Regnul animalia

Caractere generale
• Reunește metazoare (animale pluricelulare) care, in cursul dezvoltării lor individuale,
parcurg trei stadii preembrionare (morulă, blastulă, gastrulă).
• Metazoarele inferioare (spongierii și celenteratele) își realizează dezvoltarea
individuală cu două foițe embrionare (ectoderm și endoderm). De aceea se numesc
tridermice. Simetria corpului lor este radiară.
• Metazoarele superioare (pornind de la viermii plaţi și până cordate) prezintă în plus o
foiță embrionară numită mezoderm. Ca atare, ele au primit numele de animale
tridermice. Simetria corpului lor este bilaterală.
• Prin diferențierea foițelor embrionare ale gastrulei se formează: țesuturile, organele,
sistemele de organe, care conectate structural și funcțional alcătuiesc embrionul. Din
acesta va rezulta organismul adult

Metozoare Diploblastice
Increngatura Spongieri
Caractere generale

• Metazoarele inferioare se clasifică în două încrengături: spongieri și celenterate.

• Spongierii, după natura scheletului, se împart in:
calcaroși - Sycon
silicioși - coșulețul Venerei
spongieri - buretele de mare Spongierii sunt animale solitare sau coloniale, ataşate
de substrat.
• Majoritatea trăiesc in apele marine și numai puține specii (Spongilla lacustris), in
apele dulci.
• Peretele corpului unui individ este format din două straturi celulare: cel extern este
alcătuit din celule turtite, iar cel intern, din celule cu guleraș și flagel, ce căptușesc
cavitatea gastrală. Dintre cele două straturi celulare se află un ectomezenchim.
• Morfologia. Pe suprafața corpului buretelui de baie (fig. 58) se observă: pori inhalați,
mici și numeroși, prin care intră apa bogată în ies apa, CU, și microorganisme; prin
oscul resturile rezultate în urma digestiei, substanțele de excreție. Spongierii prezintă
țesuturi incipiente iar funcțiile lor vitale sunt îndeplinite de categorii speciale de
celule.
• Nutriția este microfagă și filtratoare. Digestia intracelulară are loc in celulele cu
guleraș și flagel (cuanocite).
• Respirația este aerobă.
• Reproducerea este: asexuată (prin înmugurire) și sexuată (fecundația internă este
particulară - se realizează prin intermediul unei celule-cărăuş a spermatozoidului care-
l aduce pe acesta în apropierea ovulului. Spongierii sunt animale hermafrodite).
• Importanta filogenetică a spongierilor. Ei își au originea intr-un protozoar ancestral și
constituie o ramură închisă a evoluției.
 Burete de mare Cosuletul Venerei Sycon

Increngatura celenterate

Caractere generale
• Reunește metazoarele didermice. Intre cele două foite embrionare propriu-zise (e endoderm)
se află mezogleea.
• Au cavitate digestivă (celos = cavitate; enteron intestin).
• Forma cavității digestive diferă: poate saculiformă (polipii de hidră) comparimentată (polipii
antozoarelor) şi cu aspect de sistem gastro-vascular (scifozoare).
• Sunt răspândite în mediul marin şi dulcicol.
• Cuprinde clasele: hidrozoare, scifozoare, antozoare.
• La hidrozoare predomină forma de polip, la scifozoare predomină meduza, iar antozoarele
există doar sub formă de polip.
• Sunt metazoare didermice cu cele două foite embrionare diferenţiate structural şi funcţional.
• Cuprinde forme solitare (hidra) şi coloniale - sifonoforele
• Morfologia. Hidra are forma unui săculet. La polul apical prezintă orificiul bucoanal,
înconjurat de tentacule, iar la cel opus se află discul adeziv, care se fixează de substrat.
• Locomoția hidrei se realizează prin alunecarea discului adeziv pe substrat sau prin mişcări
de măsurare. • Hrănirea este
activă. Prada, paralizată cu ajutorul lichidului urticant din celulele urzicătoare de pe tentacule,
ajunge în cavitatea digestivă.
• Digestia este extracelulară (caracter de superioritate): începe in cavitatea digestivă, apoi
continuă şi se termină cu digestia intracelulară care are loc în celulele flagelate, ce căptuşesc
cavitatea digestivă.
• Respiratia, aerobă, se realizează prin toate celulele corpului
• Reproducerea este asexuată în timpul verii (prin inmugurire) şi sexuată toamna.
Hidrozoarele sunt celenterate hermafrodite.

Hidra Viridis (vidra) Sifonor-celenterat colonial.

Clasa scifozoare
Caractere generale
Celenteratele din această clasă trăiesc în mediul marin. Morfologia meduzei de apă rece poate
fi studiată în laborator, pe un preparat umed.
Corpul este transparent, asemănător unei umbrele deschise, cu partea bombată în sus şi cu
manubriul în jos. Tentaculele se află pe marginea umbrelei iar brațele bucale înconjură
orificul bucoanal, situat în prelungirea manu briului (fig. 62).
Locomoția meduzei poate fi observată vara, în zona litorală a Mării Negre: meduzele plutesc
liniştit în apă sau se deplasează sacadat; prin contracția fibrelor musculare circulare ale
umbrelei, apa este expulzată de sub umbrelă şi meduza este propulsată pe verticală.
Nutriția este heterotrofă. Cavitatea digestivă (sistemul gastro-vascular) îndeplineşte rol
digestiv, respirator, circulator şi excretor.
Reproducerea este asexuată şi sexuată.
Importanata
• Meduzele din zona litorală a mării sunt aduse valuri pe plajă. Corpul lor deshidratându-se
rapid intră în putrefacţie şi de aceea trebuie îndepărtat.Meduzele constituie verigi ale
lanţurilor trofice din ecosistemul marin.

Aurelia auriat(meduza)
Clasa antozoare
Caractere generale
• Aspectul şi colorația îndreptățesc denumirea de animale flori" (anthos = floare; zoon =
animal)
• Antozoarele sunt celenterate exclusiv marine trăiesc în zona litorală.
Sunt reprezentate de polipi fixați: solitari -- actinia sau „dedițelul de mare" - şi coloniali -
Corallium rubrum sau mărgeanul şi madreporarii.

Importanta
• Madreporarii au format recifele coraliere şi atolii. Cei din era mezozoică au dat naştere
calcarului organogen coralier. Coralul roşu a fost folosit până nu demult pentru obiecte de
podoabă. În prezent exploatarea lui este interzisă, deoarece poluarea marină a afectat grav
coloniile de corali, amenintate cu dispariţia şi afectarea unui întreg ecosistem.

Corallium rubrum Deditelul de mare

Metazoarele Triploblastice (Bilateralia)

Caractere generale
• Apare cea de a treia foiță embrionară, numită mezoderm.
• Mişcarea lor în mediul de viaţă este orientată (sistemul nervos şi organele de simț sunt conce
ntrate în partea anterioară a corpului).
Cele două foite celulare ale mezodermului delimi tează cavități închise, numite celom.
După cum prezintă sau nu celom, aceste meta zoare se divid în trei grupe:
• Acelomate (viermi plați); . pseudocelomate (viermi cilindrici); .celomate, cu celom adevărat
(viermi inelați, moluşte, artropode şi cordate).
Eucelomatele cuprind două linii evolutive: protostomieni şi deuterostomieni.
• Din protostomieni fac parte: molustele, anelidele şi artropodele.
• Orificiul lor bucal provine din blastopor (intestinul primitiv al gastrulei comunică cu mediul
extern prin acest orificiu).
Din deuterostomieni fac parte: echinodermele, hemicordatele şi cordatele.
Orificiul lor anal se formează în mod secundar.
• Orificiul anal derivă din blastopor, iar cel bucal este o neoformaţie.

Grupa Acelomate
Increngătura Plathelminti

• Cuprinde viermi plați paraziti.

• Denumirea clasei provine de la prezenta unui orificiu, trema, in mijlocul ventuzei bucale.
• Morfologia Fasciola hepatica sau viermele de gălbează are forma unei seminte de dovleac.
Prezintă două ventuze: una înconjură orificiul bucoanal; a doua este oarbă (nu înconjură nici
un orificiu) şi este situată în treimea anterioară a corpului. Parazitul se fixează în canalele
biliare ale cornutelor mici (oi, capre) şi mari (bovine).
• Nutriția este heterotrofă parazită.
• Respirația este anaerobă.

Dezvoltarea ontogenetică se realizează cu mai multe stadii larvare şi cu schimburi de gazde.

Importanta
Viermele de gălbează provoacă la cornute găl beaza, boală ce poate fi tratată medicamentos.

Viermele de galbeaza (Fascicola Hepatica)

Clasa Cestode
Caractere generale
• Este reprezentată de viermi plati paraziti..
• In proglotele mature se află sistemul reproducător masculin şi feminin (sunt hermafrodite).
• Nutriția este heterotrofă parazită: sistemul digestiv lipsind, hrana ajunge prin osmoza in
corpul parazitului.
• Respirația este anaerobă.
• Dezvoltarea ontogenetică se realizează în doua gazdă: intermediară (porcul, unde este
localizata larva) şi definitivă (omul, în intestinul căruia es localizat adultul parazitului).
Importanta • Controlul sanitar veterinar riguros al cărnii de porc previne îmbolnăvirea
consumatorilor.

Tenia
Grupa Pseudocelomate Increngătura Nemathelminti
Caractere generale

Cuprinde viermi cilindrici paraziţi şi liberi

Corpul lor este moale şi nesegmentat.
Sunt metazoare tridermice cu celom fals si simetrie bilaterală.
• Prezintă sub cuticulă teaca musculocutanată.
• Tubul digestiv începe cu orificiul bucal şi se termină cu cel anal.
• Include viermi cu sexe separate.

Caractere generale
• Corpul cilindric este ascuțit la cele două capete.
• Limbricul (Ascaris lumbricoides) prezintă dimorfism sexual, femela depăşind ca dimensiune
masculul.
Acesta are corpul curbat la unul din capete.
• Cuticula apără corpul de acţiunea enzimelor conţinute în sucurile digestive din intestinul
subțire al vertebratelor parazitate.
• Locomoția. Corpul, nefixat de mucoasa intestinală, se mişcă liber în intestin.
• Respiratia este anaerobă.
• Nutriția, heterotrofă, este parazită.
• Dezvoltarea ontogenetică se realizează intr-o singură gazdă, omul.
Importanţa
• Boala provocată de limbrici se numeşte ascaridioză şi este frecventă la copiii cu igienă
defectuoasă.

Limbricul
Grupa Eucelomate
Caractere generale
• Include metazoare tridermice (triploblastice) cu simetrie bilaterală.
• Celomul este metameric la viermii inelati.

Încrengătura Anelide
Caractere generale
Este reprezentată de viermi inelați - râma (Lumbricus terrestris)
• Denumirea încrengăturii este dată de aspectul corpului lor inelat. (In limba latină annulus"
înseamnă inel.)
Denumirea clasei derivă din oligos= puțini şi chaiti = păr. Râma prezintă puțini cheti (peri
aspri) înfipţi în tegument.
Segmentaţia externă la râmă corespunde celei interne.
• Pe fiecare segment se găsesc două perechi de chefi, înfipți în tegument.
• Sub tegument se află muşchii antagonişti (circulari şi longitudinali).
Tegumentul este subțire, umed şi bine vascularizat.
• Celomul este metameric; lichidul celomic asigură umiditatea tegumentului şi respiraţia
cutanată
• Morfologia. Râma prezintă o şa glandula (clitelum), situată în treimea anterioară corpului,
cu rol în acuplare şi în formarea coconului.
• Locomoţia poate fi observată dacă se aşează o râmă pe o coală de hârtie. Spuneţi cui se dato
rează zgomotul (un fâşâit al hârtiei) şi mişcarea corpului.
• Hrănirea. Râma se hrăneşte cu substante organice conținute în sol.
• Reproducerea este sexuată; deşi râma este un vierme hermafrodit, fecundația este
încrucişată.
Importanta ecologică
• Datorită galeriilor pe care le sapă, râma ameliorează structura si textura solului, aerisirea lui
şi pătrunderea apei în sol. Solurile degradate pot fi redate circuitului agricol răspândind pe el
râme crescute în „ferme".

Clasa Hidudinee
Caractere generale Cuprinde viermi inelaţi (Hirudo medicinalis lipitoarea comună) care
trăiesc în apele stătătoare din tara noastră.
• Denumirea clasei provine de la substanta anticoagulantă (hirudina) produsă de glande care
se deschid în cavitatea bucală.
• Prezintă segmentare metamerică superficială (mai multe inele mici corespund unui
segment).
• Celomul se reduce.
• Morfologia. Lipitoarea este un vierme ecto parazit. Prezintă două ventuze: bucală şi anală.
Cu ventuza bucală se fixează de corpul parazitat şi taie tegumentul cu cele trei fălci chitinoase
în formă de .Y", prevăzute cu dinţişori.
• Hrănirea este activă iar regimul de hrană, = hematofag (haima = sânge; fagus =
mâncător).Faringele aspiră sângele cald, ce se amestecă cu hirudina secretată de glande care
se deschid in cavitatea bucală. Sângele necoagulat este depozitat în diverticulele stomacale şi
ulterior digerat. Lipitoarea consumă prizele de sânge la intervale mari de timp.
• Respirația este tegumentară.
• Reproducerea este exclusiv sexuată; sunt forme hermafrodite.

Importanta
• Vremurile când se aplicau bolnavilor lipitori, pentru diferite boli, n-au apus. In prezent
lipitorile sunt folosite în clinicile de prestigiu din lume, pentru intervenţii de mare finete.
Lipitorile sunt folosite în chirurgia plastica, în repararea ţesuturilor, în restabilirea
postoperatorie a fluxului sangvin şi în împiedicarea coagulării sângelui.

Hirudo medicinalis(lipitoarea)
Increngătura Moluşte
Caractere generale
• Moluştele sunt animale triploblastice (scoica de râu; sepia), cu simetrie bilaterală; altele
devin asimetrice datorită torsiunii masei viscerale (melcul).
Celomul se reduce la două cavităţi - pericardul (care înconjură inima) şi gonocelul (un spaţiu
în jurul gonadelor).
• Au corpul moale şi nesegmentat, format din cap,masă viscerală şi picior (organ de
locomotie).
• Masa viscerală este acoperită de manta, care secretă cochilia calcaroasă.
• Respirația este branhială. La unele forme cavitatea paleală este căptuşită de o porţiune de
manta bine vascularizată, ce permite respiraţia.

Clasa Gasteropoda
Caractere generale
Este reprezentată de melci: unii trăiesc în mediul terestru - melcul de livadă; alții, în mediul
dulcicol şi marin.
• Denumirea le este dată de situarea stomacului alungit - in picior (gasteron =stomac; pus
-podos = picior).
• Morfologia melcului de livadă (Helix pomatia (fig. 72). Masa viscerală este protejată de o
cochilie calcaroasă spiralată. Dacă atingem tentaculele lungi, corpul melcului se contractă, iar
capul si piciorul se retrag în cochilie.
• Regimul de hrană este fitofag: hrana este fărâmiţată de radulă.
• Respiratia la melcul de livadă se realizează prin mantaua vascularizată.
• Reproducerea este sexuată, fecundația este internă. Melcii sunt animale hermafrodite. In
cursul dezvoltării lor ontogenetice gasteropodele marine trec prin stadiul de larvă trocoforă.

Importanta
• Melcii sunt folosiţi în alimentația omului. Preparatzi de bucătari priceputi, banalii melci
devin delicatese in stare să satisfacă în aceeaşi măsură simţul gustativ şi estetic - se servesc
reintroduşi în propriile cochilii - al celor mai exigenți amatori de preparate culinare alese.

Clasa Lamelibranhiate
Caractere generale
Este reprezentată de moluşte care trăiesc în ape dulci: scoica de lac (Anodonta), scoica de râu
(Unio) sau marine: stridia, midia.
• Au simetrie bilaterală.
. Sunt acefale (lipsite de cap).
• Mantaua secretă cele două valve calcaroase.tapetate de un strat de sidef.
• Morfologia. Valvele sunt prinse de ligamente, care au rol antagonic cu muşchii adductori ai
valvelor.
• Locomotia. Pentru deplasare scoicile folosesc piciorul în formă de lamă de topor.
• Nutriția este microfagă şi filtratoare, iar hrănirea, pasivă.
• Respirația este branhială.
• Reproducerea este sexuată, sexele sunt separate.
• Larvele speciilor marine se numesc trochofore
Importanta
• Sideful este folosit pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă, bibelouri, nasturi.
Scoica de perle, care trăieşte în mările calde (oceanele Indian şi Pacific) la adâncimi de 30-
40m, este pescuită de scufundători. Pretioasele perle sunt de fapt straturi concentrice de sidef
depuse în jurul unui corp străin, pătruns accidental intre cochilie şi manta, silind-o pe aceasta
din urmă să secrete sideful.
Clasa cefalopode
Caractere generale
• Cuprinde cele mai evoluate moluşte.
• Au simetrie bilaterala.
• Picioarele sunt transformate in brate (zece la sepie; opt la caracatiţă) şi in sifon. Denumirea
clasei derivă de la kephalon = cap şi pus - podos = picior.
• Cochilia este externă şi spiralată (nautil), internă şi redusă la osul de sepie (sepion) sau la
simple granule calcaroase, diseminate în tegument (caracatiţă).
• Clasa este reprezentată de moluste de tip sepie (Sepia officinalis) caracatiţă şi nautil.
• Mediul de viaţă este exclusiv marin.
• Morfologia. Corpul sepiei este divizat de un şant circular în două părți: anterioară,
reprezentată de cap (brate, ochi, sifon) şi alta posterioară, incon jurată de o aripioară
membranoasă înotătoare.
• Locomoția. În situații obişnuite, sepia se deplasează prin înot, cu ajutorul brațelor şi
aripioarelor ino tătoare. Când urmăreşte prada, înotul devine rapid prin emiterea unui jet de
propulsie, ceea ce ii permite să se deplaseze foarte rapid. Când muşchii peretelui corpului se
relaxează, apa intră în cavitatea paleală. Când aceştia se contractă, cavitatea paleală se închide
complet, iar apa este expulzată sub presiune prin sifon, realizând jetul de propulsie. Dacă este
urmărită de duşmani (peşti răpitori, caşaloți), odată cu apa sepia elimină şi o parte din
produsul de secreție al glandei cu cerneală. Aceasta îi asigură un perfect camuflaj şi îi dă timp
să se aşeze pe fundul apei, unde ia culoarea substratului (homocromie temporară).
• Nutriția este carnivora. Prada este prinsă între brațele bucale şi sfâşiată cu ajutorul pieselor bucale - maxile -
• Respiratia este branhială.
• Reproducerea este sexuată, sexele sunt separate.
Importanta
• Cefalopodele au valoare nutritivă pentru om.Nautilul, apărut în era paleozoică, este o fosilă vie.

Caracatita Sepia Nautilul

Increngătura Artropode
Caractere generale
• Cuprinde clasele: arahnide, crustacee și insecte.
Sunt metazoare tridermice cu simetrie bilaterală . Sunt protostomiene.
• Prezintă picioare alcătuite din articole, legate prin articulatii mobile (arthron = articulație;
podos = picior).

• Corpul prezintă segmentatie heteronomă, fapt ce duce la aparitia regiunilor corpului.

Musculatura corpului este striată.
• Prezintă exoschelet de tip chitinos (arahnidele si insectele) şi de tip crustă (crustaceele).
Sunt adaptate la toate mediile de viață.

Clasa Arahnide
Caractere generale .
 Sunt artropode adaptate la viața terestră păianjenul cu cruce (Epeira diademata)
scorpionul ; alte forme sunt parazite:sarcoptul scabiei (râiei) şi căpuşa.
•O particularitate a arahnidelor este prezenta chelicerelor: prima pereche de apendice ale
prosomei este folosită ca armă de atac şi de apărare. Chelicerele sunt străbătute de un canal al
glandei de venin.
• Prezenta glandelor sericigene şi a filierelor face posibilă producerea unor fire fine cu care
păianjenul îşi construieşte pânza capcană pentru prinderea hranei.

De altfel păianjenul este un iscusit inginer constructor! Cu un minimum de material el

construieşte plasă solidă şi elastică, din fire de diverse grosimi, intinsă în locuri ferite de
curenți de aer, dar bogate în surse de hrană.
• Morfologia. Corpul este alcătuit din prosoma (cefalotorace) şi opistosoma
(abdomen).Prosoma prezintă 6 perechi de apendice: o pereche de chelicere, o pereche de palpi
maxilari şi patru perechi de picioare articulate, terminate cu câte două gheare. Abdomenul la
păianjen este nesegmentat.
• Locomoția se realizează prin mers atât la pian jenul cu pânză, cât şi la cel vagabond.
• Nutriția este carnivoră la scorpion şi păianjen şi parazită la căpuşă şi sarcoptul râiei. Cu
ajutorul chelicerelor taie tegumentul prăzii, îi introduce venin şi suc digestiv (salivă) care
solubilizează organele interne ale prăzii; conținutul astfel liche fiat este aspirat de guşă.
• Reproducerea este sexuată, sexele sunt sepa rate şi prezintă dimorfism sexual. Femela, după
împerechere, poate devora masculul.
• Importanta arahnidelor este remarcabilă, deoare ce distrug insectele dăunătoare.
• Sarcoptul scabiei produce la om şi la cornute mici, râia, care se tratează prin folosirea
medicamentelor.

Căpuşele sunt paraziţi externi hematofagi şi vectori ai unor agenti patogeni care provoacă
encefalite.Se hrănesc cu sânge pe care il sug după ce au perforat tegumentul animalului atacat.

Paianjenul cu cruce Scorpionul

Clasa crustacee
Caractere generale
 • Este reprezentată de artropode de apă dulce - racul de râu (Astacus fluviatilis) şi marine-
langusta, homarul şi crabul.
• Corpul crustaceelor evoluati este segmentat şi alcătuit din 19 segmente: cinci cefalice, opt
toracice şi şase abdominale.
• Prezintă schelet extern, numit exoschelet (chitină impregnată cu carbonat de calciu).
• Sub tegument se află musculatură striată.
• Sunt artropode antenate.
Clasa insecte
Caractere generale
• Reprezintă un grup cu evoluție explozivă din numeroase specii.
Simetria corpului este bilaterală.
• Corpul, alcătuit din cap, torace și abdomen, este acoperit de un schelet chitinos. • Prezintă
adaptări la viaţa aeriană datorită aripilor şi respiraţia prin trahei (fluturi, albine, libelule)
• Morfologia cărăbuşului de mai (Melolontha). Pe cap prezintă o pereche de antene, iar
lateral ochi compuşi. De cele trei segmente toracice se prind dorsal două perechi de aripi, iar
ventral, trei perechi de picioare. Abdomenul, format din segmente este apod (a = fără; pus -
podos = picior), ultimele transformate în organ copulator la mascul şi în organ de depunere a
oualor (ovipozitor) la femelă.
• Locomoția prin zbor este caracteristică majoritatii insectelor: unele folosesc ambele perechi
de aripi (albinele, fluturii), altele doar o singură pereche (cărăbuşul). Sunt şi insecte aptere
(fără aripi): insectele insulare. Pe sol aceste insecte se deplasează numai cu ajutorul
picioarelor.
Regimul de hrană este fitofag sau carnivor. Unele specii sunt parazite, altele hiperparazite
(parazi tează insectele parazite depun oua in larvele lor) • Respiratia este traheală.
• Reproducerea este sexuată. Sexele, separate prezintă dimorfism sexual. Dezvoltarea
postembrionară se realizează cu metamorfoză incompletă (lăcusta) sau completă (cărăbuşul).
• Insectele fitofage sunt dăunători ai plantelor de cultură, arborilor fructiferi şi forestieri.
Deoarece provoacă pagube, sunt combătute prin metode integrate chimice sau/şi biologice ca:
pulverizarea de insecticide, cultivarea de soiuri de plante rezistente la atacul dăunătorilor,
creşterea în laborator a insectelor prădătoare şi a hiperparaziților şi împrăştierea lor în culturi
cu ajutorul avioanelor utilitare, folosirea capcanelor cu feromoni sexuali.

Insectele dăunătoare din grupa coleopterelor - gărgărița (grâului, orezului), gândăcelul

castaniu; infestează cerealele din depozite. Făina din depozit este infestată de molii. Unele
insecte din grupa himenopterelor şi lepidopterelor (fluturilor) sunt folositoare omului
deoarece asigură polenizarea plantelor cu flori. Insecte melifere - albina (Apis melifera) - pe
lângă polenizare produce: mierea unifloră (de salcâm, tei) şi polifloră, ceara şi propolisul.
Fluturele de mătase (Bombix mori) este crescut pentru firul de mătase din gogoşile ce
înconjoară pupa.
Increngătura Echinoderme
Caractere generale
• Include animale tridermice, celomate, deutero stomiene, cu simetrie radiară: steaua de mare
(Asterias rubens) , crinul de mare. Ariciul de mare (Strongylocentrotus lividus) are simetrie
bilaterală.
• Cuprinde animale care trăiesc exclusiv in mediul marin.
• Prezintă endoschelet format din plăci calcaroase, situate in derm; la suprafaţa corpului
prezintă tepi rigizi (echinos = spini; derma = piele).
Structura ariciului de mare La partea dorsală a corpului prezintă două orificii (placa
madreporică şi anusul). Pe partea ventrală se află orificiul bucal cu aparatul bucal, format din
mai multe piese calcaroase (lanterna lui Aristot).
• Locomoția se realizează cu ajutorul sistemului ambulacrar, prin intermediul picioruşelor
ambulacrare terminate cu ventuze, ce se fixează pe substrat: prin contractia lor animalul se
deplasează.
• Nutriția este de tip carnivor (steaua de mare) şi omnivor (ariciul de mare).
• Respiratia este branhială şi ambulacrară.
• Reproducerea este sexuată şi sexele sunt separate; fecundația este externă.
• Importanta teoretică este cea principală, iar importanta practică, secundară. Unele popoare
folosesc ca hrană castraveții de mare, numiţi de italieni fructe de mare".

Increngătura Cordate
Caractere generale
• Cuprinde reprezentanti răspândiți în toate mediile de viață.
• Structura organismului se complică.
• Are loc perfecţionarea mijloacelor de reglare a activităţii organelor interne.
• Simetria este bilaterală.
Scheletul devine intern, astfel că dimensiunile organismului cresc
• Este reprezentată prin trei subincrengaturi ,urocordate (tunicate), cefalocordate şi vertebrate.

Subincrengatura Urocordate(tunicate)
Caractere generale
• Include cordate inferioare
Celomul este redus la pericard
• Ele trăiesc în mediu exclusiv marin.
• Este reprezentată prin forme fibere (larva) si forme fixate (Ascidia adultă).
• Larvele prezintă notocordul situat în regiunea cozii; prin transformarea lor în adulți are loc
resorbția cozii şi a notocordului.
• Morfologia Ascidiei. Corpul este acoperit de tunică, secretată de tegument, alcătuită din
polizaharidul tunicină, cu structură chimică asemănătoare celulozei. Corpul are formă de sac,
la polul superior prezintă sifonul bucal, iar la cel inferior şi lateral, sifonul cloacal.
• Locomoția prin înot este caracteristică larvei, adultul trăind fixat pe substrat.
• Respirația este branhială de tip faringian.
• Reproducerea este sexuată şi asexuată (prin înmugurire)
 Ascidia
Importanta
• Prin compoziția chimică a tunicinii, urocordatele se apropie de nevertebrate.

Subincrengatura Cefalocordate
Caractere generale
• Sunt animale eucelomate.
• Fac parte din deuterostomieni.
• Notocordul (coarda dorsală) este situat pe partea dorsală a corpului, sub tubul neural, şi
persistă toată viața.
Este reprezentată de Amphioxus (Branchiostoma lanceolatum) care trăieşte în mediul marin,
în nisipuri litorale, în toate mările, inclusiv în Marea Neagră.
• Morfologia. Amphioxus are forma unui peştişor ascuţit la ambele capete.

Branchiostoma lanceolatum(Amfioxus)
Particularitățile structurale ale cefalocordatelor
• Prezintă caractere de nevertebrat; tegumentul este simplu, respirația este branhială.
Caracterele de cordat sunt: prezența notocordului, respiratia branhială de tip faringian,
musculatura situată sub tegument cu aspectul unor fäşii longitudinale şi împărţită în segmente
(miomere).
• Locomoția la Amphioxus se realizează prin înot.
• Nutriția cefalocordatelor este microfagă.
• Respirația este branhială, de tip faringian.
• Reproducerea este sexuată, fecundația este externă.
• Importanta cefalocordatelor este filogenetică, prin caracterele de nevertebrat şi cordat pe
care le prezintă.

Subincrengatura Vertebrate
Caractere generale
Sunt reprezentate de specii adaptate la mediul acvatic (ciclostomii şi peştii), amfibienii (fac
tranziția de la mediul acvatic la cel terestru), terestru (reptilele şi mamiferele) şi aerian
(păsările). Unele reptile (crocodil leul) şi mamifere (foca, morsa şi balena) prezintă adaptări
secundare la mediul acvatic.
• Simetria corpului este bilaterală.
• Dimensiunea corpului este mai mare la vertebrate în comparație cu nevertebratele.
• Notocordul, prezent la embrion, este inlocuit de coloana vertebrală la adult.
• In jurul notocordului se dispune tesut conjunctiv, care prin osificare, formează coloana
vertebrală (alcătuită din totalitatea vertebrelor, legate prin articulatii).
Corpul prezintă trei regiuni: cap, trunchi şi membre
• Locomoția se realizează cu ajutorul înotătoarelor, membrului tetrapod pentadactil şi cu
ajutorul aripilor.
• Corpul este acoperit de tegument, sub care se află musculatura striată.
• La vertebrate creşterea în volum a cutiei craniene este corelată cu dezvoltarea encefalului;
paralel se dezvoltă şi organele de simț.

Reproducerea este sexuată, sexele sunt separate. Fecundaţia este externă sau internă, în
functie de mediul de viață în care trăiesc vertebratele.
• Subincrengătura Vertebrata cuprinde două grupe:Agnata (vertebrate fără fălci) şi
Gnatostomata (vertebrate cu fălci).

Grupa Agnata
• Sunt vertebrate inferioare lipsite de fălci.
• De asemenea le lipsesc înotătoarele-perechi.
• Notocordul se menține toată viața

Clasa Ciclostomi
Este reprezentată de vertebrate care trăiesc în bazinul Dunării - hadina (Eudontomyzon
danfordi).
• Tegumentul este lipsit de solzi.
• Gura este rotundă, permanent deschisă, căptuşită cu dinți cornoşi (ciclos = rotund; stoma =
gură); cu ajutorul ei se prinde de corpul peştilor (parazit extem).
Primele Agnate au trăit în apele erei paleozoice.

Grupa Gnatostomi
• Include vertebrate cu fălci şi membre-perechi.
Notocordul este prezent doar in stadiul embrionar.
• Din această grupă fac parte două supraclase:peşti şi tetrapode.

Supraclasa Peşti
• Este reprezentată prin vertebrate adaptate la mediul acvatic.
Corpul este hidrodinamic, acoperit cu solzi osoşi, de origine dermică.
• Locomoția prin înot se realizează cu ajutorul înotătoarelor-perechi, neperechi şi muşchilor
cozii.

Clasa Peşti cartilaginoşi

Este reprezentată prin rechini ce diferă prin forma corpului:
• corp fuziform au peştii prădători, foarte buni inotători: rechinul albastru (Carcharhinus
glaucus) şi rechinul-ciocan (Sphyrna zygaena) (fig. 84); • corp turtit dorso-ventral au pisica şi
vulpea de mare, ei sunt rechini bentonici, care trăiesc pe fundul mării.
• Tegumentul este acoperit de solzi placoizi, formaţi dintr-o placă bazală şi un ghimpe.
• Prezintă schelet intern cartilaginos, format din cap, trunchi şi coadă: prin centuri înotătoarele
perechi se prind de trunchi.
• Gura este situată subterminal şi prezintă mai multe rânduri de dinti.
• Inotătoarea codală este formată din doi lobi inegali (heterocercă).

Rechin ciocan Rechin albastru

Clasa Peşti osoşi

Caractere generale
• Au corpul format din cap, trunchi şi coadă
• Sunt gnatostomi (vertebrate cu fălci).
• Temperatura corpului este variabilă.
• Mediul de viaţă este acvatic (dulcicol, marin).
• Prezintă linie laterală (organ senzorial, dispus sub tegument).
• Corpul este acoperit cu solzi de origine dermică.
• Celulele glandulare din tegument secretă mucus, corpul devenind alunecos.
• Regimul de hrană este carnivor (peştii răpitori), omnivor şi fitofag (crapul chinezesc).

Crap
Locomotia prin inot se realizează cu ajutorul înotătoarelor perechi (pectorale şi ventrale) şi
neperechi (dorsala, anală şi codala). Vezica înotătoare are rol hidrostatic: dacă se umple cu
gaz, corpul este mai uşor şi se ridică la suprafata apei; dacă se goleşte, procesul se petrece
invers.
Respiratia este branhială (sub opercule se găsesc branhiile fixate pe arcuri osoase).
Reproducerea este sexuală, fecundația este externă, sexele sunt separate.
Clasa este divizata in patru ordine:
• Acipenseride cu schelet partial osificat iar inotatoarea codală heterocercă. În Marea Neagră
trăiesc: păstruga (Acipenser stellatus), nisetrul (Acipenser güldenstaedti) (fig. 86), morunul
(Huso huso). Ei depun icrele negre primăvara, în Dunăre. Cega trăieşte în apa dulce.In
Institutul de Cercetare de la Galați se reproduc artificial acipenseridae şi apoi se repopulează
biotopul în care trăiesc.
• Teleosteenii sunt peşti evoluaţi, cu schelet osos.Inotătoarea codală este homocercă. Speciile
de apă dulce sunt: ştiuca, somnul, păstrăvul, crapul (Cyprinus carpio), iar cele marine sunt
reprezentate prin: scrumbia albastră, calcanul, căluțul de mare.Anghila, un peşte cu aspect
serpentiform, migrează în vederea reproducerii, din râurile Europei până la Marea Sargaselor,
străbătând cca 5 000 km.
Dipnoii trăiesc în apele din emisfera sudică, numără puține specii, respiră prin branhii şi
plămâni (provin din vezica înotătoare).
Crossopterigienii sunt reprezentaţi printr-o singură specie, care trăieşte în Oceanul Indian.Au
respiratie dubla (prin branhii si plămâni),Scheletul înotătoarelor perechi seamănă cu cel al
membrelor vertebratelor tetrapode.Importanta peştilor este ecologică (constituie verigi ale
lanturilor trofice din ecosistemele acvatice).
Carnea şi icrele sunt folosite in alimentatia omului.Respectarea prohibitiei pescuitului in
perioada reproducerii menține echilibrul ecologic.

Supraclasa Tetrapode
• Tetrapodele (tetra = patru; pus - podos = picior) sunt vertebrate care prezintă ca organe de
locomotie cele patru membre (două anterioare şi două posterioare),
• Include clasele: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Clasa Amfibieni
• Amfibienii (amphi= dublă; bios = viață) realizează trecerea de la mediul acvatic la cel
terestru.
• Cuprinde animale poikiloterme (cu temperatura corpului variabilă).
. Din această clasă fac parte: anurele (broaşte fără coadă) - broasca de lac (Rana esculenta),de
pădure, râioasă, brotăcelul; urodelele (broaşte cu coadă) sunt reprezentate prin: triton, salaman
dră (Salamandra salamandra).
· Amfibienii sunt legati prin unele caractere de mediul acvatic (respirația branhială, prezența
membranei interdigitale la degetele membrelor posterioare.
Tegumentul, subţire şi umed, este puternic vascula rizat), completând respiraţia pulmonară.
• Adaptările legate de mediul terestru se referă la respiraţia pulmonară.
• Respirația tegumentară o completează pe cea pulmonară, care este insuficientă.
• Locomoția anurelor se realizează prin salturi în mediul terestru (din cauza membrelor inegal
dezvoltate), iar în cel acvatic, prin înot.
• Nutriția este de tip carnivor.
• Reproducerea este sexuată, sexele sunt separate, fecundația este externă sau internă
(salamandră), iar dezvoltarea postembrionară se realizează prin metamorfoză.

Broasca de lac
• Importanța amfibienilor este: ştiinţifică (erau folosite la experientele de laborator; în prezent se
utilizează simularea pe calculator); practică (distrug insectele dăunătoare); ecologică (consti tuie verigi
în lanturile trofice din ecosistemele terestre şi acvatice), este folosită preferenţial in alimentația
omului, fiind considerată o delicatesă.

Clasa Reptile
• Este reprezentată prin artropode adaptate la mediul terestru: şopârle, şerpi şi secundar la
mediul acvatic: broaştele ţestoase de apă şi crocodilul.
• Membrele sunt scurte, pentadactile, aşezate pe pårtile laterale ale corpului.
Tegumentul este puternic cornificat protejând corpul împotriva pierderii de apă şi uscăciunii.

Corpul este acoperit de solzi cornoşi de origine epidermică.

.Sunt animale poikiloterme.
• Nutriția este în general de tip carnivor; cu toate că prezintă dinți, înghit hrana nemestecată,
ceea ce prelungeste perioada de digestie.
• Locomoția se realizează cu ajutorul celor două perechi de membre pentadactile, scurte,
aşezate pe părțile laterale a corpului, care permit deplasarea prin târâre, de unde şi numele
clasei, de târâtoare. Şerpii şi unele şopârle sunt animale apode (care şi-au pierdut membrele).
Membrele sunt transformate în vâsle la broasca țestoasă acvatică şi la crocodil.
• Reproducerea este sexuată, sexele sunt separate, fecundația este internă. Unele specii sunt
ovipare (depun ouă a căror dezvoltare embrionară se desfăşoară la temperatura mediului
ambiant). altele sunt ovovivipare (mentin ouăle în corp, până la dezvoltarea completă a
embrionului). Pentru prima dată în seria animală apar anexele embrionare: amnios şi alantoidă
(cu rol de protecţie, excreţie şi respiraţie).
• Reprezentanții sunt: broasca țestoasă de uscat, broasca testoasă de apă (Emys orbicularis),
guşterul (Lacerta viridis) şarpele de casă (Natrix), vipera cu corn (Vipera amodytes),
crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus)
• Importanta reptilelor, în industria farmaceutică (din veninul şerpilor se fabrică medicamente
anticoagulante); în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali au rol important şopârlele şi
şerpii; sunt consumate ca hrană de unele popoare.

Gusterul Sarpele de casa Broasca Testoasa de apa

Clasa Păsări
• Păsările sunt vertebrate superioare cu membrele anterioare transformate în aripi.
• Sunt vertebrate homeoterme (cu temperatura corpului constantă).
• Corpul este acoperit cu pene, fulgi şi puf
• Au fälcile alungite, acoperite cu tesut cornos care formează ciocul (forma ciocului diferă în
funcţie de regimul de hrană, fiind lipsit de dinți).
• Plămânii păsărilor comunică cu cei nouă saci pulmonari, de unde emerg canale spre oase,
care devin pneumatice (pline cu aer).
• Păsările nu mentin ouale in corp, ci le depun intermitent în cuibul construit in prealabil:
coaja calcaroasă protejează oul; după clocire, din ouă ies puii pe care ii hrănesc.
. După particularitățile lor structurale, păsările se clasifică în acarenate şi carenate.
Păsările acarenate (nu sunt bune zburătoare) sunt reprezentate prin strut (african, american,
australian sau casuarul) şi pasărea Kiwi.
Păsările carenate (bune zburătoare) sunt zentate prin:
• păsările înotătoare sunt pinguinul, lebăda, rata şi gâsca sălbatică; • păsările răpitoare de zi
(uliul găinilor, şorecarul, acvila) şi de noapte (cucuveaua, ciuful):
• păsări columbiforme (porumbeii, turturelele); . passeriformes care cuprind: rândunica,
ciocârlia, privighetoarea, vrabia, graurul, cioara.
Importanța păsărilor domestice. De la păsări se foloseşte: carnea, ouăle, puful şi penele.
 Porumbel Kiwi

Clasa Mamifere
Caractere generale
Sunt cele mai evoluate vertebrate.
• Mamiferele populează toate zonele geografice şi mediile de viață: terestru (majoritatea),
acvatic (foca, balena, delfinul), aerian (aceste sunt prevăzute cu aripi membranoase - de
exemplu, liliacul)
. Corpul este acoperit cu păr (productie cornoasă a tegumentului).
Sunt animale homeoterme - prin centrul termo reglării se menține echilibrul între producerea
şi pierderea de căldură.
• Majoritatea mamiferelor (exceptie fac monotre mele) nasc pui vii, pe care fi hrănesc cu
lapte, produs de glandele mamare.
• Dentiția (totalitatea dinților din cavitatea bucală, cu rădăcinile fixate în alveolele dentare ale
celor două maxilare) diferă în funcţie de regimul de hrană (insectivor, carnivor, erbivor,
omnivor).
• După particularitățile de reproducere şi cele de dezvoltare ale puilor, mamiferele se clasifică
in:monotreme, marsupiale şi placentare.

Liliacul Ornitorincul

Monotremele sunt mamifere primitive, cu cavitate cloacală (asemenea reptilelor).

Ornitorincul şi echidna sunt mamifere ovipare, care îşi hră nesc pui cu lapte; trăiesc în
Australia şi Tasmania.
Marsupialele sunt reprezentate prin cangur, lupul şi ursul marsupial. Trăiesc în Australia. Ele
sunt animale vivipare placentare care nasc pui vii.
Aceştia îşi continuă dezvoltarea în marsupiu, unde sunt hrăniți cu laptele secretat de glandele
mamare.
Placentarele sunt mamifere cu evoluție explozivă şi specii numeroase. Ele sunt animale
vivipare placentare . Pe lângă anexele embrionare
- amnios şi alantoidă (apărute încă de la reptile) - apare placenta fixată de peretele uterin,
astfel că embrionul şi ulterior fătul se dezvoltă complet în uter. Mamiferele placentare sunt
reprezentate prin:
- insectivore (cârtita, ariciul, chitcanul);
- rozătoare (sobolanul cenuşiu, orbetele);
- carnivore (pisica sălbatică, râsul, lupul, câinele, vulpea, ursul brun);
- erbivore: rumegatoare (mistrețul, calul); rumegătoare (căprioara, boul, bivolul, capra, oaia);
- primate hominide - Homo sapiens (omul).

Embrion uman