COLEGIUL NAȚIONAL GHEORGHE ȘINCAI

Cristina Mihaela BRATU

Clasa a XI-a B

Molière - Burghezul gentilom

DATE DESPRE AUTOR

Moliere este un dramaturg francez desăvârşit,etichetat dreptun scriitor şi critic de
teatru rafinat. Acesta nu se dezice niciodată de la regula adevărului, arătând în piesele de
teatru, un puternic conţinut al falsităţii oamenilor. Grosolănia, minciuna şi adversitatea
personajelor pentru adevăr, este cunoscută de cititori prin ferestre sau ochiuri de lumină
prezentate prin gaura cheii de însuşi Moliere ce a vrut să atragă atenţia asupra moravurilor
impertinente de secol XVII.
1622 La 16 ianuarie, la Paris, Franța, s-a născut Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub
numele de Molière. A fost un scriitor francez, cel care a compus 12 dintre cele mai
durabile și penetrante satire comice din toate timpurile. Pe lângă faptul că a scris,
Molière a mai fost regizor și actor al operelor cărora le-a dat viață. Mama sa, Marie
Cressé, a murit în copilarie, iar tatăl sau, Jean Poquelin, era tapițier la curtea regelui
Louis al XIII-lea. Se pare că Molière a urmat o școală elementară pariziană, după care a
fost înscris la prestigioasa Școală iezuită ‘‘Collège de Clermont’’, unde a terminat studiile
într-un mediu academic strict.
1641 Urmează meseria tatălui sau, cea de tapitier regal.
1642 Se pare că Molière a studiat și dreptul, probabil în Orleans, dar nu există documentat
faptul că el s-ar fi calificat vreodată.
1643 În iunie, pe când avea 21 de ani, Molière a decis să renunțe la clasa lui socială și să
urmeze o carieră pe scenă. S-a alăturat actriței Madeleine Bejart, cu care a fondat
‘‘Théâtre Illustre’’, cheltuind 630 de livre. Mai târziu li s-au alăturat fratele și sora lui
Madeleine.
1945 În acest an, mica lor afacere, ‘‘Théâtre Illustre’’, a dat faliment. Au acumulat mari
datorii, care l-au făcut să își petreacă o perioadă și la inchisoare. A fost eliberat cu
ajutorul tatălui său și, însoțit de Madeleine Béjart, a plecat într-un tur al satelor drept
comedian voiajor. Din acest an, a început să-și asume pseudonimul de Molière, inspirat
de un mic sat din sudul Franței.
1658 Ajuns la Paris, a jucat la Louvre în tragedia ‘‘Nicomède’’ a lui Corneille și în farsa ‘‘Le
docteur amoureux’’, piese cu care a atras atenția publicului. S-a alăturat unei companii
italiene faimoase pe plan local, ce juca ‘‘Commedia dell'arte’’.
1662 Molière s-a mutat la ‘‘Théâtre du Palais-Royal’’, tot alături de partenerii săi italieni și
s-a căsătorit cu Armande. În același an a jucat "L'École des femmes" (Școala femeilor), o
adevarată capodoperă. A continuat să scrie și să-și joace piesele, care au dus la
izbucnirea unor scandaluri și la interzicerea unora dintre ele. Dintre cele mai
importante piese ale lui Molière, amintim câteva: ‘‘Monsieur de Pourceaugnac’’, ‘‘Les
Amants magnifiques’’, ‘‘Le Bourgeois Gentilhomme’’, ‘‘Les Femmes savantes’’,
‘‘Amphitryon’’, ‘‘Les Fourberies de Scapin’’.
1673 La 17 februarie, la Paris, Molière se stinge din viață. A murit pe scenă, în timp ce juca
‘‘Le Malade imaginaire’’ (Bolnavul închipuit). În acele vremuri nu era permis ca actorii
să fie îngropați în cimitire obișnuite, pe tarâm sfânt. Soția sa, Armande, a fost cea care i-
a cerut regelui Ludovic al XIV-lea să-i permită funeralii „normale“ pe timp de noapte.
Patru zile mai târziu, a fost îngropat în Cimitirul "Sf. Iosif" din Paris. Liderii bisericii au
refuzat să oficieze ceremonia de înmormântare.
1792 Rămășițele sale au fost aduse la Muzeul Monumentelor Franceze.
1817 În acest an, de la Muzeul Monumentelor Franceze, rămășițele au fost transferate la
Cimitirul "Le Père Lachaise".
DATE DESPRE OPERĂ
„Burghezul gentilom” e o comedie-balet, capodoperă a genului, scrisă de Molière
în proză și pusă pentru prima dată în scenă în anul 1670, la curtea lui Ludovic al XIV-lea.
Regele Soare a fost amuzat și a apreciat foarte mult această piesă, în care a recunoscut satira
unui tip de caracter foarte întâlnit la curtea sa. „Burghezul gentilom” - în sine, o sintagmă
vădit contradictorie, ironică - e un personaj înstărit, dar vulgar, care încearcă să afișeze o
cultură pe care nu o are și un rafinament fals, cu totul nepotrivit lui, reușind astfel să fie
numai ridicol.
Domnul Jourdain este acest burghez care visează să devină gentilom. Ca să-și atingă
scopul, el își angajează profesori, care să-l învețe tot ceea ce trebuie să știe pentru a-și
dobândi aparența de noblețe. Își alege astfel un maestru de muzică, unul de dans, unul de
filosofie și în fine, un maestru de arme.
Povestea domnului Jourdain, burghez înstărit dar grosolan şi incult, care vrea să
capete maniere distinse, se înrudeşte îndeaproape cu cea a lui George Dandin, ţăranul
parvenit. Mama nobiliară a caraghiosului domn Jourdain se leagă nemijlocit de snobismul
burgheziei din vremea lui Molière, mare amatoare de titluri şi onoruri pe carele cumpăra ori
de câte ori putea s-o facă.
Grandoman, domnul Jourdain e tot atât deneînţelegător cu ai săi ca şi Orgon,
Harpagon sau Argan. Şi aici, căsătoria Lucilei şi alui Cléonte e ameninţată de ideile groteşti
ale stăpânului casei. Vanitatea şi credulitateadomnului Jourdain sunt atât de mari încât,
mai mult decât bolnavul închipuit Argan, eiacceptă cu încântare să devină mamamusiu şi să
participe la baletul turcesc din final 
Bunul-simţ a autorului e exprimat prin vorbele înţelepte ale doamnei Jourdain,dar
mai ales prin purtarea şi faptele Nicolei şi ale lui Covielle, totdeauna gata să ajuteiubirea
tinerilor împotriva maniei domnului Jourdain.
Megalomania lui Jourdain dă naştere câtorva scene, admirabile prin verva lor
satirică, prin comicul lor spontan, ca de pildă lecţia de "filozofie" sau certurile sale cu
Nicole. Trecerea în revistă a tuturor defectelor burghezului (prostie, incultură, infatuare,
severitate absurdă, lipsă de gust) nu putea decât să fie bine primită, atât la 1670, la castelul
Chambord, cât şi pe calea undelor, în 1953.

Personajele comediei:
 William Shakespeare - Regele Lear

DATE DESPRE AUTOR

William Shakespeare a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare
scriitor al literaturii de limba engleză. Acesta s-a născut și a crescut în orasul Stratford-
upon-Avon din Anglia. Nu este știută data de naștere adevărată, dar e atribuită zilei de 23
aprilie, Ziua Sfântului George, fiind botezat la 26 aprilie 1564. La vârsta de 18 ani, s-a
căsătorit cu Anne Hathaway, cu care a avut trei copii: gemenii Hamnet și Judith și Susanna.
Lucrarile lui (aproximativ 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 poeme narative,
precum și alte multe poezii ) au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate
mult mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Piesele lui de început au fost în special
comedii sau drame istorice iar mai apoi a scris și tragedii.
Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale și au
fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetei I.
Acestea sunt populare și astăzi, fiind permanent studiate, jucate și reinterpretate în diverse
contexte culturale și politice în întreaga lume. El a contribuit la modelarea englezei folosită
astăzi, introducând aproape 300 de cuvinte și zeci de fraze bine cunoscute.
Printre operele semnificative se numără comediile „Visul unei nopți de vară”,
„Îmblânzirea scorpiei”, „Doi gentlemeni din Verona”, tragediile „Romeo și Julieta”, „Hamlet”,
„Macbeth”, piesele istorice și „Sonetele”.
Ultimele trei piese ale sale au fost colaborări, bănuite fiind cu John Fletcher, care i-a
succedat ca dramaturg pentru "Oamenii regelui" și a murit în anul 1616.
Pe piatra lui funerară este sculptat: ”Binecuvântat fie cel ce lasă în tihnă aceste
pietre și blestemat fie cel ce-mi mișcă oasele” ("Blest be the man that spares these stones,
and cursed be he that moves my bones"), ce semnifică un blestem sub forma unei poezii
burleşti, o ameninţare ce ar fi trebuit să îi împiedice pe jefuitorii de morminte.

DATE DESPRE OPERĂ

Tragedia Regele Lear a căpătat în timp o importanță majoră în literatura universală,
tocmai prin subiectul monumental pe care îl dezvoltă. Apărută pe scenă pentru prima data
în 1606, tragedia este apreciată în rândul publicului, devenind una dintre operele
semnificative ale literaturii engleze.
În conturarea subiectului acesteia, William Shakespeare, ca de altfel și alți scriitori,
valorifică ideea din realitatea istorică a Angliei: povestea regelui Lear și a celor două fiice.
Bătrânul Rege Lear își convoacă supușii pentru a-i anunța că intenționează să transfere
puterea și responsabilitățile monarhiei celor trei fiice ale sale, urmând ca el să locuiască, pe
rând, la fiecare dintre ele. Cea mai mare dintre fiice, Goneril, este căsătorită cu Ducele de
Albany, iar mijlocia, Reagan, cu Ducele de Cornwall. La curte se mai află și Ducele de
Burgundia, alături de Regele Franței, ambii sperând să se căsătorească cu Cordelia, fiica
cea mai mică (și preferata tatălui ei).
Înainte de a-și împărți regatul, Lear le cere fetelor să-i arate cât de mult îl iubesc.
Fiicele mai mari îi fac declarații fierbinți despre profunzimea dragostei lor pentru el, dar
mezina, dezgustată de excesul surorilor mai mari, refuză să-i spună ceva.
Refuzul ei de a-și exagera sentimentele îl înfurie pe Lear, care o alungă pentru
totdeauna. Regele își va împărți regatul între cele două fiice mai mari și soții lor. Cordelia
pleacă împreună cu Regele Franței, care o iubește și mai mult acum, când ea și-a dovedit
onestitatea.
Lear află curând că, transferându-și autoritatea fiicelor mai mari, și-a compromis
relația cu ele, ambele refuzând să-l mai primească în casele lor. Se trezește el însuși
alungat sub cerul liber, în mijlocul furtunii, avându-i alături doar pe Bufon și pe Kent
(deghizat). Pe măsură ce se afundă în nebunie, Lear ajunge să vadă tot mai limpede
greșelile comise.
 În timp ce oastea franceză a Cordeliei se pregătește de luptă cu armata condusă de
surorile ei și de soții lor, Cordelia se împacă cu Lear, care îi cere iertare. Oștirile celor două
surori izbutesc totuși să o înfrângă pe cea a Cordeliei. Lear și Cordelia devin prizonierii lui
Edmund, care o spânzură pe Cordelia în închisoare.
În ultima scenă, Lear apare purtând trupul Cordeliei moarte pe brațe. Durerea atâtor
pierderi e prea puternică pentru inima lui, așa încât Lear moare și el.
Tragedia impresionează prin complexitatea personajelor, care reprezintă întruchipări
ale firii umane. Iubirea și sinceritatea sunt ignorate și pedepsite, caracterul lingușitor fiind
cel care capătă importanță în gândirea umanității. Sunt conturate adevăruri absolute ale
lumii, sinceritatea este îngenuncheată de infamie, iubirea este decăzută din principiile
acțiunilor, ființa umană fiind devorată de egoism.
Regele Lear a devenit un punct de referință în literatura universală.

Personajele dramei:
 Lear - rege al Angliei
 Goneril - cea mai mare fiică a lui Lear
 Regan - a doua fiică a lui Lear
 Cordelia - cea mai tânără fată a lui Lear
 Ducele de Albany - soțul lui Goneril
 Ducele de Cornwall - soțul lui Regan
 Earl of Gloucester
 Earl of Kent - ulterior deghizat în personajul Caius
 Edgar - fiul lui Gloucester
 Edmund - fiul nelegitim al lui Gloucester, loial lui Goneril și comandantul oștilor
britanice
 Bufonul - bufonul regelui Lear
 Rege al Franței - suitor și mai apoi soț al Cordeliei
 Ducele de Burgundia - pețitor al Cordeliei
 Curtean
 Bătrânul - vasal al lui Gloucester
 Un ofițer - angajat al lui Edmund
 Diverși domni - din curtea regală a Cordeliei
 Cavaleri ai regelui Lear
 Ofițeri, mesageri, servitori, soldați și asistenți