UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

SISTEMATICA NEVERTEBRATELOR

REFERAT ȘTIINȚIFIC

Filum PLATHELMINTHES

Clasa Trematoda

Lector. Dr. Daniela Teodorescu

Bratu Cristina Mihaela

Secția Biologie, Subgrupa 2

 Cuprins
Introducere 1

Încadrare sistematică 1

Discuții 3

Caracteristici generale 3

Specii parazite 5

► Morfologie 5

► Localizare 6

► Ciclu evolutiv 7

► Boala produsă 8

Concluzii 10

Bibliografie 11

.
Introducere

Filum PLATHELMINTHES

Încadrare sistematică

Regn Animalia

Subregnul Metazoa

Diviziune Bilateralia Triploblastica

Ramura Protostomia

Subdiviziune Acelomata

Filum Plathelminthes

Clasa Trematoda

Din punct de vedere sistematic, platelminții cuprind 6 clase:

1. Turbellaria
2. Monogenoidea
3. Cestodaria
4. Cestoda
5. Trematoda
6. Gnathostomulida

Viermii din Filumul Plathelminthes (gr. platy = plat; helminthos = vierme) reprezintă
primele metazoare triblastice (tridermice) din seria animală, căci au 3 țesuturi distincte: ectoderm,
mezoderm și endoderm. Platelminții sunt viermi cu corpul aplatizat, lipsiți de celom propriu-zis
(acelomaţi), deoarece mezodermul este în stare puțin evoluată, fără a avea capacitatea de a forma
cavități celomice secundare. Cavitatea internă a corpului este plină cu parenchim (sau mezenchim);
din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi.

1
 Circulatorul și respiratorul lipsesc. Formele libere au respirație tegumentară, iar cele
parazite anaerobă. Paraziții sanguini și cei din organe puternic vascularizate sunt aerobi.

La formele libere, tegumentul posedă cili vibratili. Cuticula, împreună cu musculatura

formează teaca musculo-cutană, care, la formele parazite dă naștere la organele de fixare (spini,
cârlige, ventuze), iar la cele libere dă naștere la armăturile sclerificate ale genitaliilor.

Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10-15m, excepţional 20 m. Culoarea este

alb-opacă sau transparentă. La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru,
uneori cu desene viu colorate. Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare, în timp ce formele parazite se
caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate, cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă.

Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o

veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul
timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive
care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex.

În urma analizelor moleculare, Subfilumul Acoelomorpha şi Subfilumul Xenoturbellida

cuprinse anterior în Filumul Plathelminthes, sunt considerate separate, formând Filumul
Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni.

Figure 1. Filumul Xenacoelomorpha

2
Discuții

Caracteristici generale

Clasa TREMATODA

Trematodele (gr. trema = gură, scobitură), sunt forme exclusiv endoparazite (parazite
intern). Corpul lor, nesegmentat, turtit dorso-ventral este prevăzut cu un organ de fixare numit
acetabulum (ventuză ventrală), situată ventral, în treimea anterioară a corpului și are ca rol fixarea
de gazdă.

Trematodele (peste 18 000 specii) cuprind 3 subclase:

1. Subclasa Aspidogastrea:

► reuneşte un grup mic, de 80 de specii, parazite la peşti, chelonieni şi uneori la moluşte.

► orificiul bucal este situat pe o proeminenţă alungită; ventuza bucală lipseşte, iar ventuza
ventrală este foarte mare şi compartimentată
► intestinul este saciform, fără ramificaţii sau diverticule

Figure 2. Aspidogaster conchicola, vederi multiple, unde

A= uter, B= ovar, C= testicul, D= ventuza ventrală

3
 3. Subclasa Didymozoidea:

► galbeni când sunt în viață și se schimbă în negru după moarte

► dimensiuni: 1-50 mm
► localizare: parazitează branhiile, aripioarele, cavitățile orale, mușchii, ovarele și
cavitățile abdominale
► diferite forme: inclusiv sub formă de băț, sferă și mase de siruri de caractere
► nu parazitează omul
► gazde: macrou, plătică de mare roșie, pește zburător

Figure 3. Didymozoidea parazitând branhiile unui ton

tânăr

Figure 4. Didymozoidea parazitând mușchiul unui

pește-spadă

2. Subclasa Digenea:

► acetabulum poate fi situată pe orice punct pe linia median-ventrală a corpului; în rare

cazuri, acetabulum poate lipsi, la fel și ventuza bucală
► ciclul evolutiv este heteroxen, iar dezvoltarea se face cu metamorfoză
► gazda intermediară este reprezentată de un molusc gasteropod
► gazdele definitive, în care se localizează adultul parazitului sunt reprezentate de
vertebrate și excepțional de nevertebrate

Din această subclasă face parte Ordinul Echinistomatida, caracterizat printr-o cuticulă
prevăzută cu spini sau solzi chitinoși. Acetabulum dezvoltat, este situat în treimea anterioară a
corpului. Cercarii posedă o coadă simplă, dezvoltată, și se formează prin înmugurire internă, în
redii.

4
 Familia Fasciolidae este familia reprezentativă a ordinului. Deși include puține specii,
acestea sunt în general cosmopolite, adică sunt răspândite pe toate continentele.

Specii parazite

Trematodele parazite la om sunt distomele și schistosomele. Un membru foarte cunoscut al

distosomelor este Fasciola hepatica (viermele de gălbează), vierme parazit ce are ca și gazdă
definitivă rumegătoarele, dar și omul.

FASCIOLA HEPATICA

Figure 5. Fasciola hepatica. Adult

Morfologie

Corpul este protejat de o cuticulă prevăzută cu spini foarte mici, cu rol de apărare împotriva
sucurilor digestive. Anterior, pe rostru se găsesc numeroși spini recurenți. Orificiul buco-anal este
înconjurat de ventuza bucală.

Adultul are aspectul unei semințe de dovleac, puternic turtit dorso-ventral, de culoare
cenușie și cu o lungime de 1-5 cm și 1 cm lățime.

5
Figure 6. Morfologia corpului la Fasciola hepatica

6
 Sistemul excretor este de tip protonefridian, alcătuit din 2 trunchiuri colectoare principale
care se ramifică în canalicule fine, ce se termină în parenchimul corpului cu protonefridii .

Sistemul digestiv al Fasciolei hepatica este incomplet. Începe în cavitatea bucală, care
continuă cu faringele și esofagul. Acesta din urmă comunică cu intestinul, care este împărțit în două
tuburi longitudinale. În acestea are loc absorbția nutrienților. Nu există orificiu anal. Fasciola
hepatica se hrănește cu suc biliar (fiere) și sânge preluat din ficat.

Sistemul reproducător este format din genitalul mascul și cel femel.

Genitalul mascul este reprezentat de două testicule ramificate, situate în urma

acetabulumului, în regiunea mijlocie a corpului. De la testicule pleacă două canale deferente, care
se unesc în dreptul ventuzei ventrale printr-un canal comun. Acesta se dilată într-o veziculă de la
care pleacă canalul ejaculator, care la rândul lui se dilată într-o pungă a cirrului ce conține
organul copulator masculin. Această pungă se deschide în papila genitală prin orificiul genital
mascul.

Genitalul femel posedă un ovar pretesticular situat în treimea anterioară a corpului; de la

ovar pleacă un oviduct scurt care se termină în ootip; glandele vitelogene sunt formate din
numeroşi foliculi vitelini care se întind în lungul corpului, printre diverticulele laterale ale
intestinului; cele două viteloducte se reîntâlnesc pe linia mediană a corpului, într-un viteloduct
comun, care înainte de a se deschide în ootip se dilată într-un rezervor vitelin.

În ootip se deschid şi glandele cojii (glanda lui Mehlis); din ootip se desprinde canal scurt
(canalul lui Laurer) care se deschide median, pe faţa dorsală a corpului. Tot din ootip, pleacă
ascendent un uter încolăcit, care se deschide în dreptul bifurcaţiei intestinale, prin orificiul genital
femel, situat lângă cel mascul.

Localizare

Acest vierme parazit este identificat în căile

biliare de la nivelul ficatului (cu cea mai mare
frecvență), însă există și localizări anormale, precum:

► țesut subcutanat
► faringe (boala Halzoun – Orient Mijlociu)
► pancreas
► cavitate toracică
► creier
Figure 7. Daunele la nivel hepatic cauzate de
migrarea F. hepatica
7
8
Ciclu evolutiv

Ouăle ajung odată cu bila în intestin. De aici, ajung în mediul extern odată cu
materiile fecale. În cazul în care ajung în apă, ouăle se embrionează şi se transformă în
miracidii. Acestea reprezintă, de fapt, nişte larve acoperite de cili. Aceste larve numite
miracidii înoată până întâlnesc gazda intermediară, un melc din G. Limnea.

Miracidiul intră în corpul melcului pe cale respiratorie. Ajunge în plămânul

melcului şi se transformă în sporochist. Acesta are o formă ovalară, cu aspect de sac,
numită şi larvă de gradul I. Ulterior, în sporochist de dezvoltă larve de gradul II,
numite redii. Acestea au o formă alungită şi circa 1,5 mm lungime.

Rediile ies din sporochist şi intră în hepatopancreasul melcului. Aici îşi

continuă evoluţia. Aici rezultă atât redii-fiice, dacă temperatura este scăzută sau
larve de gradul III, numite cercari, când temperatura este potrivită. Cercarii au
forma unor mormoloci. Sunt formaţi dintr-un cap şi o coadă. Aceşti cercari părăsesc
melcul şi înoată până ajung pe diverse plante acvatice (creson, năsturel, untişor).

Aici se transformă în metacercari, forma infectantă pentru om. Metacercarii

pot fi ingeraţi odată cu plantele sau cu apa contaminată. Ajung în duoden, unde se
dechistează. Se formează larve mobile care traversează peretele intestinal. Străbat
cavitatea peritoneală şi migrează spre ficat. Străbat capsula lui Glisson, parenchimul
hepatic şi se opresc în căile biliare. După 3-4 luni se transformă în viermi adulţi.
Uneori pot migra şi în alte organe (ochi, plămâni, creier, etc.).

Ciclul biologic al F. hepatica include 3 gazde:

① prima gazdă intermediară – melci din
G. Limnea sau Succinea
② a doua gazdă intermediară – plante
acvatice (ex: măcrișul sau menta de
apă)
③ gazda definitivă – uzual ovine, bovine;
excepțional omul

Figure 8. Etapele ciclului de viață ale unui parazit uman

digenean 9
Boala produsă

Boala pe care F. hepatica o produce se numeşte fascioloză şi

popular gălbează. Fascioloza poate fi asimptomatică, dar uneori
îmbracă şi forme grave. Transmiterea parazitului se face prin ingestia
de apă sau aliment (plante acvatice) contaminate cu ouă.

- provocată de metocercar,
Figure 9. Ou de F. hepatica
peretele intestinal și traver
peritoneală - ajunge în căile hep
- produce:

Faza imatură ► diaree sanguinolentă;

► urticarie;
► febră mare;
► creşterea numărului de eozi
► hepatomegalie dureroasă
- provocată de adult (3-7,5
circulaţia bilei
- determină:
Faza obstructivă
► icter; subicter obstructiv;
► colici biliare;
► număr de eozinofile mic
- localizare aberantă
- în anumite regiuni geogr
Mijlociu, Africa de Nord), sur
buco-faringiană, numită și boa
apare prin consum de ficat crud
Faza ectopică - acesta poate conţine viermi
fixează cu ventuzele de peretele
- determină:
► ciroză biliară;
► angiocolecistită - urgenţă ch
► litiază biliară

10
Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe detectarea antigenelor sau anticorpilor specifici prin metode

imunoenzimatice în faza acută și cea obstructivă a bolii și pe evidențierea ouălor de F. hepatica la
examenul coproparazitologic sau în lichidul duodenal.

Teste serologice: Evidențierea ouălor:

► în materii fecale sau în aspiratul duodenal
► de obicei sunt în număr mic;
► hemaglutinare, electroforeza, ELISA, RIF; ► „ouă de pasaj” – fără semnificație
► reactivitate încrucișată cu alte helmintiaze patologică (provin din consumul de ficat de
vită parazitat);
► ouăle se elimină numai după 90 de zile de la
infecție.

Metode de prevenție

Pentru evitarea infectării cu F. hepatica se recomandă:

► spălarea minuțioasă a plantelor acvatice înainte de consum/ evitarea consumului plantelor
acvatice
► evitarea consumului apei din surse suspecte (ex: râuri, zone endemice)
► evitarea contaminării apelor cu fecale de origine animală (ovine, bovine) sau umană
► controlul strict al populațiilor de melci din G. Limnea sau Succinea

11
Concluzii

În concluzie, viermii plați aparțin grupului de animale cu simetrie bilaterală, deoarece sunt
alcătuite din două jumătăți egale. Luând în considerare hrana, trematodele sunt organisme
heterotrofe, deoarece nu sunt capabile să-și sintetizeze nutrienții, fiind astfel nevoite să se hrănească
cu alte organisme sau substanțe produse de acestea. Din această cauză, platelminții din Clasa.
Trematoda sunt paraziți, deoarece pentru a supraviețui trebuie să se afle în interiorul unei gazde.

Unul dintre cei mai cunoscuți viermi ai acestei clase, făcând, mai exact, parte din familia
Fasciolidae, este Fasciola hepatica. Omul este o gazdă accidentală a parazitului, gazdele uzuale
fiind reprezentate de bovine și ovine – de accea se consideră că gălbeaza ficatului este o parazitoză
cu un puternic impact economic și social.

12
Bibliografie

Conf. univ. dr. Florin AIOANEI, Asist. univ. dr. Mala-Maria STAVRESCU-BEDIVAN
(2011) Zoologia Nevertebratelor - Manual Universitar, Editura Bioflux, 124-126

Năstăsescu Maria, Teodorescu Daniela, Stavrescu-Bedivan Mala-Maria, Aioanei Florin

(2007) Zoologia nevertebratelor,Manual de lucrări practice, Editura Universității din București, 95-
99

Kahl, Alexandra & Samson-Himmelstjerna, Georg & Krücken, Jürgen & Ganter, Martin.
(2021). Chronic Wasting Due to Liver and Rumen Flukes in Sheep. Animals. 11. 549.
10.3390/ani11020549.

https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/animalia/platyhelminthes/

https://www.antiinfectivemeds.com/parasitic-infections/trematodes/

https://www.fukushihoken.metro.tokyo.lg.jp/shokuhin/eng/musi/24.html

https://bolitropicale.usmf.md/sites/default/files/inline-files/CURS.%20CESTODE
%20%C8%98I%20TREMATODE.pdf

https://www.romedic.ro/fascioloza-hepatica-galbeaza-ficatului-la-om

13