format din neurocraniu și viscerocraniu.

Notocordul este prezent la toti embrionii de vertebrate și la adultii de ciclostomi, pești,

amfibieni si reptile primitive.

Coloana vertebrala este formata din vertebre organizate in jurul notocorduui. Coloana
vertebrala este difereniata la pesti in regiunea trunchiului si regiunea cozii, iar la tetrapode in
cinci regiuni: cervicala, dorsala, lombara, sacrala si codala.

Coastele sunt inferioare(pleaca de la notocord si inconjoara celomul) la tetrapode sau

superioare(formate in septul orizontal si cresc spre notocord) lapesti. Sternul apare la
tetrapode.

Scheletul apendicular este format din scheletul centurilor și scheletul distal.

Scheletul centurilor sau zonal leaga membrele de scheletul axial și este format din centura
scapulară si centura pelvină.
Scheletul distal formeaza scheletul inotatoarelor la pesti si scheletul membrului locomotor la
tetrapode.

Tegumentul este alcatuit din piele si fanere. Pielea este formata din 3 stratur: epiderm, tesut
epitelial pluristratificat, derm, tesut conjunctiv dens si hipoderm, tesut conjunctiv lax, care
leaga tegumentul de organele corpului.

Fanerele sunt organe de protectie a pielii, reprezentate de: solzi, pene, par etc.

Sistemul nervos este complex, alcatuit din encefal, situat in cutia craniana, și maduva spinarii,
situata in coloana vertebrala, alcatuind sistemul nervos central (SNC) si ganglioni și nervi,
desemnand sistemul nervos periferic (SNP). Din punct de vedere functional, sistemul nervos
se poate imparti in sistem nervos somatic si sistem nervos vegetativ.

Encefalul cuprinde cinci vezicule: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal si

mielencefal, dispuse in linie, la anamniote sau curbat, la amniote.

Sistemul nervos central prezinta in mijlocul său un spatiu(neurocel), plin cu lichid

cefalorahidian; neurocelul formeaza canalul ependimar, in maduva, si patru ventriculi, in
encefal. Sistemul nervos central este acoperit de o foiță numita meninge, alcatuita din trei
membrane(duramater, arahnoida si piamater).

Nervii, dupa origine, pot fi: cranieni (10 perechi la anamniote si 12 perechi la amniote) si
rahidieni (nervi spinali).

Ganglionii pot fi senzitivi (cranieni gi spinali) sau motori, vegetativi(laterovertebrali,

previscerali si intramurali).

Organele de simt sunt variate:

-receptori cutanati, pentru simtul tactil, durere, temperatura, sub forma de terminatii nervoase
libere sau încapsulate;

- organul liniei laterale (la pesti și larvele de amfibieni), cu celule senzoriale (neuromaste)
pentru perceperea salinitati, temperaturiiși a vibratiilor apei;

-muguri gustativi, localizati in cavitatea bucala dar si pe tegument (la pesti);

- mucoasa olfactiva (in una sau doua fose nazale) si organul lui Jacobson

(situat pe plafonul cavitatii bucale);

- o pereche de ochi laterali, de tip invers, cu structura complexa si anexe

(pleoape, glande lacrimale); la ciclostomi si unele reptile primitive exista un ochi parietal,
dorsal, de tip direct;

- organ statoacustic, reprezentat initial de urechea interna (cu labirint membranos situat in
labirintul osos), la formele mai evoluate ureche medie

(la amfibieni) si externa (la crocodili, pasari, mamifere).

Muschii corpului sunt scheletici și nescheletici.

Muschii scheletici sunt: muschi troncali (ai trunchiului), apendiculari(prin care se prind
centurile si membrele), brahiomerici (inserati pe fata anterioară a corpului, facand legatura cu
muschii feței), tegumentari și mușchii extrinseci ai globilor oculari. La randul lor, muschii
troncali pot fi sub forma de benzi laterale (la ciclostomi si pesti) sau diferentiati (Tesio,
1997 ).

Muschii nescheletici sunt muschii din peretii organelor interne, musati intrinseci ai globului
ocular si muschii erectori ai penelor si firului de par.

Aparatul digestiv este alcatuit din tub digestiv și glande anexe.

Cavitatea bucala (in care se gasesc odontoizii, la agnate, sau dintii, la gnatostomate, si limba
fixata pe osul hioid), se continua cu faringele (ce prezinta fante in legatură cu pungile
branhiale, la formele primordial acvatice), esofagul (care, la unele grupe- pasari, se dilata
formand gusa pentru stocarea si inmuiera alimentelor), stomacul (simplu sau compartimentat,
lipsind la unele grupe) si intestinul, care se termina in cloacă sau anus.

Glandele anexe sunt intraparietale sau extraparietale (ficaul si pancreasul) și secreta sucuri
digestive.

Aparatul respirator este alcatuit din branhii (in legatura cu faringele), la vertebratele

primordial acvatice, iar la tetrapode din pulmoni, formati din diverticuli ventrali ai faringelui.
Aparatul circulator este inchis, format din inima, vase sanguine si vase limfatice. Inima,
bicamerala pana la tetracamerala, situata ventral, este adapostita in pericard si asigura o
circulatie simpla si completa (la pestii cu respiratie branhiala - sangele care trece o singura
data prin inima este venos si nu se amesteca cu cel arterial), dubla incompletă (la pestii
dipnoi, amfibieni si reptile - sangele trece de doua ori prin inima, sangele arterial se amesteca
mai mult sau mai putin cu cel venos, in ventricul) sau dubla si completa (la pasari si
mamifere - sangele trece de doua ori prin inima dar nu se mai amesteca in ventricule, acestea
fiind separate).

Vasele de sange sunt reprezentate de artere, care pleaca din ventricul, capilare și vene, care, in
final, se varsa in atrii. Sistemul circulator este normal atunci cand este format din artere-
capilare- vene, port cand este format din artere-capilare-vene-capilare-vene (port hepatic,
hipofizar, renal) si admirabil cand este format din artere-capilare-artere-capilare-vene
(sistemul admirabil renal la mamifere).

Sistemul endocrin este reprezentat de glande cu secretie interna(glande endocrine hipofiza,

epifiza, tiroide, paratiroidele, supranale, timusul, pancreasul endocrin si gonadele), ai caror
produsi (hormonii) participa la reglarea functiilor organismului.

Aparatul excretor este format din doi rinichi si uretere, pe traiectul carora poate fi sau nu o
vezica urinara. Ureterele se deschid in cloaca la reptile, pasari si monotreme sau in vezica
urinara, la celelate vertebrate.

Aparatul genital este caracterizat prin existenta sexelor separate si a dimorfismului sexual.
Este alcatuit dintr-o pereche de gonade (testicule, la mascul și ovare la femelă), o pereche de
gonoducte, glande anexe si organe de acuplare(la formele cu fecundatie inerna).

Dezvoltarea embrionara are loc in apa, la anamniote (pesti, amfibieni) sau pe uscat, in ou, la
amniote (reptile, pasari, mamifere).

La amniote, embrionul este protejat de mediul inconjurator prin anexe embrionare: amnios si
alantoidă.

Femelele depun oua in mediu (speciile ovipare) sau retin ouale in organism

(speciile vivipare).

In acest caz, embrionii se hranesc din rezervoare proprii (la aplacentare) sau se hranesc
cu substante secretate de mama, cu care au formatiuni de legatura (la placentare).
Clasificarea vertebratelor
Vertebratele se impart in doua subincrengaturi:

I. Subîncr. Agnatha: vertebrate primitive fara falci; cu o singura

clasa: -Clasa Cyclostomata: cuprinde ciclostomii;

II. Subîncr Gnathostomata: (gnatostome) - vertebrate care au gura cu

falci articulate mobil, craniul complet si bine dezvoltat; dupa structura
membrelor, a regiunilor corpului si a urechii, gnatostomele se impart, la
randul lor, in doua supraclase:

A. SupraclasaPisces (pești): vertebrate primordial acvatice, cu respiratie fundamental

branhială, deplasarea realizata cu ajutorul înotătoarelor perechi; cu patru clase:

• Clasa Acanthodi;

• Clasa Placodermi;

• Clasa Chondrichthyes;

• Clasa Osteichthyes

B. Supraclasa Tetrapoda: vertebrate adaptate la mediul terestru, respiratie prin plamani, iar
deplasarea se realizeaza cu ajutorul membrelor perechi; cuprinde patru clase:

• Clasa Amphibia (amfibieni= broaste si tritoni): tetrapode, poikiloterme, cu respiratie

pulmonara si cutanata, ca adult, piele umeda; dezvoltare in apa;

• Clasa Reptila(reptile = serpi, soparle, crocodili, broaste testoase): tetrapode

poikiloterme, cu respiratie pulmonara, piele uscata, acoperita de solzi epidermici,
dezvoltarea embrionara in ou, pe uscat;

• Clasa Aves(pasari): tetrapode homeoterme, cu corpul acoperit cu pene, adaptate la

deplasarea prin zbor si mers biped;

• Clasa Mammalia (mamifere): tetrapode homeoterme, cu corpul acoperit de par; nasc

pui vii, pe care ii hranesc cu lapte.

15.2. Clasa CYCLOSTOMATA

Clasa Cyclostomata(kyklos=cerc, stoma-gura) reuneste ciclostomii, vertebrate agnate*, grupul
cel mai primitiv dintre vertebratele actuale, animale acvatice ce traiesc in ape dulci, salmastre,
marine, in regiuni temperate. Tegumentul lor, lipsit de solzi, este bogat in celule mucoase.

Falcile lipsesc, gura, rotunda, fiind sustinuta de un cartilaj inelar; cavitatea bucala are forma
de palnie cu peretii prevazuti cu dinti cornosi asezati pe piese cartilaginoase. Encefalul este
slab dezvoltat si are o structura simpla.

Chiasma optică lipseste.

Pe laturile capului sunt asezati ochii, iar la inaltimea ochilor, pe partea dorsala a capului, se
gaseste singura fosa nazala, urmata de o pata depigmentata a tegumentului, asezata deasupra
organului pineal.

In urma ochilor, se gasesc 6-15 perechi de fante branhiale.

Scheletul intern este cartilaginos si, in parte, membranos.

Corpul este cilindric, vermiform sau serpentiform, comprimat lateral in regiunea codală, fara
înotătoare perechi, avand doar înotatoare neperechi: dorsala, prelungita cu codala si anala. La
limita dintre regiunea trunchiului și a cozii, pe partea ventrala, se gaseste orificiul anal, urmat
de o papila pe care se deschide orificiul urgenital. Dimensiunle ciclostomilor variaza intre 8
cm si 1 m lungime.

Exemple:

- Eudontomyzon danfordi (cicarul sau hadina): specie de apa dulce, prezenta in fauna

Romaniei in raurile repezi de munte; ataca nevertebrate si pesti, fixandu-se cu discul bucal, ca
o ventuza, sugandu-le sangele;

- Petromyzon marinus: atinge lungimea de 1 m și greutatea de 3 kg; se reproduce in cursul

inferior al raurilor, unde ajunge transportat de catre somoniiși heringii migratori;

- Lampetra fluviatilis: de 50 cm lungime, specie marina migratoare, prezenta in

MareaMediterana, patrunde, in timpul reproduceri in apele dulci;

- Myxine glutinosa: specie din Atlanticul de Nord, foarte daunatoare, patrunde in corpul
pestelui, prin fantele operculare, invaluie branhiile in mucus, producand asfixierea pestilor,
apoi îi devoreaza toate organele, lasand doar scheletul și pielea

(consuma 4-7 kg de pește in 24 h).

*SubincrengaturaAgnatha (gr.a-fara, gnathos-falca) cuprinde vertebrate primitive lipsite de

falci. De asemenea, dintii și inotatoarele perechi lipsesc, iar sacii nazali sunt contopiti, avand
o singura nară (monorinie).
Craniul lor nu este complet, lipsind regiunea occipitala, de unde și denumirea de
hemicraniate. Coarda dorsala (notocordul) este persistenta si la adult, iar branhile sunt de
origine endodermica (endobranhiate).

Supraclasa PISCES

Caracteristici generale

SupraclasaPisces cuprinde peștii, vertebrate gnathostome* primordial acvatice, poikiloterme,

cu respiratie fundamental branhiala, deplasandu-se cu ajutorul înotatoarelor perechi si
neperechi. Au corpul acoperit cu solzi dermici, de diferite tipuri, iar scheletul este
cartilaginos sau osos. Inima este bicamerala (cu un atriu si un ventricul), iar excretia se face
prin mezonefros. Sunt organisme ovipare, in general reproducerea are loc in apa, ar
dezvoltarea embrionara se realizeaza fara anexe embrionare.

Morfobiologie

Corpul pestilor este adaptat la viata acvatica, avand o forma hidrodinamica, iar membrele
transformate in înotătoare.

Tegumentul este alcatuit din epiderm, ce prezinta celule mucoase, și derm, in care exista
celule pigmentare (melanocite). Dermul este tesutul care produce solzii (fanerele pestilor),
care pot fi:

- placoizi (la rechin, vulpe de mare): structuri asemanatoare dintilor (avand smalt, dentina
si pulpa);

- cicloizi si ctenoizi (la crap, biban): formati dintr-o lama osoasa subtire si flexibila cu
crestere continua.

Musculatura striata este dispusa in benzi longitudinale. La unele specii, muschii sunt
transformati in organe electrice, "placi electrice― (Torpedo marmorata, Electronoporus
electricus).

Scheletul este cartilaginos (Cls. Chondrichthyes) sau osos (ClasaOsteichthyes).

Scheletul capului este alcatuit dintr-un numar foarte mare de oase, constituind scheletul feței
(falcile si oasele palatine) și scheletul visceral (acurile branhiale). Scheletul trunchiului este
alcatuit din coloana vertebrala (cu 50-60 vertebre, anghila avand 200), formata din vertebre
biconcave (amficelice) și vertebre costale. Scheletul centurilor cuprinde:
- centura scapulară, care leaga inotatoarele pectorale de corp;

- centura pelvina, care leaga inotatoarele ventrale de trunchi.

Scheletul înotatoarelor este format din raze scheletice (cartilaginoase sau osoase) numite radii.

*Subincrengatura Gnathostoma include vertebrate care au falci mobile, craniul complet si

bine dezvoltat, aparand si regiunea occipitala. La formele evoluate, coarda dorsala este
prezenta numai in stadiul embrionar. Urechea interna are trei canale semicirculare.

Înotatoarele sunt: inotatoare neperechi (dorsala, anala, caudala) și inotatoare perechi

(pectorale- anterioare si pelviene -posterioare),

Inotatoarea caudala formeaza doi lobi egali (homocercă), inegali(heterocercă) sau sudați
(dificercă).Inotatoarele perechi au rol ortostatic, in timp ce inotatoarea caudala asigura inotul
rapid.

Sistemul nervos este reprezentat de:

- sistem nervos central, alcatuit din encefal- o masa nervoasa mica, nedivizata in emisfere
cerebrale, care nu ocupa toata cutia craniana (sunt bine dezvoltati lobii olfactivi si tuberculii
bigemeni), maduva spinarii si
- sistem nervos periferic (nervi-cranieni, rahidieni si ganglioni nervosi).

Organele de simt sunt reprezentate de:

- linia laterală: organ tactil care percepe directia, presiunea, salinitatea si vibratiile apei;

- ochii: lipsiti de pleoape, corneea aplatizata, iar cristalinul sferic;

- urechea interna, cu rol in echilibru;

- fosete olfactive, care comunica cu exteriorul prin narine; nu au rol in respiratie,

necomunicand cu faringele;

- muguri gustativi, localizati in mucoasa bucala si pe buze.

Aparatul digestiv este adaptat la natura hranei (pesti carnivori, omnivori,planctonofagi) si este

alcatuit din:

- tub digestiv, diferentiat, alcatuit din: gura, faringe, esofag, stomac, intestin care se deschide
prin porul anal, iar la unii pesti in cloacă; - glandele anexe: ficat si pancreas.
Vezica inotatoare (vezica cu aer) este un organ hidrotac situat dorsal fata de aparatul digestiv
și contine un amestec gazos: oxigen, azot și bioxid de carbon; lipseste la pestii cartilaginosi.
La unii pesti, vezica este in legatura cu esofagul (pesti fizostomi).

Aparatul respirator la pesti este reprezentat de branhii (4 perechi).Branhiile sunt formatiuni

lamelare, puternic vascularizate, rezultate prin perforarea peretlui branhial. Sunt acoperite de
opercule (la pestii ososi) sau nu (la pestii cartilaginosi).

Aparatul circulator este inchis, fiind alcatuit din:

- inima bicamerala: un atriu si un ventricul inundate de sange venos; - un sistem arterial si un

sistem nervos reunite prin retele capilare.

Sangele contine hemoglobina fixata de hematii eliptice si nucleate.

Circulatia este simpla, sangele trecand, intr-un circuit, o singura data prin inima: din ventricul,
sangele pleaca prin aorta ventrala spre branhii, ramificandu-se in patru artere branhiale.

Dupa oxigenare, sangele este trimis prin aorta dorsala la organe, revenind la inima printr-o
reteavenoasa complexa ce comporta sistem port hepatic (intestin-ficat) si un sistem port
renal(muschi-rinichi).

Aparatul excretor este reprezentat dedoi rinichi si doua uretere (canalele lui Wolff), care se
deschid la exterior in apropierea anusului si aorificiului genital, in papila ano-genito-urinara.

Aparatul reproducator. La pesti, sexele sunt separate. Gonadele sunt reprezentate de doua
ovare (cu icre), la femela si doua testicule (cu lapți), la mascul.

Acestea comunica cu exteriorul prin oviducte (canaleleMuller), respectiv spermiducte (canale

deferente).

Fecundatia este externa, oviparitatea flind larg raspandita; numarul de oua (icre) este foarte
crescut. Rechinii si alte cateva specii sunt ovovivipari si vivipari și au fecundatie interna.

Clasificarea peștilor
Speciile actuale de pesti sunt cuprinse in doua clase:

- Clasa Chondrichthyes - pesti cartilaginoși

- Clasa Osteichthyes - pesti osoși.

• Clasa Chondrichthyes cuprinde aproximativ 800specii de pesti cu scheletul cartilaginos,

uneori calcificat, care traiesc in ape marine, mai rar in ape dulci. Au solzi placoizi, ce
formeaza un exoschelet bine dezvoltat. inotatoare prevazute cu raze cartilaginoase sau
elastice, iar inotatoarea caudala, de obicei heterocercă.

Corpul poate fi fusiform, caracteristic rechinilor, care duc o viata pelagică, sau turtita dorso-
ventral, la speciile adaptate la viata bentonică.

Capul este prelungit, de obicei, cu un rostrum, sub care, pe partea ventrala, se afla gura,
asezata transversal. Inaintea gurii, tot pe fata ventrala, se afla narile, care pot comunica cu
cavitatea

bucala prin doua șanțuri. Pe laturile capului sau pe fata dorsala a lui, se gasesc cei doi ochi,
care, la unele specii, sunt prevazuti cu membrană nictitantă.

Pe laturile capului (la rechini) sau pe partea ventrala (la batoidee) se deschid 5-7 perechi de
fante branhiale (se deschid direct la exterior; nu au opercule). Înotătoarea caudală este
asimetrică
(heterocercă), lobul superior, in care intra și coloana vertebrala, fiind mai mare. Intestinul este
prevazut cu valvulă spiralăși se termină intr-o cloacă.

Pestii cartilaginosi sunt specii vivipare, ou fecundatie interna, iar masculii au organe de
acuplare (mixopterigii). Cele mai multe specii sunt marine, forme predominant carnivore. Au
dimensiuni mari, cuprinse intre 50 cm (Scyliorhinus,Mustelus) si 16-18 m (Cetorhinus
maximus - rechinul uriaș). Unele batoidee pot atinge lățimi foarte mari(Ceratipterus
vampyrus - latime pana la 6 m).

Speciile pelagice au corpul fusiform, find bune inotatoare, spre deosebire de speciile
bentonice care au corpul turtit dorso-ventral.

Reprezentanti:

• ord. Squaliformes (rechinii) include pești răpitori, foarte buni inotatori, cu corp de regula
fusiform, cu dinti ascutiti si numerosi.
Exemple:

- Rhincodon typus (rechinul gigant): atinge 20 m lungime si cantareste cca. 3000 kg; se
intalneste in regiunile nordice ale Oceanului Atlantic;

- Carcharodon carcharias (rechinul alb), cel mai vorace rechin, se intalneste in ape
tropicale;

- Carcharinus glaucus (rechinul albastru), poate atinge 6-8 m lungime;

- Squalus acanthias (rechinul tepos, cainele de mare): are o lungime ce depaseste rareori 1
m, se hraneste cu crustacee, pesti; se intalneste si in Marea Neagra, in lungul intregului
litoral;

- Sphyrna zygaena (rechinul ciocan), atinge 3,5 m lung. si 150 kg; este ovovivipar, se
hraneste mai ales cu pesti; se intalneste in marile tropicale;

- Cotorhinus maximus (rechinul uriaș): unul din cei mai mari rechini, atingând peste15 m
lungime si 4000 kg greutate; este inofensiv, hranindu-se cu animale planctonice;

• ord. Rajiformes: include pești bentonici, cu corpul comprimat dorso-ventral, greoi, fara
solzi, la unele specii cu tepi (solzi placoizi modificati); coada este subtire, lunga, in forma
de bici; traiesc pe jumatate ingropati in nisipul de fundul apelor.

Exemple:
•Raja clavata (vulpea de mare): specie ovipara, poate atinge 1,5 m lungime si 1 m latime,
intalnita si in Marea Neagra; este pescuita pentru carne, ficat, piele;

•Dasyatis (Trygon) pastinaca (pisica de mare): ajunge pana la 2 m lungime si 14 kg greutate;

are corp golaș, turtit si latit, cu inottoarele pectoral unite in tot lungul lor cu trunchiul Si cu
capul si se unesc una cu alta inaintea rostrului; inotatoarea codala lipseste, coada find lunga si
subtire, sub forma de bici; pe coada are 1-2 spini in legatura cu o glanda veninoasa
(intepatura este mortala); este intalnita și in Marea

Neagra, stand mai mult langa tarm, pe fundurile nisipoase; nu are carnea comestibila, dar din
ficat se extrage un ulei bogat in vitamina D;

•Pristis pristis (pestele fierastrau): poate atinge 9 m lungime, din care rostrumul are circa 2 m;
rostrumul este folosit la scormonire in namol, doar in cazuri exceptionale la atac; se hraneste
cu pesti, crustacee, cefalopode; trieste in marile calde;

• Manta birostris (mantia uriasa), cantareste pana la 2000 kg;

• Torpedo marmorata (torpila electrică marmorată): are corp discoidal, inconjurat de

inotatoare pectorale rotunjite, coada groasa, latita la baza, piele golasa; pe partea anterioara a
corpului, in regiunea capului, poseda organe electrice, cu ajutorul carora paralizeaza prada
(curentul produs de aceste organe poate atinge 50 - 70 V).

• Clasa Osteichthyes cuprinde pestii osoși (peste 22.000 specii) marini Si de apa dulce. Au

scheletul partial sau total osificat, cateva speciipastrand cartilagii

in scheletul lor.Branhiile, in forma de pieptene, asezateintr-o camera de fiecare latura a

capului, sunt acoperite cu cate un operculosos. Corpul este acoperit cu solzi ososi, lamelari:
cosmoizi, ganoizi sau elasmoizi (cicloizi, ctenoizi).

La majoritatea acestor pesti exista o vezica gazoasa (cu rol principal de organ hidrostatic) sau
plamani derivati din pungi faringiene (organe respiratorii accesorii ce permit speciilor
respective sa traiasca in ape putin oxigenate). Vezica inotatoare este situata dorsal fata de
tubul digestiv si, la unele specii, comunica cu acesta printr-un canal subtire (pestii fizostomi),
la altele fiind complet separata de tubul digestiv sau lipsește in mod secundar (pesti
fizocliști).

Fecundatia este externa, masculii fiind, in general lipsiti de organe de acuplare, iar icrele sunt
mici si bogate in vitelus.

Pestii ososi sunt împartiti in trei subclase:

1. Subclasa Crossopterygii (gr. crossoi-margine, bordura) include patru ordine disparute

si un singur ordin cu reprezentanti actuali (Coelacanthiformes), cu o singura specie;
Latimeria chalumnae: traieste in OceanulIndian, la adancimi de 150-800 m, fiind un peste
lucifug, cu ochii fosforescenti; a conservat un rest de plaman, cu structura adipoasa.

2. Subclasa Dipnoi (Dipneusti) (gr di=doi; pneuma-aer; pnein=a respira) incadreaza pesti
cu respiratie dubla, branhiala și pulmonara, "plamanii" find vezieule puternic vascularizate
care se deschid pe fata ventrala a esofagului; include doua ordine cu reprezentanti actuali,
continand 3 genuri(Lepidosiren, Neoceratodus, Protopterus), raspindiți in aple calde ale
Africii, Americii de Sud, Australiei.

Exemple:

- Neoceratodus forsteri(baramunda sau djeleh): are un singur pulmon, cu o pozitie dorsala;

traieste restrans in doua rauri in estul Australiei; poate atinge 1,75 m lungime, are corpul
comprimat lateral și cu aceeasi inaltime in tot lungul sau; in conditii de seceta, se
adaposteste in gropile de pe fundul baltilor, de unde iese din cand in cand (cam la 40-50
minute) la suprafata, inspirand aer in plamani; respiratia aeriana 11 salveaza pe perioada
secetei, dar cea branhiala este esentiala;
- Protopterus annectens (cambona): pește cu o talie de 1-2 m, corp cilindric si alungit;

traieste in balti ce seaca complet in timpul secetei, situatie in care se ingroapa in mâl, unde se
inconjoara cu 0 teaca (cocon) de namol, respirand, printr-o gaura facuta in aceasta teaca, aerul
atmosferic; pestele cade intr-un somn de seceta, care poate dura aprox 6 luni; odata cu
revenirea sezonului ploios el la viata activa si se hraneste intens cu broaste, crustacee, rar cu
pesti;

- Lepidosiren paradoxa (lolah): cu o lungime de 1-1,25 m, traieste in mlastinile din America

de Sud; este o specie rara, pe cale de disparitie.

3. Subclasa Actinopterygii (gr aktin-rază; pterygion-aripioară) cuprinde majoritatea peștilor

actuali (95%), cu scheletul partial sau total osificat, cu corp acoperit de solzi ctenoizi si
cicloizi; majoritatea au vezica inotatoare; prezinta inotatoare perechi, cu lobii sustinuti de
raze osoase; fecundatie externa, icrele find bogate in vitelus nutritiv.

Actinopterigienii se impart in 3 supraordine:Chondrostei, Holostei,Teleostei.

Supraord. Chondrostei: pesti cu slaba osificare a scheletului, acesta flind cartilaginos, cu

osificari dermice la nivelul capului; singurii reprezentanti actuali sunt acipenseridele.

- ord. Acipenseriformes: cuprinde sturionii, pesti care traiesc in marile fluvii si in marile din
zone temperate; au schelet incomplet osificat, avand un rest de coada dorsala, iar vertebrele
sunt slab conturate; specile marine migreaza in perioada de reproducere in apele dulci pentru
a depune icrele; de la sturioni se obțin icrele negre (caviarul), foarte apreciate.

Exemple:
Acipenser ruthenus (cega): specie dulcicola, intalnita in raurile mari si fluvii (Tisa,

Mures, Dunare); are corpul aproape cilindric, comprimat lateral doar in regiunea posterioara,
inotatoarea codala heterocercă; supraft corpului este acoperita cu 5 siruri de scuturi osoase;
capul se continua anterior cu un rostrum ingust, subtiat la varf si usor curbat in sus; gura,
situata ventral, este precedata de 4 mustati lungi;

Acipenser nudiventris (viza): peste dulcicol, endemic in provincia aralo-ponto-caspica; se

intalneste si inMarea Neagra, Dunare; atinge 50 kg;
Acipenser stellatus (păstruga): specie marina, intalnita in Marea Neagra, Marea Azov, nordul
Marii Caspice; se hraneste cu larve de insecte, moluste, crustacei; poate atinge 8-9 kg; are
rostrul lung, turtit dorso-ventral cu aspect de spatula, gura situata ventral, precedata de 4
mustati scurte, care nu ajung la gura; este valoros pentru carnea si icrele sale;

Acipenser guldenstaedti (nisetrul): in Marea Neagra, Marea Caspica, migrand in perioada de

reproducere in fluviile aferente; s-au pescuit exemplare de 100 kg; carnea si icrele nisetrului
sunt de o calitate superioara si foarte apreciate;

Acipenser sturio (sipul): specie rara in apele noastre, abundenta in Oceanul Atlantic;

Huso huso (morun): este cel mai mare dintre sturionii nostri, depasind uneori 5 m lungime si
1000 kg greutate; traieste si in Marea Neagra, migrand in Dunare pentru reproductie; este un
peste migrator, traind solitar, numai in timpul iernatului se aduna in grupuri; maturitatea
sexuala este atinsa la masculi la 12-14 ani, iar la femela la

16-18 ani; este cel mai valoros dintre pestii pescuiti la noi in tara, atat pentru carne, cat $1
pentru icre (cele mai pretuite dintre icrele tuturor sturionilor).

Supraordinul Teleosteicuprinde pesti cu scheletul complet osificat, coloana vertebrala cu

vertebre osificate, corpul acoperit cu solzi cicloizi, subtiri ș imbricați; sunt pesti ovipari, cu
fecundatie externa; cuprinde marea majoritate a specilor actuale de pesti (96%), grupate in 50
de ordine, 435 familii si 21.800 specii. Reprezentanti:

- ord Clupeiformes: pesti cu corpul comprimat, acoperit de solzi cicloizi, inotatoarea codala
homocerca, vezica heran pre care comunica intotdeauna cu esofagul; specii din apele marilor
si oceanelor, dar si specii din ape dulci.

Exemple:

Clupea harengus (heringul, scrumbia de mare): peste marin și oceanic, de culoare albastruie,
de cca. 25 cm lungime; peste pelagic, care traieste in cârduri mari, cu o talie de circa 20cm
lungime; in perioada reproducerii, bancurile mari de heringi isi depun icrele pe pietrele si
vegetatia acvatica din apele de litoral; are importanta economica foarte mare;

Sardina pilchardus (sardina): specie marina, cu talia intre 10 si 20 cm, rara in Marea

Neagra, abundenta in Oceanul Atlantic (coastele europene);

Alosa pontica (scrumbia de Dunare): peste de talie mare, 30-50 cm lungime si kg greutate;
intalnit in Marea Neagra, migrand pentru reproducere in Dunare; dupa reproducere se intoarce
in mare; coloratia spatelui verde-albastrui inchis;

Engraulis encrasicholus ponticus (hamsia): peste de cârd, planctonic, de talie mica, prezent și
in Marea Neagra;

Salmo salar (somonul de Atlantic): peste migrator, amfibiotic, poate atinge lm lungime si 30
kg greutate; atinge maturitatea sexuala la 3-4 ani, pentru depunerea icrelor migreaza in partea
superioara a raurilor care se varsa in Oceanul Atlantic, MareaNordului și Marea Baltica; in

timpul calatoriei, isi schimba complet infatisarea, imbracand "haina nuptiala"; dupa
reproducere, o parte din adulti pier, iar cealalta parte se intoarce in mare;

Salmo trutta (pastravul de munte): traieste in paraie de munte cu apa limpede, repede, rece si
bine oxigenata, ascuns pe sub pietre sau pe langa malurile umbrite; nu poate trai in ape mai
calde de 15°C. Foarte vioi, foarte rapace, se hraneste cu insecte, viermi, crustacee dar si cu
pesti mici, icre si chiar cu proprii pui. Pentru reproducere, urca spre izvorul paraielor toamna,
infruntand cascade, bolovani, etc. Icrele le depune cand apa se raceste, din octombrie pana in
decembrie. Are corpul fuziform, gros, gura larga cu dinti puternici si incovoiati; are doua
inotatoare dorsale, cea de-a doua adipoasa si portocalie la tineret; coloratia variaza dupa
varsta, sex, natura și temperatura apei, etc.La adulti, spatelele cafeniu-verzui, cu pete
rotunjite negre sau rosii.

Salmo irideus (pastravul curcubeu sau american): pe mijlocul corpului prezinta o dunga
irizanta, multicolora, originar din America de Nord, de unde a fost adus in

Europa, in anul 1882; este mai putin pretentios in ceea ce priveste temperatura si continutul in
oxigen al apei, putand fi crescut si in helestee alturi de crap;

Oncorhynchus mykiss(pastravul de lac);

Hucho hucho (lostrița): cel mai mare salmonid, ajunge pana la 1,7 m lungime și 10 - 20 kg,
exceptional 60 kg, poate trai pana la 20 de ani; corpul aproape cilindric, capul lung, turtit
dorso- ventral, asemanator cu cel de stiuca, gura mare, cu dinti puternici, codala bine
excavata. Spatele cafeniu-verzui, laturile argintii, iar abdomenul, alb-argintiu sau alb-
cenusiu. Traieste in raurile de munte, mai mari si mai adanci, printre bolovanii de pe fund.
Este un peste foarte lacom, hranindu-se cat e tanar cu larve de insecte, insecte si pestisori, iar
ca adult in special cu pesti
(mreana, pastravi, lipan) și chiar pasari și chițcani. Vaneaza in special noaptea. Pe cale de
disparitie, este protejat prin lege;

Thymallus thymallus (lipan): intalnit in apele de munte din centrul Europei;

Coregonus lavaretus (coregonul): atinge 60 cm lungime și 0,5 kg; traieste in ape curgatoare
reci din emisfera nordica;

Essox lucius (stiuca): masoara obignuit 40-100 cm si cantareste 2-15 kg; are corpul cilindric
putin comprimat lateral, capul turtit dorso-ventral si prelungit intr-un bot asemanator unui
cioc

de rata, gura cu dinti puternici; inotatoarele dorsala si anala se insera mult posterior; coloratia,
obișnuit verzuie, variaza mult dupa felul apei, natura fundului apei, varsta și anotimp; prefera
apele curate și traieste, de obicei solitar, in toate apele dulci statatoare din tara si chiar in rauri
(care formeaza balti); este cel mai lacom rapitor de apa dulce ("rechinul apelor dulci"),
consumand pesti, pasari si mamifere acvatice, broaste, insecte, vanand mai mult dimineata si
seara.

- ord. Cypriniformes: cuprinde specii predominant de apa dulce, cu corpul acoperit de solzi
cicloizi sau, mai rar, nud; in mod obisnuit au o singura inotatoare dorsala; include numeroase
specii.

Exemple:

Cyprinus carpio (crapul): are corp comprimat lateral si acoperit cu solzi mari,cicloizi, gura
subterminala, putin oblica, protractila, cu buzele groase, cu 4 mustati

(doua mai scurte si doua mai lungi); coloratia destul de variata, in functie de mediu; traieste in
toate apele dulci de la ses si deal, in special in Dunare și baltile ei, dar si in ape salmastre (in
lagune si in fata gurilor Dunarii). Se hraneste cu plante acvatice

(tulpini tinere de papura), animale mici (crustacee, larve de insecte), cu oua de broasca si
chiar cu icrele altor pesti.
Crapul este unul din "pestii albi" cei mai pretuiti.

Intre rasele care se cresc la noi se disting doua

categorii:

a) crapi cu spinarea dreapta, rasa Lausitz (Cyprinus carpio var. typica), care prefera ape mai
reci;

b) crapi cu spinarea gheboasa, rasa Galița = crap oglindă (Cyprinus carpio var. rex-
cyprinorum) numai cu 3 randuri de solzi pe corp, crescut mai mult in nordul tarii; rasa
bohemiana - crap golas (Cyprinus carpio var. nudus), cu corp complet lipsit de solzi, doar
cu cativa sozi izolati pe ceafa; rasa Eishchgrund Cyprinus carpio var. rexcyprinorum x
Cyprinus carpio var. nudus), raspandit in crescatoriile din Banat.

Crapul este pretabil la cresterea dirijata (ciprinicultura); chineziiîl cresc de peste 4000

de ani; poate atinge 1 m lungime si 30 kg greutate.

Carassius carassius (carasul/caracuda): forma corpului este asemanatoare cu a crapului, insa

este mai mult comprimat lateral, mai inalt, gura terminala, cu buze subtiri si fara mustati;
traieste in baltile cu vegetatie, find foarte rezistent la deficit de

oxigen; rar atinge 50 cm lungime, obișnuit 15-35 cm si 5-3 kg; coloratia in general aurie-
ruginie cu nuante verzui pana la nuante intunecate; peritoneul deschis la culoare.

Rutilus rutilus (babușca): peste zvelt, endemic in apele dulci din bazinul Dunarii, cu valoare
economica importanta;

Tinca tinca (linul): populeza baltile cu fund malos si raurile incete;

Scardinius eritrophtalmus(roșioara): traieste in ape dulci statatoare, mai ales de șes, cu veget
abundentă; are inotatoare brodate cu roșu; are 20-30 cm lung si 1,2-1,6kg greutate, corpul
gros, cu solzi foarte mici, acoperiti de un strat gros de mucus, gura sus, cu buze groase si cu
doua mustati mici la colturi. Coloratia in general, verzui-cenusie.
Leuciscus cephalus (cleanul): traieste in ape limpezi cu fund nisipos sau pietros,

formand carduri mici;

Chondrostoma nasus (scobarul): este peste bentonic de 25-40 cm, cu maxilă cu bot
proeminent, gura transversala, cu buze tari, cornoase; prefera raurile cu apa limpede, cu fund
argilos si pietros. Se hraneste cu vegetale, viermi, dar consuma si icrele sale sau ale altor
pesti;

Abramis brama (plătica): are spate inalt si culoare verzuie a solzilor; traieste in Delta

Dunarii si pe cursul inferior al raurilor;

Barbus barbus (mreana): are gura inferioara, cu buze groase, prevazute cu patru mustati clare;
atinge 80 cm lungime si 4-5 kg greutate; preferă fundul pietros al apelor; are icrele toxice

Aspius aspius (avatul): este unul din putinii ciprinizi rapitori a1 apelor de ses; are corpul
alungit, comprimat puternic lateral, gura foarte larga; are carnea gustoasă;

Silurus glanis (somnul): are corpul gros, fara solzi, cu capul latit, turtit dorso-ventral, gura
larga prevazuta cu 3 perechi de mustati lungi; carnea alba, grasa, gust deosebit; are obisnuit
50-100 cm lungime și 1,600-6,300 kg greutate, dar poate atinge 5 m lungime si500 kg
greutate; corpul aproape rotund in zona trunchiului si turtit lateral posterior, luand aspectul de
ic (pană); coloritul dorsal este negricios, cu reflexe verzui, lateral masliniu cu pete
marmorate, ventral alb; Peste de apa curgatoare, mai rar in cele statatoare, intalninduse in
balti numai in timpul reproducerii. Se hraneste in primii ani cu larve de diptere, efemeride;
dupa un an, cu puiet de peste, broaste, viermi, crustacee mici, iar mai tarziu cu peste (tipari,
carasi, obleti, tiganusi); ataca chiar pasari de balta, caini in timpul inotului;

Misgurnus fossilis (țiparul): are corpul cilindric, gura mica, inferioara, cu 10 mustati, sub ochi
si ascuns sub piele, un țep mic; solzii sunt foarte mici si acoperiti de un mucus lunecos.
Traieste in ape statatoare sau cu un curent incet, cu fund namolos, mai mult ingropat. Este
rezistent la lipsa de oxigen, pentru completarea nevoii de oxigen, ridicandu-se la suprafata
apei si inghite aer. Se hraneste cu viermi, larve de insecte, moluste mici. Este raspandit la noi
in toate baltile, helesteele, canalele si in cursul mai linistit al raurilor, din delta pana in zona
submontana, mai rar in limanurile deschise ale Marii Negre;
- ord. Anguilliformes: cuprinde pesti marini bentonici, cu corp cilindric, serpentiform și foarte
alungit; in dezvoltarea lor apare și stadiul de larva.
Exemple:

Anguilla anguilla (anghila): peste migrator, cu o lungimea corpului la mascul de

50 cm, iar la femela 1msi greutate sub 2 kg; traieste pana la maturitatea sexuala in raurile mari
care se varsa in Marea Mediterana, Marea Baltica si Atlanticul de Nord

Maturitatea sexuala este atinsa dupa 10-18 ani, cand ajunge la 1,5 m lungime si 4 kg greutate.
Pentru reproducere anghila europeana face migratii de 6.000 de km, pana in

Marea Sargaselor, in apropiere de Bermude. Ponta este realizata la cateva sute de metri
adancime. Dupa reproducere, adultii mor, iar larvele (leptocefali) duc o viata pelagica, fiind
purtati de curentul Golfului timp de 2-3 ani spre coastele Europei.

Ajungand in apele litorale, salmastre, larvele se metamorfozeaza, devenind mici anghile,

numite civele. InMarea Neagra, leptocefalii ajung foarte rar.

- ord. Beloniformes: pesti cu corp alungit, aproape cilindric, acoperit cu solzi cicloizi;
inotatoarea dorsala se insera posterior, la acelasi nivel cu anala; oasele acestor pesti au nuanta
verzuie din cauza pigmentului biliverdina, pe care îl contin.

Exemple:

Belone bellone (zărganul): specie marina pelagica, de cârd, intalnita in Marea Neagra

și Marea Mediterana; are carnea foarte gustoasa.

- ord. Syngnathiformes: pesti de talie mica, cu corp alungit, foarte subtire si

necomprimat, acoperit cu scuturi osse.

Exemple:

Hippocamus guttulatus (calutul de mare): capul constituie un unghi drept cu corpul, fenomen
unic in clasa pestilor; inotatoarea codala lipseste, coada servind la prindere de plantelor
acvatice; inoata in pozitie verticala; masculii prezinta o punga incubatoare in perioada de
reproducere;
Syngnathus typhle (acul de mare): atinge 50 cm lungime, inotatoarea caudala are forma de
evantai; masculul este prevazut cu un organ incubator in care femela isi depune icrele si
eclozeaza larvele.
- ord. Gadiformes cuprinde pesti la care inotatoarele nu au tepi, dorsala este despartita
in doua sau in trei parti, vezica aeriana este inchisa.

Exemple:

Gadus morrhua: specie rapitoare, ce se hraneste cu heringi, scrumbii și crustacee; din ficatul
sau se extrage 'untura de peste" bogata in vitamina D; din limba si vezica aeriana se extrage
"cleiul de peste"; celelalte resturi ale corpului, macinate, se folosesc ca furaje si ingrasaminte;
este raspandit in Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Baltica;

Lota lota (mihalțul): specie de apa dulce, seamana cu somnul, dar are a doua inotatoare

dorsala foarte lunga; peste nocturn;

Odontogadus merlangus (bacaliarul): specie marina bentonica, intalnita si in Marea

Neagra, folosita la prepararea fainii de peste; icrele sunt pelagice.

- ord. Perciformes cuprinde pesti cu corpul acoperit de solzi ctenoizi, rar cicloizi, cu
doua inotatoare dorsale, prima formata din raze tepoase, iar a doua din raze moi (articulate);
este foarte bogat in specii.

Exemple:

-Perca fluviatilis (bibanul): are corpul alungit, mai mult sau mai putin fusiform, cu solzi mici,
zimtati, opercul terminat cu un ghimpe, uneori dublu; dorsala, cu o pata neagra, ovala in
partea posterioara, langa baza. Gura cu dinti pe mai multe randuri, pe falci și pe cerul gurii.
Spatele verde-intunecat, laturile verzui-aramii si cu mai multe dungi transversale (5-9) negre-
verzui, abdomenul alburiu. Traieste in ape salmastre si dulci, preferand apa limpede, lin alba,
de buna calitate; curgatoare si nu prea adanca. Peste rapitor, cu carnea albă de buna calitate.

•Stizostedion lucioperca (șalăul): are corpul alungit, comprimat lateral, atinge 1,3 m lungime
si
12 kg greutate; este un rapitor foarte lacom, rapacitatea sa fiind asemanatoare cu a știucii;
traieste in ape bine oxigenate; carnea alba, este de calitate superioara;

•Trachurus mediterraneus (stavridul): masoara obisnuit 13-15 cm; este cel mai numeros dintre
pestii pelagici, fiind un peste de cârd, migrator, prezent si inMarea Neagra;

•Scomber scombrus (scrumbia albastra): are talia intre 17 si 30 cm și greutatea de 100- 250 g;
partea superioara a corpului este albastra-verzuie, cu reflexe metalice și cu numeroase dungi
transversale inchise, ondulate sau in zig-zag, abdomenul alb; traieste in largul marii, formand
bancuri de indivizi cu aceeasi marime;

•Gobius cephalarges (guvidul de mare): are lungimea de 20-24 cm, corpul turtit lateral, capul
mai lat decat inalt, gura mare și ochii mari. Traieste in zona litoral-marina, pe funduri
pietroase, la adancimi de 5-15 m. Intra si in ape salmastre si mai putin in ape dulci. Se
hraneste cu pesti mici, scoici și crustacee;

•Gobius batrachocphalus (hanosul): este un guid mare, prezent si in Marea Neagra; corpul, in
general, latit, capul ca de broasca, cu ochii proeminenti, gura larga, supraterminala. Datorita
dimensiunilor și gustului carnii, este guvidul cel mai important din punct de vedere economic.

•Coryphaena hippurus(macroul comun): este o specie pelagica ce inoata in rauri mari, intalnit
in apele tropicale și subtropicale.

• Thynnus thynnus (tonul): peste rapitor si migrator, traieste in carduri, prezent in

faunaMarii Negre si a Oceanului Atlantic; atinge 5 m lungime și 800 kg greutate;

• Scorpena porcus (scorpia de mare): peste lung de 30 cm, specie marina bentonica,
cu o pronuntata capacitate de mimetism; la baza tepilor din inotatoarea dorsala și anala,
prezinta pungi veninoase;

•Trigla lucerna(randunica de mare): atinge 25-35 cm lungime.

-ord. Pleuronectiformes cuprinde specii bentonice cu corpul asimetric, comprimat in plan

lateral; stau culcati pe o parte, ochii fiind situati pe partea indrepata spre lumina (in sus); au o
mare capacitate de a mima mediul inconjurator; vezica aeriană lipseste la adulti.
Exemple:
•Solea nasuta (limba de mare): cel mai mic peste plat (aproximativ 30 cm), ochii pe partea
dreapta; intalnit si in Marea Neagra;

•Scophialmus maeoticus (calcanul) este un peste bentonic de 40-80 cm lungime, corpul de

forma aproape rombica, cu solzi rudimentari și butoni ososi rotunzi, avand cate unghimpe in
varf, gura oblica si cu buze subtiri, ochii situati pe partea stanga. Traieste pe fundul marii, la
adancimi de
60-100 m, stand ingropat complet, fiind vizibili ochii. Este intalnit in Marea Neagra si Marea
Mediterana si poate atinge 4 kg;

-Pleuronectes flessus (cambula): atinge 25 - 30 cm lungime, are ochii mari, situati pe partea
dreapta corpului, gura asimetrica; traieste in Marea Neagra și in Marea Marmara, dar prefera
si apele salmastre cu fund nisipos.

Rolul si importanta pestilor

Pestii sunt vertebrate primordial acvatice, care isi desfasoara activitatile vitale in variate
ecosisteme avatice, constituind verigi trofice importante in acele ecosisteme.

Din punct de de vedere ecologic, pestii pot fi grupati in: pesti marini, pesti de apa dulce, pesti
din ape salmastre si pesti migratori.

Pestii marini isi petrec toata viata in mare și numai exceptional intra in ape dulci, pentru
hranire sau reproducere. In functie de zona mediului marin, acestia se pot grupa in: pesti
litorali, pesti pelagici si pesti abisali.

Zona litorala, aflata in vecinatatea tarmurilor, cuprinde ape de coasta cu pana la 40 m

adancime. Speciile de pesti din aceasta zona au talie mica si duc viata sedentara, traiesc in
apropierea malului si fundului apei, nefiind buni inotatori; cei mai multi pesti litorali au
capacitatea de a-și schimba culoarea si prin forma corpului imita perfect vegetatia
acvatica(Syngnathidae, Pleuronectiformes).

Zona neritica, urmeaza zonei litorale, pana la 200-300 m adancime; este populata in general
de pesti cartilaginosi (rechini) si ososi (cod, merluciu), pesti ce traiesc in carduri, se reproduc
in mare, iar ponta lor este plutitoare.
Zona pelagica continua platoul continental in larg. Pestii pelagici populeaza straturile
superficiale si nu se apropie de coaste decat in timpul reproducerii; majoritatea sunt foarte
buni inotatori, au corpul fuziform sau hidrodinamic si se hranesc cu plancton (fitoplancton
sau zooplancton) sau cu pesti pelagici mai mici (speciile rapitoare); sunt numerosi si apartin
mai multor specii: dintre selacieni, predomina rechinii de talie mare, iar dintre teleosteeni,
clupeidele, scombridele.

Zona bentonica (de mare adancime) este populata de selacieni (vulpea de mare, pisica de
mare) dar si de multi teleosteeni (cambula, limba de mare, calcanul).

Zona abisala incepe la limita inferioara a patrunderii luminii si cuprinde paturile profunde ale
apei, sub 300 m adancime, unde luminozitatea este foarte redusa sau dispare, hrana putin
abundenta, temperatura scazuta si presiunea crescuta. Conditiile din aceasta zona sunt foarte
omogene si vitrege, astfel ca fauna este foarte saraca, atat in ceea ce priveste numarul
speciilor, cat si cel al indivizilor. Pestii abisali au forme ciudate, majoritatea sunt inzestrati cu
organe luminoase, care servesc pentru atragerea prazil, indepartarea dusmanului etc. Ochii
acestor pesti

sunt mici sau lipsesc, uneori sunt telescopici, cu ajutorul acestora percepand si lumina cea mai
slaba.

Pestii de apa dulce pot fi grupati in pesti de apa curgatoare (reofili) și pesti de ape statatoare
(stagnofili sau limnofili). În lungul raurilor, conditile de viata variaza intr-un mod determinat,
potrivit caruia variaza si structura populatiei piscicole. Se pot

delimita astfel zone care se caracterizeaza printr-o populatie piscicola mai mult sau mai putin
determinata, cu conditii de viata relativ constante.

Denumirile acestor zone deriva de la speciile de pesti care predomina, prin numarul lor. In
apele tarii noastre se deosebesc cinci zone piscicole, care nu sunt net delimitate intre ele.

Zona pastravului, cuprinde paraiele de munte si cursul superior al raurilor montane și se

caracterizeaza prin apa puternic oxigenata, cu o temperatura scazuta și un curs rapid, o albie
adanca si pietroasa; peștele predominant este pastravul, alaturi de care se gaseste boișteanul,
aspretele (Romanichthys valsanicola);

Zona lipanului, cuprinde cursul inferior al pârâielor si raurilor de munte, in aval de zona
pastravului; se caracterizeaza prin viteza redusa a apei, continut mai scazut de oxigen,
temperatura ape1 mai ridicata si nivel variabil al nivelului apei; predomina lipanul, care poate
fi insotit de lostrita, boistean, clean, rar cobidite; scobarului cuprinde regiunea de dealuri a
raurilor, caracterizate prin fund pietros, Zona adeseori acoperit cu prundis marunt; viteza apei
descreste succesiv, rareori depasind 1 m/secunda; predomina scobarul, insotit, iar in unele
rauri chiar suplinit de clean, mreana, rar lipanul, mihalțul;
Zona mrenei cuprinde portiunea de șes a raurilor mari, cu o viteza a apei relativ mare

(40-60 cm/s), cu fund nisipos, cu mari portiuni maloase, argiloase și apa in cea mai mare parte
a timpului tulbure, cu o adancime variabila si vegetatie bogata, cu temperatura apei peste
20°C in timpul verii. Specia dominanta este mreana, insotita de clean, scobar, oblet, uneori
stiuca, biban, crap, somn;

Zona crapului cuprinde cursul inferior al raurilc de ses, inclusiv Dunarea de la Turnu-Severin
pana la varsare; se caracterizeaza prin ape cu un curs lin, tulbure, cu albie adanca si fund
nisipos, malos; vara, apa are temperatura ridicata, fiind saraca in oxigen șio vegetatie bogata;
uneori, cursul este insotit de balți, a caror fauna piscicola coincide cu cea din apele mari
statatoare. Specia dominanta este crapul, alaturi de care se gasesc: cega, salaul, somnul,
rosioara, vaduvita, platica, linul, caracuda.

Pesti din apele salmastre. Apele salmastre se formeaza, in general, in apropierea locurilor de
varsare a raurilor in mare și in lacurile care au legatura cu marea, din care, din cand in cand,
apa patrunde in ele. Aceste ape sunt populate atat cu pesti dulcicoli (crap, salau, babusca,
platica, guvizi de apa dulce), cat și cu pesti marini (cambula, chefal, pastruga), care migreaza
primavara in aceste balti, iar toamna se reintorc in mare.

Pestii migratori, in vederea reproducerii, migreaza din mare in apele dulci (somoni, sturioni)
sau din ape dulci in mare (anghila). Dupa locul de hranire in stare adulta, acesti pesti se pot
imparti in pesti trofici marini (somoni, heringi) si pesti trofici de apa dulce (anghila).

Importanta pestilor

Abundenta incomensurabila și comestibilitatea carnii pestilor, fac ca el sa aiba o importanta

deosebita pentru omenire. Din punct de vedre al importantei economice, urmeaza dupa
mamifere, care constituie hrana principala a omului.

Pestele este o importanta sursa de proteina alimentara (cca. 20%), avand un continut ridicat

in albumine si grasimi. Icrele sunt bogate in lipide si vitamine (majoritatea pestilor avand

icre

comestibile, exceptie mreana si somnul). Renumitele icrele negre (caviarul) de la sturioni

si icrele rosii de Manciuria, de la somonii de Pacific, sunt deosebit de valoroase.

Din ficatul unor pesti (rechini, somoni, ton, gadide) se extrage untura de peste, bogata in

vitaminele A, D, E, utilizata in tratamentul antirahitic.

Din vezica gazoasa a sturionilor se extrage ihtiolul, clei de peste, utilizat in industria

farmaceutica, industria produselor zaharoase si in limpezirea vinurilor.

Pestii cu dimensiuni mici si valoare alimentara scazuta (peste marin marunt) ca si partile
necomestibile ale pestilor sunt utilizate ca materie prima la obtinere fainii de peste,
ingrasaminte agricole. Faina de peste este folosita in hrana animalelor domestice, iar sarjele
de faina de peste, bogata in azot si fosfor, se folosesc ca ingrasaminte agricole.

In prezent, pe langa pescuitul oceanic extins, acvacultura ofera noi mijloace pentru suplinirea

nevoilor tot mai ridicate ale omenirii. Pestii care fac obiectul biotehnologiei intensive de

crestere sunt: salmonidele (forme dulciole si marine), ciprinidele, siluridele, esocidele,

percidele. Se mai cresc acipenseride, pleuronectide, scoftalmide, partial anghile. Importanta

sanitara-veterinara a pestilor. Unele specii de pesti, inclusiv icrele lor, sunt gazde

intermediare pentru unii helminti paraziti (Diphyllobothrium latum, Opistorchis felineus) sau

rezervor de bacterii (Salmonella, campylobacter, Clostridium, Vibrio spp., Yersinia

enterocolitica), bacterii cauzatoare de toxiinfectii alimentare. Bibanul, este pradator al larvelor

de tantari.

Unele specii de pesti din apele tropicale ale Atlanticului si Pacificului, contin in carnea lor,

dar in mod special in viscere, biotoxine, cum ar fi terodontoxina (care determina o

intoxicatie acuta numita ihtiotoxism).

Intepaturile unor pesti se pot suprainfecta, iar faina de peste (utilizata ca furaj proteic pentru

animale), pastrata si manipulata in conditii neigienice se poate contamina cu diverse tulpini de

Salmonella sau alti agenti infectiosi.

Clasa AMPHIBIA

Caracteristici generale

Clasa Amphibia (amphi=dublu; bios=viata) cuprinde vertebrate tetrapode*,

*Supraclasa Ttetrapoda include vertebrate cu patru picioare, adaptate, in mod primar,

la deplasarea pe uscat sau in mod secundar pentru locomotia in mediul acvatic sau
aerian.
Caracteristicile principale ale tetrapodelor: prezenta membrelor pentru locomotie (mers
sau tarare); existenta aparatului respirator pulmonar; inima multicompartimentata (cu 3
sau 4 compartimente) si

circulatie dubla: mica circulatie si marea circulatie; tegument adecvat pentru evitarea
deshidratarii la

contactul cu aerul (piele nuda acoperita cu mucus, la batracieni sau prevazuta cu o patura
cornoasa bine

dezvoltata, la reptile); fecundatia interna, iar in dezvoltarea embrionara aparitia anexelor

embrionare

(amnios si alantoida).

Tetrapodele sunt impartite in 4 clase: amfibiene, reptile, pasari si mamifere.

poikiloterme, adaptate atat la mediul acvatic, cat si la mediul terestru, avand reproducerea

in mediul acvatic, tegumentul nud, glandular si lipsit de formatii cornoase.

Corpul amfibienilor este diferentiat in cap, trunchi, cu membre si coada, gatul nefiind

distinct. Regiunea toracica este mai putin mobila decat cea lombara, regiunea sacrala este
imobila, iar cea codala, cand exista, este foarte mobila si serveste la inot. Dupa forma
generala a corpului, la amfibieni se pot distinge trei tipuri morfologice:

Trituriform (triton): se caracterizeaza prin trunchi alungit, coada lunga si picioare

scurte si egal dezvoltate; miscarea corpului, ondulatorie, se face prin tarare pe

substrat. Se intalneste la triton, salamandra (ord. Urodela)

Raniform (broasca): trunchi scurt si latit, coada absenta, iar membrele posterioare

mai lungi decat cele anterioare; locomotia terestra se face prin sarituri, iar inotul

prin miscarea membrelor posterioare; in stadiul adult poate trai departe de mediul

acvatic. Se intalneste la anure (ord. Anura)

Serpentiform (vierme): corp alungit, cilindric, coada scurta, fara membre; miscarea

corpului se face prin ondulari serpentiforme. Se intalneste la gimnofione (ord.

Gymnophiona).
Dimensiunile corpului amfibienilor sunt variabile, de la 1 cm (Phyllobates limbatus) pana la

1,60 m (Megalobatrachus japonicus). Capul prezinta o pereche de ochi, o pereche de narine,

gura si doua timpane.

Tegumentul amfibienilor este subtire, puternic vascularizat, servind la respiratia cutanata;

este alcatuit din:

- Epiderm, alcatuit din putine straturi de celule, care se mentin vii, rareori se cornifica

(cele superficiale); contin glande mucoase ce mentin umiditatea pielii;

- Derm, format din tesut conjunctiv, bogata in cromatofori; acesti determina fenomenul

de homocromie, caracteristic multor specii;

Pielea mai contine glande hedonice (glande mucoase cu rol in acuplare), ce apar la mascul in

perioada de rut, pe piept sau degete, servind la aderarea animalului de partener, iar la unele

specii (din fam. Salamandridae si Bufonidae), glande seroase, cu secretie veninoasa, produsul

lor continand diferiti alcaloizi, care nu poate fi inoculat altor animale, dar este inflamator si

vomitiv pentru animalele care il consuma.

Dupa metamorfoza, amfibienii naparlesc periodic, o data pe luna sau mai des, indepartarea

stratului cornos al pielii durand de la cateva ore pana la o zi; exuvia este frecvent mancata de

individul care a produs-o.

Scheletul este adaptat pentru locomotia terestra. Craniul prezinta un numar redus de oase si

piele cartilaginoase; se articuleaza prin doi condili occipitali la coloana vertebrala. Coloana

vertebrala este formata din vertebre, diferentiata in patru regiuni: cervicala, cu o vertebra

(atlas); dorsala, cu 7-100 vertebre; sacrala, o vertebra; codala, cu numeroase vertebre

articulate sau sudate intr-o piesa unica (urostil). Coastele sunt reduse la rudimente, nu se

unesc intr-un stern adevarat; sternul este liber (nu exista cutia toracica), avand alta valoare

decat la amniote.
Membrele prezinta planul de organizare tipic al tetrapodelor, fiind compuse din cele doua

centuri, centura scapulara (alcatuita din clavicula, omoplat, coracoid) si centura pelvina

(alcatuita din ilium, ischium si pubis) si membrele propriu zise.

Musculatura larvelor este metamerica, in timp ce la adulti muschii sunt diferentiati (lungi,
lati si scurti), inserati pe piesele scheletice.

Sistemul nervos este mai dezvoltat decat la pesti si preziznta:

- Emisferele cerebrale, bine individualizate, reunite prin comisuri, rar prelungite anterior

prin lobii olfactivi (mai mult sau mai putin fuzionati); emisferele sunt separate pe linia

mediana si unite numai in partea anterioara;

- Un inceput de scoarta cerebrala (paleocortex);

- Cerebel, slab dezvoltat;

- Zece perechi de nervi cranieni;

- Un sistem nervos vegetativ dezvoltat;

- Epifiza rudimentara, la urodele, bine reprezentata la anure, unde formeaza o vezicula

situata in spatele craniului, imediat sub piele (organ pineal).

Organele de simt sunt reprezentate de:

- Receptori tactili, in tegument, in toate regiunile pielii;

- Linie laterala, dezvoltate la larve si urodelele adulte permanent acvatice si la anurele din

familia Pipidae;

- Muguri gustativi, pe limba si organul lui Jacobson (situat pe plafonul cavitatii bucale); -

Mucoasa olfactiva, se gaseste in fosele nazale, acestea comunicand cu exteriorul prin

nari externe si cu cavitate bucala prin orificii numite coane (narine interne), avand deci

si rol respirator;
- Ochi: protejati de doua pleoape (superioara si inferioara) si membrana nictitanta

(transparenta), care acopera ochiul, cand animalul se afla in apa; corneea este mai

bombata, iar cristalinul ia o forma lenticulara si contribuie la acomodare, prin

modificarea curburilor sale, sub actiunea muschilor ciliari.

- Organe auditive: pe langa urechea interna, la amfibieni apare si urechea medie cu:

timpan, fereastra ovala si fereastra rotunda, trompa lui Eustachio, deschisa in faringe, si

un osicior numit columela (provenit din hiomandibularul pestilor).

Aparatul digestiv este adaptat regimului de hrana carnivor (la adulti). Gura este larga, cu

dinti pe maxila, pe palatine (cerul gurii), iar la unele specii (urodele) si pe mandibula. Limba
devine un organ prehensil, lipicioasa, prevazuta cu glande, care secreta un mucus abundent si
vascos; la majoritatea anurelor are o dispozitie particulara, fiind fixata la partea anterioara de
plafonul bucal

si libera spre partea posterioara; se poate rabata cu o mare rapiditate. La unele specii
(urodele) este imobila, iar la altele (Pipidae), lipseste (batracieni aglosi). Cavitatea bucala,
captusita de un epiteliu ciliat, este lipsita de glande salivare, dar prezinta glande mucoase.

Esofagul este scurt, stomacul, alungit, bine delimitat, mai ales la anure. Intestinul, relativ

scurt (larva, care este vegetariana, are intestinul lung), are cateva anse si se continua cu

intestinul posterior, mai dilatat, ce se deschide in cloaca.

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt ficatul si pancreasul; inainte de varsarea in intestin,

canalul coledoc se uneste cu canalul lui Wirsung, care vine de la pancreas, secretiile

varsandu-se in duoden (portiunea initiala a intestinului).

Aparatul respirator. Amfibienii au mai multe modalitati de efectuare a schimburilor de

gaze:

Respiratie pulmonara: realizata de doi pulmoni adevarati, care sunt „simpli saci‖

cu pereti interni subtiri, usor cutati in forma de alveole; cei doi plamani se
deschid direct in laringe; aerul este „inghitit‖, intrarea aerului realizandu-se prin

coborarea si ridicarea planseului bucal (lipseste cutia toracica).

La gimnofioni exista un singur pulmon. La anure exista un aparat laringian prevazut cu corzi

vocale, care scot sunete particulare. Masculii unor specii prezinta camere se rezonanta, in
forma unui sac

(la Hyla) sau doi saci, usor proeminenti (la Rana temporaria), sau foarte proeminenti (la Rana
esculenta).

Respiratie branhiala: caracteristica stadiului larvar (mormolocilor), este realizata

de bronhii externe (trei perechi, rareori patru perechi); la larvele de anure si

unele urodele adulte, exista si branhii interne, acoperite de un opercul

tegumentar; la unele urodele (Sirenidae) se pastreaza branhiile si in stare adulta,

respiratia realizandu-se prin branhii si plamani.

Respiratie cutanata (respiratie accesorie) completeaza in mod obligatoriu

respiratia pulmonara (50%), pentru satisfacerea necesarului de oxigen.

Respiratie bucofaringiana: la unii amfibieni plamanul se reduce in mod secundar

sau dispare (apneumie), in schimb mucoasa bucala si faringiana sunt puternic

vascularizate, functionand ca organe respiratorii accesorii (la Onychodactylus si

Pletodontidae).

Aparatul circulator. Larvele de amfibieni, cu respiratie exclusiv branhiala, au inima

bicamerala si circulatie simpla, ca si pestii.

La adulti, inima este tricamerala (doua atrii si un ventricul), iar circulatia sangelui este

dubla si incompleta. Circulatia este incompleta, deoarece sangele venos se amesteca partial
cu cel oxigenat, in ventricul. Sangele este format din plasma si celule (leucocite si hematii
ovale, nucleate).
Aparatul excretor la adult este alcatuit din doi rinichi (alungiti – la urodele si gimnofioni si

scurti – la anure), de la care pleaca doua uretere, ce se deschid pe peretele ventral (in fapt o

evaginare ventrala a cloacei). Amfibienii elimina o mare cantitate de urina diluata, cand sunt

in

apa (1/3 din greutatea corpului, in 24 ore), cantitatea de urina reducandu-se mult pe
uscat, datorita pierderilor de apa prin piele.

Aparatul reproducator. Amfibienii au, in general, sexe separate (in mod exceptional la genul

Bufo, inaintea testiculului se gaseste organul lui Bider, in care se dezvolta ovulele) si

dimorfism sexual (masculii sunt mai mici decat femelele, prezinta saci rezonatori care

amplifica sunetele si au diferentieri ale tegumentului in perioada rutului). La partea anterioara

a gonadelor

este atasat un organ adipos, portocaliu, corpul gras, care stocheaza si furnizeaza substante
necesare
dezvoltarii gonadelor si maturarii gametilor.

La mascul exista doua testicule, ovale, situate pe polul anterior al rinichilor si aflate in

legatura cu acestia (rinichii) prin canalele eferente; aceste canale se varsa in ureter (canalul lui

Wolff, care are rol si de spermiduct). La femela, exista doua ovare mari, care elibereaza ovule

in cavitatea corpului, de unde sunt preluate de ostiumurile abdominale ale oviductelor, care

se continua cu utere deschide pe peretele dorsal al cloacei.

Fecundatia poate fi interna sau externa. Fecundatia interna, fara acuplare, este intalnita la

urodele si este realizata prin spermatofori – „un sac gelatinos‖ plin cu oua, depusi de mascul

pe fundul apei sau pe uscat, pe care femela ii introduce in cloaca. Fecundatia externa este

intalnita la anure si se realizeaza cu pseudoacuplare: masculul sta fixat mai multe ore pe

partea dorsala a femelei (amplex; amplexo=a imbratisa) si elimina speramtozoizii peste

ovulele eliminate de femela.

Ouale sunt numeroase (o ponta are pana la 8.000 de oua), inglobate intr-o substanta
gelatinoasa care le protejeaza impotriva deshidratarii sau a frigului. Ponta pluteste la suprafata
apei

(la majoritatea anurelor) sau este depusa pe plante acvatice (la urodele). Din oua, se formeaza,

dupa 6-9 zile (in functie de temperatura apei) larve, numite mormoloci. Mormolocii traiesc in
apa pana la incheierea metamorfozei, initial avand branhii externe si inima bicamerala. In
timp, apar

branhiile interne, acoperitede un opercul tegumentar si, pe masura ce evolueaza, apar si

membrele

(mai intai cele posterioare, la anure, sau cele anterioare, la urodele). Ulterior, dispar branhiile

si apar plamanii, la anure se resoarbe coada, inima devine tricamerala si se instaleaza cele

doua circulatii.

Clasificarea amfibienilor

Clasa Amphibia cuprinde numeroase ordine cu forme fosile, reunite intr-un grup unic –

Stegocephali si trei ordine cu reprezentanti actuali: Urodela, Anura si Gymnophiona.

Ordinul Urodela (Caudata) (caudatus=avand o coada): cuprinde circa 350 specii

de amfibieni cu coada, corpul alungit, cilindric, membre scurte si egale, dinti mici

pe ambele falci; nu au clavicula, urechea medie nu este dezvoltata. Sunt ovipare,

unele vivipare; au fecundatie interna, fara acuplare. Pielea prezinta tuberculi si

glande cu venin, cu slab efect toxic. Urodelele sunt animale semiacvatice,

predominant holarctice (raspandite in emisfera nordica), fiind legate de viata

acvatica mai mult decat celelalte ordine.

Exemple:

Salamandra salamandra (salamandra): are dimensiuni pana la 0 cm, corpul robust, masiv

si indesat, cu coada mai scurta decat corpul, cilindrica, lipsita de muschii; capul este

romboidal, turtit dorso-ventral, picioare scurte si puternice, cu degete usor latite; are

tegumentul de culoare neagra, cu pete portocalii (culori de avertizare), continand glande

care secreta o substanta toxica; in caz de pericol, animalele elimina secretia toxica;
specie ovipara, strict terestra, raspandista in padurile de foioase din Europa; este un

animal nocturn si crepuscular; la noi in tara, specia traieste prin padurile de foioase

intunecate si umede din zona dealurilor subcarpatice, de la 200 m pana la limita golului

alpin. Lipseste din zonele cu teren nisipos.

Triturus cristatus (tritonul): masculul atinge 13-14 cm lungime, iar femela 16-18 cm; are

corpul robust, capul putin mai lung decat lat, botul rotunjit, fara santuri longitudinale,

lungimea cozii este mai mica sau egala cu a corpului; culoare neagra, cu dimorfism sexual

evident, masculul prezinta o creasta in lungul spinarii; se reproduce in apa; traieste in

baltile si iazurile din regiunile de campie pana in zona subcarpatica, ascuns printre

tulpinile plantelor acvatice.

Proteus anguinus (proteul): specie cavernicola cu tegument depigmentat, ochi

redusi ascunsi sub piele, branhii externe, plamani slab dezvoltati, corp pisciform.

Ordinul Anura (an=fara, oure=coada) cuprinde aproximativ 3.400 specii de

amfibieni fara coada, broaste propriu-zise, cu corpul scurt si indesat, membrele

inegale, cele posterioare fiind mai lungi, adaptate pentru sarit (pe uscat fac

salturi). Anurele au pielea neteda sau aspra,totdeauna fara solzi, capul lat, nu au

dinti pe falca inferioara si nu au coaste; limba, cel mai adesea, libera in partea

posterioara. Membrele anterioare au patru degete nepalmate, cele posterioare

cinci degete unite printr-o membrana mai mult sau mai putin dezvoltata. Pe

partea interna a talpii se observa totdeauna un tubercul (metatarsian intern =

prehalux), lipit de schelet. Sub palma si talpa membrelor anterioare si celor

posterioare si sub articulatiile falangelor exista alti tuberculi (palmari, talpari si

subarticulari), folositi la determinare. Fecundatia este externa si are loc in ape

linistite, primavara Anurele sunt cosmopolite.

Exemple:
Bufo bufo (broasca raioasa): corp masiv, indesat, de dimensiuni mari, femela pana la 15

cm, masculul mult mai mic, capul este puternic latit, botul scurt si rotund; spatele cu negi

numerosi, mari, uneori spinosi, iar abdomenul cu aspect granulos. Masculul nu are saci

vocali, oracaie incet si de aceea este rar auzit. Specie terestra, cu glande tegumentare ce

secreta o substanta numita bufonina, cu actiune iritanta si somnifera; este specie

folositoare, consumand moluste si insecte daunatoare.

Bufo virdis (broasca raioasa verde): atinge 7-10 cm lungime, are botul scurt si turtit.

Masculii au un sac vocal mare, care umflat depaseste ca volum capul. Specie cu activitate

nocturna, doar juvenilii fiind activi si in timpul zilei. Poate fi frecvent observata in zonele

rurale, in gradini, livezi, parcuri, vanand insecte noaptea in jurul stalpilor de iluminat.

Ierneaza pe sub muschi, in tufisuri, sub pietre.

Bombina bombina (buhaiul de balta cu burta rosie): broasca mica, de 5 cm lungime.

Caracteristic pentru aceasta specie este abdomenul viu colorat, cu desenul ventral,

marmorat, cu pete portocalii pana spre rosu, culoarea neagra predominanta. Coloritul

ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxica. Traiesc in ochiuri mici de apa si

in mlastini, de unde ies foarte rar. Primavara si vara, spre inserat, emit un sunet

caracteristica (bu-bu), prelung, de unde si numele de „buhai‖.

Bombina variegeta (buhaiul de balta cu burta galbena): corp de dimensiuni, 4-5 cm

lungime, mai indesat decal la Bombina bombina, capul mare, mai lat decat lung, botul

rotunjit, abdomenul marmorat, pana la negricios cu campuri galbene, cu sau fara puncte

albe, colorit foarte intens, fiind folosit ca mijloc de avertizare asupra toxicitatii.

Rana esculenta (broasca mica de lac): specie strict activa, raspandita in Europa centrala si

de Est.
Rana ridibunda (broasca mare de lac): cea mai mare specie de broasca europeana,

masculul si femela ajungand pana la 15 cm; are capul mai mare si botul mai rotunjit decat

la Rana esculenta, spatele mai mult sau mai putin acoperit cu negi. Specie predominant

acvatica prefera lacurile mari si adanci. Hiberneaza in apa, ingropata in mal. Este foarte

sensibila la scaderea concetratiei de oxigen. Este foarte zgomotoasa, masculii orcaind in

tot timpul anului, ziua si noaptea, nu numai pe perioada de reproducere. Este o specie

gregara, ziua urca frecvent pe mal, sarind in apa la cel mai mic semn de pericol. Este

activa atat ziua, cat si noaptea. Este mai raspandita decat cea anterioara, in tara noastra.

Rana temporaria (broasca de munte sau de iarba): are corpul robust, masiv, lungimea

10- 15 cm, capul mai mult lat decat lung. Este intalnita pana la peste 2000 m altitudine.

Hyla arborea (brotacelul, racanelul): forma eleganta si zvelta, avand 4-5 cm, capul mai

lat decat lung, botul scurt, rotunjit, membre lungi, cu discuri adezive caracteristice la

varful degetelor, pielea neteda dorsal, granuloasa ventral (in afara de gat la mascul);

este adaptat la viata arboricola; prezinta homocromie, culoarea variind dupa mediu:

verde intens cand se afla pe arbori sau culoarea solului cand se gaseste pe pamant.

Pelobates fuscus (broasca sapatoare): caracteristica este dezvoltarea tuberculului

metatarsian intern, care este foarte mare, comprimat, ca o lopata, cu care sapa galerii in

care traieste si de unde iese numai noaptea pentru a se hrani; este intalnita pana la

altitudinea de 500 m.

Ord. Gymnophiona (Apoda) (gymnos=nud, ophis=sarpe):cuprinde circa 160

specii de amfibieni serpentiformi, lipsiti de membre, singurele specii cu coaste

adevarate; corpul este inelat, datorita prezentei in tegument a unor solzi dermici

profunzi, datorita musculaturii corpului si unor siruri transversale de glande

mucoase. Duc o viata endogee, fiind adaptati la viata subterana; traiesc in zone

tropicale (pantropicale) din America de Sud si sudul Asiei.

Exemple:

Coecilia pachimena, din Ecuador, are 2 m lungime

Ichtyophis glutinosus: din India, femela are obiceiul de a se incolaci in jurul pontei.

IMPORTANTA AMFIBIENILOR

Este redusa in patologia veterinara si umana, venind mai rar in contact cu alte animale sau

alimente. S-au descris totusi toxiinfectii alimentare la persoane care au consumat picioare de

broasca insuficient preparate termic. Specia Rana pipiens poate fi purtatoare de agenti

microbieni (Salmonella spp., Listeria monocytogenes, Yersinia enterocolitica, Vibrio

cholerae), iar Rana ridibunda de Brucella spp., Vibrio cholerae.

Unele specii de amfibieni pot fi gazde pentru virusuri, pe care tantarii ii pot apoi transmite la

vertebrate cu sange cald (virusul encefalitei de capusa s-a izolat de la broasca de munte si de

la broasca raioasa); broastele din Extremul Orient sun G.I. pentru Diphyllobotrium mansoni.

CLASA REPTILIA

Caracteristici generale

Clasa Reptilia (repto=a se tara) cuprinde vertebrate tetrapode terestre, poikiloterme, care au

reusit sa cucereasca definitiv acest mediu; unele specii s-au adaptat secundar la viata acvatica.

Prin urmare, in organizarea reptilelor se observa un complex de caractere, care reprezinta

adaptari la viata terestra; au pielea prevazuta cu un epiteliu cheratinizat, uscata si saraca in
glande, uneori dublata de placi cornoase dermice; au respiratie exclusiv pulmonara, inima
tricamerala si sunt in general ovipare, dezvoltarea embrionara realizandu-se cu anexe
embrionare (amnios, alantoida). Reptilele au, in general, patru membre pentadactile,
terminate cu gheare. Membrele sunt scurte, inserate pe laturile corpului, astfel incat nu-l pot
ridica de la pamant decat foarte putin, de unde si

denumirea de reptile sau taratoare. La unele specii (serpii), membrele sunt rudimentare sau
lipsesc.

Morfobiologia reptilelor

Corpul reptilelor, acoperit de o piele uscata si solzoasa, are forme variate, se diferentiaza

mai multe tipuri morfologice:

tipul soparla: caracterizeaza majoritatea reptilelor, avand toate partile corpului

distincte, cu membre scurte situate lateral; tipul sarpe: corp cilindric, alungit, lipsit

de membre; tipul broasca testoasa: corp turtit dorso-ventral, adapostit intr-un test

(carapace), gatul lung si mobil.

Deplasarea reptilelor are loc prin tarare, din cauza lipsei sau a modului defectuos de

inserare a membrelor scurte.

Tegumentul reptilelor este impermeabil si foarte sarac in glande tegumentare (uscate), este

alcatuit din:

- Epiderm: puternic cheratinizat, cu rol de protectie, formand solzi, scuturi si

papile; ca adaptare la viata terestra, patura externa a epidermului, cornoasa, formeaza

un strat gros si rezistent, aparand corpul impotriva uscaciunii si loviturilor. Din

cauza puternicei dezvoltari a stratului cornos, cresterea se realizeaza prin naparlire.

Naparlirea poate fi dintr-o bucata, cu desprinderea epidermului sub forma unei teci

continue numita exuvie, ca la serpi, sau naparlire pe fragmente, sub forma de petece

mari ca la soparle; la broastele testoase si crocodili, stratul cornos nu naparleste;

- Derm: gros, bogat in cromatofori; la unele specii (cameleon, iguana),

cromatoforii se afla in legatura cu sistemul nervos, iar culoarea se schimba in

concordanta cu cea a mediului (homocromie). La testoase si crocodili, dermul

diferentiaza placi osoase, formand un schelet dermic extern (exoschelet).

La glande, exista putine glande tegumentare: glande vertebrale, la serpi (vezicule

inchise care contin lichid iritant) si glande cu mosc, pe fata ventrala a corpului, la

crocodili.
Scheletul. Craniul, format din oase bine sudate si articulat la coloana vertebrala printr-un

singur condil occipital, se remarca prin: aparitia boltei palatine, care nu separa complet cele

doua

cavitati (nazala si bucala) si existenta osului patrat, care permite deschiderea larga a gurii
in timpul inghitirii prazii.

Coloana vertebrala este formata dintr-un numar variabil de vertebre (pana la 400 la

Python) si este impartita in cinci regiuni: cervicala, toracica, lombara, sacrala si caudala.

La ofidieni, lipsindu-le membrele, coloana vertebrala nu mai prezinta aceste regiuni.

Regiunea cervicala este formata din mai multe vertebre mobile; pentru prima data la reptile

se diferentiaza primele 2 vertebre: atlas si axis: atlasul avand forma unui inel, iar axisului,

prin intermediul apofizei odontoide, permite o mare mobilitate a capului.

In regiunea toracica sunt inserate coastele, bine dezvoltate, care impreuna cu sternul

formeaza, la unele reptile (soparle si crocodili) cutia toracica (apare prima data in seria

animala); aceasta favorizeaza respiratia pulmonara. Coastele care participa la formarea

sternului se numesc coaste adevarate, iar cele ramase libere, coaste flotante.

Vertebrele regiunii lombare variaza ca numar si sunt mai mult sau mai putin distincte fata

de cele dorsale. Regiunea sacrala, de care sunt prinse membrele posterioare, este alcatuita
din doua vertebre prevazute cu apofize transverse dezvoltate. Numai la crocodilieni sunt
trei vertebre sacrale. Regiunea sacrala se continua cu regiunea codala.

Scheletul membrelor este alcatuit dupa tipul general al tetrapodelor, dar variaza mult in

detalii, de la un grup la altul, in functie de modul de locomotie si mediul la care este

adaptat grupul respectiv. Membrele si centurile osoase nu sunt prezente la serpi.
Musculatura este mai variata decat la amfibieni, diferentiata in muschi mai numerosi,

datorita miscarilor mai variate ale reptilelor. In legatura cu respiratia aeriana, au aparut

muschii intercostali.
Sistemul nervos este in mod evident mai perfectionat decat cel de la amfibieni, in raport cu

comportamentul mai complex al reptilelor. Astfel, encefalul, mai dezvoltat decat la amfibieni,

are emisfere cerebrale voluminoase, in legatura cu bulbii olfactivi mici. Emisferele

cerebralereprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului, iar la suprafata lor apare pentru

prima data scizura lui Sylvius, care delimiteaza un lob temporal. La reptile se schiteaza pentru

prima data trigonul cerebral; lobii olfactivi sunt bine dezvoltati si se termina prin cate un bulb

olfactiv.

Diencefalul sau creierul intermediar poarta, la unele specii, ochiul parietal (cel de-al treilea

ochi), format intr-o invaginare a creierului intermediar, caruia ii corespunde in bolta craniului

un

orificiu nepereche situat intre oasele parietale; ochiul parietal are structura unui ochi
minuscul, cu retina si cristalin; este bine dezvoltat la Sphenodon punctatus (singurul
reprezentat actulal al rinocefalilor) si la unele soparle. In urma ochiului parietal si
independent de acesta, se poate gasi un ochi pineal mai redus, sub forma unei vezicule cu
structura simpla si care este in legatura cu epifiza.

Sunt prezenti 12 perechi de nervi cranieni, iar la nivelul bulbului apare pentru prima data

curbura nucala, caracteristica amniotelor.

Cerebelul este mai bine dezvoltat decat la amfibieni. Maduva spinarii prezinta, la unele

grupe, intumescente (cervicala si lombara).

Organele de simt sunt reprezentate de urmatoarele tipuri de receptori:

- Tactili: in zonele cu epiderma mai putin ingrosata (axilar, inghinal) si pe limba

(la serpi si soparle);

- Olfactivi: prezenti in sacii nazali, care prezinta cornete nazale; sacii comunica cu

exteriorul prin nari si cu faringele prin coane; la serpi si soparle este prezent si organul

lui Jacobson, pe palatin (rol de a percepe mirosul hranei ajunsa in gura);

- Gustativi: slab dezvoltati (exceptie squamatele si chelonienii, care au gustul bine

dezvoltat)

- Auditivi: reptilele au urechea perfectionata ca structura si functie, prezentand un

inceput de melc membranos cu organul Corti, urechea medie delimitata la exterior de

timpan; la crocodilieni apare urechea externa, cu un scurt canal auditiv extern si un

inceput de pavilion; la serpi lipseste timpanul, iar columela este atasata osului patrat, la

articulatia maxilarului inferior, astfel incat auzul este nul in aer, dar este posibil,

probabil, prin intermediul mandibulei care este sensibila la vibratiile solului; - Vizuali:

ochiul este sferic, cu structura specifica (sclerotica, coroida, retina, cornee, umoare

apoasa, cristalin, umoare vitroasa), la fel ca la pasari si mamifere; ochiul este protejat

de trei pleoape (superioara, inferioara – orizontale si membrana nictitanta – verticala),

care la serpi sunt concrescute, transparente si dau aspect de ochi sticlos; apar glandele

lacrimale care asigura umiditatea corneei (la serpi lipsesc);

- Termoreceptori: la unii serpi (Crotalus, Boa, Python), dispusi intre ochii si buza

superioara, sub forma a doua fosete faciale extrem de sensibile la variatiile calorice ale

mediului, inervate de ramuri ale nervului trigemen; acest organ permite serpilor sa

detecteze cu o mare precizie, chiar si in obscuritate, prezenta victimelor homeoterme,

care degaja radiatii infrarosi – calorice.

Aparatul digestiv al reptilelor este mai bine dezvoltat decat al amfibienilor, avand

segmente bine diferentiate.

Dintii se dezvolta pe maxilare, dar la unele specii pot sa apara si pe alte oase ale cavitatii

bucale: vomer, palatine, pterigoide. Toate reptilele au dinti, in afara de chelonieni, la care

falcile sunt imbracate in teci cornoase, taioase. Dintii sunt concrescuti cu oasele, iar la

crocodilieni sunt infiptti in alveole.

La reptilele veninoase, anumiti dinti sunt mai bine dezvoltati (crosete veninoase), servind
la inocularea veninului, produs de secretie al unei glande mucoase prezente in peretii cavitatii

bucale; acesti dinti au in lungul lor un canal intern (la vipera) sau un sant (la sarpele cu

ochelari) prin care se scurge veninul.

Dintii se schimba de mai multe ori in timpul vietii.

Limba este foarte mobila la serpi si soparle, iar la crocodili si chelonieni se prinde pe toata

lungimea ei de planseul bucal, fiind putin mobila.

Intestinul este format din intestin subtire si intestin gros deschis intr-o cloaca. Cloaca

reuneste, ca si la batracieni, deschiderea rectului, a canalelor urinare si a conductelor genitale,

fiind subdivizata in coprodeum, pentru fecale si urodeum, pentru urina si produsii organelor
genitale.

Intestinul prezinta, pentru prima data la vertebrate, un cecum digestiv.

Hranirea este, in general, de tip carnivor, reptilele consumand broaste, pasari si mamifere

mai mici. Exista insa, si specii de soparle vegetariene sau specii de reptile care consuma oua

de pasari sau chiar de serpi (Ophiophagus hanah).

Aparatul respirator. Din cauza adaptarii la viata terestra, tegumentul reptilelor este puternic

cornificat, impermeabil, si nu se mai poate realiza o respiratie cutanata; pulmonii sunt

unicele organe de respiratie, de aceea si diferentiarea lor, prin suprafata pulmonara de

schimb a gazelor, este mult mai marita fata de a batracienilor.

Aparatul respirator este constituit din cai aeriene (nari, fose nazale, faringe, laringe,

trahee, bronhii) si pulmoni alveolari, marindu-se astfel suprafata de schimb gazos (la

serpi, datorita corpului ingust si mult alungit, este dezvoltat si fun functional numai

pulmonul drept). La geconide, cameleoni si crocodili, cute transversale ale mucoasei

laringelui formeaza corzi vocale.

Respiratia pulmonara este favorizata de existenta cutiei toracice mobile si se realizeaza prin

largirea si stramtarea custii toracice; exceptie fac broastele testoase, la care cusca toracica este

imobila, ele inghitind aerul.

Aparatul circulator. Este mai bine dezvoltat decat la amfibieni. La majoritatea reptilelor
inima este tricamerala, fiind impartita in doua atrii (auricule) si un ventricul; totusi, in
ventricul

se schiteaza un mic perete despartitor, septum ventricular, incomplet, care tinde sa separe mai
bine sangele neoxigenat de cel oxigenat; acest sept devine complet la crocodili, la care inima
este tetracamerala. Circulatia este inchisa, dubla (sangele trece de doua ori prin inima) si
incompleta

(sangele venos continua sa se amestece cu cel oxigenat, la nivelul ventriculului).

Sangele contine hematii nucleate, eliptice biconvexe.

Aparatul excretor. Este reprezentat de doi rinichi, de obicei, lobati si alungiti, cu structura

complexa, de la care pleaca ureterele, ce se deschid in cloaca. Vezica urinara, un diverticul in

peretele cloacei, exista doar la soparle si broaste testoase. Urina reptilelor este aproape solida,

avand aspectul unei mase albicioase (datorita bogatiei in acid uric).

Aparatul reproducator. Este caracterizat prin existenta sexelor separate, cu un dimorfism

sexual foarte evident si variat: coloratie speciala in perioada de rut, organe de acuplare,

diferente de talie, modificari ale plastronului. Gonadele se gasesc in cavitatea abdominala,

inaintea rinichilor. In peretii oviductelor se gasesc glande care vor secreta invelisurile oului

(albumen si coaja oului).

Fecundatia este interna.

Majoritatea reptilelor sunt ovipare, ele depunand oua telolecite, mari, prevazute cu o coaja

calcaroasa sau pergamentoasa; depun ouale in locurile calde si umede, pe pamant sau in nisip,

unde se clocesc, sub caldura soarelui.

Exista si reptile ovovivipare, care retin ouale in oviduct pana cand puii sunt dezvoltati.

(Lacerta vivipara, Anguis fragilis, Vipera berus) precum si unele specii vivipare, la care se

dezvolta chiar o placenta, prin care embrionii se prind de peretele oviductului (serpii marini).

Dezvoltarea embrionului se caracterizeaza prin aparitia anexelor embrionare: amniosul –

un sac plin cu lichid, cu rol protector si alantoida – diverticul al intestinului embrionar,

care asigura respiratia si excretia embrionului.
CLASIFICAREA REPTILELOR

Reptilele sunt reprezentate astazi prin patru ordine: Chelonieni (Chelonia – broaste

testoase), Squamata (cu Saurieni – soparle, Ophidieni – serpi), Crocodilieni (crocodili) si

Rhynchocephalia.

Ord. Chelonieni (Testudines) (testudo=testoasa) cuprinde aproximativ 330 specii de

broaste testoase, incluzand forme terestre si acvatice, de marime variata (cele mai mari,

Dermochelis coriacea, pot atinge 2,5 m lungime si 750 kg greutate). Corpul, scurt si lat,

este acoperit cu un test format din placi osoase dermice (exoschelet), acoperit cu placi

cornoase de origine ectodermica. Testul are o deschidere anterioara prin care animalul

scoate capul si membrele anterioare, si alta posterioara, prin care ies membrele

posterioare si coada. O parte din schelet (coloana vertebrala, cu exceptia vertebrelor

cervicale si codale, impreuna cu coastele si centura pelvina) este sudat de carapace.

Sternul lipseste. Maxilarele, lipsite de dinti, sunt acoperite de teci cornoase taioase,

formand un cioc cu marginile foarte ascutite; osul patrat este imobil.

Broastele testoase terestre au carapacea foarte bombata si sudata puternic cu plastronul.

Degetele sunt scurt si terminate cu gheare puternice. Aceste broaste se deplaseaza foarte incet

(genul Testudo).
Broastele testoase acvatice, dulciole, au carapacea putin bombata iar picioarele terminate

cu degete lungi si prevazute cu membrana interdigitala. Ele inoata foarte usor, iar pe uscat

se deplaseaza mai repede decat cele terestre (genul Emys).

La speciile marine, carapacea este foarte putin bombata si placile osoase sunt mai putin

sudate intre ele (Eretmochelys) sau partea osoasa este mult redusa, iar corpul acoperit cu o

piele

groasa si intarita cu zale mici, cornoase si osoase; picioarele sunt transformate in

adevarate palete inotatoare (Dermochelys).

Chelonienii sunt animale ovipare; in perioada de reproducere femelele depun, pe

uscat, oua mari, cu mult vitelus nutritiv, acoperite de o coaja calcaroasa. Sunt depuse

in nisipul de pe plaja sau in pamant umed.

Broastele testoase marine sunt mai mari decate cele de apa dulce. De asemenea,

exista si specii terestre uriase, Testudo elephantopus din insulele Galapagos, de 2 m

lungime si 250 kg.

Broastele testoase au o mare rezistenta vitala si o longevitate ce poate depasi 100 de ani.

Pot trai foarte mult timp fara sa se hraneasca, rezistand uneori luni de zile. Speciile

terestre sunt in general erbivore, iar cele acvatice carnivore; cele dulciole vaneaza

pestisori, mormoloci, viermi, iar broastele testoase marine se hranesc cu alge, moluste,

crustacei, pesti.

Chelonienii sunt raspanditi, in general, in zonele calde din regiunile tropicale si

subtropicale. Un numar restrans de specii au reusit sa-se largeasca aria de raspandire

adaptandu-se si la regiuni de clima temperata. Acestea se hranesc numai in timpul verii,

iar iarna intra in hibernare.

Exemple:
Testudo graeca (testoasa de uscat dobrogeana): lungime 15-27cm; masculii se disting de
femele

prin coada mai lunga si mai tare; se hraneste cu vegetale, radacini, limaci, rame; prefera
terenurile

uscate, cu tufisuri bogate, de silvostepa, fiind iubitoare de caldura. Se comporta bine in

captivitate.

Traieste 90-125 ani. Subspecia Testudo graeca ibera prezenta si la noi (in Dobrogea)
este intalnita din Maroc pana in Iran; la noi este rara si este specie ocrotita;

Testudo hermani (broasca testoasa de Oltenia): terestra, cu carapace bombata galbena, cu

pete mari brune si cu varful cozii prelungit cu o „gheara‖; lungimea carapacei 21-30 cm,
coada 6 cm;

greutatea pana la 2 kg; carapacea foarte convexa in partea centrala, cel mai adesea ovala
(la adulti) sau aproape circulara la tineri; raspandita in sudul Europei.
Emys orbicularis (broasca testoasa de lac): are carapace neagra maslinie cu pete mici galbene;
este raspandita in intreaga Europa si N-V Africii; traieste in ape statatoare, maloase, si in cele
cu curs linistit; inoata si se scufunda foarte bine; se hraneste cu viermi, insecte de apa, raci,
scoici, mormoloci si pestisori; mananca obisnuit sub apa.

Testudo elephantopus (broasca testoasa elefant): cea mai mare broasca testoasa terestra
(pana la 2 m lungime si 450 kg greutate); traieste in insulele Galapagos;

Eretmochelys imbricata (broasca cu testul in piele sau caretul): specie marina care atinge 80
cm lungime, cu membrele transformate in lopeti, iar solzii de pe carapace sunt imbricati; este
vanata

pentru solzii de pe carapace, care, incalziti la o anumita temperatura formeaza „bagaua‖;

din aceasta se confectioneaza diferite obiecte artizanale: cutii, piepteni, rame de
ochelari;

Ord. Squamata (squama=solz; eta=caracterizat prin) include reptile variate ca aspect, cu

corpul acoperit cu solzi, care se deosebesc la majoritatea speciilor prin marime, numar,

forma si structura, putand fi netezi, conici, cu muschii, sub forma de granule (foarte

mici), sau scuturi (mai mari). Femelele sunt ovovivipare. Embrionii, la cele ovipare, au

pe bot un dinte mic, calcaros (dinte de ou), cu care sparg gaoacea de ecloziune si care

dupa cateva ore sau zile (10-12) cade. Squamatele naparlesc integral sau prin rupturi.

Ordinul grupeaza majoritatea reptilelor actuale (circa 5000 de specii), raspandite in toate
continentele, in medii foarte diferite, impartite in doua subordine: Lacertilia = Sauria

(soparle) si

Ophidia= Serpentes (serpi).

Subord. Lacertilia (Sauria) cuprinde soparlele (circa 2700 de specii), reptile cu corpul

fusiform, acoperit cu granule si solzi marunti, coada mobila, lunga, care se poate rupe in

caz de pericol, datorita unui disc cartilaginos existent la mijlocul corpului vertebrei

codale. Coada ramasa poate regenera aproape total. Epiderma cheratinizata, formeaza

solzi sau placi, care naparlesc periodic.

Soparlele au vazul foarte dezvoltat, membrele scurte si pentadactile terminate cu gheare.

Ochii sunt prevazuti cu pleoape, in general mobile, urechea externa este evidenta,

timpanul vizibil, limba terminata cu doi lobi scurti, rotunjiti. Speciile din tara noastra nu

au dinti veninosi.

Soparlele au dimorfism de culoare, mai variat si mai viu la masculi decat la femele;

majoritatea speciilor sunt ovipare (femelele depun 2-60 oua, in functie de specie), numai o

mica parte sunt ovovivipara (Lacerta vivipara, Anguis fragilis) sau chiar vivipare (unele

Scincidae).

Saurienii se hranesc, de preferinta, cu insecte si viermi. Alte specii (Heloderma)

vaneaza soparle si rozatoare mici, iar altele mai mari, ca Varanus, ataca pui de

crocodili, broaste testoase, etc.

Soparlele au o larga raspandire, majoritatea traita in zona intertropicala. Duc o viata

terestra, fiind intalnite pana la 4000 m altitudine si pana la cercul polar. Unele duc o viata

arboricola (Draco voland, Chamaelo vulgaris) si foarte putine se intalnesc in apropierea

apelor (Varanus niloticus) sau duc o viata subterana (Amphisbaena fulginoasa). In general,
prefera locurile insorite, aride, nisipoase, etc. Speciile actuale sunt grupate in 23 de familii,

in Romania, existand reprezentanti din trei familii.

- Fam. Lacertidae: soparle cu corpul zvelt, proportionat, cu picioare pentadactile, cap

piramidal, bine diferentiat de trunchi, coada lunga, subtiata treptat spre varf, foarte

fragila si regenerabila; limba lunga si bifurcata, poate fi scoasa afara printr-o

cretatura a falcii superioare, fara ca gura sa fie deschisa.

Exemple:

Lacerta virdis (soparla verde, gusterul): culoare verde smarald, cu numeroase pete negre,
poate

atinge 40 cm lungime; are un pliu la gat-guler, cu marginea posterioara denticulata;

este raspandita din Spania pana in Asia mica;
Lacerta agilis (soparla cenusie, soparla de camp); atinge 25 cm lungime; pliul gatului (plica
gularis)

mai mult sau mai putin vizibil; sezele la exterior slab diferentiate; dorsal cafenii-verzui
sau cenusii cu pete mari cafenii intunecat; este ubicavitara, din Franta pana in muntii
Urali;

Lacerta vivipara (soparla de munte): ajunge pana la 15 cm lungime, cu coada groasa, la

mascul

latita la baza; masculii au frecvent o dunga neagra pe sira spinarii si o dunga laterala clara;
femelele dorsal sunt patate mult cu negru, galben sau portocaliu; este o specie ovovivipara;
femelele se grupeaza si „nasc‖ 3-15 pui, care sunt capabili de reproducere dupa 2 ani;
traieste in regiunile montane din toata Europa meriodinala;

- Fam. Geckonidae: include soparle primitive, in general sub 30 cm lungime, care au

in piele cromatofori mobili, care le permit schimbarea culorii; au limba scurta,

carnoasa si foarte putin mobila; sunt insectivore nocturne, ovipare.

Exemple:

Platydactylus muralis: raspandita in tinuturile din jurul Mediteranei;

- Fam. Agamidae: soparle de dimensiuni mici si mijlocii cu coada lunga si subtire,

care nu se rupe.
Exemple:

Draco volans (soparla zburatoare): specie arboricola, cu o lungime de aproximativ 20 cm; de

fiecare parte a corpului are 5-6 prelungiri ale coastelor iesite in afara, pe care este intinsa

pielea corpului, formand un fel de „parasuta‖; traieste in dus-estul Asiei;

- Fam. Chameleonide: soparle specializate la viata arboricola si la vanatul insectelor.

Exemple:

Chameleon vulgaris (cameleonul): specie arboricola, avand coada prehensila, limba lunga,

protractila, cu varful lipicios (functioneaza ca o ventuza cand atinge o insecta); ochii se misca

independent, asigurand marirea campului vizual, iar cromatoforii mobili din piele determina o

homocromie schimbatoare;

- Fam. Iguanidae: soparle cu corp comprimat lateral, picioare puternice, cu degete

lungi, coada acoperita cu solzi carenati; la nivelul capului au expansiune

tegumentara ventrala in forma de barbie, iar in lungul spatelui si al cozii, o creasta

dorsala.

Exemple:

Iguana tuberculata (iguana): duce o viata acvatica, dar si arboricola; poate atinge pana la 2 m

lungime; prezinta o intindere a tegumentului („barbie‖), iar pe spate si coada, o crasta; traieste

pe langa raurile din zona tropicala a Americii;

- Fam. Anguidae: soparle cu o limba care are o parte anterioara subtire, crestata si

retractibila in partea sa posterioara, ca intr-o teaca; pielea are solzi imbricati si

naparleste intr-o singura bucata, ca la serpi; coada lunga, fragila si usor regenerabila;

membrele, de regula, rudimentare sau disaprute; sunt soparle terestre, insectivore,

ovovivipare.

Exemple:
Anguis fragilis (sarpele de sticla sau orb): soparla apoda, cu corp serpentiform, cu
luciu sticlos, de culoare cafenie; este intalnita si in tara noastra;

- Fam. Varanidae: soparle de talie mare, cu limba scurta, adanc crestata, neteda si

protractila.

Exemple:

Varanus komodoensis (varanul): cea mai mare soparla actuala, pradatoare si acvatica,
care atinge 3 m lungime; ataca mici mamifere erbivore; specie endemica in Indonezia;

Varanus niloticus (varanul): soparla acvatica, raspandita in aproape toata Africa; ataca
crocodili tineri, broaste testoase tinere, pasari, mamifere; este vanata pentru carnea si
ouale sale (sunt comestibile).

Subordinul Serpentes (Ophidia) cuprinde serpii, reptile adaptate la tarare, cu corpul

alungit, cilindric, lipsit de membre, cu foarte rare exceptii membrele au aspect de

rudimente (fam. Boidae). Serpii au pielea cutata, in forma de solzi, pupila rotunda (la

Columbridae) sau vertical-lenticulara (la Viperidae); limba bifurcata si protractila.

Serpii se hranesc cu insecte, broaste si ouale lor, pasari, mamifere. Unele specii (Natrix)

inghit prada vie, altele numai dupa ce o omoara fie cu venin (Vipera), fie prin incolacire si

strangere pana la sufocare (Boa, Python).

Serpii prezinta adaptari care asigura inghitirea prazii vii intergi, cum ar fi:

- O mare mobilitate a falcilor si a osului patrat, care permit inghitirea prazii intregi;

mandibula este formata din doua parti unite printr-un ligament elastic, asigurand largirea

gurii;

- Dintii sunt conici, foarte ascutiti si curbati spre fundul gurii, ajutand astfel la

introducerea prazii in gura si o opresc sa mai iasa afara;

- Dintii, sunt foarte numerosi, gasindu-se nu numai pe cele doua falci, ci si pe oasele

palatine, pterigoide si chiar pe vomer; serpii inghit prada nemestecata, astfel ca dintii nu

servesc la masticatie;
- Mecanismul inghitirii se realizeaza prin miscarile alternative, dinainte-inapoi, ale celor

doua jumatati ale mandibulei;

- Secretiile abundente ale glandelor salivare, elasticitatea peretilor esofagului si

stomacului permit prazii voluminoase sa inainteze lent;

- Sternul lipseste, iar coastele sunt foarte mobile, usurandu-se astfel dilatarea

stomacului. Masculii sunt, de regula mai mici decat femelele; sexele nu formeaza perechi.

Marea majoritate a serpilor sunt ovipari, dar sunt si ovovivipari (Vipera). In captivitate, se

imblanzesc greu.

Populeaza diferite biotopuri: padurea, steapa, desertul, apele dulci si marine. Unii serpi duc

o viata subterana, iar altii arboricola. Cele mai numeroase specii traiesc in regiunea
intertropicala, scad in densitate catre subtropice, pentru a creste din nou in zona temperata.
Lipsesc in regiunile polare, in Noua Zelanda, Tara Focului si alte cateva insule oceanice.
Subordinul Serpenthes cuprinde 10 familii cu circa 3.100 specii actuale; in fauna tarii

noastre se intalnesc reprezentantii din 3 familii.

- Fam. Colubridae: include serpi la care membrele si oasele centurii pelvine au disparut

complet; capul, lunguiet, se poate bine distinge de trunchiul zvelt; fata dorsala si laturile

corpului sunt acoperite cu solzi imbricati, iar fata ventrala, cu scuturi; cuprinde cea mai

mare parte a serpilor actuali.

Exemple:

Natrix natrix (sarpele de casa): cel mai comun sarpe de la noi; poate ajunge la 150
cm lungime; are doua pete galbene in regiunea tamplelor si este bun inotator;

Elaphe longissima (sarpele lui Esculap): brun cenusiu; ating pana la 2 m lungime,
este raspandit din Pirinei pana la Marea Caspica;

Coronella austriaca (sarpele de alun): masoara 65-70 cm lungime, pe ceafa are o pata mare,
cafenie intunecata, cu irizatii albastre violete (dupa naparlire), terminata uneori cu doua
dungi longitudinale, scurte; dorsal, doua randuri de pete cafenii, de marimea unui solz; ochii
sunt mici, cu irisul; este neveninos, dar foarte agresiv;
- Fam. Viperidae: cuprinde serpi veninosi cu cap piramidal, latit in partea sa

posterioara si separat de trunchi printr-un gat mai subtire; coada este scurta si groasa;

pe fiecare din cele doua oase maxilare rudimentare se gaseste cate un dinte veninos

cu canal intern; majoritatea sunt ovovivipare, puii ies din oua imediat dupa ce

acestea sunt depuse.

Exemple:

Vipera berus (vipera sau naparca): ajunge pana la 75 cm lungime; are capul turtit, in forma de
fier de lance, putin distinct de gat, coada scurta; pe cap are un desen negru in forma de cruce
culcata,

iar pe spate o linie neagra in zig-zag; veninul ei poate cauza moartea unui om, dar din cei
muscati
doar 8% mor; frecvent intalnita in tara noastra, la marginea padurilor; poate fi intalnita pana la
2000 m

altitudine;

Vipera ammodytes (vipera cu corn): cea mai mare specie de sarpe veninos din Europa,
ajungand pana la 1 m lungime; are un corn solzos pe varful botului, un desen in forma de „V‖
pe cap si o dunga in zig-zag pe spate; este mai veninoasamdecat specia precedenta, dar mai
putin irascibila; este intalnita in muntii Banatului, Oltenia si Dobrogea, preferand solurile
calcaroase;

Vipera ursinii (vipera de stepa): mai mic decat naparca, cu lungime de pana la 40 cm
masculul si

60 cm, femela; este intalnita in zona Clujului si in Delta;

Crotalus horridus (crotalul sau sarpele cu clopotei): ajunge pana la 1,5-2 m lungime; la
varful cozii prezinta niste inele solzoase, care lovindu-se intre ele scot sunete
caracteristice; este intalnit in

America de Nord.

- Fam. Elapidae: include serpi veninosi, terestri sau arboricoli, al caror cap nu se

distinge net de trunchi; au coada conica, majoritatea sunt ovipari.

Exemple:
Naja naja (sarpele cu ochelari sau cobra): masoara intre 1,8-2,2 m lungime; atunci cand

ataca isi ridica partea anterioara a corpului, iar primele opt perechi de coaste se dau in

laturi, dilatand aceasta regiune in forma de disc, care are pe partea dorsala un desen ce

seamana cu niste ochelari; traieste in Asia de Sud;

- Fam. Boidae: include serpi de talie mijlocie si mare, cu capul piramidal sau

ovoid si turtit dorso-ventral, net separat de trunchi; au rudimente ale picioarelor

posterioare asezate pe laturile cloacei sub forma unor mici ridicaturi, au oasele

bazinului si rudimente ale femurului; gura este extensibila, dintii sunt asezati pe cele

doua falci, pe

palatine si pterigote, toate aceste oase fiind mobile; sunt serpi constrictori, incolacinduse in
jurul prazii pana ce o sugruma; inghit prada intreaga; unele boide sunt ovipare si isi clocesc
ouale incolacindu-se in jurul lor, iar altele sunt ovovivipare.
Exemple:

Boa constrictor (sarpele boa): este unul din cei mai frumosi serpi, avand culoare
cafenieroscata, cu benzi negre, rasucite, si dimensiuni cuprinse intre 50 cm si 3,9 m, maxim
5,5 m; are habitatele ce mai diversificate (paduri tropicale, desert, savana deschisa sau
campuri cultivate); este intalnit in America de Sud; se hraneste cu rozatoare si pasari;

Python reticulatus (pitonul): unul din cei mai mari serpi actuali (depasind 5 m lungime,

atingand 8-9 m); se hraneste mai ales cu mamifere mici, omorand prada prin strangulare;

ataca chiar si omul; traieste in insulele Filipine;

Eunectes murinus (anaconda): este considerat cel mai mare sarpe din lume, putand depasi

9 m lungime; traieste in baltile din America de Sud tropicala.

Ord. Crocodilia: cuprinde cele mai mari reptile actuale, cu dimensiuni de 2-10 m, corp

fusiform, turtit dorso-ventral, legat de trunchi printr-un gat scurt; coada, prevazuta cu o

creasta dorsala de solzi cornosi, este turtita lateral. Crocodilii sunt reptile acvatice, traind

gregar, in ape curgatoare line sau lacuri. Au tegumentul cutat in solzi si scuturi, sub care,

in regiunea dorsala (la unele specii si abdominal) se gasesc placi osoase dermice, care
confera tegumentului rezistenta unei platose; ochii, mici, adanciti in orbite si situati pe

partea dorsala a capului, sunt protejati de 2 pleoape si o membrana nictitanta; in afara

timpanului, prezinta un inceput de ureche externa, cu un scurt canal si un pavilion redus

care se poate inchide prin valvule.

Dintii sunt conici, tecodonti; plamanii saculiformi, au pereti foarte mult cutati, de tip

alveolar, permitand ramanerea sub apa un timp mai indelungat. Inima este tetracamerala,

ventriculele fiind complet separate intre ele; sunt forme ovipare.

Pentru reproducere ies pe uscat unde femelele depun, dupa imperechere, 20-30 de oua cu

coaja tare, de marimea si aspectul oualelor de gasca, intr-o groapa sapata in pamant sau nisip,

pe care le acopera cu frunze, ramanand apoi langa oua pana eclozeaza puii, pentru a le pazi

de dusmani; anual o femela depune de 2-3 ori pana la 100 de oua, iar perioada de incubatie

dureaza de la o luna si jumatate pana la doua luni.

Crocodilii se hranesc cu pesti, moluste, pasari de balta, mamifere destul de mari si uneori

ataca si omul; urmaresc prada inotand incet pe sub apa si se orienteaza folosindu-se mai

mult de vaz si de auz.

Aria de raspandire a crocodililor este restransa in zonele intertropicale ale globului; ei

traiesc in grupuri mari, populand rauri si fluvii lin curgatoare, lacuri, mlastini, trecand

uneori si in aoeke marilor, la gura fluvilor; in zilele noastre traiesc 25 specii de crocodili.

Exemple:

Crocodylus niloticus (crocodilul de Nil): ajunge pana la 6 m lungime; are botul scurt si
lat; traieste in raurile africane.

Gavialis gangeticus (gavialul): masoara pana la 5 m lungime, are bot lung si ingust;
este intalnit in fluviile Indiei, este inofensiv pentru om;

Alligator mississippiensis (aligatorul): are lungimea de 4-6 m si botul turtit si lat traieste in
America de Nord, fiind in prezent

specie protejata
Caiman sclerops (caimanul): are corp mare, botul scurt; este intalnit in America Centrala si de
Sud.

Ord. Rhynchocephalia: este reprezentat prin reptile primitive, cu coloana vertebrala

formata din vertebre amficelice si notocordul persistent ca la pesti si la unii amfibieni

inferiori; formele tinere au dinti pe osul vomer; osul patrat este sudat de craniu, iar dintii

sunt de tip acrodont; limba nu este protractila, au stern si coaste abdominale, plamanii

slab dezvoltati iar bronhiile nu patrund in interiorul lor. In acest ordin exista un singur

gen cu o specie, si trei subspecii.

Exemplu:

Sphenodon punctatus: animal nocturn ce sta in apa, fie ascuns in vizuini construite de el sau

foloseste drept adapost vizuinele pasarilor oceanice (albatrosi) in compania carora duce o

viata linistita; se hraneste cu melci, viermi, insecte si larvele lor.

IMPORTANTA REPTILELOR

in comparatie cu alte vertebrate, importanta economica a reptilelor este foarte redusa.

Reptilele sunt in general comestibile, indeosebi carnea unor specii de broaste testoase fiind

foarte gustoasa, ca si a iguanelor. Ouale broastelor testoas sunt, de asemenea, comestibile si

foarte apreciate, fiind usor gasite datorita urmelor lasate de femele pe nisip.

Pielea crocodililor este folosita pe scara larga la confectionarea gentilor, cea a serpilor si

soparlelor mari la confectionarea incaltamintei, gentilor, portofelelor, motiv pentru care

acestia au fost vanati dintotdeuna. Din testul caretului (Eretmochelis imbricata) se face
bagaua, din care se confectioneaza rame de ochelari, plasele de cutite, piepteni etc.

Veninul unor serpi veninosi este utilizat in industria medicamentelor.

D.p.d.v. medical, reptilele prezinta 2 mari probleme:

-potential rezervor de diferiti agenti infectiosi, purtand pe suprafata lor sau in tubul digestiv,

urmare a contactului strans cu solul, bacterii saprofite sau diferiti paraziti (Brucella,
Leptospira, Campylobacter, Salmonella, Toxoplasma gondi), prezentand un pericol pentru

persoanele care le mentin pe langa casa in scop de agrement;

-veninul serpilor veninosi determina leziuni inflamatorii si necrotice, asociate intoxicatiei

sistemice grave, datorita unor substante hemolizate si anticoagulante, cu actiune neuro- si

hemotoxica, si chiar cu moarte.

CLASA AVES

Caracteristici generale

Clasa Aves (aves=pasare) grupeaza pasarile, tetrapode amniote, homeoterme, adaptate la

zbor, cu corpul acoperit de pene si membrele anterioare transformate in aripi. Membrele

posterioare servesc pentru statiune, la mers, iar la multe specii de pasari, si pentru inot.

Cuprinde peste 9.000 specii, reprezentand circa 2/3 din totalul vertebratelor, raspandite in

toate zonele climatice ale globului pamantesc si adaptate la conditii variate de mediu si viata.

Pasarile au respiratie pulmonara pe toata durata vietii, inima cu patru compartimente (doua
atrii di doua ventricule), iar sistemul nervos cu o structura complexa, ceea ce a determinat o

mare adaptabilitate. Au un metabolism intens, reproducere numai prin oua, ia r dezvoltarea

embrionara se realizeaza cu anexe embrionare (amnios si alantoida).

Morfologie externa

Corpul pasarilor este alcatuit din cap, gat, trunchi, coada si membre.

Capul este sferic la majoritatea pasarilor, prelungit anterior cu un cioc de forme variate,

adaptat modului de hranire; unele specii (ratele, starcii) au capul comprimat lateral. La

nivelul capului se gasesc narile, orificiile auditive externe si ochii, asezati lateral (la

strigiforme, sunt plasati frontal).

Gatul, este de regula scurt, exceptie facand lebedele si speciile cu picioare lungi, care, in

corelatie cu lungimea picioarelor, au gatul lung.

Trunchiul, primitiv, este fusiform la galiforme, dar poate fi comprimat lateral la ardeide

(starci) sau turtit dorso-ventral la anseriforme.

Coada, mai mult sau mai putin lunga, este formata numai din pene.

Membrele anterioare sunt transformate in aripi, cele posterioare, folosite pentru statiunea

bipeda, au o structura deosebita; sunt terminate de obicei cu patru degete, dar sunt si pasari cu
trei

sau doua degete.

Morfologie interna

Tegumentul este constituit din: epiderm, derm si hipoderm.

Epidermul, un epiteliu stratificat, cheratinizat, este uscat, foarte subtire in zonele acoperite

cu piele si mai ingrosat in partile golase. Dermul contine vase de sange, corpusculii tactili,
muschi netezi atasati penelor (muschi erectori). Hipodermul contine, la multe specii, un tesut
gras, care, acumulandu-se in cantitate mare, formeaza asa numitul panicul adipos. La unele
specii, in derm, exista loje cu aer care comunica cu pulmonii si cu sacii aerieni si care pot fi
umplute cu aer.

La pasari, lipsesc glandele cutanate, cu exceptia glandei uropigiene, situata deasupra

pigostilului, care secreta un sebum uleios sau consistent, bogat in materii grase, ce asigura

impermeabilitatea penelor; glanda uropigiena este mai bine dezvoltata la formele acvatice,
lipsind la unele forme terestre, mai ales la cele care traiesc in medii uscate: struti, dropii,
unele galiforme si porumbei, unii papagali.

Anexele cornoase tegumentare, numite si fanere, sunt reprezentate de: pene, cioc, gheare,

pinteni, solzi, placi cornoase. Exista si productii tegumentare moi: rozete, creste, barbite,

carunculi.

Penele, formatiuni cornoase epidermice cu rol de protectie mecanica si termica, formeaza

penajul.

Penele au o structura chimica asemanatoare cu cea a solzilor reptilieni, a unghilor si parului

de la mamifere.

O pana se compune dintr-un ax longitudinal, care are doua parti: una bazala goala in interior,
fixata in

tegument, numita calamus si alta externa, plina la interior, rahisul. Pe rahis sunt inserate, de-o
parte si de
alta, oblic si paralele intre ele barbe. Ansamblul barbelor unei pene constituie vexilul, numit si
steag sau

stindard. Barbele au de o parte si de alta barbule, structuri fine care nu se observa cu ochiul
liber. Barbulele

care se insera pe partea superioara a barbelor (orientat catre varful penei) se numesc barbule
distale. Ele

contin niste carlige (crosete) care se prind de barbulele proximale, dispuse pe partea inferioara
a barbei adiacente.

In functie de structura, repartitie pe corp si functie, penele pasarilor sunt:

Pene de contur, acopera corpul pasarii si pot fi:

- Remige: formeaza aripa si servesc la zbor, se insera pe oasele membrelor anterioare;

- Rectrice: formeaza coada si au rol de carma in zbor, se insera pe pigostil;

- Tectrice: acopera restul corpului;

- Pene ornamentale: pot fi oricare din penele categoriilor anterioare, dar de marimi, culori si
aspecte diferite (motul cocosului, oglinda ratelor, motul nagatului, crosele egretelor); - Pene
cu functii speciale: pene setiforme care acopera narile corvidelor, vibrisele din jurul
ciocului de la insectivore, cilii care se gasesc pe pleoape;

Puf: pene cu rol in termoreglare, cu rahisul scurt si barbe lungi, fine, neunite; acopera corpul
puilor

(puful neoptil) si se gasesc sub penele de contur la adulti (puful teleoptil); este bine dezvoltat

la pasarile acvatice: podicipediforme si anseriforme;

Pene filiforme: pene slab dezvoltate, degenerate, cu aspect de peri, formate la baza penelor de

contur.

Scheletul pasarilor a atins un inalt grad de specializare, manifestat atat in structura, cat si

in forma oaselor, fiind adaptat la locomotie prin zbor si mersul biped.

Oasele sunt pneumatice, strabatute la interior de cavitati pline cu aer, aflate in legatura cu

aparatul respirator. Aceasta structura face ca scheletul pasarilor sa fie foarte usor (reprezinta
8-
9% din greutatea corpului) dar si foarte rezistent; unele oase concresc de timpuriu,

asigurand

soliditatea sistemului osos. La cele mai bune zburatoare, toate oasele sunt pneumatice, in
afara de omoplat si falange. La multe pasari, insa, pneumacititatea oaselor este mai redusa,
fara sa dispara complet decat la strut, care nu zboara.

Craniul este globulos spre partea posterioara, alungit anterior, formand ciocul; se

articuleazala coloana vertebrala printr-un singur condil occipital. Craniul pasarilor se mai
remarca

prin: orbite mari, bolta palatina secundara cu ferestre mari, maxilarul si mandibula lipsite
de dinti, alungite si acoperite de ramfoteca.

Datorita pozitiei bipede a pasarilor, coloana vertebrala face cu capul un unghi aproape

drept.

Coloana vertebrala este diferentiata in cinci regiuni: cervicala, toracica, lombara, sacrala

si codala.

Vertebrele cervicale (11-25 vertebre), cu o structura complexa, poarta rudimente de coaste

si prezinta suprafata de articulare in forma de sa, ceea ce asigura gatului o mare mobilitate
(vertebre heterocelice), permitand rotirea capului

pana la 270⁰.

Vertebrele toracice sunt unite intre ele prin sudarea apofizelor, asigurand rigiditate si

soliditate cutiei toracice, necesare in timpul zborului; ultimele 2-3 vertebre sunt neunite
si mobile; la strut, toate vertebratele toracice sunt mobile unele fata de altele.

Vertebrele lombare, sacrale si o parte din cele codale se unesc formand osul sacral

(sinsacrum), la care se sudeaza si centura pelvina; ultimele vertebre codale se sudeaza

si formeaza pigostilul (urostilul).

Sternul, la majoritatea pasarilor, este bine dezvoltat, prezinta o carena mediana ce serveste

ca insertie muschilor de zbor.

Coastele sunt bine dezvoltate, alcatuite din doua segmente, vertebral si sternal, articulate
intre ele si sudate de vertebre si stern; pe segmentul vertebral exista o apofiza uncinee
(prelungire posterioara care leaga intre ele coastele, contribuind la asigurarea soliditatii

custii toracice).

Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar centura scapulara este bine dezvoltata.

Membrele posterioare asigura statiunea bipeda, dar sunt adaptate si pentru zbor, avand rol

in decolare si in amortizarea socului la aterizare. La pasari, apare un al patrulea segment

al

piciorului (tarsometatarsul), format prin sudarea tarsienelor distale cu metatarsienele II, III,
IV, iar

articularea segmentelor membrelor intre ele se face in unghiuri ascutite, formand, astfel, un
fel de resort.

Musculatura este bine dezvoltata, mai ales grupele musculare utilizate pentru zbor

(muschii alari, inserati pe membrele anterioare si pe carena si stern) si pentru deplasarea

bipeda

(musculatura coapselor si a gambei).

Sistemul nervos. Creierul pasarilor este mult mai dezvoltat decat cel al reptilelor, atat in

ceea ce priveste volumul sau relativ, cat si in ceea ce priveste complexitatea structurii si
functiilor sale, caracterizandu-se, in principal, prin reducerea centrilor olfactivi si dezvoltarea
centrilor optici, acustico-statici si motrici. Cele mai mari regiuni ale encefalului sunt
emisferele cerebrale, tuberculii bigemeni si cerebelul.

Encefalul prezinta emisferele cerebrale mai dezvoltate decat la reptile, bulbii olfactivi in

contact cu emisferele cerebrale, iar lobii olfactivi sunt numai rareori individualizati; de regula

ei fac corp comun cu emisferele.

Volumul mare al emisferelor cerebrale nu se datoreaza paliului ci portiunii lor bazale si

latero-bazale, adica corpilor striati. Acestia se dezvolta foarte mult, reducand ventriculele
cerebrale

la un spatiu foarte ingust. Corpii striati contin centrii care coordoneaza comportamentul
instinctiv al pasarilor in mediul inconjurator: reproducerea, construirea cuibului,
clocitul, ingrijirea si cresterea puilor.
Diencefalul este mic si comprimat. Cerebelul, bine dezvoltat, prezinta circumvolutiuni

cerebeloase, pentru prima data in seria animala, in legatura cu miscarile complexe ale

pasarilor din timpul zborului, pe care le coordoneaza.

Maduva spinarii prezinta doua intumescente (cervicala si lombara).

Organele de simt sunt reprezentate prin urmatoarele tipuri de analizatori:

- Tactil: cu receptori sub forma de terminatii nervoase libere si incapsulate, prezente in

piele, muschi si pe ciocul unor grupe de pasari (anseriforme si strigiforme);

- Gustativ: cu muguri gustativi raspanditi pe limba si pe cerul gurii; simtul gustativ este

mai slab reprezentat la pasari;

- Olfactiv: reprezentat de mucoasa olfactiva cantonata in fosele nazale, care prezinta in

interior cornete nazale; numai portiunea posterioara a mucoasei nazale contine celule

senzitive olfactive;

- Stato-acustic: localizat in urechea interna, reprezentat de receptorii auzului (organul lui

Corti) si ai echilibrului (crestele si papilele senzoriale);

- Vizual: reprezentat de globul ocular, care este foarte mare in raport cu volumul total al

capului; este aplatizat si nu se poate roti, dar campul vizual este mare datorita

mobilitatii gatului; retina contine celule vizuale cu conuri (pentru vederea diurna) si

celule cu bastonase (pentru vederea nocturna); ochiul de pasare se mai caracterizeaza

prin prezenta „pieptenului‖ – o membrana vascularizata, aflata in fundul de ochi din

camera vitroasa, asigurand nutritia ochiului. Ochii sunt protejati de doua pleoape,

superioara, inferioara, si o membrana nictitanta si au glande anexe (glande lacrimale si

glanda Harder).

Aparatul digestiv prezinta modificari determinate de modul de hrana, natura hranei si

adaptarea la zbor.
Cavitatea bucala nu are dinți, ciocul preluand rolul dintilor (apuca si rupe hrana); în

cavitatea bucala se deschid glande mucoase, bine dezvoltate la pasarile granivore, și

glande salivare, la pescarusi, randunici, ciocanitori (secretia glandelor mandibulare de la

pescarusi,

randunici, serveste ca mortar la construirea cuibului; secretia glandelor salivare de

la ciocanitoare unge limba si o face cleioasa si apta pentru intinderea insectelor).

Esofagul prezinta pe fata sa ventrala o dilatatie numita gusa (ingluvium), cu rol de stocare și

inmuiere a hranei; este mai dezvoltata la granivore. La porumbel, gusta este bogata in glande

care secreta o emulsie grasa, laptoasa, folosita la hranirea puilor.

Stomacul este diferentiat în 2 compartimente: primul, stomac glandular (cu peretii subtiri

si bogati in glande ce secreta pepsina si HCl) și stomacul triturant (pipota sau ranza, cu

pereti musculosi, captusiti cu o membrana cornoasa, cu rol in maruntirea hranei), mai

dezvoltat la granivore.

Intestinul subtire este scurt și prezinta apendici sau cecumuri pilorice, la nivelul cărora se

realizeaza absorbtia. In portiunea sa initiala, se deschid ductele celor doua glande digestive

(fiat – voluminos, si pancreas). Intestinul gros, scurt, rectiliniu, se deschide în cloaca.

Digestia la păsări se desfășoară rapid, cu tranzit intestinal grabit, pasarile având un

metabolism mai intens decât alte vertebrate si de aceea consuma multă hrana, de mai multe
ori pe

zi.

Păsările pot fi:

- Carnivore: rapitoare (insectivore, ihtiofage etc);

- Vegetariene: granivore, nectarinivore;

- Omnivore.
Aparatul respirator este specializat in legatura cu zborul si cu metabolismul ridicat al
pasarilor; este alcătuit din cai respiratorii (narile, cavitati nazale, trahee și bronhii), pulmoni
și saci aerieni. La baza traheei, la bifurcarea celor doua bronhii principale, se afla sirinxul
(organul fonator).

Caile aeriene extrapulmonare conduc aerul in cei doi pulmoni de tip tubular; schimburile

respiratorii se fac la nivelul capilarelor aeriene – bronhiole cu pereti foarte fini, bogat
vascularizati

(pulmonii nu au alveole pulmonare). La pasari, pulmonii sunt in legatura cu 9 saci aerieni,

ramificati printre organe si in legatura cu oasele pneumatice.

Mecanica respiratorie este diferita in zbor si in repaus:

- In repaus, inspiratia si expiratia aerului sin plamani este determinata de largirea si

ingustarea custii toracice, care se face mai ales sub actiunea muschilor intercostali;

- In timpul zborului, cusca toracica devine imobila, servind ca suport fix pentru aripi,

intrarea si iesirea aerului avand loc datorita dilatarii si comprimarii sacilor aerieni.

Aparatul circulator este caracterizat prin existența cordului tetracameral (doua atrii si doua

ventricule), apărând pentru prima data în sera animala circulatia dubla și completă.atriul si

ventriculul stang contin sange arterial (oxigenat) care vine de la pulmoni, prin vene

pulmonare,

deschise in atriul stang, si pleaca spre organe, din ventriculul stang, prin carja aortica
dreapta; atriul si ventriculul drept contin sange venos (neoxigenat) care vine din corp prin
doua vene cave anterioare si o vena cava posterioara, deschise in atriul drept, si merge la
pulmoni. Exista un circuit portrenal si porthepatic, in comunicare prin vena cocigio-
mezenterica.

Aparatul excretor este reprezentat de doi rinichi, alungiti situati pe fata interna a osului sacral.

Fiecare rinichi este divizat în trei lobi. Cele doua uretere încep în partea anterioara a

rinichilor și se deschid în cloaca, în urodeum. Păsările nu au vezica urinara. Urina este lichida

la ratide si aproape solida la celelalte, fiind bogata in acid uric si urati; in cloaca, prin

resorbtia apei
de catre peretii cloacei, urina formeaza o concretiune solida alba, care se adauga materiilor
fecale.

Aparatul reproducator este caracterizat prin existența sexelor separate, adesea cu un

pronuntat dimorfism sexual.

Organele genitale ale masculului sunt reprezentate de doua testicule, asezate in regiunea

posterioara a cavitatii abdominal, pe cele doua laturi ale coloanei vertebrale, distal de lobul
anterior al rinichilor, si doua canale deferente (spermiducte), ce-si revarsa continutul in
cloaca. Organ de copulatie nu au decat ratidele, anseriformele si alte cateva grupuri de pasari;
acesta este un

diverticul al peretelui ventral al cloacei. Starcii, berzele si flamingii au un organ de

copulatie, care s-a redus in mod secundar. Fecundatia este interna, iar la pasarile fara
organ de copulatie, insamantarea se face prin apropierea cloacelor celor doua sexe.

Organele genitale ale femelei sunt reprezentate de un singur ovar (cel stang) și un singur

oviduct (stang), ovarul si oviductul drept, prezente la inceputul dezvoltarii embrionare, se

reduc, astfel incat la adult sunt abia vizibile (raman sub forma vestigiala). Ouale se formeaza

pe rand si sunt depuse la exterior la intervale scurte de timp. Numarul oualor depuse intr-o

perioada sexuala variaza dupa specie sau grup.

Procelariiformele, pinguinii mari, rapitoarele de zi mari, cele mai multe alciforme, depun un
singur

ou. Cufundarii, cei mai multi pinguini, cocorii, porumbeii, caprimulgii, colibrii si altele
depun cate doua oua. Cele mai multe oua le depun paseriformele si galiformele (fazanii si
prepelitele 15-28 sau

22, gainile domestice pana la 100-

200 oua pe an).

Fecundatia este interna, avand loc in treimea superioara a oviductului. Ouale, depuse intrun
cuib, sunt clocite, la majoritatea speciilor, de femele si numai ocazional si de masculi; la
cateva

specii cloceste numai masculul. Cele mai multe pasari construiesc cuiburi, mai mult sau
mai putin elaborate, unele insa depun ouale pe pamant sau intre pietre.
Puii eclozati pot fi nidicoli (acoperiti cu puf neoptil rar si raman mai multa vreme in cuib

dupa clocire, fiind ingrijiti de catre parinti) sau nidifugi (acoperiti cu puf neoptil bine

dezvoltat si parasesc repede cuibul, urmandu-si parintii).

La cele mai multe specii, exista un dimorfism sexual la pasarile adulte, manifestat prin
diferente in

forma, marimea coloritul, glasul si comportamentul celor doua sexe. Acest dimorfism poate sa
fie

permanent, ca la fazanide, sau se manifesta doar in perioada sexuala. In general, masculii sunt
mai mari

decat femelele, unii au formatii tegumentare particulare sau pene ornamentale, dar aproape
toti au pene mai

viu si mai variat colorate. Masculii se deosebesc si prin comportament, fiind mai agresivi, dar
si mai curtenitori. Cantecul este, de asemenea, apanajul, aproape exclusiv al masculilor.

Cele mai multe pasari sunt monogame (90%), dar pot fi si poligame. Cele monogame isi
pastreaza
partenerul mai multi ani, iar in unele cazuri toata viata (lebada, vulturul pescar, barza, striga),

dar majoritatea sunt monogame sezonier (rate, gaste, paseriforme).

Exista si specii de pasari poligame, la care masculul convietuieste cu mai multe femele (strut,

nandu, paun, cocos, cocos de munte, dropie). La aceste specii, masculul, de regula, nu se
ingrijeste de clocit

si de cresterea puilor. Exista si putine specii poliandre, la care o femela convietuieste cu

mai multi masculi si acestia se ocupa cu clocitul si cu cresterea puilor (tinamiforme,
turnicide).

Imperecherea este precedata de diferite comportamente instinctuale, numite parade nuptiale,

unele

foarte complicate si interesante. Parada nuptiala este manifestarea exterioara a unei stari
fiziologice a

organismului, determinata pe de o parte de dezvoltarea glandelor genitale si de hormonii

acestora, iar pe de

alta parte de perceperea prezentei sexului opus. Atitudinile, miscarile, aratarea partilor
frumoase ale
penajului, cantecul, gesturile simbolice toate sunt acte reflexe sau inlantuiri de acte reflexe,
reactii in lat,

mostenite, care se petrec neconditionat si cu o regularitate de neschimbat, ori de cate ori

asupra animalului

actioneaza anumiti stimuli. Centrul nervos care coordoneaza aceste acte reflexe
neconditionate, parada

nuptiala, imperecherea, apoi construirea cuibului, clocitul, inggrijirea si cresterea puilor,

se gaseste in corpiii striati.

Migratiile pasarilor. Foarte multe specii (peste 400 de specii) intreprind calatorii sezoniere

regulate, numite migratii sezoniere regulate, legate de reproducere, variatiile de temperatura

si cautare de hrana.

Migratiile sezoniere sunt deplasari pe care le fac pasarile in anumite perioade ale anului si
care au

ca rezultat faptul ca aceeasi indivizi petrec o parte din an intr-o regiune, iar alta parte din an in
alta regiune,
uneori foarte indepartata de cea dintai.

In general, pasarile din emisfera nordica migreaza toamna in cea sudica, de unse se intorc

primavara. Migratia dureaza in medie 50-60 de zile. De obicei migratiile sunt pe distante
mai mici, dar pot ajunge si pana la 22.500 km (la Dolichonyx orzyzivorus).

CLASIFICAREA PASARILOR

In functie de prezenta sau absenta carenei sternale, pasarile se clasifica in doua subclase,

Acarenate si Carenate.

Subclasa Acarenate cuprinde păsări cu sternul lipsit de carena.

Ord. Ratite: include strutii, păsări primitive, specializate pentru locomotia terestra și care

populeaza continentele emisferei sudice. Au sternul lat, lipsit de carena, claviculele

rudimentare, abia schitate, oasele cu maduva, scheletul aripilor redus, oasele pubiene unite

printr-o simfiza, picioarele lungi cu musculatura puternica, gâtul lung, dimorfism sexual și

pui nidifugi.

Exemple:
Struthio camelus (strutul african): cea mai mare pasare actuala, masculul atingand o înălțime
de 2,75 m și o greutate de 75 kg; pasul normal este de 1-1,5 m, iar când alearga ajunge pana
la 2-3 m; la pasărea adulta, capul și gâtul sunt golaș, dar trunchiul este acoperit cu pene moi;
are

picioarele lungi, prevazute numai cu doua degete (III si IV), caz unic printre pasari; la clocit
ia parte si masculul (in timpul noptii); se hraneste cu vegetale și animale mici;

Rhea americana (strutul american, nandu): se aseamana foarte mult cu strutul african, dar

este mai mic, are picioare cu trei degete, iar gatul nu este golas; se hraneste mai ales cu
vegetale; ouale sunt clocite numai de mascul si tot el ingrijeste puiul;

Casuarius casuarius (strutul australian): pasare mare, caracterizata prin penajul negru,

capul si jumatatea superioara a gatului golase si viu colorate, iar in frunte are o formate
cornoasa in
forma de casca; pasare solitara, traieste in paduri in Noua Guinee, Australia;

Dromiceius novaehollandiae (emu): are o inaltime de 1,7-2 m; seamana cu cazuaridele, dar

capul nu are „casca‖ si este acoperit cu pene ca si gatul; traieste in Australia;

Apteryx australis (pasarea kivi): are talie redusa (cat o gaina), corp rotund, gat scurt, capul

mic, ciocul mult mai lung decat capul, avand narile asezate in varful lor; aripile au structura
normala, dar sunt reduse; are picioare scurte, dar puternice, prevazute cu patru degete; are
mirosul foarte

dezvoltat; se hraneste mai ales cu insecte si rame si putine vegetale; traieste exclusiv in Noua
Zelanda.

Subclasa Carenate cuprinde păsări la care sternul este bine dezvoltat și prezinta o carena

mediana ce servește ca insertie muschilor de zbor

Ord. Sphenisciformes: cuprinde pinguinii, păsări marine nezburatoare cu trunchi alungit,

turtit dorso-ventral; sunt adaptate la viața acvatica, având aripi scurte, inguste și curbate,

transformate în lopeti pentru inot; au cușca toracica dezvoltata, iar carena sternala lata;

depun 1-2 ouă și au pui nidicoli.

Exemple:
Aptendytes patagonica (pinguinul regal) si Aptendytes forsteri (pinguinul imperial) sunt

cei mai mari pinguini, având lungimea corpului de 90cm;

Pygoscelis antarctica si Pygoscelis adeliae au talie mica si traiesc in carduri mari pe

coastele Antarcticii.

Ord. Procellariiformes: păsări exclusiv acvatice, excelente zburătoare, care

vin pe uscat doar pentru a scoate pui; narile lor se deschid la capatul unor tuburi asezate

pe mandibula superioara, ca doua tevi de pusca; ciocul, comprimat lateral, are in varful

mandibulelor cate o „unghie‖ cornoasa, ascutita si incovoiata, apta pentru prinderea

pestilor.

Exemple:

Diomedea exculans (albatrosul): pasăre mare, albă, cu remige negre; are 1,16 m lungime,
iar anvergura aripilor de 3 m;

Puffinus puffinus (pasarea furtunii), raspandita pe tarmurile nordice ale Marii Mediterane;

Ord. Podicipediformes: păsări exclusiv acvatice, slab zburătoare dar foarte bune

scufundatoare, nu ies pe uscat decât în condiții excepționale.

Exemple:

Podiceps cristatus (corcodelul mare) si Podiceps ruficollis (corcodelul mic), se intalnesc si

la noi in tara, ca oaspeti de vara, dar unii indivizi raman si peste iarna, cand vremea este mai

blanda;

Ord. Pelecaniformes: cuprinde pelicanii și cormoranii, păsări de talie mare și mijlocie,

foarte bune inotatoare și bune zburătoare; cele patru degete de la picioare sunt unite prin

membrana inotatoare, iar primul deget este orientat lateral; conformatia ciocului este

specifica: jumatatile mandibulei inferioare sunt legate printr-o piele golasa și dilatabila,
care, la pelicani, formeaza o punga mare, în care se continua cavitatea bucala; au aripile

bine dezvoltate; sunt, în general, păsări monogame, cu pui nidicoli.

Exemple:

Phalacrocarax carbo (cormoranul mare): culoarea penelor este neagra-bruna cu luciu verzui;
in

perioada nuptiala, mai ales masculii, poarta pe cap si gat pene lungi albe; au 80-90 cm
lungime,
iar

anvergura aripilor de 135-140 cm;

Phalacrocarax pygmeus (cormoranul mic): are 75 cm lungime, anvergura aripilor 60 cm

Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun): are lungimea de 160-190 cm și anvergura aripilor

de

200-260 cm;

Pelecanus crispus (pelicanul cret), se intalneste, ca si specia precedenta, in Delta Dunarii,

ca oaspeti de vara.

Ord. Galliformes: păsări fitofage, tericole sau arboricole, în general slab

zburătoare, cu corp greoi, dimorfism sexual accentuat; păsări poligame; au valoare cinegetica

deosebita.

Exemple:

Tetrao urogallus (cocoșul de munte), Lyrurux tetrix (cocosul de mesteacand)

Perdix perdix (potarnichea), Coturnix coturnix (prepelita),

Meleagris gallopavo (curcanul), Phasianus colchius (fazanul).

Pavo cristatus (paunul).

Ord. Falconiformes (Accipitriformes): păsări răpitoare de zi cu aripi mari, coada lunga,

cioc puternic și curbat, gheare puternice și incovoiate; au vazul, auzul și mirosul foarte

bine dezvoltate; sunt carnivore.

- Fam. Accipitridaei: pasari, in general, mari, cu aripi relativ scurte si rotunjite, coada

lunga; marginile mandibulei superioare lipsite de dinti, narile despartite de un perete

osos.

Exemple:

Aegypius monachus (vulturul negru): cea mai mare pasăre răpitoare de pe continentul npstri
(112 cm lungime și 220 cm anvergura aripilor), pasăre sedentara, intalnita la noi in Carpati si
muntii

Dobrogei;

Aquila chrysaetos (acvila de munte), este ocrotita prin lege;

Accipiter gentilis (uliul gainilor);

Milvus milvus (gaia rosie); Milvus migrans (gaia neagra);

Buteo buteo (sorecarul comun), pasare sedentara, se hraneste cu rozatoare, fiind foarte

folositoare;

- Fam. Falconidae: include soimii, cele mai desavarsite pasari de prada, avand zborul cel

mai rapid, sunt indrazneti si se hranesc cu prada vie, pe care o prind adesea din zbor

(pasari, rozatoare, soparle).

Exemplu: Falco peregrinus (soimul calator);

- Fam. Cathartidae: vulturi plesuvi din America, cu capul si gatul golas sau acoperit cu

puf, cioc nu prea puternic, cu narile nedespartite printr-un perete osos, aripi lungi, coada

scurta; consuma cadavre si excremente.

Exemple:

Vultur gryphus (condorul), una din cele mai mari pasari actuale (anvergura aripilor ajunge la
2,75

m), traieste in Muntii Anzi, la 3000-5000 m altitudine;

Sarcorhamphus papa (condorul regal).

Ord. Ciconiiformes: păsări acvatice ce trăiesc în apropierea apelor, în locuri mlastinoase; au

picioarele lungi (picioroange), cu membrana interdigitala doar la baza, gâtul și ciocul lungi,

aripi mari; sunt păsări migratoare, se hrănesc cu pesti, pui de păsări, moluste; au pui

nidicoli.

- Fam. Ardeidae (starci): pasari cu corpul zvelt, comprimat lateral, cu cap mic, cioc

conic, lung si subtire, cu gatul foarte lung si subtire, pe care il tin indoit in forma literei

S, cu picioare inalte prevazute cu degete lungi.

Exemple:

Ardea cinerea (starcul cenusiu sau batlanul), Ardea purpurea (starcul rosu),
Egretta alba (egreta mare), Egretta garzetta (egreta mica).

- Fam. Plataleidae (lopatari si tiganusi): pasari cu tars nu prea lung, ciocul subtire, lung si

curbat in jos in forma de secere sau drept si spre varf turtit si latit in forma de lopata; pe

cap si pe gat au portiuni golase.

Exemple:

Platalea leucorodia (lopatarul); Plegadis falcinellus (tiganusul);

Threskiornis aethiopica (ibisul), traieste in Africa tropicala, in trecut si in Egipt, considerat de

egipteni pasare sfanta; se hraneste cu lacuste si alte insecte daunatoare, reptile;

- Fam. Ciconiidae (berze, cocostarci): pasari calatoare, mari, cu ciocul lung, conic
si drept.

Exemple:

Ciconia ciconia (barza alba); Cicconia nigra (barza neagra), isi face cuibul numai in
paduri;

Ord. Anseriformes: păsări acvatice sau semiacvatice de talie mare (lebede, gaste) sau

mijlocie (rate, ferestrasi), robuste și greoaie, cu picioare scurte situate mult posterior, penaj
dens și compact, unsuros, cioc turtit, cu dintisori pe margini, alcatuind un filtru; majoritatea

inoata și zboară în egala măsura; puii sunt nidifugi.

Exemple:

Cygnus olor (lebada de vara): are ciocul rosu si prevazut cu o cocoasa; cloceste si in Delta
Dunarii;

Cygnus cygnus (lebada de iarna): are cioc negru, lipsit de cocoasa;

Anser anser (gasca de vara): este stramosul celor mai multe rase de gaste domestice;

Branta rufficolis (gasca cu gat rosu), cloceste in tundrele Siberiei de est, iar in
timpul calatoriei trece si prin tara noastra

Anas platyrhynchos (rata mare), stramosul ratelor de casa;

Anas crecca (rata mica), frecventa la noi in tara in timpul iernii;

Tadorna tadorna (califarul alb), raspandit in Europa, Asia si Africa de Nord;

Tadorna casarca (califarul rosu);

Mergus merganser (ferestrasul mare), cloceste si la noi in tara.

Ord. Gruiformes: păsări „picioroange‖ terestre, alergatoare, care trăiesc pe țărmurile

apelor curgatoare sau statatoare, prin mlastini sau câmpii joase; au picioarele mai mult

sau mai puțin inalte și aripile rotunjite, scurte. Sunt puțin apte pentru zbor (exceptie

cocorii, care sunt buni zburatori).

Exemple:

Megalornis grus (cocorul): este raspandit in nord-estul Europei si nord-vestul Asiei, de unde

calatoreste in Africa si India; cuibareste si la noi in tara, in preajma lacurilor de pe litoralul

Marii Negre.

- Fam. Otididae: include dropiile, pasari terestre alergatoare, de talie mijlocie sau

mare, cu corp voluminos si masiv, cap mare, cioc scurt, conic, cu varful usor incovoiat;
aripile bombate si rotunde, pene dese si tari; glanda uropigiena lipseste, dimorfismul sexual

este accentuat, si are oua patate.

Exemple:

Otis tarda (dropi), pasare sedentara; Otis tetrax (sparcaciul), pasare calatoare,
ambele ocrotite prin lege;

- Fam. Ralidae (carstei): pasari alergatoare terestre sau semiacvatice ce traiesc prin

stufarisurile luncilor, mlastinilor, prin tufele de pe campii; au corp ingust, cap mic, cioc

scurt si comprimat lateral, aripi scurte si rotunde.

Exemple:

Rallus aquaticus (carteul de balta): pasare partial calatoare, raspandita in aproape toata
Europa,

Asia de vest si Africa de Nord; este foarte frecvent la noi in tara, unele examplare ramanand
si peste iarna;

Fulica atra (lisita): pasare calatoare; carnea sa este comestibila.

Ord. Lariformes: păsări acvatice palmipede, bune zburătoare, petrecand foarte mult timp în

zbor continuu, iute și îndemânatic; au trunchiul robust, aripi lungi și ascuțite, gâtul scurt,

ciocul puternic comprimat lateral; duc o viața gregara și în timpul clocitului se aduna în

colonii mari.

Exemple:

Larus argentatus (pescarusul argintiu), raspandit pe langa coastele tuturor marilor europene;

Larus ridibundus (pescarusul), cuibareste in cea mai mare parte a Eurasiei si in

preajma Dunarii inferioare.
Ord. Columbiformes: păsări bune zburătoare, cu aripi mari largi, carena sternala și

mușchii pectorali bine dezvoltati; sunt granivore și au pui nidicoli.

Exemple:

Columba livia (porumbelul de stânca), raspandit in tarile din jurul Marii mediterane, Scotia,
Islanda; a fost domesticat de om, azi avand numeroase rase;

Columba palumbus (porumbelul gulerat), foarte comun la noi in tara;

Streptopelia turtur (turturica): pasare calatoare, care cuibareste in Europa, Asia de vest
si unele locuri din Africa de Nord;

Streptopelia decaocto (gugustiucul): pasare sedentara, semidomestica;

Ord. Cuculiformes: cuprinde 100 specii de cuci, păsări arboricole și de tufisuri, de talie

mijlocie sau mica, cu coada lunga, degete de tip agatator, care si-au pierdut instinctul de

clocire, practicand parazitismul de cuib; de asemenea, la cuci, se întâlnește și parazitismul

nidicol, puiul de cuc aruncand din cuib ouale și puii pasarii gazda.

Exemplu:

Cuculus canorus, raspandit in toata Europa si in mare parte din Asia, de unde

calatoreste pentru iernat pana in Africa de Sud si Australia.

Ord. Psitaciformes: include papagalii, păsări arboricole cataratoare, care trăiesc în pădurile

din zonele tropicale și temperate și se hrănesc cu fructe și seminte; au ciocul asemanator cu

cel al rapitoarelor, dar mai scurt, mai inalt, mai gros si mai puternic; picioarele sunt scurte

si groase, cu primul si ultimul deget indreptat inapoi, penele viu colorate; au glasul

puternic, strident, putand imita cu ușurința glasul altor păsări și pot fi învățați sa articuleze

cuvinte sau propoziții scurte.

Exemple:

Melopsittacus undulatus, originar din Australia, e crescut in colivii; are numeroase rase

Ara macao (aracanga), raspandita in America de Sud;

Psittacus Erithacus (jaco-ul), raspandit in Africa de vest (unul din cei buni vorbitori).
Ord. Strigiformes: păsări răpitoare de noapte, cu pene moi, dese și fine, care nu fac

zgomot, auzul și vazul foarte agere, ciocul puternic și incovoiat de la baza; nu au gusa,
iar hrana nedigerata este eliminata prin gura, sub forma de ingluvii; capul, relativ mare,

cu regiunea occipitala lata, orbitele mari, ochii dispusi frontal

Exemple:

Bubo bubo (buha): pasăre sedentara raspandita in toata Europa;

Asio otus (ciuful de padure), comun la noi in tara;

Athene noctua (cucuveaua);

Strix aluco (huhurez), cloceste si la noi in tara;

Tyto alba guttata (striga), rara la noi in tara.

Ord. Coraciadiformes cu mai multe familii:

- Fam. Coraciadidae (dumbravenci): pasari de talie mijlocie, cu ciocul gros,

puternic, degetele anterioare libere, cu pene dure si viu si variat colorate.

Exemple:

Coracias garrulus: pasăre calatoare care cuibareste in Europa si Asia de vest - Fam.

Meropidae (prigori): pasari cataratoare mici, viu colorate, cu picioare scurte, ale caror

degete anterioare sunt concrescute la baza lor; corpul este foarte alungit, aripile lungi si

ascutite si coada lunga; ciocu lung, subtire, ascutit si arcuit in jos. Exemple:

Merops apiaster (prigoarea sau albinarelul), singura specie de la noi

- Fam. Upupidae (pupeze): pasari de talie mijlocie, cu cioc lung, subtire si

arcuit, isi fac cuibul in scorburi si se hranesc cu insecte.

Exemple:

Upupa epops, pasare calatoare raspandita in zona temperata din Europa si Asia.

Ord. Apodiformes (lastunii si colibrii): păsări specializate la zbor rapid și susținut, cu

un caracter anatomic comun: oasele stilopodiului si zigopodiului de la aripi sunt foarte

scurte, iar cele ale autopodiului sunt foarte alungite; mușchii pectorali și carena sternala

sunt bine dezvoltate.

- Fam. Apodidae (lastuni): pasari insectivore mici adaptate la prinderea

insectelor din zbor, cu corpul mult alungit, gatul scurt, aripile lungi, inguste si

indoite ca o lama de coasa si coada bifurcata, picioare foarte scurte, astfel incat nu

se pot misca pe pamant; au ciocul scurt si lat, cu deschiderea gurii foarte mare,

adaptata pentru prinderea insectelor din zbor.

Exemplu:

Apus apus (lastunul mare): pasare calatoare, comuna in tara noastra

- Fam. Trochilidae (pasari colibri): pasari mici cu talia de la marimea unei

randunele pana la cea a unui bondar, cu corpul alungit si coada, de regula, foarte

lunga, ciocul in forma de ac, lung si ascutit, drept sau curbat, in sus sau in jos, limba

lunga si bifurcat, cele doua ramuri alcatuind impreuna un tub cu ajutorul caruia pot

suge nectarul florilor cu care se hranesc; zborul lor seamana cu cel al unor fluturi

crepusculari, executand batai dese din aripi (pana la 50 de batai pe secunda); isi

construiesc cuibul in forma de cupa, in care depun oua mici si albe, iar puii ii

ingrijeste numai femela.

Exemple:

Phaetornis ruber, una din cele mai mici pasari, cantareste 1,6-1,8 g, iar oul sau 0,2 g;

Patagona gigas, una din cele mai mari pasari colibri, atingand talia unei randunele.

Ord. Piciformes: păsări arboricole, cataratoare, cu picioare scurte, cu cele doua degete

externe indreptate permanent inapoi, coada din pene tari și rigide, ciocul conic și puternic,

ca o dalta; își fac cuibul, de obicei, în scorburi; puii sunt nidicoli. Reprezentanti: - Fam.

Picidae (ciocanitori): pasari arboricole cu picior de tip catarator, cu degete prevazute cu

gheare ascutite si curbate, cu coada rigida (se sprijina pe coada), cioc puternic, conic, drept,
ascutit si adesea alungit, cu care poate sparge scoarta copacilor; au limba alungita,

protractila, lipicioasa si se hranesc cu insecte.

Exemple:
Picus virdis (ghionoaia sau ciocanitoarea verde): pasăre sedentara, raspandita in regiunile

paduroase din zona temperata a Eurasiei;

Dendrocopos major (ciocanitoarea mare);

Dendrocopos minor (ciocanitoarea mica), pasari sedentare ce traiesc si la noi in tara. -

Fam. Rhamphastidae (tucani): pasari din America Centrala si tropicala, la care este

caracteristic ciocul foarte mare si puternic; mai lung decat capul, la fel de inalt ca si capul

si comprimat lateral, penele, de regula, viu colorate.

Exemple:

Rhamphatos toco (tucanul), pasare frumos colorata; raspandita in Brazilia

Ord. Passeriformes: cuprinde mai mult de jumatate din totalul speciilor de pasari

(~5000 sp.), majoritatea arboricole, cataratoare și bune zburătoare; au talii diferite (de la cea

a pitulicii pana la cea corbului si a pasarii-lira, care au marimea unui fazan); majoritatea

sunt, insa, păsări mici sau de talie mijlocie, numite, in general, „pasarele‖; au culoare

penajului diferita, cioc cu forme diferite, sirinx dezvoltat (sunt bune cataratoare); multe

sunt insectivore, unele granivore sau, cele mari, răpitoare. Reprezentantii:

- Fam. Menuridae: cuprinde un singur gen, cu specii de talia unui fazan.

Exemple:

Menura superba (pasărea lira), nume datorat formei si asezarii penelor din coada; traieste in
sudul

Australiei;

- Fam. Alaudidae (ciocarlii0: pasari terestre de marimea unei vrabii, cu corp indesat si

picioare relativ scurte; culoarea penelor este pamantie sau brun-galbuie, cu dungi mai
 intunecate; sunt bune alergatoare si zburatoare; unele specii canta foarte placut; pot imita

si cantecul altor specii.

Exemple:

Alauda arvensis (ciocarlia)

Melanocorypha calandra (ciocarlia de Baragan): specie sedentara sau semimigratoare,

raspandita in partile sudice ale Europei, Africa de Nord, Asia.

- Fam. Hirundinidae (randunici): pasari insectivore mici, adaptate la prinderea insectelor

mici, din zbor; sunt bune zburatoare, cu pieptul lat, gat scurt, cap rotund, cioc scurt turtit

dorso-ventral, foarte lat la baza, prevazut cu vibrize si gura mare; picioare scurte, subtiri,

cu gheare ascutite si incovoiate; aripi lungi, inguste si ascutite, iar coada bifurcata.

Exemple:

Hirundo rustica (randunica);

Delichon urbica (lastunul), pasari calatoare raspandite in Europa si o parte din Asia. - Fam.

Sylviidae (pitulici si lacari): pasari insectivore mici, cu cioc fin, subtire si drept, rareori

putin latit la baza, de regula fara vibrize; traiesc si cuibaresc in arbori si tufisuri.

Exemple:

Phylloscopus trochilus (pitulicea fluieratoare), pasare calatoare care cloceste in

Europa centrala si nordica;

Acrocephalus arundinaceus (lacarul mare): pasare calatoare, frecventa si la noi in tara. -

Fam. Turdidae (sturzi si priveghetori): pasari arboricole si tericole de talie mica sau

mijlocie, cioc subtire si drept dar mai puternic decat al silviidelor, cu maxila putin

incovoiata si dintata spre varf; au aripile lungi si plane, coada relativ lunga, penele dese,

de culori diferite, variate dupa sex si varsta; majoritatea sunt bune cantarete.

Exemple:

Turdus viscivorus (sturzul de vasc): pasare sedentara, frecventa si la noi in tara;

Turdus merula (mierla), de asemenea, pasare sedentara;

Luscinia luscinia (privighetoarea mare), pasare calatoare care cloceste in partea rasariteana a

Europei centrale si partea apuseana a Asiei centrale, foarte frecventa si la noi in tara;

Luscinia megarhynchos (privighetoarea rosie).

- Fam. Laniidae (sfrancioci sau berbecei): paseriforme insectivorme rapitoare, cu

cioc puternic, comprimat lateral, cu maxila incovoiata mult peste mandibula si prevazuta spre

varf, pe fiecare latura cu cate un dinte pronuntat; la baza ciocului au adesea vibrize; se

hranesc cu insecte, iar cele mai mari cu soparle si soareci, pasari mai mici; au obiceiul sa

infinga prada in spini.

Exemple:

Lanius excuibitor (sfrinciocul mare);

Lanus minor (berbecel).

- Fam. Bombycillidae: pasari de talie mica, cu corpul bondoc, capul relativ mare si ciocul

scurt, puternic, drept si latit la baza; picioare scurte si puternice, cu gheare tari; penele sunt

moi, matasoase si dese, de culori diferite.

Exemple:

Bombycilla garrulus (matasarul sau pasarea frigului): cloceste in partile nordice ale Eurasies
si

Americii, iarna viziteaza si tara noastra.

- Fam. Passeridae (vrabiile):

Paser domesticus (vrabia de casa)

Paser montanus (vrabia gulerata sau vrabia de camp) sunt pasari sedentare, raspandite
in Eurasia, prima fiind colonizata si in A merica de Nord si Australia.

- Fam. Sturnidae (grauri): pasari arboricole sau tericole de talie mica sau mijlocie, cu corpul

rotunjit, ciocul relativ lung si puternic, drept sau putin curbat, aripile ascutite nu ating varful
 cozii; pasari gregare, inteligente, galagioase; prefera campiile deschise, padurile si llivezile,

viile.

Exemple:

Sturnus vulgaris (graurul): pasare calatoare, raspandita in aproape toata Europa, pentru
iernat se retrage pana in Africa de Nord;

Sternus roseus (lacustarul): pasare calatoare; la noi in tara este si pasare clocitoare si pasare
de

trecere.

- Fam. Oriolidae: pasari arboricole asemanatoare cu sturnidele; au ciocul lung si drept,

maxila curbata, aripile lungi si ascutite, coada scurta si trunchiata; penajul frumos si viu

colorat, variaza dupa varsta si sex, dominand culorile galben, rosu, verde si negru; isi

construiesc cuiburi deschise, in forma de farfurie; se hranesc cu insecte si fructe carnoase.

Exemple:

Oriolul oriolus (grangurul), pasare calatoare, raspandita si in Asia centrala. - Fam.

Fringillidae: pasari bune alergatoare, saritoare si bune zburatoare; se hranesc cu

seminte, fructe carnoase, iar puii ii hranesc cu insecte si larvele lor; au cantecul placut.

Exemple:

Fringilla coelebs (cinteza): pasare sedentara, raspandita in Europa si Asia centrala;

foarte frecventa si la noi in tara

Carduelis carduelis (sticletele), partial migratoare;

Coccothraustes coccothraustes (botgros), sedentara sau partial migratoare, foarte frecventa

in tara noastra;

Serinus canaria canaria (canarul), originar din insulele canare, Azore si Medeira;

Loxia curvirostra (forfecuta), cuibareste in Europa, Asia de Nord si Africa de Nord, la noi in

padurile de conifere din Carpati.

Fam. Paridae (pitigoi): pasari arboricole insectivore mici, cu coada si aripi scurte, picioare

subtiri, cu degete scurte si gheare incovoiate; sunt pasari sedentare, prefera padurile,

livezile; nu toate speciile isi construiesc singure cuibul, cuibarind in scorburi, crapaturi de

stanci si ziduri.

Exemple:

Parus major, cea mai frecventa specie a familiei;

Parus coeruleus (pitigoiul albastru), raspandit in Europa si Asia de vest. - Fam. Corvidae:

pasari arboricole sau tericole de talie mijlocie sau mare, care impreuna cu menuridele si

paradiseidele, sunt cele mai mari din intreg ordinul; au ciocul puternic, relativ lung, drept si

ascutit, conic, comprimat lateral, cu maxila inalta, boltita, mai lunga decat mandibula; baza

ciocului este acoperita cu vibrize dese si tari, in forma de peri, care acopera si narile;

picioarele sunt mari si puternice; penajul, de regula, de culoare neagra, la unele specii, insa,

foarte viu si pestrit colorat; nu canta, glasul lor fiind tipator, neplacut; sunt pasari omnivore,

multe fac pagube omului, in culturile de camp, pasarile de curte si ataca si alte pasari

folositoare; pasari gregare, care cuibaresc si calatoresc in carduri mari.

Exemple:

Corvus corax (corbul): pasare sedentara, raspandita in cea mai mare parte a Europei, in Asia
de

Nord si centrala si America de Nord;

Corvus frugilegus (cioara de semanatura);

Coloeus monedula (stancuta);

Pica pica (cotofana): fura puii chiar din cuiburile pasarilor si din curtea omului;

Garrulus glandarius (gaita).

- Fam. Paradiseidae (pasarile paradisului): pasari arboricole de talie mijlocie sau mare,

inrudite cu corvidele; dimorfismul sexual este foarte accentuat, femela avand un penaj
simplu, in timp ce la mascul este viu si variat colorat, avand si cele mai frumoase pene

ornamentale, dintre pasari; specii raspandite in Noua Guinee, Australia de nord-est si

insulele invecinate.

Exemple:

Paradisea apoda (pasarea paradisului).

15.7. Clasa MAMMALIA

15.7.1. Caracteristicigenerale

Clasa Mammalia cuprindemamiferele,vertebratetetrapodehomeoterme cu corpulacoperit cu

par,carenascpui vii și ii hrănesc cu lapteprodus de glandelemamare. Au respiratiepulmonara
pe toatăduratavieții ,inimatetracameralașidezvoltareaembrionara cu anexeambrionare
(amniosșialantoida). Viviparitatea, perfectionareaencefaluluișicapacitatea de termoreglare le-
au permisadaptarea in toatemediile de viața (terestru,acvatic,aerian,subteran).

Morfologie externa

Înfățișareamamiferelorestefoartevariata,mai ales in
ceeacepriveștedimensiunilecorpului,formașimărimearelativa a
capului,trunchiului,membrelorșicozii.

Dimensiunilemamiferelorvariaza in limitefoartelargi.Celemaimici sunt insectivorele,liliecii di

rozătoarele,iarcelemaimari sunt ungulateleșicetaceele.

Chitcanii (celemaimici insectivore) au lungimeacorpului de la 4 pana la 10 cm șigreutatea de

la 2 pana la 16 g. Dintreungulate,celemaimaridimensiuni le au elefanții
(elefantulafricanatinge 3,14 m înălțime, 4,20 m lungimeșigreutate 4.000 kg). Cele
maimarimamiferesunt,totuși,cetaceele,dintre care unelespecii de baleneatinglungimea de 25-
31 m și o greutate de 60.000-150.000 kg.

Forma generală a corpuluiîmbracăaspectefoarte variate: alungitășizvelta (jder),bondoaca

(arici,tapirșilemurieni), masiva,greoaie (elefant,urs), pisciforma (cetacee).
Conformatiamembreloresteadaptatamediului de viata:

- la formeleterestre,membrele sunt lungi,aproximativegale

-la formelesubterane,membrele sunt scurte

-la formeleacvatice,membrele sunt transformate in înotătoare

-la formelezburătoare,membreleanterioare sunt transformate in aripi,alungindu-se

multfalangele, intre care s-a dezvoltat o membrana.

Mamifereleterestre,dupămodul in care autopodiul se sprijină pe substrat,sunt:

-plantigrade: atingsolul cu metapodiulșiacropodiul (omul,ursul)

-digitigrade: atingsolulnumai cu acropodiul (pisica)

-unguligrade: atingsolulnumai cu ultima falanga (calul)

La formelearboricole,membrele sunt prehensile, cu degetul mare opozabil (la primare) sau cu

degetelealungiteșiîncovoiate ca niștecăngi (leneși).

Morfologiainterna

Tegumentuleste format din: epiderm, pluristratificatcornificat, derm,

conjunctivceformeazapapile, sihipoderm, adipos.

Sub influentafactorilormediuluiinconjuratorșimai ales a factorilorinterni de naturahormonala,

stratulcornos al pielii s-a ingrosat in unelelocuri, conducand la aparitiaunorformațiicornoase
(par, solzi, unghii, gheare, copite, coarne, tepi) sauglandulare (sudoripare, sebacee, mamare).

Anexeletegumentarecornoase:

• parul: esteceamaicaracteristicaformatiecoroasa a tegumentului la mamifere; dupadimensiuni,

forma sistructura se distingmaimultetipurifundamentale de par:
-par de contur (lung), format din fire cu lungimidiferite, de reguladrepteșiputernice,raspandit
pe ceamai mare parte a pielii, dandsiculoareablaniianimalului;

-pufsau par lanos: este format din fire scurtesaumaialungite, fine si dese; se
gasesteprintrefirele de par de contur; este bine dezvoltat la mamiferele din climatulrece;

-peri senzitivi (tactilisauvibrize): maimarisimaigrosidecatfirele de par de

contursi,deregula,dispusi in regiunice vin in contact cu mediul extern (pe cap, in jurulbotului
la carnivore);

• solziepidermici: se intalnescmairar, doar la anumitegrupe de mamifere (unelemarsupiale,

insectivore sirozatoare au coadaacoperita cu solzicornosi; la tatuiexistasolzicornosi care
acopera fata dorsala a trunchiului, parte din membresiparteasuperioara a cozii;

• gheare, unghii, copite: reprezintaformatiunicornoase ale epidermei de la varfuldegetelor; la

mamiferele ungulate placaia forma uneicutiicornoase, puternica, ceacopera ultima falanga a
degetelor, formandcopita;

• coarne: formatiiosoasesicornoasecaracteristice, intalnite la celemaimulterumegatoaresi la

rinoceri, servind ca arma de atacsiaparare;

• cioc: formatiunecornoasa a epidermei, intalnita la monotreme (ornitorinc),

acoperindceledouamaxilarealungite; acestcioc nu este tare ca la pasari ci moale,
maiputincheratinizat;

• fanoane: lame cornoase, intalnite la balene, asezate una dupaalta, cu fetelelor late, paralele,
dispuse transversal pe cerulgurii; servesc la filtrareaapei;

• calozitati (fesiere, la unelemaimute, pe coate, genunchi, la camile): sunt formatiunicornoase

care, la camile, au rol de protectie fata de temperaturileridicate ale nisipului;

• pinten: prezent la ornitorinculmascul.

Anexetegumentareglandulare: reprezentate de glande de originetegumentara,tubuloase,

acinoasesau tubulo-acinoase:
• glandelesudoripare: sunt celemainumeroase, de tip tubulos, avandrol in
excretiesitermoreglare;
repartitialor pe corpestediferita; de obicei, sunt răspândite pe toatasuprafatpielii,
fiindmainumeroase in regiunileinguinalasiaxilara; la primate sunt foartenumeroase pe
palmasitalpa, la bovide pe bot; sirenieniisicetaceele nu au glandesudoripare;

• glandeceruminoase: glande de tip tubulos, prezente in canalulauditiv extern,

secretandcerumenul;

• glandelesebacee: glandeacinoase, secreta sebumul, cu rol in lubrifiereafirului de par;

• glandeMeibomius: glandeacinoase, dispuse pe margineapleoapelor;

• glandeodorante: cu diferitelocalizări: anale la carnivore, preputiale la mosc, civeta, castor;

au rolul de a secreta substante cu rol de feromoni;

• mamare: caracteristicemamiferelor, secreta laptelenecesarhrăniriipuilor; au pozitiediferita

(pectorala, axilara, abdominalasaulinghinala),numărullorvariind in functie de
specie;ausecretieperiodica, ceincepeodata cu nastereapuilor.

Scheletul. La mamifere, exista, in catevacazuri, un exoschelet, format din placiosoasedermice

(la tatui). Endoscheletulmamiferelor, totdeauna bine dezvoltat, este format din oase lungi,
scurtesi late, constituindscheletulcapului, al trunchiuluisi al membrelor.

Scheletulmamiferelorprezintauneleparticularitati:

• craniulcaracterizatprinsudareaunoroase in masiveosoase (frontal,occipital);

• craniul neural este mare, datoritadezvoltariencefalul;

• occipitalulprezintadoicondili de articulare;

• mandibula esteos independent simobil; se articuleaza direct la cutiacraniana;

• coloanavertebralaestediferentiata in cinciregiuni, bine delimitate (cu exceptiacetaceelor, la

care din cauzaadaptarii la mediulacvatic, au vertebreleaproapeuniforme, nediferentiate pe
zone):

-cervicala, cu saptevertebre (indiferent de lungimeagatului); vertebrele atlas si axis au

modificarispeciale, care permit o mare mobilitatecapului, axisulfiindprevazut cu o
apofizaodontoida;

-dorsala, care poartacoastele;

- lombara;

-sacrala, cu cele 3-5 vertebresudateformand, sacrumul, la care se articuleaza, mairar se

sudeaza, oaselebazinului;

-caudala (coccigiana), cu un numarvariabil de vertebre (4-5 la antropoideșipana la 49 la

pangolini), intrevertebreexista un disc cartilaginos, care permitemobilitatealor;

• cuscatoracicaesteformata de stern sicoaste; coastele, bine dezvoltate, se

articuleazadublu, la coloanavertebralasi la stern (coasteadevarate), printr-un cartilagiu la
stern (coaste false) saunearticulate la stern (coasteflotantesaulibere); sternuleste un
osrezistent, latit, completosificatsi la majoritateamamiferelor, in forma literei T, la capatulsau
superior articulandu-se claviculele; de el se fixeazacapatul ventral al coastelor;

• membrele, douaperechi, cu forma sidispozitie in functie de modul de locomotie,

fiind ,,legate" de trunchiprinceledouacenturi: scapularasipelvina.
Musculatura se caracterizeazaprinexistentaunormuschicaracteristici, cu functiinoi:

-muschiimimiciisimuschiimasticatori, la cap;

-muschiuldiafragmapentruperfectionareamecaniciirespiratori;

-muschiulsubcutanat (foartedezvoltat la mamiferele care se inruleaza, pentru a se proteja

-arici, tatuu, pangolin).

Sistemulnervos. Encefalulatingedezvoltare maxima, este de dimensiunimari,

datoritadezvoltariemisferelorcerebralesi a cerebelului;prezintă 12 perechi de nervicranieni.

Maduvaspinariiprezintadouaintumescente: cervicalasilombara.

Organele de simt se caracterizeazaprinperfectionareaunorstructuri, care asigura o buna

receptie a stimulilor din mediu.

Receptorultactileste format din terminatiinervoaseliberesi incapsulate, situate in tegument

(Meissner, Vater-Paccini, Ruffini, Krause, Merkel).

Receptorulolfactiv, localizat in celedouafosenazale, a

carorsuprafataestemaritaconsiderabilprinaparitiacornetelornazale; fosele se deschid,
princoane, in nazofaringe. In functie de sensibilitatea la stimuliiodoranti, mamiferele pot fi:

-macrosmatice, cu simtulolfactiv forte dezvoltat (majoritatea); -microsmatice, cu

sensibilitateolfactivascazuta (primatele); -anosmatice, lipsite de sensibilitateolfactiva
(cetaceele).

Receptorulstato-acustic, localizat in urecheainterna, contine:

-receptorulacustic (organulluiCorti), situat in melc;

-receptorulpentruechilibru, situat in canalelesemicircularesivestibul

(cresteleampularesimaculelesacularasiutriculara).

Urechea externa esteformata din pavilion (absent la cetacee) și conduct auditiv.

Pavilionulestealcatuitdintr-un cartilaj cu formefoartediferitesi care poate fi miscat de
muschispeciali. El serveste la captareasunetelor, identificareadirectieiacestora, la
iradiereacalduriicorporalesiprinaceasta la mentinereatemperaturiiconstante.

Urecheamedieestereprezentata de cavitateatimpanica, cecomunicafoselenazaleprintrompalui

Eustachio, esteplina cu aersiprezintatreioscioare: ciocanelul, scărițașinicovala,

prinintermediulcarora se transmit sunetele. La cetacee, transmitereasunetelor se face

prinintermediulsinusuriloroaselorcapului.

In urecheainterna, melculestefoartedezvoltat, avanddoua spire

șijumatatesicontineorganulCorti.

Receptorulgustativestereprezentatprinmugurigustativi, prezenti in cavitateabucalașifaringe.

Receptorulvizual, reprezentat de retina, localizata in globul ocular, cu structuraspecifica

(treituniciconcentrice, sclerotica, coroidasiretina,șimediitransparente-aparatul optic, cu indicii
de refractievariați,cornee, umoareapoasa, cristalin, umoarevitroasa). Miscarileglobului ocular
sunt asigurate de șasemușchiextrinsecisiesteprotejat de douapleoape cu gene
(superioarasiinferioara), membrananictitantafiindredusămamifere,(caruncula). La mamifere,

apareaparatullacrimal,alcătuit din glandelacrimale ( dispuse in coltulsuperoextern al ochiului)

siglandele Harder (asezate in coltul intern). Acomodareaochiului, pentruvederea la distanta,
are loc prinschimbareacurburiicristalinului, sub actiuneamuschilorintrinseci ai

corpuluiciliar, iarcantitatea de lumina care patrunde in

ochiestereglataprincontractiamuschilorradiarisicirculari ai irisului. Asezareafrontalaaochilor
(in fata) asiguravedereabinoculara.
Glandele endocrine, ale carorsecretiicontinhormoni, participaalaturi de sistemulnervos la
integrareaactivitatiiorganelorintr-un tot unitarsi la integrareaorganismului in mediu.
Reglareaactiuniiglandelor endocrine se face de catresistemulnervosșiprinmecanismul de
conexiuneinversa (feed-back).

Aparatuldigestiv, la mamifere, a suferitmultemodificari, adaptandu-se la regimuri variate de

hrana. Modificarileconstau in variabilitateafoarte mare a dintilor (ca numarsi forma), a gurii,
stomacului, lungimeaintestinelorsiprezentasauabsentacecumului intestinal.

Cavitateabucala, delimitata de obraji, se deschide la exterior prinorificiulbucalmarginit de

buze.
Pe planseulgurii se gasestelimba, organ musculossimobil, care areroluri multiple:
masticatiesideglutitie, la prinsalimentele, la ruperealor, in fonatie. La mamiferele insectivore,
limbaestealungită,vermiformașilipicioasa, adaptata la prinsinsecte (furnicarul,pangolinul,
Orycteropus).

Dintii, tecodonti (infipti in alveole), sunt purtati de mandibula, si de maxilar. La mamifere,

dentitiaesteheterodonta, in general, cu dintiidiferentiati (I -incisivi, C -canini, PM

-premolari, M -molari), mairarhomodonta, cu dintiasemanatori ca forma (la delfini).

Dintii pot fi schimbati:

• o data (danturadifiodonta);

• de maimulteori (danturapolifiodonta);
• niciodata (danturamonofiodonta).

In functie de regimul de hrana, existapatrutipuri de dentitie:

• bunodonta:specificaregimuluiomnivor, intalnita la om, primate, porc, hipopotam;

suprafațacoroaneimolarilorsipremolarilor are putinituberculi, scurti, conici,
rotunjitisauascutiti;
• secodonta, intalnita la carnivore, cu tuberculiacutiti, taiosisicomprimati lateral, asezati pe un
singur plan longitudinal;

• lofodonta, caracteristicaregimuluierbivor (hranareprezentata de seminte, fructe, frunze),

intalnita la proboscidieni (elefant), rozatoare (castor, sobolan); tuberculii se comprima de-a
latulmaselelor (in forma de lame) si sunt legatiprincrestetransversale;

• selenodonta,caracteristicaregimuluierbivor (hranareprezentataexclusiv de iarba), întâlnită la

rumegatoare; tuberculi in forma de crestesemilunare orientate longitudinal pe
suprafatacoroanei.

Faringeleestecompartimentulunde se incruciseazacalearespiratorie cu ceaalimentara. In mod

obisnuit, ramanedeschisacalearespiratorie, dar in momentulinghitiriiboluluialimentar,
epiglota, acoperaintrarea in trahee, lasand libera intrarea in esofag.

Esofagul are forma unui tub cilindric, lung sisubtire, in pereticaruia se

gasescnumeroasefibremuscularenetede. La rumegatoare, unde are un rol important in
regurgitareahranei, apar sifibremusculare striate. Esofagultraverseazadiafragmasi se deschide
in stomac, prinorificiul cardia.

Stomaculestecompartimentulcelmaivoluminos al tubuluidigestiv, peretiisai sunt formati din

maimultepaturi de fibremuscularenetede, care asiguramiscareasiamestecareaalimentelor cu
sucul gastric, in unelecazuriservindsi la strivireaalimentelor (la folidote). Stomaculpoate fi
simplu, la majoritateamamiferelor (monogastrice) saucompartimentat (poligastrice), la
rumegatoarecapatandceamai mare diferentiereprinimpartirealui in maimultecompartimente:
rumen (ierbar), retea (ciur), foios (omas), cheag (stomacpropriu-zissauabomas).

Intestinulestediferentiat in intestinsubtiresiintestingros, acesta din urmadeschizandu-se la

exterior prin anus (la monotreme, in cloaca). Glandeleanexe ale tubuluidigestiv sunt
glandelesalivare (lipsesc la cetacee), ficatulsipancreasul.

Aparatul respirator este format din caiaerienesipulmoni.

Caileaerienecuprind: foselenazale, faringele, laringele cu corzilevocale, traheea,
bronhiileprincipale, care patrund in pulmonisi se divizeaza in bronhiole. Pulmonii, de tip
alveolar, sunt inveliti in pleuresilocalizati in cutiatoracica.

Aparatul circulator este format din inimasi vase de sange. Inimaesteinvelitaintr-o seroasa
(pericardul) si are o pozitiemediana, la om simaimute, usorsprestanga.
Inimaestetetracameralasiasigura o circulatiedublasicompleta:
atriulsiventricululstangcontinsange arterial (venit de la pulmonisi care vapleca la organe),
iaratriulsiventricululdreptcontinsangevenos (care vine de la organesivapleca la pulmoni).

Sangelecontinehematii anucleate.

Aparatulexcretor, de tip metanefros, este format din doirinichisicaiurinare (uretere,

vezicaurinarasiuretra). La monotreme, ureterele se deschidintr-un sinus urogenital.

Aparatul genital estecaracterizatprinexistentasexelor separate șifecundatieinterna. Este format

dintr-o pereche de gonade (testiculesauovare), gonoducte, glandeanexesiorgane de copulatie.

Testiculele, gonadele masculine, sunt situate in abdomen, la monotreme, cetacee,

proboscidienisisirenieni, sau sunt coborateintr-o pungategumentaranumita scrotum, temporar
(in perioadarutului), la rozatoare, lemurieni, liliac, saudefinitiv, la restulmamiferelor.

Ovarele, gonadele feminine, raman permanent in cavitateaabdominala.

Fecundarea (unireacelordouacelulesexuale) are loc, de regula, la

nivelulovarului,deundeapoioulesteabsorbit de pâlniaoviductelor, care esteciliata,
apoioulesteantrenatprintrompaluiFaloppe, catreuter. Mai rar, fecundareapoateavea loc si in
trompe sauchiar in uter.

Monotremele sunt ovipare, au ouamari, telolecite, ca sireptilele, pe care ilclocesc.

Toatecelelaltemamifere sunt vivipare, ouale (mici, oligolecite) fiindretinute in uter, unde are
loc dezvoltareaembrionara.
Dezvoltareaembrionara are loc in uterulmatern, iarembrionulprezintaamniosșialantoida, care,
dublata de corion, adera la pereteleuterin, formand placenta, organ prin care au loc
schimburile nutritive dintre mama si fat.

La nastere, placenta se desprinde din pereteleuteruluisipuiulesteexpulzat. Puii sunt hraniti cu

laptelemamei, secretat de glandelemamare.

Majoritateamamiferelor sunt viviparesidoarfoarteputine sunt ovipare (ornitorincul, echidna).

La mamifere, existatreimodele de reproducere:

• la monotreme: exista o singuraperioada de imperechere pe an; ovulele, de obiceidoua,

sunt fecundate in oviducte, de undeele continua sacoboare in oviduct unde diverse
glandeadauga albumen si o coajasubtirealbicioasa; ornitorinculdepuneoualeintr-un
cuibsubteran, unde le cloceste 12 zile; echidna, tine oualeintr-o pungaabdominalasustinuta de
epipubise; puiul, inainte de ecloziune, poarta pe cioc un dinte de ecloziune ca sipuiul de
pasare; la monotreme nu existaperioada de gestatie, iardezvoltareaembrionului se face pe
seamasubstantelor nutritive continute in ou; dupaecloziune, puiul se hraneste cu lapte (pe
care illinge), multtimp;

• la marsupiale, mamiferevivipare, duratavietii intrauterine (perioada de gestatie)

estescurta, dupa care, la nastere, puiul, incompletdezvoltat, esteintrodusintr-o
pungaabdominalamamei, numitamarsupiu, in care se gasescmamelelesiunde el isipoate
continua dezvoltarea; la cangur
(Macropus rufus) prima gestatie a sezonuluidureaza 33 de zile, dupa care
puiulincompletdezvoltat (numai cu membreanterioaremici, celeposterioare sub forma de
muguri, dar cu centrinervosi bine dezvoltati), inoataintr-o pelicula de saliva depusa de mama
de la orificiul genital extern pana in pungamarsupiala; ajunsaici, inghitemamelonul, prin care
mama ii pompeazalaptele; mama devineimediatgestanta, darnoulembrion, in
prezentapuiuluiadapostit in pungamarsupiala, se opreste din dezvoltare in stadiul de 100
celule (diapauzaembrionara); diapauzadureaza 235 zile in momentul in care
puiulparasestemarsupiul, dezvoltareaembrionara se reiasidupa o luna se nastenoulpui; mama
devine din nougestanta, dardezvoltareaembrionara se opreste; in tot acesttimp, primulpui, se
intoarce din cand in cand in marsupiu, pentru se hrani;

• la mamifereleplacentareembrioniiraman in uterpana la completadezvoltare, hranindu-

se pe seamasubstantelorfurnizate de mama prinintermediulplacentei;
duratagestatieivariazafoartemult: 18-21 zile la Mus musculus (soarece), 30-36 zile la iepuri,
60 zile la cainisipisici, balenele 12 lunisipana la 660-690 zile (22 luni) la elefanti; puii se
nasc, fie cu ochiideschisi, corpulacoperit cu blanadeasa, membrele bine dezvoltate
(mamiferecopitate),

fiindcapabilisaisiurmezeimediatparintii, fie cu ochiiacoperiti de pleoapelipite,

golasisimembreslabe, necesitand un timpadapostirealor in cuiburisauvizuinisi o
ingrijireprelungita din parteaparintilor.

15.7.2. Clasificarea mamiferelor

După modul de dezvoltare embrionară, mamiferele se impart intrei subclase:

- Subclasa Prototheria: mamifere primitive ovipare;

- Subclasa Metatheria, mamifere vivipare primitive, al căror embrion adera numai pentru
scurt timp de peretele uterin, puii fiind eliminaţi incomplet dezvoltați, continuandu-si
dezvoltarea intr- o pungă de pe fața ventrală a mamei, numită marsupiu;

- Subclasa Eutheria: mamifere superioare, denumite şi placentare, la care embrionul se

dezvoltă complet in interiorul uterului, în timpul dezvoltării prinzându-se pe peretele
uterului prin placenta, stabilindu-se o legătură directă între embrion și mamă.

Subclasa Prototheria cuprinde mamifere ovipare, cu cloacă şi cu conductele genitale femele

separate pe toată lungimea lor. Fălcile sunt acoperite de un cioc cornos. La adulți, dinții
lipsesc. Glandele mamare sunt tubuloase și nu formează mamele. Conductele urinare și
genitale se deschid separat într-un sinus urogenital, iar acesta se deschide in cloacă. Sunt
räspândite în

Australia şi câteva insule din apropierea acesteia, fiind incluse intr-un singur ordin,
Monotremata.

Ord. Monotremata: mamifere ovipare, cu un singur orificiu (cloacal) ce deservește aparatul

digestiv, excretor şi genital; gura este lipsită de buze, falcile formând un cioc cornos;
tegumentul este acoperit cu păr sau țepi; la degete au gheare puternice, iar la ornitorinc există
o membrană interdigitală; include două genuri ce trăiesc în Tasmania, Australia, Noua
Guinee.

Exemple:

Ornithorhynchusanatinus (ornitorincul): animal amfibiu cu corpul greoi; depune ouă pe care

le cloceşte; trăiește pe lângă ape, in care isi caută hrana; ciocul este lāțit și căptuşit cu placi
compuse, care permit reținerea animalelor acvatice;

Tachyglossusaculeatus (echidna): animal terestru, insectivor, cu corp acoperit de peri teposi,

tari și lungi; maxilarele se prelungesc într-un cioc cilindric, mic şi drept, cu deschiderea
bucală îngustă; limba vermiforma, protractila, cu ajutorul căreia adună insecte; are gheare
putemice, cu care scormonă pământul in căutarea hranei (insecte, mai ales furnici): hrana este
triturata in stomac, ca la păsări; oul este clocit într-o pungă tegumentar:(incubator), situată pe
abdomenul mamei; trăieşte în päduri; hibernează;

Subclasa Metatheria cuprinde mamifere ovipare placentare, ai căror pui se nasc incomplet
dezvoltați (după 2-6 săptămâni, tocmai datorită lipsei sau slabei dezvoltări a placentei):
include un singur ordin.

Ord. Marsupialia (marsupiu pungă mică) cuprinde mamifere cu marsupiu pungă abdominală
in care puii incomplet dezvoltați la naștere rămân mai mult timp: obişnuit, nu au placentă
tipică; sunt ráspândite in Australia, iar unele specii și in America. Cuprinde mai multe
familii: fam. Didelphidae: include specii cu capul alungit, ca la soarece, coada lunga deseori
prehensila, parţial sau total lipsită de păr; picioare scurte, cu degete terminate cu gheare,
degetul I de la membrele posterioare opozabil, majoritatea fiind arboricole, animale
omnivore, unele carnivore sau insectivore

Exemple: Didelphisvirginiana (opossumtraieste in America de Nord:

Maetachiropsopossum, din Brazilia:

fam. Dasyuridae: Animale cu coada paroasăşi prehensila ca și pårşi, dintre placentare; sunt
nocturne şi carnivore.

Exemple:Thylacinuscynocephalus (lupul marsupial): trăiește numai in Tasmania;

Dasyurusquoll
(dihorul marsupial): trăiește în Australia;

fam. Mymercobiidae: cuprinde furnicarii marsupiali, insectivore ce se hraneste in special cu

furnici; au ascuţit, coada lunga şi stufoasă. Exemple: Myrmecobiusfasciatus: traieste in
Australia;

familia. Notoryctidae: cuprinde marsupiale subterane, cu ochii atrofiați, cu membrele

anterioare prevazute cu gheare puternice.

Exemple: Notoryctestyphlops (cârtița cu punga): traieşte in Australia Centrala si ajunge pâna

la
23 cm lungime,

fam. Peramelidae: cuprinde marsupiale care seamana cu iepurii sau şobolanii, având urechile
mari.

Exemple:

Macrotislagotis (in Australia): •Peramelesgunni (bursucul marsupial), intalnit in Tasmania si

Australia, duce o viață nocturnă și ajunge päni la 40 cm lungime,
fam. Phalangeridae: animale arboricole, nocturne, cu mişcări inerte şi coada prehensila.

Exemple:

Petaurusserious (veveriţamarsupiala): are coada stufoasa şi o membrand intre cele două

perechi de membre; Phascolarctoscinereus (ursulețul cu punga, koala), are degetul l opozabil;

fam. Vombatidae: cuprinde specii cu aspectul unor ursi de dimensiuni mai mici, cu coada
scurtă și picioare scurte și groase; nu au canini.

Exemple: Vombatus ursini , isi sapa vizuini in pamant

fam. Macropodidae (cangurii): cele mai mari marsupiale, bine adaptate la regim erbivor; au
picioarele posterioare foarte mari, cu degetele IV și V foarte dezvoltate, coada groasă și
puternică, ce ajută la sărituri.

Exemple: Macropusrufus (cangurul): ajunge până la 2 m; trăiește in Australia: > Subclasa

Eutheria cuprinde mamifere vivipare placentare, al căror embrion se dervolta complet in
uterul mamei (datorită existenţei placentei Dupanastere puii sunt hräniți cu laptele secretat de
glandele mamare, include mai multe ordine

Ord. Insectivore include cele mai primitive euteriene, de talie mica bot alungit, dentitie slab
dezvoltată, encefal neted: invelişul corpului prezinta o mare variabilitate, unele specii (cartita)
având blană moale, catifelata, altele aspra şi rară (tenrecii) sau spinoasa (aricii); se hranesc cu
insecte, viermi, moluşte, şerpişi chiar cu mici rozatoare, Ordinul cuprinde peste 200 de specii
actuale grupate in 8 familii (in gara noastră, reprezentanți din 3 familii). Majoritatea ocupă
zona temperată de nord, sudul Africii. Lipseste In America de Sud și Australia.

familia. Erinaceidae: cuprinde specii de talie mare, cu urechile şi ochii mari, corpul acoperit
total sau parțial cu țepi.

Exemple:

Erinaceuseuropaeus (ariciul): corp indesat și scurt, botul in forma de răt de porc cu gura mare,
urechile late, ochi negri și mici; hiberneaza din toamna pána in martie; femela Teste, după 3
saptamani. 3-8 pui mici; aduce reale servicii agriculturii, distrugandun număr mare de insecte,
viermi şicoropişniţe:

Erinaceusroumanictus (ariciul): a fost pentru prima oara determinat in taranoastra;

este răspândit aproape uniform, intalnindu-se atât la ses, cât şi la deal și munte, mai mult
noaptea, iar ziua: femela naşte 2-7 pui, cu tepii moi, scurţi, incolori, care se intaresc repede;
işi urmează mama aproape pretutindeni; fam. Soricidae (chitcani): insectivore de talie
mică, nedepăşind talia unui şoarece; au botul ascuțit, prevăzut cu un smoc de vibrize
dezvoltate.

Exemple: «Sorexalpinus (chitcanul):

fam. Talpidae (cartite): insectivore ce işi duc viața såpând galerii in pământ, träind pe långă
ape; au botul mult alungit, corpul cilindric, ochii reduși, iar pavilioanele urechilor lipsesc;
unele specii ale genurilor Desmana și Galemys sunt adaptate la inot, altele la viața subterană:
•Talpa europaea
(cartita);

fam. Macroscelididae: cuprinde aşa numiții şoareci trompă, ei având un råt foarte dezvoltat,
talie relativ mică, urechi dezvoltate, coada lunga, iar picioarele posterioare mult mai mari
decât cele anterioare.
Exemple: Macroscelidesspp., cu numeroase specii ce trăieşte în Africa centrala si orientala;
familia. Tupaidae: cuprinde insectivore de dimensiuni mai mari, urechi externe vizibile,
pentadactile, duc o viață arboricolă; sunt răspândite in Indonezia; Exemplu:
+Tupaiabelangeri.

Ord.Chiroptera (cheie=mână; pteron aripă) cuprinde mamifere euteriene, crepusculare sau

nocturne, adaptate la zbor, cu oase subțiri uşoare, carenă sternală, pe care se inseră muşchii
pectorali, foarte dezvoltată ce acționează aripa paraşută. Au vederea slabă, având viață
crepusculară, dar auz foarte fin şi orientare prin ecolocație (emit ultrasunete care sunt
reflectate de obstacole, fiind recepționate de pavilioanele urechilor).

Urechile foarte dezvoltate, prezintă în dreptul unghiului intern o expansiune cutanată de formă
variabilă, numită tragus (urechiusa), iar în dreptul unghiului inferior extern o proeminență mai
puțin variabilă numită antitragus. Au falangele foarte alungite, între ele aflându-se patagiul,
format dintr-o duplicare a tegumentului, care se întinde și pe laturile trunchiului până la
membrele posterioare, uneori cuprinzând și coada; Reprezentanți:

• megachiroptere: au talie mare, membre anterioare cu câte două degete independente,

formate din câte 3 falange şi gheare; cuprinde o singură familie (Pteropidae) cu specii
răspândite in regiunile tropicale ale Africii, Indo-Malayezieişi Australiei; sunt în general
frugivore, sau nectarivore.

Exemple: Pteropusvampyrus, are 40 cm lungime și 150 cm anvergură;

• microchiroptere: lilieci de talie mică și mijlocie, ale căror membre anterioare au numai
primul deget liber, alcătuit din 1- 2 falange și gheară; sunt, în general, insectivore, vânând
insectele în timpul zborului de seară; au o mare arie de răspândire, majoritatea ocupând
regiunea intertropicală; un nu măr mai mic de specii ajung în zonele temperate. Cuprind mai
multe familii:

- familia. Rhinolophidae: cuprinde lilieci cu coadă lungă, fără tragusşi cu apendici

nazali foarte dezvoltați, ca o potcoavă, cu numeroase cavități.

Exemplu: Rhinolophusferrumequinum, frecvent în Europa, Asia şi Africa;

- fam. Phyllostomidae: lilieci cu urechile de dimensiuni variate, cu tragus, apendice

nazali diferiţişi bine dezvoltați.

Exemple:

Macrotusspp., Tonatiaspp.: specii entomofage, din America de Sud:

Glossophagaspp. (din Mexico), Icaronycterisspp. (de doar 8 cm lungime) - specii frugivore și
nectarivore; Desmodusrotundus (vampirul): specie hematofagă din America de Sud, atacă şi
omul; vehiculează virusul rabiei.

- familia. Vespertilionidae: cuprinde cele mai răspândite specii de lilieci:aunarinele

terminale, coada prezenta, dar cuprinsă în patagiu in totalitate.

Exemple:
Myotismyotis (liliacul comun): träiește prin peşteri, poduri, clopotnițe; iese la vânat tärziu,
zburând de-a lungul drumurilor cu copaci, destul de jos, încet și greoi:coloniile sunt formate
din numeroşi indivizi; specie folositoare, consumand insecte;

Vespertiliomurinus (V. discolor): masculii şi femelele formează grupuri separate, astfel că în

coloniile intâlnite se găsesc mai mult femeile; preferă pădurile de foioase; •Nyctalusnoctula
(liliacul de seară): răspândit in toată Europa, în afară de regiunile nordică şi sudică; specie
comună la noi în țară, mai ales în pădurile de foioase, prin parcuri şi grădini; iese la vânat
înainte de asfințitul soarelui, iar către miezul nopții se retrage la adăpost; înainte de răsăritul
soarelui îşi face al doilea zbor:

•Plecotusauritus (liliacul urechiat); are urechile lungi, cu puțin mai mici decât lungimea
antebrațului, apropiate la bază și unite pe frunte printr-o cută de piele; tragusul, în formă de
sabie, nu ajunge la jumătatea lungimii urechii, răspândit în toată Europa, la noi destul de
comun și mai mult singuratic decât în colonii, vânează noaptea.

Ord. Carnivora cuprinde mamifere prădătoare, fiind unele dintre cele mai inteligente şi
puternice animale. Au dentiție heterodontă, adaptată pentru sfâşiat (premolarii de tip
secodont, iar molarii cu patru sau mai mulți tuberculi ascuțiți), cu patru canini foarte
dezvoltați (de unde şi numele de carnasiere); au simțuri agere şimişcări iuți. Carnivorele sunt
împărțite în două subordine:

Subord. Fissipedia: cuprinde carnivore terestre;

Subord. Pinnipedia: cuprinde carnivore adaptate la mediul marin, avândmembrele modificate

în lopeți.

Subord. Fissipedia: mamifere euteriene terestre, cu regimalimentar carnivor. Reprezentanți:

Suprafamilia. Canoidea: carnivore plantigrade și digitigrade, cu picioare lungi terminate cu

gheare neretractile.

- fam. Canidae: carnivore de talie mijlocie, cu picioare lungi, de tip digitigrad, cu gheare
neretractile, capul cu bot alungit, abdomen supt; au carnasierele bine dezvoltate, fugăresc
prada; se înmulţesc o dată pe an, îşi sapă vizuini sau folosesc un bârlog; sunt specii ubicviste,
răspândite in toată lumea.

Exemple:

Canis lupus (lupul), Canis aureus (şacalul), Vulpesvulpes (vulpea), Alopexlagopus (vulpea
polară), Canislatrans (coiotul sau lupul preeriilor), Nyctereusprocyonoides (câinele jder,
câinele enot, bursuc cu barbă); - fam. Ursidae: cuprinde plantigrade de talie mare, omnivore,
cu picioare puternice, gheare foarte puternice, coadă scurtă.

Exemple:

Ursus arctos (ursul brun): la noi în ţară se întâlneşte de-a lungul intreguluilant carpatic, prin
păduri mari și dese, puțin umblate; hibernează; în general, se fereşte de oameni; atacă atunci
când este rănit, iar ursoaica, atunci când are pui; Thalassarctosmaritimus (ursul alb, ursul
polar),
Ursus horribilis (ursul grizzly),

Ursus americanus (ursul negru/baribalul). - fam. Procyonidae: cuprinde carnivore plantigrade

sau semi plantigrade, care seamănă ca înfățişare cu urşii, însă au coada lungă.

Exemple:

•Procyonlotor (ursulețul spălător), răspândit din Canada până in Brazilia, pe lângă ape;

Nasua rufa (coati), trăieşte în America tropicală, are o coadă lungă, ținută vertical;

- fam. Mustelidae: plantigrade de talie mică, foarte agere, care au corpul alungit, membrele
foarte scurte şi coada relativ lungă; au glande odorante, bine dezvoltate, și majoritatea au
blană prețioasă.

Exemple:

Mustelaputorius (dihorul); Mustelaerminea (hermelina), în timpul iernii are blana albă; +

Mustelanivalis (nevastuica); + Mustelalutreola (nurca sau noriţa); Vormellaperegusna (dihorul
pătat); Lutra lutra (vidra), adaptată la viața acvatică; Martesmartes (jderul de pădure),
Melesmeles (bursucul sau viezurele);

Mephitismephitis (sconcsul american).

--Suprafam. Feloidea: carnivore digitigrade sau semi plantigrade, cu picioare, de obicei, scurte
și prevazute cu gheare refracție fam. Viveridae: carnivore de talie mijlocie sau mică, cu
corpul intermediar între pisică și dihor; au glande odorante anale şiperianale care produc un
miros caracteristic.

Exemple:
Viverrazibetha (civeta asiatică), trăieşte în sudul Asiei; Genettaservalina (civeta);
+Herpestesichneumon (mangusta).

fam. Hominidae: carnivore de talie mare, cu cap puternic, membrele lungi, cele anterioare,
strâmbe, mai înalte decât cele posterioare, pe spate, adesea cu o coamă; animale nocturne.

Exemple:

Hyaenacrocuta (hiena pătată); +Hyaenahyaena (hiena dungatā); - fam. Felidae: carnivorele

cele mai feroce, care pândesc prada, fiind adaptate pentru prins prada vie; au capul aproape
rotund, botul foarte scurt:sunt puternice și agere, au corpul flexibil, mişcăriuşoare, auzul și
văzul dezvoltate; sunt digitigrade,cu gheare retractile.

Exemple:

Felissilvestris (pisica sălbatică); +Lynxlynx (râsul), cu un smoc de peri la urechi; •Pantheraleo

(leul), în Africa; Pantheratigris tigrul), in Asia; +Pantherapardus Leopardul sau pantera);
Acinonyxjubatus (ghepardul), Felisconcolor (puma).

Subord. Pinnipedia: cuprinde mamifere carnivore adaptate lamediul marin. având membrele
scurte, transformate in lopeți, servind la înot,parul scurt și foarte des, capul mic și corpul
alungit, fuziform; membrele anterioare sunt orientate lateral, iar cele posterioare sunt
indreptate înapoi, de o parte și de alta a cozii, servind la inotşi orientare; pe uscat se mişcă
greoi; pot înota sub apă 20 min., timp în care nările şi orificiile auditive sunt închise; sub
piele există un strat de grăsime care îndeplinește funcție termoizolatoare; pavi auditiv este
mic sau lipsește; au mirosul bine dezvoltat iar văzul slab; puii nou nascuti au ochii deschişişi
corpul acoperit cu blană bogată.

Pinipedele sunt răspândite în zonele reci ale ambelor emisfere. Duc o viață socială, grupate
câteodată în sute și chiar mii de indivizi; în timpul iernii, de regulă, intreprind migrații foarte
lungi; există și specii care rămân în aceleaşi locuri şi în timpul iernii.

- fam. Otariidae (leii şiurşii de mare): pinipede care au membrele posterioare bine dezvoltate
şi le pot aduce sub abdomen, participând, împreună cu cele anterioare la deplasarea pe
pământ; la cap se observă distinct, urechile externe.

Exemple: Otaria jubata(leul de mare): trăiește în Patagonia; pot ajunge până la 3 m lungime;

Callorhinus ursinus (ursul de mare), din regiunea Peninsulei Alaska.

familia. Odobenidae (morse): pinipede cu membrele posterioare anterioare dezvoltate, putând

fi utilizate pentru deplasarea terestră; nu au urechi externe vizibile; caninii superiori sunt
dezvoltați, în mod exagerat transformaţi în defense; trăiesc exclusiv în mările arctice, atingând
până la 4,5 m lungime și 1000 kg greutate.

Exemple:

Odobenusobesus: trăieşte în partea de nord-est a Americii, în Oceanul Pacific, iama migrează

mult spre coastele de sud; Odobenusrosmarus: trăiește în Groenlanda.
familia. Phocidae (foci): cuprinde pinipede cel mai mult adaptate la viața acvatică; au
membrele posterioare atrofiate și îndreptate înapoi, acestea neparticipând la deplasarea
terestră; la degete au gheare.

Exemple:

Phocavitulina (viţelul de mare): răspândit in Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific

Monachusmonachus (foca cu burtà alba): trăiește în Marea Mediterană, Marea Adriatică și
Marea Neagră; Mirounga leonina (elefantul de mare): cel mai mare reprezentant al ordinului,
care träiește în Oceanul Atlantic; ajunge până la 6,5 m lungime şi 3.000 kg greutate,

Ord. Cetacee cuprinde mamifere euteriene exclusiv acvatice, cu corp pisciform, hidrodinamic,
membrele anterioare transformate în lopeti, relativ scurte şi lățite, iar cele posterioare,
vestigiale sau absente; nu ies niciodatā pe uscat şi nu sunt in stare să se deplaseze intr-un alt
mediu decal cel acvatic; coada, musculoasă, lipsită de schelet, este transformata
ininotătoarecodală orizontală, bilobată; capul foarte mare (1/3 din lungimea totală a corpului)
prezintă urechi lipsite de pavilioane, iar nările sunt plasate pe creştetul capului; tegumentul
este lipsit de păr, cu excepția unor porțiuni ale capului, unde mai apar câteva fire de păr.

Au fecundația internă; sunt animale vivipare, care îşihrăneşte puii cu lapte secretat de
glandele

mamare. Cetaceele nasc un singur pui, o dată pe an sau chiar la 2-3 ani (balena). Puii sunt
foarte mari, din primele zile de la naştere fiind în stare să înoate. Reprezentanți:

Subord. Odontoceti: cuprinde delfinii, marsuinii, casalotul, • cetacee cu dinți (foarte numeroşi,
până la 250 pe ambele fălci, la delfin), homodonți, de formă conică; aparatul respirator
comunică cu exteriorul printr-un singur orificiu nazal.

familia. Delphinidae: familia cu cele mai numeroase specii dintre - cetacee; au corpul
fusiform, înotătoarea dorsală triunghiulară, capul relativ mic, prelungit în formă de cioc, cu
un orificiu

nazal, transversal și în formă de semilună; dinții, de aceeaşi mărime, foarte numeroşi, conici,
pe ambele fălci; se hrănesc în special cu peşti, dar și cu cefalopode, crustacee, echino derme;
sunt răspândite în toate mările şi oceanele.

Exemple:

Delphinusdelphis (delfinul): ajunge până la 2,5 m lungime; se apropie de coastă mai ales vara;
trăieşte circa 30 ani, este întâlnit în Marea Neagră și Marea Mediterana; Tursiopstursiops
(delfinul cu bot gros): este răspândit din Oceanul înghețat de Nord până în Mediterana;
ajunge, mai rar, și în Marea Neagră; specie predominant bentofagă;

Orcinusorca (balena ucigaşă): ajunge până la 8-10 m lungime; este un carnivor feroce al
mărilor, atacand mai ales foci, delfini, păsări acvatice;
- familia. Phocoenidae: cetacee cu botul scurt, dinţiicomprimaţi lateral, cu vârfurile
crenelate: pe fiecare jumătate de falcă 20-28 dinți; au înotătoarea dorsală triunghiulară, uşor
scobită posterior; înălțimea cu mult mai mică decât lungimea bazei sale; trăiesc în toate
mările.

Exemple:

+Phocaenaphocaena (porcul de mare): se întâlneşte, în număr mare şi în Marea Neagră;

trăiește mai ales pe lângă coaste, în apropierea platourilor continentale marine:vara mai
numeros, către iarnă revine în sud.

- fam. Delphinapteridae: au talie mare, inotătoare pectorale largi cu degete scurte, dar
nu au inotătoare dorsala; trăiesc mai ales în mările arctice.

Exemple:
*Delphinapterusleucas (beluga): are culoare albă și fruntea bombată; Monodonmonoceros
(narvalul): ajunge până la 4-6 m lungime şi are dezvoltată o defensa (incisiv) alungită
orizontal, care poate ajunge până la 2 m lungime; este căutat pentru pielea și grăsimea lui;

Lama glama (lama) și Lama pacos (alpaca), formele domestice, sunt mult întrebuințate pentru
transportul poverilor, pentru lapte, carne, lână.— Suprafam. Elaphoidea: cupride copitate ce
calcă numai pe ultimafalangă a degetului, au caninii superiori dezvoltați, incisivii superiori
redușicomplet; coarnele, când există, sunt pline și de obicei ramificate; exemple:- moschide:
Moschus moschiferus: are caninii superiori transformați îndefense, iar caninii inferiori de
forma incisivilor; nu are coarne, iar punga de mosc este foarte dezvoltată; trăiește în India,
Tibet și estul Siberiei;- cervide: rumegătoare zvelte, de talie mare sau mijlocie, avândcoarne
ramificate; coarnele sunt pline și caduce, schimbându-se în fiecare an;Capreolus capreolus
(căprioara), Alces alces (elanul), Rangifer tarandus(renul); Dama dama (cerbul lopătar);
Cervus elaphus (cerbul)

Suprafam. Tauroidea: rumegătoare la care, de regulă, caninii șiincisivii superiori lipsesc;

coarnele, formate dintr-o axă osoasă acoperităde o teacă cornoasă, sunt, de obicei persistente
și au creșterecontinuă; stomacul este împărțit în patru compartimente; cuprindetrei familii:-
fam. Antilocapridae: Antilocapra americana (antilopa), are coarneramificate, caduce anual, ca
la cervide; trăiește în America de Nord, înregiuni muntoase; fam. Bovidae: rumegătoare cu
coarne necăzătoare,prezente, de obicei, la ambele sexe; după forma și orientarea coarnelor,
sedisting doua grupe: tipul taurin (cu coarnele îndreptate lateral) și tipul ovin(cu coarnele
îndrptate în sus și înclinate pe spate).Exemple:Bos primigenius (bourul), din care se admite
că a derivat Bos tarurus (boul); Bosindicus (zebul din India); Phoëphagus grunniens (iacul
din Tibet), considerat, de uniiautori, drept subgen al genului Bos; Bison bonasus (zimbrul din
Europa); Bison bison(bizonul american); Bubalus bubalis (bivolul indian); Bubalus cafer
(bivolul african);Ovis musimon (muflonul european); Ovis orientalis (muflonul asiatic);
0visammon (argalul din Tibet); Capra hircus (capra domestică); Capra aegragus
(caprasălbatică), întâlnită în Caucaz; Capra ibex (ibexul din Rupicapra rupicapra
(capraneagră); Gazella dorcas, întâlnită în Africa;- fam. Giraffidae: se caracterizează prin
alungirea picioarelor și agâtului, grebăn mult mai înalt decât regiunea posterioară, copite
scurte șiaproape perpendiculare pe substrat; au o pereche de coarne scurte,acoperite cu piele
păroasă; trăiesc în Africa. Exemple:Giraffa camelopardalis (girafa); Okapia johnstoni Ord.
Perissodactyla (imparicopitate): mamifere copitate
unguligrade sau digitigrade, cu degetul mijlociu mai dezvoltat,

terminat cu copită; se împart în trei familii: Equidae, Tapiridae,

Rhinocerotidae.

- fam. Equidae (cuprinde caii, măgarii și zebrele); se

caracterizează prin picioare alungite și terminate cu un singur

deget, celelalte fiind atrofiate.

Exemple:

Equus caballus (calul domestic), are numeroase rase; Equus asinus (măgar);

Hippotigris zebra (zebra).

- fam. Tapiridae: cuprinde animale greoaie, cu capul

terminat cu o trompă scurtă, coada scurtă, picioarele anterioare

cu patru degete, cele posterioare cu trei degete, părul foarte scurt;

au dimensiuni foarte mari (1,80-3 m lungime) și greutate de până

la 1.000 kg; au carnea comestibilă.

Exemple:

Tapirus indicus: ajunge până la 2,5 m lungime și 1.500 kg greutate;

răspândit în regiunile mlăștinoase din Malacca, Sumatra, Borneo;

ôTapirus

terrestris, trăiește în America de Sud.

- fam. Rhinocerotidae: animale greoaie, erbivore, cu pielea

groasă, lipsită de păr, sau cu peri puțini; au pe nas una-două

coarne de dimensiuni variabile. Au membre scurte și groase,

terminate cu trei degete distincte, tegumentul cu zone îngroșate

foarte mult și separate între ele prin pliuri tegumentare moi.

Exemple:

Rhinoceros unicornis (rinocerul indian cu un corn);

Diceros bicornis, depășește 1500 kg greutate; trăiește în Africa;

Ceratorhinus simum, rinocer bicorn, întâlnit în părțile sudice ale Africii, ajunge până la 5m
lungime și un corn poate depăși 1 m lungime.

Ord. Primates: cuprinde mamifere euteriene, pentadactile, plantigrade, având degetul mare
opozabil; în general, au o pereche de mamele pectorale, orbite frontale, iar dentiția bunodontă;
craniul este foarte voluminos, comparativ cu dimensiunea și greutatea generală a corpului, iar
la

nivelul encefalului se constată o dezvoltare deosebită a neopaliului, cu numeroase

circumvoluțiuni; primatele sunt grupate în trei subordine: lemurieni, tarsioidee și
antropoidee.Subordinul Lemuroidea: animale arboricole, nocturne, cu ochii pepărțile
laterale ale capului, coadă lungă și stufoasă, și degete terminatecu unghii și gheare; trăiesc
în Africa ecuatorială și Asia de S-E. Exemple

Lemur catta, Lemur variegata: arboricole, de dimensiuni medii sau mici, cu coada foarte
lungă, acoperită cu păr lung, bot proeminent și alungit

lndri indri, Propithecus verreauxi: cei mai mari lemurieni (ating până la 90 cmlungime), cu
botul scurt, coada de dimensiuni variabile, toracele turtit dorso-ventralși membrele
posterioare mai alungite; Daubentonia madagascariensis: are dimensiunile unei pisici, viață
nocturnă șiincisivii exagerat de dezvoltați, ca la rozătoare, separați printr-o bară destul de
largăde ceilalți dinți, puțin dezvoltați;

• Subordinul Tarsioidea: cuprinde primate arboricole, nocturne, dedimensiunea unor

șobolani, cu păr pe față și ochii foarte mari așezați în față;au picioarele posterioare foarte
alungite, datorită alungirii tarsului, degetelelățite la vârf și terminate cu ventuze; au coadă
lungă neprehensilă, cu unsmoc de păr la capăt. Exemple:Tarsium spectrum: are agilitatea de
a sări de pe o creangă pe alta, fiind un excelentagățător; trăiește în insulele Celebes.

• Subordinul Anthropoidea (Simioidea): cuprinde primatele cele maievoluate, cu

encefalul foarte dezvoltat, capul distinct separat de corpprintrun gât; plantigrade, de regulă cu
unghii plate sau carenate, ochiifrontali, fața lipsită de peri, cu o singură pereche de mamele
situatepectoral; de obicei nasc un singur pui; cuprinde două suprafamilii:Suprafam.
Platyrrhina: cuprinde maimuțe inferioare cu septul internazalfoarte lat (nasul turtit, lățit, cu
nările laterale), cu 36 dinți.

ôHapalejacchus, saguinul sau maimuța uistiti, trăiește în Brazilia; ôAlouattaseniculus,

maimuța urlătoare; urlătorii duc o viață socială, au sac de rezonanță cuajutorul căruia pot
scoate sunete puternice;• Suprafam. Catarrhina: maimuțe superioare, cu nările multapropiate,
septumul nazal fiind mult îngustat și deschiderea nărilor îndreptată înainte; grup heterogen,
cu specii agățătoare și speciiadaptate la viața terestră. Reprezentați:• fam. Cercopithecidae:
maimuțe cu coadă arboricole și terestre,patrupede, plantigrade; au calozități fesiere,
membrele anterioare mai lungidecât cele posterioare, coada lungă, subțire, uneori poate lipsi.
Trăiesc înAfrica, China, Japonia și Indonezia. Exemple:Cercopithecus diana (cercopitecul):
are fața asemănătoare cu a omului și coada lungă;trăiește în gupuri restrânse, alcătuite din
mai multe familii; Macacus rhesus (macacul); specie terestră, cu coada scurtă; Papio
cynocephalus (babuinul): are botul mult alungit,cu nările terminale; trăiește În Africa
tropicală, în regiuni stâncoase

Mandrillus sphinx: are cap voluminos, fața alungită cu obraji adânc cutați, coadarudimentară;
trăiește în pădurile din Congo; fam. Hylobatidae: maimuțe arboricole foarte specializate,
capabile de balansuri șisalturi între arbori, de câțiva metri; pot avea și poziție bipedă pe
sol.Exemplu:HyIobates Iar (gibonul): gibonii sunt monogami, de lungă durată, își cresc puii
pânăla maturitate sexuală, într-o familie destul de numeroasă; ating pubertatea la 8-10 ani.-
fam. Pongidae (Anthropomorphidae): maimuțe asemănătoare omului,arboricole și terestre, de
dimensiuni mari, lipsite de calozități fesiere. Exemple:Pongo pygmeus (urangutan): ajunge
până la 1,5 m înălțime; trăiește aproape exclusivîn arbori, pe sol, merge cu toate cele patru
membre; Pan troglodytes (cimpanzeu): ajunge până la 1,70 m înălțime și 50-70 kg
greutate;merge mult pe sol, fiind mai puțin arboricol; trăiește în familii numeroase,
ducândviață socială, gupați în circa
25 de indivizi; au mișcări de mimică foarte dezvoltate șiscot sunete diverse; trăiesc aproape
40 ani;

Gorilla gorilla (gorila): cea mai mare și mai puternică maimuță, ajungând până la 2m
înălțime și 250 kg greutate; are corp masiv, musculos, urechile mici; trăieșteexclusiv în
pădurile ecuatoriale din Africa Centrală (Nigeria, Camerun, Congo);merge patruped;
masculii își fac cuib pe sol, puii și femelele în arbor, masculii pot fi periculoși pentru om

VP 1

SUB I: CARACTERIZAREA PROCARIOTELOR

SI EUCARIOTELOR IN MOD COMPARATIV

PROCARIOTE:

• Peretele celular prezent, cu structura rigida, alcatuit din substante uzuale

lipozaharide si lipoproteine
• Membrana celulara lipsita de plasticitate (are rol de bariera pentru particulele
macromoleculare)
• Citoplasma are aspect de gel, fara curenti citoplasmatici
 • Nucleul nu are o forma caracteristica, nu are membrane nucleara
• Materialul genetic este reprezentat de o molecula mica de A.N.D (nelegata cu
histone)
• Fotosinteza si respiratia au loc la suprafata membrane celulare  Sexualitatea este
rara.

EUCARIOTE:

• Peretele celular prezent sau absent (la animale); este alcatuit din chitina (la fungi)
sau celuloza (algele verzi si plantele superioare)
• Membrana celulara plastica, permite trecerea bidirectionala a unor particule mari
(endo+exocitoza)
• Citoplasma din starea de gel trece in stare de solutie si invers; prezinta curenti
citoplasmatici
• Nucleul este tipic cu nucleu/nucleoli, membrana nucleara dubla si pori
• Materialul genetic este reprezentat de numeroase molecule de A.N.D (legata de
histone)
• Fotosinteza si respiratia au loc la nivelul unor structuri specializate (cloroplaste si
mitocondrii)
• Sexualitatea este frecventa.

SUB II: REGNURILE LUMII VII

(CARACTERIZARE SI ENUMERARE)

Regnurile lumii vii sunt: MONERA, PROTISTA, ANIMALIA, PLANTAE, FUNGI.

Regnul MONERA:

 Procariote unicelulare, izolate sau colonial

 Nutritia este absorbtiva, metabolismul este fotosintetic sau chimiosintetic
 Reproducerea se realizeaza prin diviziune asexuata, mai rar prin inmugurire, rar se
intalnesc fenomene de sexualitate  Sunt immobile sau mobile (cu ajutorul unor
flageli simplii)  Include ALGELE VERZI-ALBASTRE si BACTERIILE.

Regnul PROTISTA:

 Eucariote unicelulare, izolate sau colonial

 Nutritia se relizeaza prin absorbtie, ingestie, fotosinteza sau combinatii ale acestora
  Reproducerea este asexuata sau sexuata
 Sunt imobile sau mobile, prin organite de miscare (flageli, cili si pseudopode)
 Include PROTOFITELE si PROTOZOARELE.

Regnul PLANTAE:

 Eucariote multicelulare, cu peretele cellular celulozic, frecvente vacuole in citoplasma

si pigmenti fotosintetici in plastide
 Nutritia are loc consecutive fotosintezei
 Sunt immobile
 Reproducerea este sexuata cu cicluri de generatii alternative, haploide si diploid
 Include METAFITELE.

Regnul FUNGI:

 Eucariote multinucleare, cu nuclei dispersati intr-un sincitiu micelial, acoperit de un

perete cellular, adesea septat
 Nu prezinta plastid si pigmenti fotosintetici
 Nutritie de tip absorbtiv
 Sunt immobile
 Prezinta cicluri reproductive, incluzand procese sexuate si asexuate  Include
CIUPERCILE.

Regnul ANIMALIA:

 Eucariote pluricelulare, fara perete celulare, fara plastide si fara pigmenti fotosintetici
 Nutritia se realizeaza prin ingestie (rar absorbtie), cu digestie intr-o cavitate digestiva
interna
 Prezinta mobilitate datorita unor fibre contractile  Reproducerea este sexuata 
Include METAZOARELE.

SUB III: ENUMERATI PRINCIPIILE UNITATII

TAXONOMICE UTILIZATE IN PREZENT; DEFINITIA SPECIEI
  Nomenclatura binomial a fost introdusa de Charles Linee in 1758. In acest sistem
fiecare specie prezinta un nume dublu latin sau latinizat: primul termen denumeste
genul si se scrie cu majuscula, iar al doilea termen defineste specia.
 Numele de gen corespunde unui grup de specii strans inrudite. Numele de specie
apartine unei singure specii dintr-un gen.
 Regulile pentru denumirea stiintifica a animalelor, stipulate in “Code of Zoological
Nomenclature” impun ca unei specii sa-I fie atribuit un singur nume stiintific si
reciproca; doua specii nu pot avea acelasi nume.
 In clasificarea actuala a animalelor exista 7 unitati taxonomice cu valoare si
semnificatie diferite, dispuse intr-o anumita ierarhie: REGN, INCRENGATURA,
CLASA, ORDIN, FAMILIE, GEN, SPECIE.
 Sistematica nu este o stiinta static, ea evoluand in functie de descoperirile efectuate.
Numarul de specii de animale, plante si microorganisme descrise, continua sa
creasca, astfel incat se impune din timp revizuirea categoriilor taxonomice de catre
specialist.
 DEFINITIA SPECIEI:
Specia este singura categorie definite in termeni precisi: o populatie sau grupe de
populatii naturale care se pot incrucisa intre ele si sunt izolate reproductiv de alte
populatii asemanatoare. Toti indivizii specie sunt derivati dintr-un stramos comun, se
pot reproduce intre ei si dau nastere la urmasi asemanatori parintilor.

SUB IV: ORGANIZAREA SI MORFOLOGIA PROTOZOARELOR

MORFOLOGIE:

o Protozoarele sunt organisme unicelulare eucariote, cu nucleu si protoplasma,

continand organite si incluziuni citoplasmatice. Un protozoar este reprezentat de o
celula, alcatuita dintr-o membrane subtire, citoplasma, unul sau mai multi nuclei si
component plasmatice si paraplasmatice.
o Membrana celulara este formata din cateva straturi de macromolecule superficiale,
orientate perpendicular pe suprafata celulei. La unele ciliate, membrane poate fi
groasa si rigida, iar la unele protozoare parasite este incretita. La unele protozoare
celula prezinta si o alta membrana, un veritabil schelet, formand un invelis chitinos,
calcaros, silicos sau gelatinos, care inconjoara si protejeaza celula.
o Citoplasma e transparenta cu o consistenta fluida si gelatinoasa. Este diferentiata in
ectoplasma hialina, dispusa la periferie si endoplasma granulara dispusa central. Este
inconjurata de o membrane foarte subtire, plasmalema, captusita la interior de alte
straturi membranale, ansamblul constituind o pelicula, uneori dublata de microtubule
subpeliculari. Microtubulii au rol in locomotive si la formarea exoscheletului. In
citoplasma se gasesc organite celulare si incluziuni. o ORGANITELE:
 Organitele pot fi membranare:

- mitocondrii: rol in producerea energiei

- aparatul Golgi: rol in stocarea, repartizarea si transformarea substantelor
- reticulul endoplasmatic: functioneaza ca citoschelet si asigura sinteza si
circulatia intracelulara, prezinta ribozomi bogati in A.R.N cu rol in sinteza
proteinelor
- centrozomul: rol in diviziunea celulara in mitoza
- vacuole pulsatile: rol excretor si osmoreglator
- corpi bazali: kintosom, blefaroplasti anexati la un organit locomotor
- cili: aspectul unor mici flageli, in numar mare, fiecare are anexat cate un
kinetosom
- flageli: au o teaca externa si o axonema central constituita din: 2 micotubuli
centrali si 9 dublete periferice
- pseudopode: expansiuni citoplasmatice temporare.
o INCLUZIUNILE:
Sunt reprezentate de vacuole digestive care ajuta la digestive si vacuole
paraplasmatice care contin substante de rezerva sau produsi de reactie. Nucleul este
de tip eucariot, unic sau multiplu, sferic sau eliptic, alcatuit din membrane nucleara cu
pori, citoplasma nucleara, filamente de cromatina. La interior prezinta: fie un
endozom sau cariozom (A.R.N), fie unul sau mai multi nucleoli adevarati care dispar
in timpul mitozei. La ciliate exista 2 nuclei: un macronucleu poliploid cu rol trofic si
un micronucleu cu rol in mitoza.

BIOLOGIE:

o Protectia protozoarelor e asigurata de ectoplasma care are loc de citoschelet. o

Nutritia se relizeaza in 3 moduri:
- Prin transport active al substantelor din mediu cu traversarea peretelui cellular
- Prin fagocitoza consta in ingestia de particule solide
- Prin pinocitoza: ingestia picaturilor lichide minuscule o Nutritia la
protozoare poate fi autotrofa (sintetizeaza singura substante organice de care
au nevoie din apa si saruri minerale in prezenta luminii), heterotrofa; fagotrofa
(hrana e inglobata prin fagocitoza, cu ajutorul unor organite specific sau a unei
guri differentiate- CITOSOM), osmotrofa (nutrimentele sunt absorbite prin
osmoza), mixotrof (la lumina hranirea e autotrofa, iar la intuneric e
heterotrofa).
 o Respiaratia se realizeaza pe toata suprafata celulei prin intermediul vacuolei
contractile.
o Excretia se efectueaza prin difuzie simpla prin membrane celulara sau cu ajutorul
vacuolelor contractile.

o Locomotia este realizata prin organite locomotorii (pseudopode- expansiuni

citoplasmatice cu forma lobara sau reticulara; flageli- filament lungi, mobile, situate
in partea anterioara a corpului; cili vibratili- filament mobile, fine, dispuse pe tot
corpul; membrane ondulate- contopirea mai multor cili).

o Reproducerea poate fi sexuata sau asexuata. Reproducerea asexuata se realizeaza

prin: bipartitie simpla, inmugurire interna, schizogonie. Reproducerea sexuata se
realizeaza prin gametogonie si conjugare.

o Protozoarele prezinta si forme de rezistenta care le asigura diseminarea si le

protejeaza fata de uscaciune. Ele au 2 forme de rezistenta: chisturi (protozoarul
produce o membrana groasa care il protejeaza in totalitate, rezista pana la 38 de
ani) si spori (se formeaza in interiorul protozoarului, pot insoti o multiplicare
asexuata).

SUB V: ENUMERATI PRINCIPALELE

SUBINCRENGATURI ALE PROTOZOARELOR
(SCURTA CARACTERIZARE)

Potozoarele sunt sistematizate in 5 subincrengaturi.

1. SUBINCRENGATURA SARCOMASTIGOPHORA:
Cuprinde protozoare cu flageli si/sau pseudopode.

2. SUBINCRENGATURA APICOMPLEXA:
Cuprinde protozoare parazite in celule sau diverse organe, atat la nevertebrate cat si
la vertebrate. Structura corpului este simplificata, neavand organite de miscare.
Nutritia se realizeaza prin absorbtie.

3. SUBINCRENGATURA MIXOZOA:
Un grup restrains de protozoare cu spori pluricelulari, de dimensiuni variate, cu 2
capsule polare si sporoplasma. Sunt parasite la vertebrate cu sange rece (pesti, reptile).

4. SUBINCRENGATURA MICROSPORA:
 Protozoare de talie mica, unicelulare, caracterizate prin producerea de spori
unicelulari, ce contin sporoplasma, unis au binucleata, un sac polar, un filament
tubular si o vacuola posterioara. Sunt paraziti intracelulari la artropode dar si la pesti.

5. SUBINCRENGATURA CILIATA:
Protozoarele cu structura cea mai complexa si divers specializata, cu dimensiuni
variabile si cili vibratili care se misca ritmic, coordonat. Ciliatele prezinta o cuticula
intrerupta in dreptul citostomului, care este situate in fundul unui peristom; citostomul
este inconjurat adesea de o frana adorala cu dispozitie helicoidala. Au 2 nuclei: un
micronucleu (mic, dens, diploid, cu rol in reproducere) si un macronucleu (voluminos,
granulos, poliploid, responsabil de viata vegetativa).

Majoritatea traiesc libere in natura in general in ape dulci, iar unele traiesc in simbioza
prestomacelor rumegatoarelor sau in intestinal gros la ecvine. Cateva specii sunt parasite.
SUB VI: CARACTERIZAREA GENERALA A METAZOARELOR

Metazoarele sunt animalele cu corpul format din numeroase cellule grupate in tesuturi
si sisteme.

Metazoarele sunt organisme pluricelulare, mobile, heterotrofe, care se dezvolta

in embrioni. Prezinta o diversitate enorma, cuprinzand peste 40 de filumuri. In
ciuda acestei diversitati si complexitati, metazoarele prezinta modele structural si
functionale asemanatoare, toate avand aceleasi problem pentru a-si asigura
existent; procurarea hranei si a oxigenului, mentinerea balantei hidrice in corp,
indepartarea deseurilor de metabolism si perpetuarea speciei.

Corpul metazoarelor este format din 3 categorii de elemente structurale diferite:

CELULELE CORPULUI, SUBSTANTA INTERCELULARA, LICHIDELE
CORPULUI.

Celulele corpului: differentiate in tesuturi si organe specializate pentru functii

specifice.

Substanta intercelulara: materialul ce leaga celulele intre ele, asigura stabilitate

mecanica, protectie, depozitare de substante de rezerva si schimburi de
substanta. Este responsabil de soliditatea tesuturilor si constituie un suport pentru celule.
Exista 2 tipuri: material intercellular structurat (contine collagen si formeaza partea
majora a fibrelor ce intra in constitutia pielii, cartilajelor, oaselor, tendoanelor si elastin
ace da elasticitate organelor) si material intercellular amorf (format din lanturi lungi
polimerice de nucopolizaharide).

Lichidele corpului reprezentate de: lichide din cavitatea generala si hemolimfa, la

vertebrate; sangele, lichidele intercelulare si limfa, la vertebrate.

SUB VIII: SPONGIERI: ORGANIZARE,

BIOLOGIE, IMPORTANTA IN NATURA
 Unii spongieri au structura radiara, dar multi au forme neregulate.

Peretele corpului este format din 2 foite: dermica (ectoderm) si gastrica (endoderm),
separate de o mezoglee gelatinoasa. Este perforat de numeroase canale care asigura o relativa
permeabilitate intre cavitatea centrala si mediul extern. Prezinta un “schelet intern”
reprezentat de spiculi calcarosi sau silicosi.

Dpdv structural se descriu 3 tipuri fundamentale de organizare:

- tipul ASCON: cel mai simplu cu perete subtire si strabatuti de pori inhalanti
- tipul SYCON: peretele corpului e mai gros si strabatut de diverticule ciliate si
canale inhalante
- tipul LEUCON: peretele e foarte gros strabatut de canale inhalante si exhalante

BIOLOGIE:

- hranirea: microfaga, capturarea hranei realizandu-se prin filtrarea apei

- respiratia: are loc prin simpla difuzie intre fiecare celula si apa
- excretia si osmoreglarea: produsul de excretie este amoniacul, iese din corp
odata cu apa
- reproducerea: asexuata (prin inmugurire) si sexuata (sunt hermafroditi dar nu
exista autofecundatie, elementele mascule dezvoltandu-se inaintea celor female).

IMPORTANTA:

Constituie adevarata filtre ale marilor, rol ecologic important; unele specii traiesc in
simbioza, in corpul lor traind unele crustacee, viermi sau moluste;
SUB VIII: TRIPLOBLASTICE ACELOMATE:
CARACTERIZARE GENERALA A
INCRENGATURII

PLATHELMINTHES SI SISTEMATICA (ENUMERAREA

CLASELOR CU DEFINIREA CARACTERISTICILOR)

INCRENGATURA PLATHELMINTHES:

 Reprezinta primul grup dpdv sistematic, dintre metazoarele incluse in divizunea

TRIPLOBLASTICA, subdiviziunea ACELOMATA, ramura PROTOSTOMIENI.

CARACTERE GENERALE:
  Sunt primele animale la care apare simetria bilaterala ca simetrie primara atat la
larve cat si la adulti.
 Plathelmintii au corpul turtit dorso-ventral, moale, vermiform, forma de frunza.
Apare simetria bilaterala, se diferentiaza capatul anterior de cel posterior precum si o
fata ventrala si una dorsala. La extremitatea anterioara: organe de simt, organe de
fixare.
 Tegumentul: o teaca musculo-cutanata cu epiteliu ciliat la formele libere sau cuticula
cu spini.
 Musculature: 2 straturi: externe-circulare si interne-longitudinale.
 Cavitatea corpului plina cu tesut conjunctiv (parenchim) in ochiurile caruia se
gaseste hemolimfa.
 Sistemul nervos: 2 ganglioni cerebroizi; 3 perechi de cordoane nervoase
longitudinale legate prin comisuri si un inel periesofagian.
 Organe de simt: slab dezvoltate la formele parasite; celule tactile chemoreceptori. La
formele libere- ochi simplii, organe chemoolfactive; perisori tactili si statocisti.
 Aparatul digestiv: pentru prima data in seria animala, incomplete, avand un singur
orificiu buco-anal, ramurile numite cecumuri intestinale; lipseste la cetode.
 Nu au apparat circulator si respirator, respiratia fiind cutanata aeroba la formele
libere si anaeroba la formele parazite.
 Aparatul excretor: pentru prima data de tip protonefridian; un system de canale si
canaliculi avand libera celula vibratila.
 Aparatul reproducator: foarte dezvoltat si bine reprezentat mai ales la formele
parazite alcatuit din gonade si gonoducte.
 Cicluri biologice: complexe; exista stadia larvale, schimb de gazde, schimb de
generatii, fenomene de neotenie, fenomene de poliembrionie.
La speciile libere exista si inmultire asexuata.

SISTEMATICA:

1. CLASA TURBELARIA:

- Include platelminti liberi, avand cili pe tot corpul, au dimensiuni mici, corp foliaceu,
deplasare prin vartejuri, apar pentru prima data ganglionii cerebroizi, animale
carnivore cu animale mici sau cu materie organica in descompunere.
- Digestia: extracelulara si intracelulara, caracter de inferioritate.

- Reproducerea: asexuata prin sciziparitate, legata de capacitatea de regenerare,

fiecare parte regenerand partea lipsa.
 - La turbelarii apar pentru prima data in seria animala ganglionii cerebroizi legati
printr-o comisura nervoasa de la care pornesc cordoane longitudinale. Organelle de
simt prin fosete olfactive, ochi simplii, statochisti, celule sensitive.
- Importanta: specii libere, marine, bentonice, euriterme, pelagice, specii de apa dulce,
terestre; unele traiesc sub zapada sau in paduri tropicale.

2. CLASA TREMATODA:
- Cuprinde plathelminti cu corpul nesegmentat, specii exclusive parazite.

- Tub digestiv: cu orificiu buco-anal, cecumuri cu 1-2 teanuri. De regula prezinta 2

ventuze: anterioara si ventrala.
- Reproducere: forma complexa, schimb de gaze: definitive si intermediara. Trecerea
prin diferite stadia larvare: ou, miriacidium, sporocist, redie, cercar, metacercar.
- Importanta: majoritatea parazite; 2 grupe majore: monogee
(ectoparazite mai ales la pesti cu ciclu de dezvoltare simplu) si dipneele (majoritatea
endoparazite, 2-3 gazde, alternanta de generatii.

2. CLASA CESTODA:
- Plathelminti cu corpul plat si segmentat, aspect de panglica si dimensiuni de la
cativa mm la 12-15m. Corpul: scolex (regiunea anterioara, organe pentru fixare), gat
(zona prolifera), strobili (alcatuit din proglote). Nu prezinta tub digestive si nici
gura. Hranirea se realizeaza prin absorbtie activa sau pasiva.
- Reproducere: are loc trecerea prin forme larvare: chistice si achistice. Contaminarea
gazdelor: prin consumul direct al gazdelor intermediare sau a organelor parazite.
- Importanta: forme parazite; 2 categorii mari de bolo: cestodoze imaginale (produse
de formele adulte) si metacestodoze (produse de formele larvare).

SUB IX: CELENTERATE: CARACTERE GENERALE, MORFOLOGIE EXTERNA

SI INTERNA, SISTEMATICA.

CARACTERE GENERALE:

Corpul e format din 2 straturi ectoderm si endoderm intre care se gaseste mesoglea. Prezinta
orificiu buco-anal. Sunt animale exclusive acvatice, in general marine, majoritatea fixate.

Reproducerea: asexuata prin inmugurire si sexuata sunt in general hermaphrodite.

SISTEMATICA: cuprinde 2 increngaturi:

  Increngatura CNIDARIA: coelenterate prevazute cu cnidoblaste; 3 clase:
- clasa HYDROZOA- hidrele
- clasa SCYPHOZOA- meduzele
- clasa ANTHOZOA- coralii  increngatura ACNIDARIA:
- clasa CTENOPHORA- coelenterate mari

SUB X: TRIPLOBLASTICE
PSEUDOCELOMATE: INCRENGATURA
NEMATHELMINTHES, CARACTERE GENERALE SI SISTEMATICA

INCRENGATURA NEMATHELMINTHES:

• Incadreaza metazoare triploblastice, cu simetrie bilaterala, cu mezenchim redus ce

formeaza o cavitate viscerala a corpului fara pereti proprii, denumita schizocel sau
pseudocel.
• Ectodermul este o masa sincitiala si secreta o cuticula prevazuta cu spini, pori sau
placi.
• Dimensiunile corpului sunt variate de la cativa mm pana la cativa m.

• Tubul digestive prezinta 2 orificii buccal si anal si este prezent intestinal posterior de
origine ectoderma (apare pentru prima oara in seria animala).
• Aparatul respirator si circulator lipsesc, respiratia fiind cutanata.
Nemathelmintii paraziti au o viata aproape anaeroba.

• Aparatul excretor este de tip protonefridian. Sexele sunt separate fiind present
dimorfism sexual evident (mascul<female).

SISTEMATICA:

1. CLASA ROTATORIA:
Cuprinde nemathelminti microscopici, cu un apparat ciliar rotator si picior bifid,
posterior. Corpul e alungit, format din 3 regiuni (cap, trunchi, picior) acoperit de o
carapace cuticulara nesegmentata. Sunt specii dulcicole.
2. CLASA GASTROTRICHA:
Cuprinde un nr mic de specii, animale microscopice, au fata ventral turtita, solzoasa,
prevazuta cu cili. Sunt animale dulcicole si se intalnesc abundant in lacuri, balti si
nisipul ud.

3. CLASA KINORHYTRICHA:
Cuprinde nemathelminti de talie mica, acoperiti de o cuticula bine dezvoltata, fara
cili, impartita transversal in 13 inele. Sunt specii marine.

4. CLASA NEMATOPHORA:
Cuprinde nemathelminti cu corp lung, subtire, filiform, cilindric. Sunt specii
acvatice.

5. CLASA NEMATODA:
Cuprinde cele mai multe specii. Au corp cilindric, filiform, ascutit la ambele capete,
de dimensiuni variate. Sexele sunt separate cu un pronuntat dimorfism sexual. Sunt
specii marine, dulcicole si terestre (parazite).

6. CLASA ACANTOCEPHALA:
Helminti cu corp cilindric si o trompa cefalica retractila, prevazuta cu carlige. Sunt
specii parazite.
SUB XI:
HELMINTI ACELOMATI: CARACTERE
GENERALE, INCRENGATURA HELMIDA
(MORFOLOGIE, BIOLOGIE SI SISTEMATICA)

a. MORFOLOGIE EXTERNA: corpul alcatuit din 3 regiuni: regiunea cefalica

anterioara, regiunea trunchiului (corpul), regiunea areala.
b. MORFOLOGIE INTERNA SI BIOLOGIE:
Tegumentul: format dintr-un epiteliu unistratificat bogat in celule senzoriale si
glandulare. Celomul: plin de lichid, rol de schelet hydrostatic.

Sistemul nervos ganglionar format din: ganglioni cerebroizi, inel periesofagian,

lant ganglionar scalariform ventral.

Organele de simt reprezentate de celule tactile/senzoriale si

terminatii nervoase libere situate pe antene sau tentacule.

Aparatul digestiv: complet cu 2 orificii (buccal si anal)

Aparatul circulator: apare pentru prima data, ca un sistem inchis

de vase.

Respiratia prin branhii tegumentare.

Excretia realizata prin metanefridii.

Reproducerea sexuata fiind hermaphrodite.

c. SISTEMATICA:

1. CLASA POLYCHAETA:
Mai primitive si mai mare clasa de anelide; specii majoritar marine, bentonice
sau pelagice; corpul e bine diferentiat, organe de simt specializate; specii
rapitoare, avand mandibule chitinoase; sexe separate, fecundatie exterioara.

2. CLASA OLIGOCHAETA:
Majoritatea specii terestre, multe de apa dulce, mai rar marine; organisme
hermaphrodite.

3. CLASA HIRUDINEA:
Prezinta doua ventuze: una anterioara (bucala) si una posterioara; cap
parenchimos, musculature foarte puternica si bogata; multe lipitori sunt carnivore,
unele parazite temporar; reproducerea numai pec ale sexuata.
INCRENGATURA MOLLUSCA:
SUB XII:
CARACTERE MORFO-BIOLOGICE SI SISTEMATICA

a. ORGANELE EXTERNE SI INTERNE:

 Corpul e nesegmentat, prezinta 3 regiuni distincte: capul anterior (poarta
gura si organelle senzoriale), piciorul (e o masa musculara ventral pentru
locomotive), masa viscerala situata dorsal. Cochilia este o formatiune dura,
calcaroasa, ce prezinta 3 straturi: strat extern, mijlociu si intern. Celomul e
redus si restrains in jurul inimii si a organelor genitale.
 Organele de simt reprezentate de celule tactile si ochi.
 Sistemul nervos de tip ganglionar.
 Aparatul digestive e complet dezvoltat, tub digestive compartimentat: gura,
faringe, esofag, stomac, intestine, anus.
 Respiratia poate fi branhiala sau pulmonara.
 Aparatul circulator e deschis, alcatuit din inima si vase sangvine; inima
apare pentru prima data.
 Apparat excretor format din metanefridii.
 Apparat reproducator: sexe separate, putine hermaphrodite, prezinta gonade
pereche.
b. SISTEMATICA:
1. Subincrengatura AMPHINEURA:

- clasa POLYPLACOPHORA
- clasa MONOPLACOPHORA
- clasa APLACOPHORA 2. Subincrengatura CONCHIFERA:
- clasa GASTEROPODA
- clasa SCAPHOPODA
- clasa LAMELIBRANCHIATA - clasa CEPHALOPODA.

CLASA GASTEROPODA SI
LAMELIBRANCHIATA: MORFOLOGIE,
IMPORTANTA SI BIOLOGIE

CLASA GASTEROPODA:

 Morfologie si Biologie:
SUB XIII:
- Corpul e asimetric, protejat de o cochilie nedivizata, uneori redusa sau
absenta. Cochilia (dextra sau senestra) este conica, alcatuita din tub spiralat,
spire, apex, aperture, peristom. Capul bine dezvoltat, prezinta gura si organe
de simt. Piciorul este dezvoltat, musculos, cu aspect de talpa, pentru
deplasare prin tarare sau innot.
- Tegumentul este bogat in glande tegumentare.

- Sistemul nervos e alcatuit din ganglioni cerebroizi.

- Aparatul digestiv e alcatuit din gura, faringe, esofag, stomac si

hepatopancreas (cu celule calcaroase si digestive).
- Respiratia e branhiala si tegumentara.

- Aparatul circulator: format din inima si vase de sange.

- Excretia se face prin 2 nefridii.

- Reproducerea sexuata, au sexe separate sau sunt hermaphrodite.

 Importanta:
- Sunt erbivore sau pradatoare (consuma alte moluste sau nevertebrate), unele
sunt parazite. Constituie hrana pentru multe vertebrate, inclusive pentru om.
Unele sunt gazde intermediare pentru trematode parazite la animale.
 CLASA LAMELLIBRANCHIATA:

 Morfologie si Biologie:
- Cochilia impartita in 3 structuri: periostrocum, ostrocum, impostrocum.
Capul e regresat pana la disparitie. Mantaua captuseste interiorul valvelor si
e formata din 2 lobi. Tegumentul e alcatuit dintr-un epiteliu ciliat.
- Sistemul nervos este bilateral-simetric alcatuit din 3 perechi de ganglioni:
cerebroizi, viscerali si pediosi.
- Aparatul digestive e simplificat, lipsesc radula, faringele, mandibula si
glandele salivare.
- Respiratia e branhiala.

- Aparatul circulator format din inima cu un ventricul si 2 auricule.

- Excretia e realizata de 2 organe simetrice.

- Reproducerea e sexuata, fecundarea are loc in apa.

 Importanta:
- Sunt considerate adevarate filtre ale apelor. Constituie hrana pentru pesti,
pasari si unele mamifere.
- Bivalvele sunt exploatate pentru obtinerea sidefului si a perlelor natural si
ajuta la formarea unor roci biogene.

INCRENGATURA ARTHROPODA: MORFOLOGIE, BIOLOGIE,

IMPORTANTA

I. MORFOLOGIE:
o Unitati ale corpului: cap, torace, abdomen, adesea cefalotorace, postabdomen;
exoschelet: incrustat cu saruri minerale; chitin impiedica cresterea
artropodelor, aceasta fiind realizata prin naparlire; cuticula: rol de schelet
extern, servind la protectia corpului; scheletul extern e alcatuit din: o placa
dorsala, o placa ventral, 2 pleurite. Musculatura: muschi individualizati, striati,
inserati pe fata interna a exoscheletului.
o Sistemul nervos: de tip ganglionar. Organe de simt: bine dezvoltate, receptori
vizuali, tactili, gustative, olfactivi, pentru echilibru.
o Aparatul digestive de tip complet; tub digestive alcatuit din 3 segmente:
stomodeum (intestin anterior), anteron (intestin mediu) si proctodeum (intestin
posterior); prezente glandele salivare si hepatopancreasul.
o Aparatul respirator: lipseste la cele de talie mica, 3 tipuri de structuri: branhii,
trahei, plaman, trahei dilatate.
SUB XIV:
o Aparatul circulator: deschis, inima unicamerala prevazuta cu ostiole.
o Aparatul excretor: de 2 tipuri, alcatuit din nefridii modificate si tuburi
Malpighi.
o Aparatul reproducator: sexe separate, exceptie ciripedele, care sunt
hermaphrodite, la unele specii prezinta dimorfism sexual.
II. IMPORTANTA:
o Verigi in numeroase lanturi si retele trofice. Gazde intermediare pentru unele
specii parazite: transmit sau produc boli grave la plante si animale; unele
participa la formarea de sediment; unele constituie sursa de hrana pentru om.
CLASA ARACHNIDA: SISTEMATICA SI CARACTERIZARE

Cuprinde 3 ordine:

Ordinul SCORPIONES (scorpioni):

• Corp format din 3 segmente (prosomn, mezosomn, metasoma).

Abdomen segmentat, 2 regiuni preabdomen si postabdomen.
• Aparatul digestive adaptat la sugerea prazii si nu la inghitirea de bucati
mari. Animale vivipara, raspanditi in zone tropicale, galerii, pesteri.
Ordinul ARANEAE (paianjeni):

• Corp alcatuit din cefalotorace si abdomen (nesegmentat).

• Digestive extrabucala, realizata de saliva deversata in prada. Animale
ovipare, cu gonade perechi, raspandite in toate zonele, in mediu
terestru; putine sunt adaptate la mediul acvatic.
Ordinul ACARINA (arachnida):

• 4 perechi de picioare; pe tegument are peri simplii, tactili si

chemoreceptori. Aparatul digestive alcatuit din gura, faringe, esofag,
anus si glande salivare.
• Aparatul excretor de 3 tipuri posibile: glande coxale, tuburi excretoare,
proctodeum.
• Aparatul genital: sexe separate cu dimorfism sexual.
• Organe de simt: peri senzoriali, ochi.

CLASA CRUSTACEA:
SISTEMATICA SI SCURTA PREZENTARE
SUB XV:
2 grupe : ENTROMOSTRACEE si MALACOSTRACEE

ENTROMASTROCEE:

Crustacee inferioare, de talie mica cu torace si abdomen individualizate.

1) Subclasa CEPHALOCARIDA:
Crustacee marine.

2) Subclasa BRANCHIOPODA:
Crustacee acvatice.

3) Subclasa OSTRACODE:
Crustacee acvatice.

4) Subclasa MYSTACOCARIDA:
Crustacee cu corp alcatuit din 11 segmente si terminat cu o furca cu clesti.

5) Subclasa COPEPODA:
Crustacee cu dimensiuni mici.

6) Subclasa CIRRIPEDIA:
Crustacee marine, sedentare.

7) Subclasa BRANCHIURA:
Entromostracee adaptate la viata ectoparazita temporara pe diferite animale acvatice.
SUB 16:
MALACOSTRACEE:

Crustacee superioare, adesea de talie mare, cu cefalotorace si abdomen bine

individualizate; corp format din numar fix de segmente cefalice, 8 toracice si
6 abdominale.

1) Ordinul ISOPODA: crustacee marine, dulcicole si exceptional terestre,

libere sau parazite.

2) Ordinul AMPHIPODA: corp comprimat lateral.

3) Ordinal DECAPODA: crustacee la care chitin e puternic incrustata cu

calcar.

SUB XVII: CLASA INSECTA: SCURTA

CARACTERIZARE SI EXEMPLE HETEROMETABOLE

Caractere generale: artropode hexapode.

Corp format din 3 parti: (cap, torace, abdomen).

O pereche de antene (organe senzoriale).

Piese bucale, compuse dintr-o pereche de mandibule si una de maxile.

Respiratia: traheana.

Exemple: LIEBELULLA DEPRESA, CALOPTERYX VIRGO (CALUL POPII),

GRYLLUS CAMPESTRIS (GREIERUL NEGRU DE CAMP)

SUB XVIII: CLASA INSECTA: SCURTA

CARACTERIZARE SI EXEMPLE HOLOMETABOLE

Caractere generale: artropode hexapode.

SUB 17:
Corp format din 3 parti (cap, torace, abdomen).

O pereche de antene (organe senzoriale). Piese bucale, copuse dintr-o pereche de

mandibule si una de maxile. Respiratie traheana.

Exemple: FORMICA RUFA (FURNICA ROSIE DE PADURE), LASBUS

NIGER (FURNICA NEAGRA), APIS MELLIFERA (ALBINA), VESPA
VULGARIS (VIESPEA COMUNA).

SUB XIX: SUPRAINCRENGATURA

CHORDATA: CARACTERE GENERALE SI SISTEMATICA
CARACTERE GENERALE:

 Schelet intern: apare pt prima data in seria animala.

 Aparatul digestiv: stomacul: partea cea mai dilatata a tubului digestive; la partea
anterioara a intestinului se deschid glandele anexe: ficatul si pancreasul.
 Aparatul respirator: la cele inferioare-branhiile si la cele superioare-pulmonii.
 Aparatul excretor: de tip nefridian.
 Aparatul circulator: inchis, alcatuit din inima, vene si artere.
 Aparatul reproducator: sexuat si asexuat.
SISTEMATICA:

1) Increngatura UROCHORDATA:
Cordate primitive, exclusive marine, solitare sau colonial, sedentare sau pelagice.
Corp de forma cilindrica alungita sau scurta. Hermaphrodite cu fecundatie
incrucisata, ovipare.

2) Increngatura CEPHALOCORDATA:
Cordate relative mici. Corp pisciform, fara un cap individualizat.

Inima lipseste, functia ei fiind inlocuita prin contractia unor vase.

Sexe separate, 26 de perechi de gonade.

3) Increngatura VERTEBRATA:
Simetrie bilaterala; schelet cartilaginous sau osos, alcatuit din coloana vertebrala,
craniu si oasele membrelor. Corp diferentiat in 3 regiuni: cap, trunchi, member.
Schelet: extern (cu rol de protectie), intern (cu rol de sustinere si protectie).
Scheletul axial alcatuit din craniu, notochord, coloana vertebrala, coaste si stern.
Schelet appendicular: format din scheletul centurilor si scheletul distal.

VERIFICARE PE PERCURS II
SUB 18:
SUB XX: CARACTERIZARE GENERALA
(MORFO-BIOLOGICA) A INCRENGATURII VERTEBRATA

Simetrie bilaterala

Schelet cartilaginos sau osos, alcatuit din coloana vertebrala, craniu si oasele
membrelor

Corp diferentiat in 3 regiuni: cap, trunchi, membre

Schelet: extern (cu rol de protectie), intern (cu rol de sustinere si protectie)

Scheletul axial alcatuit din craniu, notochord, coloana vertebrala, coaste si stern

Scheletul apendicular format din scheletul centurilor si scheletul distal.

Tegumentul: alcatuit din piele si fanere.

Sistemul nervos: complex, alcatuit din encefal si maduva spinarii.

Encefalul cuprinde 5 vezicule: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal si

mielencefal.

Nervii dupa origine pot fi cranieni si rahidieni.

Ganglionii pot fi: senzitivi, motorii si vegetativi.

Organele de simt: receptori cutanati, organul liniei laterale, muguri gustativi, mucoasa
olfactiva, o pereche de ochi laterali, organ statoacustic.

Muschii: scheletici (troncali, apendiculari, brahiomerici, tegumentari, extrinseci ai

globilor ocular); nescheletici (muschii din peretii organelor interne, intrinseci ai globului
ocular, erector ai penelor si firului de par).

Aparatul digestiv: alcatuit din tub digestiv si glande anexe: cavitatea bucala-
faringe-esofag-stomac-intestin-anus.

Glandele anexe: intraparietale, extraparietale: ficatul si pancreasul secreta sucuri

digestive.

Aparatul respirator: alcatuit din branhii si pulmoni.

Aparatul circulator: inchis, format din inima, vase sangvine si vase limfatice.

Sistemul endocrin: reprezentat de glande cu secretie interna.

SUB 19:
Aparatul genital: sexe separate, dimorfism sexual alcatuit dintr-o pereche de gonade, o
pereche de gonoducte, glande anexe si organe de acuplare.

SUB XXI: CARACTERIZARE MORFO-

BIOLOGICA SI EXEMPLE DE PESTI
CARTILAGINOSI. SUPRACLASA PISCES, VERTEBRATE POIKILOTERME

 Capul: adaptat la mediul acvatic.

Tegumentul: epiderm (cu celule mucosae), derm (celule pigmentare). Dermul este
tesutul ce produce solzi placoizi la rechini si solzi cicloizi la crap.

 Scheletul (cartilaginos sau osos)

Format din scheletul capului; scheletul trunchiului-coloana vertebrala (50-60 vertebre);

scheletul centurilor- scapulara; scheletul pelvin; scheletul inotatoarelor- raze scheletice.

 Innotatoarele pot fi:

Neperechi (dorsala, anala, caudala); perechi (pectorale, anterioare si pelvine). Caudala

(formata din 2 lobi egali, lobi inegali, lobi sudati).

 Sistemul nervos:

S.N.C: (central), (encefal)

O masa nervoasa, mica, nedivizata, nu ocupa toata cutia craniala, lobii olfactivi,
tuberculi bigemeni. S.N.P:

Nervii ovarieni, ganglionii rahidieni.

 Organele de simt:

Linia laterala (percepre directia, presiunea, salinitatea, vibratiile apei).

Ochii (fara pleoape, cornea aplatizata, cristalinul sferic). Fosete olfactive

(comunica cu exteriorul prin narine, nu au rol in respiratie, necomunicand cu faringele).

 Aparatul digestiv:

Tub digestiv: gura, faringe, esofag, stomac. Intestinele se deschid prin porul anal, iar la
unii pesti prin cloaca. Glande anexe: ficat si pancreas.

Vezica innotatoare: dispune aparatul digestive: contine un amestec gazos (lipseste la

pestii cartilaginosi; la unele specii vezica e in legatura cu esofagul- pesti fizostomi).
 Aparatul respirator:
SUB 20:
Este reprezentat de branhii (4 perechi). Branhiile sunt formatiuni lamelare, puternic
vascularizate rezultate prin perforarea peretelui branhial; acestea sunt acoperite cu
opercule.

 Aparatul circulator:

Este inchis fiind alcatuit din: inima bicamerala (atriu si ventricul), 2 sisteme arterial si
venos. Sangele contine hemoglobina fixate de hematii eliptice si nucleate. Circulatia este
simpla, sangele trecand intr-un circuit o singura data prin inima.

 Aparatul excretor:

Alcatuit din: 2 rinichi si 2 uretere (canalele lui Wolff) care se deschid in exterior in
apropierea anusului si a orificiului genital in papilla ano-genito-urinara.

 Aparatul reproducator:

La pesti, sexele sunt separate. Gonadele sunt reprezentate de 2 ovare (femele- icre) si 2
testicule (masculi- lapti). Acestea comunica cu exteriorul prin oviduct respective
spermiducte. Fecundatie exterioara majoritatea fiind ovovipari, vivipari.

SISTEMATICA:

1. Clasa CHONDRICHTHYES:
Schelet cartilaginos, majoritatea in mari si oceane. Solzi placoizi ce formeaza un
exoschelet bine dezvoltat. Innotatoarele prevazute cu raze cartilaginoase sau elastic.
Innotatoarea caudala de obicei heterocerca. Ordinul SQUALIFORMES (rechini):
include pesti rapitori, foarte buni inotatori, corp fusiform, gura cu numerosi dinti ascutiti.

Ordinal RAJIFORMES: include pesti bentonici; corp turtit dorsoventral; greoi, fara
solzi, unii cu tepi; coada subtire in forma de bici; traiesc pe jos ingropati in nisip

2. Clasa OSTEICHTHYES.

SUB XXII: ROLUL SI IMPORTANTA PESTILOR. SISTEMUL PESTILOR OSOSI

Scheletul partial, total= osificat.

Branhiile acoperite de opercula osos. Vezica gazoasa sau plamanii. Fecundatia externa,
masculii lipsiti de organe de cuplare, icre mici.

(1) ACTINOPTERYGII:
Cuprinde majoritatea pestilor actuali cu scheletul partial sau total osificat. Corp acoperit
de solzi ctenoizi si cicloizi. Majoritatea au vezica innotatoare. Prezinta innotatoare
perechi cu lobi sustinuti de raze osoase. Fecundatie externa, icrele sunt bogate in vitelus
SUB 21:
nutritiv. Actinopterigienii se impart in 3 supraordine: chondrostei (schelet in mare parte
cartilaginos), holostei, teleostei (schelet complet osificat, coloana vertebrala cu vertebre
osificate); corp acoperit cu solzi subtiri, pesti ovipari cu fecundatie externa, cuprinde 9
ordine:

a) Ordinul CLUPEIFORMES:
Corp comprimat, acoperit de solzi cicloizi, innotatoarea codala homocercal (cei
doi lobi).

b) Ordinul CYPRINIFORMES:
Specii de apa dulce, corp cu solzi cicloizi sau mai rar o singura innotatoare
dorsala.

c) Ordinul ANGUILLIFORMES:
Cuprinde pestii marini bentonici cu corp cilindric serpeniform si foarte alungit.

d) Ordinul BELONIFORMES:
Pesti cu corp alungit aproape cilindric acoperit cu solzi cicloizi; innotatoarea
dorsala se insera posterior la acelasi nivel cu anala.

e) Ordinul SYGNATHIFORMES:
Pesti de talie mica, cu corp alungit foarte subtire si necomprimat acoperit cu
scuturi osoase.

f) Ordinul GADIFORMES:
Innotatoarea nu prezinta tepi, innotatoarea dorsala e impartita in 2-3 parti.

g) Ordinul PERCIFORMES:
Cuprinde pesti cu corpul acoperit de solzi ctenoizi rar cicloizi cu doua
innotatoare dorsale, prima formata din raze tepoase iar a doua din raze moi; foarte
bogat in specii.

h) Ordinul PLEURONECTIFORMES:
Cuprinde specii bentonice cu corpul asimetric comprimat in plan lateral sau
culcati pe o parte, ochii fiind situati pe partea indreptata spre lumina.

i) Ordinul ACIPENSERIFORMES:
Cuprinde sturionii, pesti care traiesc in marile fluvii si in marile din zonele
temperate; au schelet incomplete osificat avand un rest de coada dorsala, iar
vertebrele sunt slab conturate. Speciile marine migreaza in perioada de
reproducere in apele dulci pentru a depune icrele de la sturioni; se obtin icrele
negre.
SUB 22:
(2) Subclasa CROSSOPTERYGII:
Include 4 ordine disparate si un singur ordin cu reprezentanti actuali.

(3) Subclasa DIPNOI:

Incadreaza pestii cu respiratie dubla: branhiala si pulmonara.

Include 2 ordine cu reprezentanti actuali continand 3 genuri: lepidosiren, neoceratodus,

protopterus, raspanditi in apele calde.

ROLUL SI IMPORTANTA PESTILOR:

Sursa de proteina alimentara, continut ridicat de albumin si grasimi; icrele negre, rosii. Din
ficat se extrage uretera de peste bogata in vitaminele A, D, E. din vezica gazoasa a sturionilor se
extrage ihtiolul cici de peste util in industria farmaceutica, industria produselor zaharoase si
limpezirea vinurilor. Din pestii cu dimensiuni mici se obtine faina de peste.

IMPORTANTA SANITAR-VETERINARA A PESTILOR:

Gazde intermediare pentru helmintii paraziti, rezervor de bacterii, contin biotoxine; faina de
peste pastrata in conditii neigienice, se poate contamina cu diverse tulpini de salmonella sau alti
agenti infectiosi.
SUB XXIII: CARACTERIZARE MORFO-
BIOLOGICA A ANFIBIENILOR SI
SISTEMATICA (CA URMARE A ORDINELOR CU EXEMPLE DE SPECII)

a) CARACTERE GENERALE:
 Poikiloterme, adaptate la mediul acvatic cat si la nivelul terestru avand reproducere in
mediul acvatic.

 Corpul: cap, trunchi, member, coada.

- TRITURIFORM (TRITON)
Trunchi alungit, coada lunga si picioare scurte si egal dezvoltate. Exemplu:
SALAMANDRA.

- RANIFORM (BROASCA)
Trunchi scurt si latit, coada absenta, membrele posterioare mai lungi decat
cele anterioare.

- SERPENTIFORM (VIERME)
Corp alungit, cilindric, coada scurta fara membre.
 Tegumentul:
SUB 23:
- epiderm: contine glande mucosae ce mentin umiditatea pielii.
- derm: bogat in cromatofori, determina fenomenul de homocromie.

Pielea contine glande hedonice ce apar la mascul in perioada de reproducere pe piept

sau degete servind la aderarea animalului de partener, iar la alte specii glande serosae cu secretie
veninoasa, produsul lor continand diferiti alcaloizi care nu poate fi inoculat altor animale dar este
inflamator si vomitiv pentru cele ce il consuma.

 Scheletul: adaptat la locomotive terestra.

 Sistemul nervos: emisfere cerebrale, un inceput de scoarta cerebrala, cerebel slab

dezvoltat, zece perechi de nervi cranieni, un sistem nervos vegetative dezvoltat, epifiza
rudimentara la urodele, bine reprezentata la anure unde formeaza o vezicula situate in
spatele craniului imediat sub piele (organ pineal).

 Organe de simt: receptori tactili in tegument, linie laterala, muguri gustativi, mucoasa
olfactiva, ochi, organe auditive (ureche interna, ureche medie, timpan, fereastra ovala si
fereastra rotunda, trompa lui Eustachio si columela).

 Aparatul digestiv: gura larga cu dinti pe maxilla, pe palatine si pe mandibula. Limba,

organ prehensil lipicioasa, la unele specii lipseste; esofag scurt; glande anexe (ficatul si
pancreasul).

 Aparatul respirator:

Respiratia pulmonara- 2 pulmoni se deschid direct in laringe.

Respiratia branhiala characteristic stadiului larvar realizata de branhii exterior si branhii

interior.

 Aparatul excretor: adult, 2 rinichi, 2 uretere ce se deschid pe peretele dorsal al cloacei,

vezica urinara bilobata.

 Aparatul reproducator: sexe separate, dimorfism sexual cu fecundatie interna sau

externa.

b) SISTEMATICA:
1. Ordinul URODELA: Exemple: SALAMANDRA SALAMANDRA, TRITURUS
CRISTATUS.
SUB 24:
Cuprinde 350 de specii de amfibieni cu coada, corpul alungit cilindric, membre scurte
si egale, dinti mici pe ambele falci, nu au clavicular, urechea medie nu este dezvoltata.

2. Ordinal ANURA:
Cuprinde aproximativ 3400 de specii de amfibieni fara coada, broaste propriu-zise cu
corpul scurt si indesat, membrele inegale, cele posterioare fiind mai lungi adaptate pentru
sarit.

3. Ordinul GYMNOPHIONA:
Cuprinde 160 de specii de amfibieni serpentiformi lipsiti de membre; singurele specii
cu coaste adevarate; corpul este inelat datorita prezentei in tegument a unor solzi dermici
profunzi datorita musculaturii corpului si unor siruri transversal de glande mucosae.

SUB XXIV: CLASA REPTILIA. CARACTERIZARE MORFO-

BIOLOGICA
 CORPUL: acoperit cu o piele uscata si solzoasa, are forme variate, diferentiindu-se mai
multe tipuri morfologice.
- Tipul soparla: toate partile corpului distincte.
- Tipul sarpe: corp cilindric alungit lipsit de membre.
- Tipul broasca testoasa: corp turtit dorso-ventral, gat lung si mobil.
 TEGUMENT: impermeabil si foarte sarac in glande tegumentare.
- Epiderm: puternic cheratinizat cu rol de protectie formand solzi, scuturi si papile;
cresterea se realizeaza prin naparlire.
- Derm: bogat in cromatofori, diferentiaza placi osoase formand un schelet dermic
exterior.
 SCHELETUL:
- Craniul: aparitia boltei palatine si existent osului patrat permite deschiderea larga
a gurii in timpul inghitirii prazii.
- Coloana vertebrala: imparita in 5 regiuni: CERVICALA, TORACICA,
LOMBARA, SACRALA si CAUDALA. Coaste bine dezvoltate impreuna cu
sternul, formeaza cutia toracica (apare pentru prima data).

SUB XXV: SISTEMATICA REPTILELOR

(ENUMERARE A ORDINELOR,
CARACTERIZARE SI EXEMPLE DE SPECII)

4 ordine: CHELONIENI, SQUAMATA, CROCODILIA, RHYNCHOCEPHALIA.

SUB 25:
1) Ordinul CHELONIENI:
Include forme terestre si acvatice, de marime variata. Corp scurt si lat, acoperit de un
tesut format din placi osoase dermice (exoschelet). O parte din schelet (coloana
vertebrala cu exceptia vertebrelor cervicale si codale, impreuna cu coastele si centura
pelvina) e sudat de carapace. Sternul lipseste. Maxilare lipsite de dinti, acoperite de teci
cornoase taioase.

Exemple: TESTUDO GRAECA (broasca de uscat dobrogeana)

TESTUDO HERMANI (broasca testoasa de Oltenia)

TESTUDO ELEPHANTOPUS (broasca testoasa elefant)

2) Ordinul SQUAMATA:
Reptile variate ca aspect, corp acoperit cu solzi; female ovipare sau ovovipare; include
soparle si serpi.

Exemple: LACERTA VIRIDIS (gusterul)

LACERTA VIVIPARA (soparla de munte)

NATRIX NATRIX (sarpe de casa) VIPERA
BENUS (vipera).
3) Ordinul CROCODILIA:
Cele mai mari reptile actuale, corp fusiform, turtit dorso-ventral, coada cu creasta
dorsala de solzi cornosi, reptile acvatice, ochi mici adanciti in orbite protejati de 2
pleoape si o membrane mictitanta, dinti conici, plamani saculiformi, pereti mult cutati, de
tip alveolar, inima tetracamerala.

Pentru reproducere, femelele depun ouale (20-30) pe uscat.

Se hranesc cu pesti, moluste, pasari de balta, mamifere.

Exemple: CROCODYLUS NILOTICUS (crocodilul de Nil)

GAVIALIS GANGETICUS (gavialul)

SUB 26:
4) Ordinul RHYNCHOCEPHALIA:
Reptile primitive, coloana vertebrala formata din vertebre amficelice si notocordul
persistent ca la pesti. Formele tinere au dinti pe osul vomer; osul patrat e sudat de craniu.
Limba nu e protractila, au stern si coaste abdominale, plamani slab dezvoltati.

Exemple: SPHENODON PUNCTATUS.

SUB XXVI: CLASA AVES. CARACTERIZARE MORFO-BIOLOGICA

a) MORFOLOGIE EXTERNA:
Corp alcatuit din cap, gat, trunchi, coada si membre. Cap sferic la majoritatea pasarilor,
prelungit anterior cu un cioc de forme variate, adaptat la modul de hranire. Trunchi
primitive, fusiform la galiforme, dar poate fi comprimat lateral la ardeide sau turtit dorso-
ventral la anseriforme. Membrele anterioare transformate in aripi, cele posterioare
folosite pentru statiune bipeda, au o structura deosebita , terminate de obicei cu 4 degete,
dar sunt si cu 3 sau 2.

b) MORFOLOGIE INTERNA:
Tegument alcatuit din: epiderm, derm, hypoderm.

Scheletul a atins un inalt grad de specializare, atat prin structura cat

si in forma oaselor, fiind adaptat la locomotia prin zbor si mersul
biped. Oase pneumatice strabatute la interior de cavitati pline cu aer. Coloana
vertebrala diferentiata in 5 regiuni: cervicala, toracica, lombara, sacrala si
codala.

Stern bine dezvoltat prezinta o carena mediana. Musculatura bine dezvoltata,

mai ales la grupele musculare utilizate pentru zbor.

Sistemul nervos: encefalul prezinta emisfere cerebrale mai dezvoltate, bulbi

olfactivi, cerebelul bine dezvoltat, prezinta circumvolutiuni complexe
cerebeloase, pentru prima data in seria animala, miscari complexe ale pasarilor in
timpul zborului pe care le coordoneaza.

Organe de simt: tactili, gustative, olfactiv, stato-acustic, vizual.

Aparatul digestive: prezinta modificari determinate de modul de

hrana, natura hranei si adaptarea la zbor. Ciocul preia rolul dintilor,
in cavitatea bucala se deschid glandele mucosae si salivare. Esofagul prezinta gusa
cu rol de stocare si inmuiere a hranei. Stomacul diferentiat: stomac glandular si
stomac triturant. Intestin subtire scurt, prezinta cecumuri in cloaca. Intestinul gros
scurt rectiliniu, se deschide in cloaca. Dpdv al hranei pasarile pot fi carnivore,
rapitoare, vegetariene, granivore, nectarine, omnivore.
SUB 27:
Aparatul respirator: cai aeriene extrapulmonare, pulmonii cu 9 saci
aerieni.

Aparatul circulator: caracterizat prin existent cordului tetracameral

(2 atrii, 2 ventricule), apare pentru prima data in seria animala,
circulatie dubla si completa; atriul si ventricului stang contin sange arterial
(oxigenat), atriul si ventricului drept contin sange venos (neoxigenat).

Aparatul excretor: reprezentat de 2 rinichi, 2 uretere se deschid in

cloaca, pasarile nu au vezica urinara.

Aparatul reproducator: dimorfism sexual, fecundatie interna.

SUB XXVII: SISTEMATICA PASARILOR

(ENUMERARE A SUBCLASELOR SI
ORDINELOR CU CARACTERIZARE SI
EXEMPLE)

Se clasifica in 2 subclase: ACARENATE SI CARENATE.

Subclasa ACARENATE (pasari cu sternul lipsit de carena).

1. Ordinul RATITE:
Strutii, pasari primitive, specializate pentru locomotia terestra, populeaza
continentele emisferei nordice. Clavicule rudimentare, oase cu maduva, scheletul
aripilor redus, musculature puternica, gat lung, dimorfism sexual si pui nidifugi
(parasesc cuibul)

Exemple: STRUTHIO CAMELUS (strutul african)

RHEA AMERICANA (strutul american).

Subclasa CARENATE (stern bine dezvoltat)

1. Ordinul SPHENISCIFORMES (pinguini):
Pasari marine nezburatoare, aripi scurte, inguste si curbate, transformate in lopeti
pentru innot.

Exemple: APTENDYTES PATAGONICA (pinguinul regal)

2. Ordinul GALLIFORMES:
SUB 28:
Pasari tericole sau arboricole, in general slab zburatoare, corp greoi, dimorfism sexual
accentuat, pasari poligame, au valoare cinegetica deosebita.

Exemple: TETRAO UROGALLUS (cocos de munte)

MELEAGRIS GALLOPAVO (curcanul)

PAVO CRISTATUS (paunul)

3. Ordinul FALCONIFORMES:
Pasari rapitoare de zi cu aripi mari, coada lunga, cioc puternic si curbat, gheare
puternice si incovoiate.

Exemple: AEGYPIUS MONACHUS (vulturul negru)

AQUILA CHRYSAETOS (acvila de munte) ACCIPITER
GENTILIS (uliul gainilor).

4. Ordinul CICONIIFORMES:
Pasari acvatice ce traiesc in apropierea apelor, au picioare lungi cu membrane interdigitala
doar la baza; gat si cioc lungi, aripi mari, pasari migratoare, se hranesc cu pesti, pui de pasare,
moluste; au pui nidicoli.
Exemple: ARDEA CINEREA (starcul cenusiu sau batlanul)

PLATALEA LEUCORODIA (lopatarul)

5. Ordinul ANSERIFORMES:
Pasari acvatice sau semiacvatice de talie mare cu picioare scurte situate mult posterior,
penaj dens si compact, unsuros, cioc turtit cu dintisori pe margini, majoritatea innoata si
zboara in egala masura, pui nidifugi.

Exemple: CYGNUS OLOR (lebada de vara)

ANSER ANSER (gasca de vara)

6. Ordinul COLUMBIFORMES:
Pasari bune zburatoare, cu aripi mari lungi; carena sternala si muschii pectorali bine
dezvoltati; puii sunt nidicoli.
SUB 29:
Exemple: COLUMBA LIVIA (porumbelul de stanca)

COLUMA PALUMBUS (porumbelul gulerat)

7. Ordinul CUCULIFORMES:
Cuprinde 100 de specii de cuci, pasari arboricole si de tufisuri, degete de tip agatator,
care si-au pierdut instinctul de clocire, practicand parazitism de cuib.

Exemple: CUCULUS CANORUS

8. Ordinul PSITACIFORMES:
Include papagalii, pasari arboricole cataratoare, traiesc in padurile din zonele tropicale
si temperate, pene viu colorate.

Exemple: PSITTACUS ERITHACUS (jaco-ul)

9. Ordinul STRIGIFORMES:
Pasari rapitoare de noapte, cu pene moi, dese si fine, care nu fac zgomot; auzul si vazul
foarte agree, cioc puternic si incovoiat de la baza; nu au gusa; hrana nedigerata este
eliminate prin gura, sub forma de ingluvii.

Exemple: BUBO BUBO (buha)

ASIO OTUS (ciuful de padure)

ATHENE NOCTUA (cucuveaua)

10. Ordinul PICIFORMES:

Pasari arboricole, cataratoare, cu picioare scurte, coada din pene tari si rigide, cioc
conic ca o dalta.

Exemple: PICUS VIRIDIS (ciocanitoarea verde)

11. Ordinul PASSERIFORMES:

Cuprinde mai mult de jumatate din totalul speciilor, au talii diferite, culoarea penajului
diferita, cu forme diferite, sirinx dezvoltat (sunt bune cantarete).
SUB 30:
Exemple: MENURA SUPERBA (pasarea lira)

ALAUDA ARVENSIS (ciocarlia).

SUB XXVIII: CLASA MAMMALIA: CARACTERIZARE MORFO-BIOLOGICA

Clasa mammalia: cuprinde mamiferele vertebrate terapode homeoterme, cu corpul acoperit cu

par, care nasc pui vii si ii hranesc cu lapte produs in glandele mamare, au respiratia pulmonara
pe toata durata vietii. Inima tetracamerala si dezvoltarea embrionara cu anexe embrionare.

 MORFOLOGIE EXTERNA:

Infatisarea mamiferelor este foarte variata mai ales in cee ace priveste dimensiunile
corpului, forma si marimea relative a capului, trunchiului, membrele si cozii.

Dimensiunile mamiferelor variaza in limite foarte largi. Cele mai mici sunt
insectivorele (liliecii si rozatoarele), iar cele mari sunt ungulatele si cetaceele. Forma
generala a corpului imbraca aspecte foarte variabile: alungita si zvelta (la jder), bondoaca
(arici, tapir), masiva, greoaie la urs, pisciforma la cetacee.

Conformatia membrelor:

La formele:

- Terestre: membrele sunt lungi, aproximativ egale

- Subterane: membrele sunt scurte
- Acvatice: membrele sunt transformate in innotatoare
- Zburatoare: membrele anterioare sunt transformate in aripi.

Mamiferele terestre dupa modul in care autopodiul se sprijina pe substrat sunt:

- Plantigrade: ating solul cu metapodiul si acropodiul (omul si ursul)

- Digitigrade: ating solul numai cu acropodiul (pisica) - Unguligrade: ating solul
numai cu ultima falanga (calul).  MORFOLOGIE INTERNA:
Tegumentul este format din epiderm, derm si hypoderm (adipos). Anexele
tegumentare cornoase: parul, par de contur, puf sau par lanos, peri senzitivi, solzi
epidermici, gheare, unghii, copite, coarne, cioc, fanoane, calozitati, pinten.

Anexele tegumentare glandulare: reprezinta glande de origine tegumentara,

tubuloase, acinoase sau tubulo-acinoase. Glandele: sudoripare, glandele
ceruminoase, glandele sebacee, glande Meibomius, glande odorante, glande
mamare.
SUB 31:
Scheletul la mamifere exista in cateva cazuri un exoschelet format din placi
osoase dermice. Endoscheletul mamiferelor totdeauna bine dezvoltat este format
din oase lungi, scurte si late, constituind scheletul capului, al trunchiului si al
membrelor.

Musculatura se caracterizeaza prin existent unor muschi caracteristici cu functii

noi.

- Muschii mimicii si muchii masticatori la cap.

- Muschiul diaphragm pentru perfectionarea mecanicii respiratorii
- Muschiul subcutanat foarte dezvoltat la mamiferele care se inruleaza.
Sistemul nervos

Encefalul atinge dezvoltarea maxima, este de dimensiuni mari, datorita

dezvoltarii emisferelor cerebrale si a cerebelului. Prezinta 12 perechi de nervi
cranieni.

Organe de simt: se caracterizeaza prin perfectionarea unor structure care asigura

o buna receptive a stimulilor din mediu. In functie de sensibilitatea la stimuli
odoranti, mamiferele pot fi:

- Macrosmatice: cu simtul olfactiv foarte dezvoltat

(majoritatea)

- Microsmatice: cu sensibilitate olfactiva scazuta (primatele)

- Anosmatice: lipsite de sensibilitate olfactiva (cetaceele) Glandele
endocrine:
Contin hormone; participa alaturi de sistemul nervos la integrarea activitatii
organelor.

Aparatul digestiv: la mamifere a suferit multe modificari adaptandu-se la regiuni

variate de hrana.

- Cavitatea bucala: delimitate de obraji; se deschide la exterior prin orificiu

bucal marginit de buze. Dintii sunt purtati de mandibular si de maxilar.
- Faringele: este compartimentat unde se incruciseaza calea respiratorie cu
cea alimentara. In mod obisnuit ramane deschisa calea respiratorie, dar in
momentul inghitirii bolului alimentar epiglota acopera intrare in trahee
lasand libera intrarea in esofag.
- Esofagul: are forma unui tub cilindric lung si subtire in peretii caruia se
gasesc numeroase fibre musculare netede.
SUB 32:
- Stomacul: este compartimentul cel mai voluminous al tubului digestive.
Aparatul respirator: este format din cai aeriene si pulmonic; caile aeriene cuprind
fosele nazale, faringele, laringele cu corzile vocale, traheea, bronhiile principale.

Aparatul circulator: este format din inima si vase de sange.

Aparatul excretor: de tip metanefros este format din 2 rinichi si cai

uterine.

Aparatul genital: este caracterizat prin existent sexelor separate si

fecundatie interna.

SUB XXIX: SISTEMATICA MAMIFERELOR

(ENUMERARE A SUBCLASELOR SI
ORDINELOR, CARACTERISTICILE LOR SI EXEMPLE)

Dupa modul de dezvoltare embrionara mamiferele se impart in 3 clase:

1) Subclasa PROTHERIA:
Cuprinde mamifere primitive ovipare, cu cloaca si cu conducte genital female
separate pe toata lungimea lor. Falcile sunt acoperite de un cioc cornos.
Ordinul MONOTREMATA:

Mamifere ovipare cu un singur orificiu ce deserveste aparatul digestiv.

2) Subclasa METATHERIA:
Cuprinde mamifere vivipara, aplacentare ai caror pui se nasc incomplete dezvoltati
(dupa 2-6 saptamani).

Ordinul MARSUPIALIA:

Cuprinde mamifere cu marsupiu (punga abdominala) in care puii incomplete dezvoltati

la nastere raman mai mult timp.

 Familia DIDELPHIDAE:

Include specii cu capul alungit ca la soarece (coada lunga), deseori prehensila,

partial sau total lipsita de par; picioare scurte cu 5 degete terminate cu gheare,
degetul 1 de la membrele posterioare, opozabil, majoritatea fiind arboricole.

Exemple: DIDELPHIS VIRGINIANA (opossum)- traieste in America de Nord

SUB 33:
METACHIROPS OPOSSUM- traieste in Brazilia

 Familia DASYURIDAE:

Animale cu coada paroasa si neprehensila ca si parsii, dintre placentare, sunt

nocturne si carnivore.

Exemple: THYLACINUS CYNOCEPHALUS (lupul marsupial)- traieste in

Tasmania

DASYURUS QUOLL (dihorul marsupial) in Australia 

Familia MYMERCOBIIDAE:

Cuprinde furnicarii marsupial, insectivore ce se hranesc in special cu furnici; au

bot ascutit, coada lunga si stufoasa.

Exemple: MYRMECOBIUS FASCIATUS- traieste in Australia.

3) Subclasa EUTHERIA:
Ordinul INSECTIVORA:

Include cele mai primitive euteriene, de talie mica, bot alungit, dentitie slab dezvoltata,
encefalul neted; invelisul prezinta o mare variabilitate.

Exemple: ERINACEUS EUROPAEUS (ariciul)

ERINACEUS ROUMANICUS (ariciul)

Ordinul CHIROPTERA:

Cuprinde mamifere euteriene, crepusculare sau nocturne, adaptate la zbor, cu oase

subtiri si usoare. Carena sternal ape care se insera muschii pectoral foarte dezvoltata, ce
actioneaza aripa parasuta. Megachiroptere au talie mare, cu cate 2 degete la membrele
anterioare.
SUB 34:
Exemple: PTEROPUS VAMPYRUS

Microchiroptere: lilieci de talie mica si mijlocie.

RHINOLOPHUS FERRUM EQUINUM

Ordinul CARNIVORA:

Cuprinde mamifere pradatoare, fiind unele dintre cele mai inteligente si puternice
animale. Exemple: CANIS LUPUS (lupul)

CANIS AUREUS (sacalul)

VULPES VULPES (vulpea).

Subordinul PINNIPEDIA:

Cuprinde mamifere carnivore adaptate la mediul marin, avand membrele

scurte transformate in lopeti servind la innot, parul scurt si foarte des, capul
mic si corpul alungit fusiform. Exemple: OTARIA JUBATA (leul de mare)

CALLORHINUS URSINUS (ursul de mare)

Ordinul CETACEEA:

Cuprinde mamifere euteriene exclusiv acvatice cu corp pisciform hidrodinamic,

membrele anterioare transformate in lopeti.

Exemple: DELPHINUS DELPHIS (delfinul)

ORCINUS ORCA (balena ucigasa)

Ordinal PROBOSCIDEA:

Cuprinde elefantii, cele mai mari mamifere terestre actuale, sunt animale massive,
greoaie, cu mers lent; au o trompa mult alungita si foarte mobile cu multe functii.
SUB 35:
Exemple: LOXODONTA AFRICANA.

Ordinul EDENTATA:

Cuprinde mamifere arboricole vegetariene sau insectivore, caracterizate prin dentitie

incomplete.
Ordinul RODENTINA:

Cuprinde mamifere de talie variata, adesea mica, avand o singura pereche de incisive pe
falca.

Exemple: SCIURUS VULGARISVEVERITA.

Ordinul LAGOMORPHA:

Include rozatoare cu dentitie lofodonta, duplicidentata cu doua perechi de incisive pe

maxilar.

Exemple: LEPUS EUROPAEUS

Ordinul PHOLIDOTA:

Cuprinde pangolinii, mamifere euteriene cu corpul alungit, acoperit cu solzi cornosi de

origine epidermica, cu exceptia regiunii ventrale.

Exemple: MANIS PENTADACTYLA (pangolinul indian)

MANIS TRICUSPIS

Ordinul RODENTIA:

Cuprinde mamifere de talie variata, adesea mica, avand o singura pereche de incisive pe
falca superioara cu crestere continua, asezati pe un singur rand.

Exemple: SCIURUS VULGARIS (veverita)

GLIS GLIS (parsul).

SUB 36:

Biologie laboratoare

Paramecium caudatum

Regn:Protista

Increngatura :Protoa

Clasa: Ciliata

Ordin : Holotricha

Familia : Parameciidae

Gen : Paramecium

Specie Paramecium caudatum

Biotop: ape dulci statatoare

Nutritie : bacterii, microorganisme

Morfologie : masoara 100-300µm , forma alungita,toata suprafata acoperita de cili .

La partea anterioara se gaseste un peristom (palnie),la capatul acestuia se gaseste
un citostom (gura).La interior au 2 vacuole contractile cu rol in presiunea osmotica
si excretie, 2 nuclei (macronucleu si micronucleu)

Protozoare simbionte

Epidinium caudatum

Domeniu : Eukaryota

Regn : Protista

Subincrengatura: Ciliophora

Clasa : Ciliata

Ordin : Spirotricha

Familie : Ophryoscolecidae
SUB 37:
Gen: Epidinium

Specie : epidinium caudatum

Traieste in prestomacele rumegatoarelor,se hraneste cu microorganisme,bacterii

din sucul rumenal

Prezinta: zona periorala ciliara,macronucleu,micronucleu,vacuole contractile,zona

ciliara dorsala,placi scheletale

Protozoare comensale

Balantidium coli

Domeniu : Eukaryota

Increngatura : ciliophora

Clasa : ciliata

Ordin : vestibuliferida

Familie : balantiidae

Gen : balantidium

Specie : B. Coli

Biotop: intestinul gros la porc si om,maimute,se hraneste cu bacterii ,pot deveni

paraziti in exces de glucide , stari patologice .Doua stadii de dezvoltare : forma
vegetativa (trofozoit ) si forma chistica .Aspect ovoid si piriform (40-80/30-60
µm),forme gigantice 150-300 µm

Membrana celulara striata ,acoperita de cili in randuri

Chisturile

Sferice 40-60 µm,perete gros si hialin ,cu aspect striat sau nu ,de culoare galben-
verzui . La interior contine 2 nuclei si o vacuola contractila , ca parazit da boala
balantidioza . La om dizenteria

Cea mai intalnita modalitate de raspandire este apa contaminata.

Protozoare parasite
SUB 38:
Eimeria tenella

Regn: Protista

Increngatura : protozoa

Clasa : apicomplexa

Ordin : eucoccidiida

Gen :eimeria

Specie: e. tenella

Biotop :cecumurile de pasari

Hranire : parazit ,se hraneste cu ajutorul celulelor pe care le paraziteaza

Morfologia : aspect poliform,stadii diferite in functie e faza ciclului biologic

Ciclu biologic :

Schizogonie (asexuata): trofozoit –schizont tanar (multinucleat)—schizont adult

(multicelular-merozoiti )

Gametogonia (sexuata):macrogametocit—macrogamet(feminin)

Microgametocit –microgamet(mascul )

Zigot :perete simplu ,substanta germinativa in tot spatiul

intern

Oochist

Sporogonia (conditii favorabile de temperatura si umiditate )—oochist sporulat ,4

sporoblasti,fiecare cu cate 2sporozoiti

Importanta: produce boala Eimerioza

Bioecologia unor grupe de helminti plati

Increngatura: plathyhelminthes

Clasa turbellaria
SUB 39:
Clasa trematoda

Metazoare triploblastice ,acelomate cu simetrie bilaterala ,corpul turtit,moale

,aspect vermiform ,foliaceu sau de panglica ,corp protejat

Taxonomie

1. Clasa turbellaria :specii libere,cu corpul plat nesegmentat

2. Clasa trematoda: specii parazite ,corpul plat nesegmentat
3. Clasa cestoda : specii parazite ,corpul plat segmentat
Clasa terbellari
Domeniu :eukayota
Regn : animala
Increngatura : plathyhelmintes
Clasa : rhabditophora
Ordin : tricladida
Familie : dendrocoelidae
Gen : D. Lacteum
Biotop :ape dulci ,se hraneste cu nevertebrate mici (izopode si amfipode )

Morfologie :dimensiuni 12-15 mm,6 mm latime. Corp alb ,capul mai ingust
,prezinta tentacule . Ochii ca doua puncte negre dorsale. Marginile corpului au
aspect frunzat

Importanta : veriga in lantul trofic

Clasa turbellaria

Domeniu :eukayota

Regn : animala

Increngatura : plathyhelmintes

Clasa : turbellaria

Ordin : triclodida

Familie : dugesiidae

Gen : dugessia
SUB 40:
Biotop : mediu acvatic,ape de suprafata,specie pradatoare,protozoare mici si alte
nevertebrate (larve,crustacee). Dimensiuni mici(cativa mm pana 2-3 cm),corp
moale,foliaceu,un singur strat de celule ciliate,la parte anterioara organe senzoriale
OCELII. Constituie veriga in lantul trofic al biocenozelor ,indicator biologic al
apelor in care se afla.

Clasa trematoda

Gyrodactylus elegans

Domeniu : eukaryota

Regn : animalia

Increngatura : platyheminthes

Clasa : monogenea

Ordin : monopisthocotylea

Familie : gyrodactylidae

Gen/specie : Gyrodactylus elegans

Traiesc pe suprafata corpului,specie de viermi paraziti ,parazitand luciul auriu si

pestele auriu. Se hraneste cu secretia provocatade iritatii pe care le provoaca.
Corpul alungit ,extremitatea anterioara despicata in 2 lobi ascutiti formand gura.
Reproducerea :oul se dezvolta in uter

Clasa trematoda

Dactylogyrus intermedius

Domeniu : eukaryota

Regn :animalia

Increngatura: platyhelminthes

Clasa : trematoda

Subclasa :monogenea

Ordin :monopisthocotylea
SUB 41:
Familie :dactylogyridae

Biotop :pe branhiile pestilor dulcicoli

Hranire :cu mucusul secretat de branhiile pestilor

Morfologie :helminti cu dimensiuni aproximativ 2mm ,prezinta 2 perechi de ancore

,4 pete oculare ,14 carlige marginale,veziculele seminale de tip dactilogirid , in
forma de ax

Importanta : produce boala DACTILOGIROZA ,la nivelul branhiilor , in

infestatiile masive provocand moartea pestilor

Clasa trematoda

Fasciola hepatica

Domeniu : eukaryota

Regn : animalia

Increngatura :platyhelmintes

Clasa :trematoda

Subclasa: digenea

Familia : fasciolidae

Genul : fasciola

Biotop : formele adulte –in canalele biliare ;formele tinere in parenchimul hepatic
(la ovine ,bovine )

Hranire : adultii hematofagi ,formele tinere celule hepatice (histiofage )

Morfologie : corp plat ,nesegmentat cu aspect de frunzulita, 6-9 mm forme tinere ,

2-3 cm forme adulte,2 ventuze (anterior bucala ),ventral pentru fixare

Organizatie interna: la formele tinere predomina aparatul digestiv ,la adulti-

aparatul reproducator . Aparatul digestiv (incomplet ): orificiu buco-anal,faringe
musculos,esofag scurt si 2 cecumuri;aparatul reproducator hermafrodit :2 testicule
foliculare ,canale deferente ;1 ovar ramificat ,oviduct ,ootip,uter ,glande vitelogene
, foliculare
SUB 42:
Ciclul biologic complex ,doua tipuri de gazde (dixen)

Stadiile larvare :miracidium—sporocyst—redie—redii fiice—cercari—

metacercari(pe firele de iarba )
Ciclul biologic dixen :

1. Gazda definitiva—rumegatoare,erbivore(in care se dezvolta stadiul adult )

2. Gazda intermediara—gasteropode acvatice
PRODUCE BOALA FASCIOLOZA
Dicrocelium lanceolatum

Domeniu :eukaryota

Regn : animalia

Increngatura : platyhlminthes

Clasa : trematoda

Subclasa : digenea

Familie : dicroceliidae

Biotop : paraziteaza in canalele si vezica biliara la bovine

Hranire : cu bila

Morfologie : corp plat nesegmentat, aspect de lance,9-15 mm ,prezinta 2 ventuze

(anterioara si ventrala ), aparatul digestiv cu cele 2 cecumuri ,aparat reproducator
hermafrodit , cu doua testicule globuloase , ovarul mic , globulos, uterul sinuos cu
multe ramificatii , posterior, glandele vitelogene , lateral .

Ciclul biologic trixen :

1 G.D si 2 G.I.
G.i. 1 =gasteropod terestru in care se dezvolta stadiile larvare pana la
cercari
G.i.2 = furnica(Formica rufa )metacercari
Stadiile larvare :miracidium (in ou )—sporocist—cercari—metacercari
Bioecologia unor cestode
SUB 43:
Cestodele :corp turtit dorso-ventral ,alungit ,segmentat ,aspect de panglica
.dimensiuni de la cativa mm pana la cativa metri .

Specii parazite ,fara aparat digestiv ,respirator si circular .Reproducatorul foarte

dezvoltat,hermafrodit . Seturi de organe genitale in fiecare proglota .

Corpul –3 regiuni :scolex(regiunea anterioara),piriform sau globulos

Gatul (zona proligera),zona care genereaza noi segmente

Strobila (corpul propriu-zis )alcatuit din proglote (tinere-

nediferentiate ,mature –hermafrodite, ovigera—uterul plin cu oua )

Elimina portiuni cu oua ,individul ramane in corp

1. Ordinul pseudophyllidea
2. Ordinul cyclophyllidea
Domeniu : eukaryota

Regn : animalia

Increngatura : platyhelminthes

Clasa: cestoda

Ordin :pseudophyllidea

Familie : diplyllobothriidae

Gen/specie diphyllobothrium

Biotop : paraziteaza intestinul subtire la carnivore dar si la alte omnivore si mai

ales la ihtiofage (om).

Hranire :substante nutritive din intestinul subtire

Morfologie : corpul pana la 5-6 m la caine si la om 10-12 m . Scolex alungit cu 2

botridii ,gat scurt . Strobila pana la 3000-4000 de proglote .Proglota are aspect
trapezoidal contine :ovarul lobat pozitionat in partea posterioara , foliculii vitelini
si testiculari situati in campurile laterale .Uterul sinuos ,aspect de fluture
(central),prezinta orificiu de ponta TOCOSTOM

Importanta : produce boala DIFILOBOTRIOZA

SUB 44:
Ciclu biologic : trixen cu 1 G.D si 2 G.I.

G.i.1 – crustacee (Daphnia etc)—in corpul carora se dezvolta larva procercoida

G.i.2 –pesti (se dezvolta larva plerocercoida) 3-4 mm .

Ordinul ciclophyllidea (cestode superioare )

Domeniu :eukaryota

Regn:animalia

Increngatura :platyhelminthes

Clasa : cestoda

Ordin :ciclophyllidea

Familie : taeniidae

Binomial name : Taenia solium,Taenia saginata

Biotop:paraziteaza in interiorul subtire la om

Hranire : chim intestinal

Morfologie :2-4 m, scolex globulos cu 4 ventuze circulare si rostrum armat cu

carlige .

Proglotele tinere au aspect trapezoidal,cele mature sunt aproape patrate,iar cele

oviegere sunt dreptunghiulare

Proglota matura: ovar lobat ,glanda vitelogena ,catre marginea posterioara,foliculii

testiculari dispersati median ,uterul ca o linie verticala mediana.

Proglota ovigera :contine axul uterin central cu 8-10 ramificatii laterale –Taenia
solium si 18-20 ramificatii laterale—Taenia saginata.

Ciclu biologic dixen :

Taenia solium : G.I—porc (in musculatura ) larva cysticercus cellulosae

Taenia saginata : G.I—bovine (in musculatura) larva cysticercus bovis

SUB 45:
Importanta : adultii—tenioza(om),iar larvele—cisticercoza musculara (suine si
bovine )

Viermi cilindrici

Increngatura nemathelminthes

Clasa nematoda : metazoare triploblastice,pseudocelomate cu simetrie

bilaterala;corp cilindric,filiform;la exterior ,corpul prezinta o cuticula cu structura
complexa ,oferind rezistenta ;

Organizare interna:aparat digestiv complet;aparatul excretor este de tip

protonefridian,aparatul reproducator :cu sexe separate ;prezinta adesea pronuntat
dimorfism sexual; aparatul circulator si respirator nu exista .

Nematode libere—CLASA NEMATODA

Caenorhabditis elegans

Domeniu:eukaryota

Regn :animalia

Increngatura:nemathelminthes

Clasa : nematoda

Ordin : rhabditida

Familia : rhabditidae

Gen: caenorhabditis

Biotop: sol

Hranire :formix,nu are sistem circulator si respirator ,lioide

Morfologie : aproximativ 1mm , parazit liber ,transparent ,corp nesegmentat

,vermiform,simetric.Gura,formix,inntestin,gonade,cuticula cu colagen ,4 benzi
musculare de-a lungul corpului.
SUB 46:
Importanta: bacteriofage,descompune organisme sau fructe.

Nematode parazit—CLASA NEMATODA

Ascaris suum

Domeniu :eukaryota

Regn: animali

Increngatura:nemathelminthes

Clasa:nematoda

Ordin:ascaridida

Familie:ascarididae

Gen:ascaris

Biotop:parazit in intestinul de porc

Hranire:parazit chimofag

Morfologie:corp alb-galbui,slab roz,alungit ,cilindric , uniform calibrat ;prezinta

dimorfism sexual ,masculul(10-15 cm),femela (20-25cm)

La extremitatea anterioara se afla orificiul bucal ,marginit de 3 buze chitinoase

La extremitatea posterioara:se termina drept si conic la femela ;la mascul .in forma
de carja,pe mica curbura se gasesc 2 spiculi copulatori

Ciclu biologic este direct,cu mai multe stadii larvare L1—L2—L3—L4—

L5(preadult)-adult

Dezvoltarea are loc prin naparliri succesive

Importanta: produce boala numita ascaridioza

Viermi inelati—Increngatura Annelida

Caractere generale ale anelidelor :

SUB 47:
Metazoare triploblastice,eucelomate,simetrie bilaterala,corpul
cilindric,metamerizat,numarul metamerelor sau segmentelor variaza in functie de
specie,clasa

Corpul format din Protostomium(primul segment ,se afla gura ),Soma(alcatuita din
segmente /metamere ),Prigidiu (ultimul segment ,se deschide anusul )

Fiecare metamer contine :o pereche de saci celomici,o pereche de ganglioni

nervosi ,o pereche de metanefridii

La policheti ,fiecare metamer prezinta o pereche de expansiuni latelarale numite

Parapode,in care se fixeaza numiti Cheti

Aparatul digestiv complet si rectiliniu,aparatul circulator este de tip

inchis,vascular:format din 2 vase longitudinale(dorsal si ventral) .

Aparatul reproducator la majoritatea speciilor este de tip hermafrodit .

Increngatura ANNELIDA

1. Clasa polychaeta :anelide cu parapode si numerosi cheti

2. Clasa oligochaeta:anelide fara parapode ,au putini cheti care se fixeaza
direct in tegument
3. Clasa hirudineea : anelide fara parapode si fara cheti ,dar cu 2 ventuze
Polychaeta

Nereis diversicolor

Domeniu :animalia

Regn: animali

Increngatura :annelida

Clasa :polychaeta

Ordin :errantia

Familie : nereididae

Gen :nereis

Biotop:nisip(salinitate mica ),noroi

SUB 48:
Hranire:pradator ,panza din mucus la intrarea in tunel/ascunzatoare cu care prinde
organisme mici

Morfologie :2 sexe—aceeasi culoare—sezon ,la imperechere masculii se coloreaza

verde aprins . Ouale se dezvolta in femela,care pocneste eliberand ouale. Pana la
10 cm,90-120 de segmente .Cap cu o pereche de papile ,2 perechi de antene,4
perechi tentacule,4 ochi ,1 vas proeminent dorsal.

Fiecare segment-o pereche apendice (mers,inot)

Importanta : cobai ,evaluarea calitatii ,sedimentului marin ,momeala

Oligochaeta

Lumbricus terrestris

Domeniu :eukaryota

Regn:animalia

Increngatura:annelida

Clasa:oligochaeta

Ordin :opistophora

Familie : lumbricidae

Gen : lumbricus

Biotop :soluri umede,sapa galerii

Hranire : materie organica in descompunere

Morfologie :corp cilindric inelat (15-20-30 cm),in treimea anterioara a corpului la

nivelul segmentelor 32-36 prezinta o ingrosare glandulara (CLITELUM),cu rol in
reproducere

Importanta :ecologica-creste porozitatea solului

Pentru medicina veterinara : G.i. pentru unii paraziti si G.vector si rezervor pentru
alti agenti patogeni.

Clasa Hirudineea
SUB 49:
Hirudo medicinalis

Domeniu:eukaryota

Regn:animalia

Increngatura :annelida

Clasa :hirudinea

Ordin :gnathobdellida

Familie :hirudinidae

Gen:hirudo

Biotop : ape dulci statatoare ,parazit temporar

Hranire : hematofag ,parazit temporar

Morfologie :corp segmentat,culoare neagra,la extremitati—2 ventuze,la

extremitatea anterioara,gura prezinta 3 lame chitinoase cu aspectul literei Y

Aparatul digestiv :prezinta numeroase cecumuri sau diverticule in care este

inmagazinat sangele putand supravietui fara hrana mai multe luni

Importanta:produce anticoagulantul numita hirudina

Bioecologia unor GASTEROPODE

Subclasa Pulmonata

Clasa Gasteropoda: Prosobranchia ,Opistobranchia,Pulmonata

Gasteropode : celomate ,corp moale protejat de o cochilie,triploblastice

,nesegmentat,asimetrice

Corpul: cefalopodium (capul si talpa /piciorul ),visceropolium(masa

viscerala,manta/pallium),cochilia(o secretie cuticulara a mantei mineralizata prin
depuneri de saruri ,univalva,spiralata.

La o cochilie se disting:apex(varf),apertura(deschidere ),anfracte (ture de

spira ),peristom(marginea deschiderii )
SUB 50:
O cochilie poate fi : dextra(apertura pe partea dreapta ), senestra (apertura pe partea
stanga )

Apertura spre cel care o analizeaza,apexul in sus ,cochiliile cu aspect de disc, se

vor aseza cu partea mai concava in jos .

1. Gasteropode amfibii si acvatice

Fac parte din ordinul Bassommatophora:specii acvatice,cu o singura pereche de
tentacule si ocii situati la baza acestora.

Galba truncatula

Domeniu : eukaryota

Regn:animalia

Increngatura:mollusca

Clasa : gasteropoda

Ordin : bassommatophora

Familie : lymnaeidae

Biotopo : terenuri umede ,soluri calcaroase ,umiditate biotop secundar:orice

depresiuni in care se acumuleaza apa

Hranire : erbivor ,alge

Morfologie : cochilia este dextra (6-8mm/3-5mm)forma cochiliei este oval

alungita, cu apexul cu forma de con usor trunchiat, apertura usor rasfranta,aproape
rotunda.culoare brun-cenusie

Importanta : G.i. secundara pentru Fasciola hepatica(trematod parazit la

rumegatoare )

Lymnaea stagnalis

Regn: animalia

Increngatura :mollusca
SUB 51:
Clasa :gasteropoda

Subclasa :pulmonata

Ordin : bassommatophora

Familie :lymnaeidae

Biotop : balti,lacuri

Hranire : erbivor

Morfologie : cochilie dextra (inaltime 48-56 mm/22-25mm)apex ascutit ,apertura

larga.Peristom oval,oblic taios ,ultimul anfract mai dezvoltat ,culoare galben-
cafenie.

Importanta :G.i. pentru Fasciola hepatica si pentru alte trematode intalnite la

palmipedele domestice sau salbatice .

Stagnicola palustris

Regn : animalia

Increngatura : mollusca

Clasa : gasteropoda

Subclasa : pulmonata

Ordin : bassommatophora

Familie : lymnaeidae

Biotop: specie acvatica

Hranire : erbivor

Morfologie : cochilie dextra ,15-20 mm /8-10 mm,apex negricios , cu 6 anfracte ce

cresc progresiv , apertura eliptica-ovala .culoare brun- cafenie

Importanta : G.i. pentru fasciola hepatica .

SUB 52:
Grupe dupa modul de viata

Acarieni liberi

Acarieni paraziti temporar

Acarieni paraziti permanenti

Ex 1 – Schaeloribates spp-acarieni oribatei (acarieni de pasune)

Domeniu-Eukaryota

Regn-Animalia

Increngatura -Arthropoda

Clasa-Arachnida

Ordin-Acari

Familie -Oribatidae

Biotop-pe pasune,in straturile profunde

Hranire-Caprofag,aparat bucal MASTICATOR

Morfologie-corp oval,usor aplatizat de dim mici (1-2mm),culoare brun-maronie,4

perechi de picioruse(adultii si nimfele)

Importanta- G.i.pt cestode parazite la rumegatoare si cabaline

Crustaceele:

Artropode mandibulate cu respiratie branhida si doua perechi de antene.Corp

segmentat,anumite segmente fuzioneaza formand CEFALOTORACELE,abdomen
APOD

La nivelul cefalotoracelui

-o pereche de antene-cu rol senzorial

-o pereche de antene-cu rol in inot

SUB 53:
-o pereche de mandibule

-doua perechi de maxile

Toracele poarta—1 -3 perechi de maxilipede (apendice pentru hranire) si un numar

variabil (5-6 perechi) de apendice locomotorii

-abdomenul este de regula apod (fara apendice)

Subclasa Bronchiopoda-Ordinul Cladocera

Daphnia spp-pureci de balta

Domeniu-Eukaryota

Regn-Animalia

Increngatura -Arthropoda

Clasa-Crustaceea

Ordin-Clodocera

Familie-Daphniidae

Biotop-ape statatoare(bogate in materii organice) sau cu fluctuatii de

temperatura(balti,lacuri).

Hranire:microorganisme-protozoare,alge,larve

Morfologie:corp hidrodinamic,comprimat lateral,2-4 mm,antene foarte dezvoltate

pt inot,toracele prezinta 5 perechi de apendice locomotori iar abdomenul se
termina cu un spin

Importanta:ecologica,veriga in lantul trofic,epidemiologica,G.I. pentru unele

cestode Diphyllobotrum latum(larva procercoida)

Subclasa COPEPODA

Cyclops fuscus

Domeniu-Eukaryota

Regn-Animalia
SUB 54:
Increngatura -Arthropoda

Clasa-Crustaceea

Familie-Cyclopidae

Biotop:ape dulce,lacuri

Hranire:Microorganisme,oua,larve de insecte

Morfologie-corp hidrodinamic,2-3mm,cefalotoracele cu 2 perechi de antene foarte

dezvoltate,toracele prezinta ca perechi de apendice locomotori,abdomenul este
ingust,se termina in furca, femela poarta 2 saci ovagieri pe abdomen.

Importanta-veriga in lantul trofic(sursa de hrana pentru alte organisme)intra in

componenta zooplanctonului

Epidemiologica-G.i pt unele cestode

Diphyllobothrum latum(larva procercoida)

Acarieni paraziti permanenti-Agenti scabiei (raiei)

Domeniu-Eukaryota

Regn-Animalia

Increngatura -Arthropoda

Clasa-Arachnida

-Familia Sarcoptidae-Sarcoptes scabiei

-Familia Psoroptidae-Psoroptes communis

Biotop-in straturile dermei,diferite gazde,diferite specii

Prezenti in toate stadiile de dezvoltare pe corpul gazdei,dimensiuni 200-850

microni

Ixodes ricinus-Acarieni paraziti temporari

Domeniu-Eukaryota

Regn-Animalia
SUB 55:
Increngatura -Arthropoda

Clasa-Arachnida

Ordin-Acari

Familie-Ixodidae

Biotop dublu –Viata libara-paduri de foioase,zone de arbusti,pasuni

--Viata parazita-ataca animalele pt a se hrani-mamifere de talie

mica,pasari,mamifere de talie mare,inclusiv omul(adultii)

Hranire-Paraziti hematofagi in toate stadiile,hranirea continua cu durata variabila

in functie de stadiu 3-7 zile

Morfologie-corp oval,globulos,rostrum terminal adaptat pt sectionat si aspirat

sange

Dimensiunile variaza- LARVA 1-2mm,NIMFA 2-4mm

ADULTII-MASCULUL 4-6mm,FEMELA 5-12mm

Pe fata dorsala are un scut chitinos,la mascul pe toata suprafata si doar in partea ant
la femela

Importanta-Prin modul de hranire au actiune patogena directa

Act pat indirecta-vectori pt virusuri TBEV,bacterii Borrelia burgdorferi,protozoare

Babesia spp

Melcii fara cochilie

Biotop-lacuri umbroase,umede,specii nocturne

Morfologie-nu prezinta cochilie,cu o parte dorsala mai dura-PLASTRON

Importanta- G.I pt cestode parazite la pasari

Domeniu-Animalia

Increngatura -Mollusca

Clasa-Gstropoda
SUB 56:
Familie-Limacidae

Gen-Limax

Specie-L.maximus

Atropode

Corp metarizat,adesea segm.fuzionand formand unitati structurale-functionale

-cefalotoracele si abdomen

-cap,torace si abdomen

Fiecare segment-apendice articulate

Corp protejat de o cuticula chitinoasa

Increngatura Arthropoda

1.Amandibulata(fara mandibule si antene)

ASubincreng.Chelicerata

Cls.Arachnida

2.Mandibulata

a.S.Bronchiata/Diontenata(resp.bronhida si 2 perechi de antene)

Cls.Crustaceea

b.S.Tracheata/Uniontemata(resp.troheona si o pereche de antene)

Cls.Insecta

Cls.Arachnida-Acarieni

Incr-Arthropoda

Subd.Amandibulata

Cls.Ararchnida

Ord.Acari
SUB 57:
Artropode Chelicerate(prima pereche de apendice este modif-chelicere

Corpul-gnathosoma

-idiosoma

Gnathosoma-pt hranire

-hipostom(piesa centrala)

-o pereche de chelicere

-o pereche de palpi

Idiosoma-corpul propriu zis se insera 4 perechi de picioare articulate,la adulti si

nimfe(3 perechi de larve)

Helicella condicans

D-Animalia

S-Mollusca

C-Gastropoda

O-Stylommotophora

F-Hygromiidae

G-Helicella condicons

Biotop-pe fire de iarba,zone insorite

Morf-cochilia dextra,forma discoidala,h 6-8mm,l 10-15mm,apertura

rotunda,peristom ascutit,culoare alb cu dungi maronii/negre

Importanta- G.I. pt Dicrocelium lancedotum-trematod parazit la rumegatoare

Helix pomatia

D-Animalia

J-Mollusca

C-Gastropoda
SUB 58:
O-Stylommotophora

F-Helicidae

G-Helix

S-H.pomotia

Biotop-parcuri,livezi

Morf-Cochilie dextra,38-40 mm h,apex turtit,405 anfracte.Margine inferioara larg

rasfranta,apertura larga,culoare bruna-galbuie cu benzi maronii

Imp-Consum

Subclasa Pulmonata

Gateropode-metazoare triploblastice,ancelomate,corpul moale,nesegmentat,protejat

de o cochilie,asimetricul sufera torsiunea cochilia

Corpul-cefalopodium(capul si talpa piciorului)

-visceropollium(restul,incluzand cochilia)

Zebrina detrita

D-Animalia

I-Mollusca

C-Gastropoda

F-Enidae

G-Zebrina

S-z.detrita

Biotop-zona litorala,terenuri calcaroase

Morf-cochilie dextra,oval,18-22mm/9-10mm,apex bont

Physa fontinalis

D-Animalia
SUB 59:
I-Mollusca

C-Gateropoda

F-Physidae

G-Physa

S-P.fontinalis

Biotop-acvatic,ape de campie

Hranire-erbivor

Morfologie-Apex bont/trunchiar,cochilie senestra,9-10 mm,perete sticlos subtire

Apertura ovala,galben lucios

Importanta-speciile acvatice sunt G.I. pt trematode la palmipede

Planorbarius Corneus

D-Animalia

I-Mollusca

C-Gasteropoda

F-Planorbidae

G-Planorbarius

S-P.corneus

Biotop-acvatic

Morf-aspect de disc,cochilie senestra,mare,cu o inaltime de 11-12mm,latime 28-

30mm,cu 5 anfracte,apertura oblica,peristom taios,galben-maroniu

Suprafata mata,fin si neregulat striata

Importanta-G.I pt trematode parazite la pasari acvatice

SUB 60:
Caracteristicile generale ale pestilor: - sunt in primul rand vertebrate acvatice,
marine sau de apa dulce; - au un schelet cartilaginos sau osos; - are respirație
branhiala (branhii - pe partile laterale ale capului, acoperite cu pesti ososi cu
capace): se deplaseaza cu ajutorul aripioarelor, care pot fi perechi: pectoral și
abdominal; - Neimperecheat: dorsal, cu coada, anal, aripioarea caudala poate fi:
heterocircul (lobi inegali), homocerca (lobi egali) -diferenți (lobi sudati ) - corpul
este acoperit, la majoritatea speciilor, cu solzi de diferite tipuri (celioizi, ganoizi,
elasmoizi)).

I. STURIONI: Ex. 1. Acipenser ruthenus (cega) Ex. 2. Acipenser stellatus

(pistruga) II. PESTI OSOSI: Ex. 3. Salmo trutta-fario (pastrav) Ex 4. Esox lucius
(stiuca) Ex. 5. Cyprinus carpio (crap) Ex 6. Silurus glanis (somnul) Ex 7. Perca
fluviatilis (bibanul)

Ex. 1. Acipenser ruthenus (cega) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incrg .:

VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Ordin: Chondrostei Ordin:
Acipenseriformes Acipenser ruthenus

EXEMPLE de specii de pești cu importanta sanitara - veterinara I. STURIONI: Ex.

1. Acipenser ruthenus (cega) a) biotop: este o specie de apă dulce,intalniti in rauri
mari, fluvii care se varsa in miristi b) hranire: moluste crustacee: c) morfologie:
corpul, de talie medie, este aproape cilindru, ușor comprimat posterior;
•înotătoarea codala este heterocerca; • au tegumentul acoperit cu 5 siruri de scuturi
osoase (1 dorsal, 2 laterale, 2 ventrale); capul se continua cu un rostrum, Ingust,
subtiat la varf, usor curbat In sus gura este situata ventral, subterminal și este
precedata de 4 mustati lungi. coloritul: -dorsal cenusiu verzui, ventral: alb- Galbui;

Ex. 2. Acipenser stellatus (pastruga) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA

Incrg .: VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Chondrostei Ordin: Ordin:
Acipenseriformes Acipenser stellatus

Ex. 2. Acipenser stellatus (pastruga) a) biotop: specie marina intalnita in mari ; b)

hranire larve de insecte, moluște, crustacee c) morfologie: • corpul este, de
asemenea cilindric, ca și la cega; . capul se continua cu un rostrum lung, turtit
dorso-ventral, cu aspect de spatula; • gura, subterminal, precedata de 4 mustati
scurte. coloritul: -dorsal: brun - cafeniu; ventral: alb -galbui; d)importanta : -
valoros pentru carne și icre.

Ex. 3. Salmo trutta-fario (pastrav) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA

Incrg .: VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Ordin: Teleostei Salmo trutta-
fario
SUB 61:
II. PESTI OSOSI: Ex. 3. Salmo trutta-fario (pastrav) a) biotop: traieste in ape
dulci, curgatoare, reci de munte; b) hranire: se hraneste cu crustacee, larve de
insecte, pesti mai mici, uneori propriu puiet; c) morfologie: • corpul acesta
fusiform, relativ gros, gura larga, previzibilă din puternic indreptati inapoi
(incovoiati); • doua Inotatoare dorsale, a 2 este adipoasa, de culoare portocalie la
tineret; înotatoarea codala este homocerca; • coloritul: dorsal - brun- verzui, cu
puncte negre sau roși, ventral: alb - galbui;

Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incrg .: VERTEBRATA Clasa:

Osteichthyes Supra Teleostei Ordin: Esox lucius

Ex. 4. Esox lucius (stiuca) a) biotop: traieste in ape dulci sau salmastre, statatoare
sau lin curgatoare, cu multa vegetatie; b) hranire: peste rapitor, foarte lacom, care
ataca nu numai pestii, dar si pasarile și mamiferele acvatice; c) morfologie: • are
corpul alungit, aproape cilindric, putin cuprins lateral si acoperit cu solzi mici; •
capul este turtit dorso-ventral si prelungit intr-un bot lat, turtit, asemanator ciocului
de rata; • gura este larga si inarmata cu numerosi dinti puternici si ascutiti: •
inotatoarea dorsala deplasata spre coada, deasupra inotatoarei anale, dand astfel
corpului forma de Sageata; inotatoarea codala homocerca; • coloritul: -dorsal -
cenusiu verzui, pe laturi cu pete, cafenii sau negricioase, care se unesc uneori;
ventral - alb-galbui

Ex. 5. Cyprinus carpio (crap) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incrg .:

VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Teleostei Ordin: Cyprinus carpio

Ex. 5. Cyprinus carpio (crap) a) biotop: traieste in ape dulci și salmastre (lacuri,
râuri, balti), bogate In vegetatie ; b) hranire: cu larve acvatice; c) morfologie:
insecte, mormoloci, plante * are corpul alungit, comprimat latero-lateral, relativ
inalt, cu inotatoarea dorsala foarte lunga și dezvoltata; • gura situata terminal, cu
buze groase, retractile, iar pe buze prezinta 4 mustati inegale; . tegumentul este
acoperit cu solzi mari; • coloritul: dorsal: brun - verzui, ventral: alb-galbui.

Ex. 6. Silurus glanis (somnul) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incrg .:

VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Ordin: Teleostei Silurus glanis

Ex. 6. Silurus glanis (somnul) a) biotop: specie bentonici, frecvent In balti, lacuri,
pe cursul inferior al fluviilor mari, ca si la gura lor de varsare; prefera locurile
adanci cu mal și ape tulburi: ziua sta ascuns in mal, fiind activ mai ales noaptea b)
hranire: in principal cu pesti si raci, dar poate ataca și pisici acvatice sau mamifere
tinere. e) morfologie: somnul este un ripitor de talie mare, cu corp gros anterior si
ingustat posterior, tegument fara solzi; • capul este mare, turtit dorso-ventral; *
SUB 62:
gura larga, cu dinti puternici și doua mustati lungi, iar sub gura 4 mustati scurte:
Inotitoarea dorsala- redusa. La cateva razii, iar inotatoarea anala, lunga, se
continua cu coada:. colorit: dorsal - albastrui-negricios, cu reflexe verzui, lateral
masliniu, iar ventral, alb:

Ex. 7. Perca fluviatilis (bibanul) Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incrg .:

VERTEBRATA Clasa: Osteichthyes Supra Ordin: Teleostei Perca fluviatilis

Ex. 7. Perca fluviatilis (bibanul) a) biotop:traieste in rauri, lacuri (prefera apa

limpede, lin curgatoare si nu prea adanci): b)hranire : pana la varsta de 2 ani, se
hraneste cu larve de insecte, crustacei; după varsta de 2 ani devine rapitor; c)
morfologie: • corpul acesta este ușor de comprimat lateral; . tegumentul -cu solzi
zimtati pe margini; • are doua inotatoare dorsale, prima avand ghimpe la baza și
raze tepoase: • pe opercule prezinta cate un ghimpe; • coloritul dorsal: verde
Inchis, pe laturi cu 8-9 benzi transversale, maslinii; ventral: alb - galbui;

Importanta pestilor pentru carne și icre cu exceptia somnului și mreana (icre

toxice):> speciile de cyprinide și alte specii de apa dulce- sunt gazde intermediare
(GI) pentru paraziti (trematode -Opistorchis felineus; cestode- Diphyllobothrium
latum).

I. Scls. Copepoda Ex. 1. Cyclops fuscus a) biotop: traieste in ape dulci,statatoare,

lacuri; b) hranire: cu microorganisme, oua, larve de insecte, alge, copepode mai
mici c) morfologie: - prezinta corp hidrodinamic, cu dimensiuni de 2. 3 mm;
cefalotoracele cu 2 perechi de antene foarte dezvoltate; toracele prezinta 6 perechi
de apendice locomotorii, abdomenul este ingust și se termina in furca - femela
poarta lateral pe abdomen 2 saci ovigeri: d) importanță: gcologica veriga in lantul
trofic; epidemiologica este G. I. pentru unele cestode, Diplyllobothrum latum
(larva procercoida).

Taxonomie Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Arthropoda CRUSTACEEA

Incrg Clasa: Familia: Cyclopidae Cyclops fuscus

II. Scls. Branchiopoda - Ord. Cladocera Ex. 1. Daphnia spp. - pureci de

baltă a) biotop: ape statatoare, inclusiv cele cu continut scăzut de oxigen
(ape bogate in materii organice) și cu fluctuatii de temperatura (balti, lacuri
ete.) b) hranire: microorganisme - protozoare, alge, larve de insecte ; c)
morfologie: corpul hidrodinamic, comprimat lateral, cu dimensiuni de 2- 4
mm: are antenele sunt foarte dezvoltate fiind folosite la inot, - toracele
SUB 63:
prezinta 5 perechi de apendice locomotorii iar abdomenul se termina cu un
spin.
Imp: veriga in lantul trofic D decic oste G. L pentru unele cestode,
Diplyllobothrum latum (larva procercoida)
Taxonomie Domeniu: Eukaryota Regn: ANIMALIA Incra. Arthropoda Clasa
CRUSTACEEA Ordin: Cladocera Familia: (P Daphniidae Daphnia spp D. pulex
D. mag