Diviziunea Triploblastica

(Bilateralia)
 Se caracterizează prin apariţia celei de-a treia foiţe embrionare –
mezodermul, între ectoderm şi endoderm, substituind mezogleea
diploblastelor.
 Celulele mezodermului se organizează sub forma unui epiteliu,
delimitând în interiorul corpului cavitatea secundară, celomul.
 Acesta lipseşte la triploblastele inferioare, unde mezodermul
formează un ţesut intervisceral – parenchimul.
 De asemenea, mezodermul are capacitatea de a diferenţia
organe care permit trecerea la o viaţă activă.
Triploblastele cuprind două ramuri: Protostomia şi
Deuterostomia.
 Protostomienii (protos = primul; stoma = gură)
se caracterizează prin transformarea blastoporului
în gură primitivă.
 Celomul se formează prin schizocelie din teloblaste.

 Scheletul este ectodermic, iar sistemul nervos

ganglionar. Protostomieni sunt viermii, moluştele,

artropodele.
 Deuterostomienii (deuteros = a doua; stoma = gură)
se caracterizează prin transformarea blastoporului
în orificiu anal, în timp ce orificiul bucal este o
neoformaţie.
 Celomul se formează prin enterocelie, scheletul
intern este mezodermic, iar sistemul nervos, tubular.
 Deuterostomieni sunt echinodermele şi cordatele.
 În funcţie de capacitatea mezodermului de a
diferenţia celomul, metazoarele se împart în
două grupe: Acoelomata şi Coelomata.
 Acelomatele sunt lipsite de celom, cavitatea
corpului fiind plină cu un ţesut – parenchim,
format de mezoderm.

celomate
 Subdiviziunea Protostomia
Grupa Acoelomata
Încrengătura Platyhelminthes
 Sunt protostomieni cu simetrie bilaterală, turtiţi dorso-
ventrali (gr. platus = plat, lat; helminthos = vierme), acelomaţi.
Cavitatea corpului este plină cu parenchim. Sunt estimate la
peste 25 000 de specii.

Morfologie externă
Corpul are formă foliacee, de
panglică etc., iar dimensiunile variază
de la câteva sute de microni la 10-15
m. Culoarea este alb-opac sau
transparentă, uneori cu nuanţe de
verde, brun-negru. Faţa ventrală
poartă gura şi orificiile genitale.
 Organizaţia internă
 Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular, ciliat la
formele libere, acoperit cu cuticulă la cele parazite.
 Musculatura de origine mezodermică formează împreună cu
tegumentul teaca musculo-cutanee. Se diferenţiază muşchi
circulari – externi, muşchi longitudinali – interni şi muşchi dorso-
ventrali.

Secţiune transversală
 Sistemul nervos.
Pentru prima dată în seria animală, în regiunea cefalică se
concentrează ganglionii cerebroizi, constituind un “creier” în
legătură cu dezvoltarea organelor de simţ la acest nivel.
- sistem nervos ortogonal.
 Organele de simţ sunt dezvoltate la speciile libere şi reprezentate prin
fosete ciliate, tangoreceptori, chemoreceptori, statocişti, oceli; la speciile
parazite sunt reduse.

Aparatul digestiv.
Se constituie pentru prima dată în seria
animală un tub digestiv
-intestin anterior, stomodeum – ectodermic
-un intestin mijlociu, mezenteron –
endodermic; are rol în digestie şi absorbţie.
Anusul lipseşte.

Digestia iniţial cavitară, continuă

intracelular. La unele specii parazite, tubul
digestiv lipseşte, digestia realizându-se prin
osmoză.
 Aparatele respirator şi circulator lipsesc.
 Cavitatea corpului este plină cu parenchim.
 Aparatul excretor este de tip protonefridian.

Protonefridia constă din mai multe celule cu flamură vibratilă, fiecare din
acestea reprezentand o celulă stelată de la care porneşte un canalicul
excretor în care bate un smoc de cili vibratili ce alcătuiesc flamura
vibratilă. Aceste canalicule se deschid, de fiecare parte a corpului, într-
un canal excretor longitudinal. Cele două canale excretoare se
deschid independent sau se unesc într-un trunchi excretor. Studiile de
microscopie electronică arată asemănarea structurală dintre canaliculul
excretor şi guleraşul coanocitelor de la spongieri.

Alcătuirea protonefridiei
 Aparatul genital.
Majoritatea speciilor sunt hermafrodite, iar aparatul
genital are o structură destul de complicată.
 Reproducere şi dezvoltare.

Fecundaţia este internă şi încrucişată; are loc prin

copulaţie, înţepătură hipodermică sau prin
depunerea spermatoforului la suprafaţa corpului. La
speciile parazite există cicluri de dezvoltare
complicate, cu stadii larvare şi 1-2 gazde.
 Sistematică
Există 4 clase de platelminţi: Turbellaria, Trematoda, Monogenea, Cestoda.
Clasa Turbellaria
Cunoscute popular sub numele de planarii, acestea sunt specii în
majoritate libere, acvatice şi prădătoare.
 Morfologia externă
Corpul foliaceu are dimensiuni mici, de la cateva sute de microni la 10-15
mm; este pigmentat sau transparent.
 Sistematică. Sistematica planariilor este destul de controversată,
unul din criteriile de clasificare folosite fiind tipul intestinului.

Ordinul Acoela (coelos = cavitate)

Sunt specii libere, marine, litorale.
Intestinul lipseşte fiind înlocuit de un
masiv endodermic fagocitar.
Convoluta sp.

Ordinul Rhabdocoela (rhabdos =

baghetă)
Cuprinde specii libere marine,
dulcicole şi salmastre. Intestinul este
simplu, baghetiform.
Catenula lemnae
Ordinul Alloeocoela (alloios = diferit)
Sunt specii predominant marine. Intestinul
drept are diverticule laterale mici.
Bothrioplana (dulcicolă)

 Ordinul Tricladida (tri = trei; clados = ramură)
Sunt specii marine, dulcicole şi terestre. Intestinul are trei ramuri.
Dendrocoelum lacteum - planaria albă, dulcicolă

Bipalium kewense - terestră, 60 cm

lungime
 Pseudobioceros sp.

Ordinul Polycladida (polys = mulţi)

Sunt specii marine, intestinul are mai
multe ramuri. Thysanozoon sp.
 Clasa Trematoda
Cuprinde platelminte endoparazite la vertebrate, cunoscute încă din
antichitate. Ciclul de dezvoltare implică mai multe forme larvare, cu
schimb de gazde.
Morfologia externă
Corpul este oval-alungit, uneori în formă de disc, rar cilindric. Se
îngustează anterior, dar nu au cap diferenţiat. Dimensiunile sunt mici,
de 0,5-1 mm lungime, rar depăşesc 2-5 cm; excepţional pot ajunge la 1
m.
Organizaţia internă
Ca urmare a modului de viaţă parazitar, corpul este
acoperit de o cuticulă groasă.
Teaca musculo-cutană diferenţiază organele de
fixare: 1-2 ventuze simple sau compartimentat în
alveole sau un şir de ventuze.
Sistemul nervos este asemănător cu cel
al turbelariatelor.
Organele de simţ sunt reduse; unele
forme larvare libere au ochi.
Sistemul digestiv
 tipic pentru platelminte. Orificiul
buco-anal situat in mijlocul ventuzei
bucale
 Digestia este predominant cavitară.
Sistemul circulator
 La unele digenee, s-a pus în evidenţă un
sistem circulator primitiv (limfatic) format din
1-4 canale închise orb, care conţin un lichid
cu rol în distribuţia hranei, a gazelor
respiratorii şi a produşilor de excreţie.
Sistemul excretor este de tip protonefridian.
Aparatul genital
 Gonadele sunt masive sau ramificate.
Testiculele au poziţie anterioară sau
posterioară.
 Cirul (organul copulator mascul) unor
specii lipseşte.
 Uterul lung, se deschide independent
sau în atriul genital comun.
 Vaginul lipseşte- partea terminală a
uterului având rol de vagin.
 Există canalul lui Laurer, al cărui rol nu
este încă bine precizat: serveşte la
eliminarea excesului de spermatozoizi
sau de vitelus.
 De asemenea, este discutabilă funcţia
glandei lui Mehlis de a secreta coaja
oului.
 Reproducere şi dezvoltare
 Fecundaţia este internă şi încrucişată. Oul se dezvoltă în uter. Ciclul de
dezvoltare este o metageneză; el cuprinde mai multe stadii larvare, generaţii şi
gazde. Când dezvoltarea are loc în mediul acvatic, din ou eclozează o larvă
ciliată-miracidiu; trăieşte 24 de ore. Dacă întâlneşte prima gazdă intermediară,
de regulă un molusc, cu ajutorul glandelor rostrale îi lizează ţesuturile, ajungând
în cavitatea paleală, apoi în hepatopancreas şi gonadă. Aici se transformă în al
doilea stadiu larvar, sporocistul. Prin multiplicare formează redii sau sporocişti-
fii, în acest ultim caz, stadiul de redie fiind suprimat.
 Redia, a treia formă larvară, are cca 1 mm, este saciformă. Prin multiplicare
formează cercarii sau redii-fiice.
 Cercarul, a patra formă larvară, de 1 mm, oval sau piriform, are
coadă musculoasă, simplă sau bifurcată.

 Metacercarul – rezultat prin închistarea cercarului, are

organizaţia adultului, dar fără aparat genital. Înghiţit de gazda
definitivă, în câteva zile devine adult.
Clasificare
 Subclasa Digenea
 Majoritatea sunt endoparazite la vertebrate; au ventuză bucală şi
intestin biramat.
Ordinul Strigeatoidea
 Sunt forme alungite, efilate; cercarii au coada bifurcată
(furcocercarii) şi au una- doua gazde intermediare.

Schistosoma (Bilharzia) haematobium

Are cca 20 mm, sexe separate, cu
dimorfism sexual: masculul este lăţit, iar
marginile corpului îndoite ventral formează
un canal ginefor care poartă femela, lungă şi
subţire.
 Gazda definitivă: omul din
regiunile calde, localizându-se în
sistemul venos.
 Gazda intermediară: melci
acvatici-Planorbis, Bulimus.
 Femela depune cca 300
ouă/zi, care străbat peretele
vezicii urinare şi sunt eliminate
odată cu urina care devine roşie.
Ajunse în apă, din ou eclozează
miracidiul care pătrunde în
gazda intermediară.
Furcocercarii părăsesc melcul şi
ajunşi în apă şi de aici pătrund
activ prin pielea omului,
localizându-se în venele din
regiunea inferioară a corpului,
transformându-se în adulţi.
Schistosomiaza poate evolua
timp de 20-30 de ani.
Ordinul Echinostomida (echinos = spin; stoma =
gura)
Capătul anterior are un inel cu spini. Testiculele au
poziţie posterioară; cercarii au coada simplă,
musculoasă.
Fasciola hepatica, viermele de gălbează
 Produce fascioloza.
 Gazda definitivă: erbivore rumegătoare- ovine,
bovine, accidental omul; parazitează căile biliare, rar
faringe, amigdale.
 Gazda intermediară: Gastropode- Lymnaea
minuta, L. truncatula
Ordinul Plagiorchiidae
Cuprinde specii mici, alungite sau turtite, cu testicule anterioare; ciclul
de dezvoltare include două gazde intermediare.
Dicrocoelium lanceatum
Gazda definitivă: erbivore rumegătoare- ovine, bovine, accidental omul;
parazitează în canalele biliare
I gazdă intermediară: gasteropod terestru- Helicella, Zebrina
a II a gazdă auxiliară: Formica fusca