BRATU CRISTINA MIHAELA

Clasa a XII-a B
CALITATEA MOTRICĂ- FORŢA
~ conspect~
FORŢA -DEFINIŢII
Conform luiNovicov, A.D. forța este definită ca fiind„aptitudinea de a învinge o rezistenţă externă
sau de a i se împotrivi cu ajutorul eforturilor musculare”. Dietrich Harre spune, în 1976, că trebuie
diferenţiat conceptul de forţă ca „mărime fizică” de conceptul de forţă ce exprimă „indicele de producere
a mişcării sportive”.

FORMELE DE MANIFESTARE A FORŢEI

În funcţie de caracteristicile mişcării şi posibilităţile musculare ale persoanei:
 În funcţie de gradul de generalitate şi de activitatea prestată:
 forţa generală – capacitatea de ansamblu a organismului de a învinge diferite rezistenţe
 forţa specifică - capacitatea de învingere a unor rezistenţe differentiate având la bază
contracţia anumitor grupe de muşchi
 în funcţie de capacitatea de efort:
 forţa limită- forţa maximă voluntară la care se mai adaugă un surplus de forţă mobilizată
 forţa absolută – concretizată în întregul potenţial de contracţie a unui muşchi
 forţar elativă- forţa maximă produsă, raportată la greutatea corpului
 în funcţie de modificările care apar la nivelul fibrelor muscular în timpul contracţiei:
 forţa dinamică: forţaexplozivă,forţa rapidă,forţa lentă
 forţa statică

FACTORII CE CONDIŢIONEAZĂ FORŢA

Din punct de vedere fiziologic mecanismele de bazăc uprinse în eforturile de forţă sunt:
 diametrul transversal al muşchiului
 frecvenţa impulsurilor transmise la muşchi de către neuronii motori
 gradul de sincronizare al unităţilor motorii
Calitatea motrică forţă este condiţionată de mai mulţi factori: factori centrali, factori periferici,
factori psihici, factori metodici, factori de mediu, alţi factori ca vârsta şi genul.

MECANISMELE DE FORŢĂ
Posibilităţile unui sportivs ă-şi dezvolte o forţă important depind de diferiţi factori:
 factorul structural: - hipertrofia
- fibrele musculare
- creşterea sarcomerilor în serie
 factorul nervos: - recrutarea fibrelor
- sincronizarea unităţilor motorii
- coordonareamusculară
 factorul în raport cu contracţia: - importanţa contracţiei
- reflexul miotatic
- elasticitatea musculară

METODICA DEZVOLTĂRII FORŢEI

Studiile de specialitate au scos în evidenţă următoarele aspecte care trebuie urmate în procesul
de instruire:
 la vârsta preşcolară se vor evita exerciţiile de forţă pură
 între 6-7 şi 10 ani, se pot folosi exerciţii dinamice pentru dezvoltarea forţei, evitându-se însă cele
statice
 atât la fete, cât şi la băieţi, până în jurul vârstei de 11-12 ani, se înregistrează o evoluţie
asemănătoare a indicilor de forţă; la vârsta de18-20 de ani, pentru băieţi, şi 16-17 ani pentru fete,
se înregistrează cele mai mari valori ale forţei
 între 10 şi 14-15 ani se pot folosi exerciţii în care încărcătura este propriul trup sau o greutate
de1-2kg;
 între 11 şi 13 ani, încărcăturile utilizate sunt de maxim 30% din greutatea corpului, peste 14 ani,
se pot efectua exerciţii cu greutăţi ce depăşesc greutatea corporală a subiecţilor