Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacău

Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății

REFERAT LA KINESIOLOGIE

Fitnessul general

Marius Tiberius Burghelea

DKTO - Kinetoterapie
sgr. 109A IFR
lector univ. dr. Mihai Adrian Sava

14 gennaio A
“Antrenează-te pentru a trăi, nu
trăi pentru a te antrena”
Jack LaLanne

Fitness-
ul este
definit ca fiind
calitatea
sau starea de a fi în formă.

GENERALITĂȚI

Fitness-ul reprezintă activitatea fizică ce oferă organismului posibilitatea de a-și folosi la

maxim resursele energetice. Poate fi privit ca o cale spre îmbunătățirea sănătății, aspectului și
randamentului fiecărei persoane în parte.

Fitnessul poate fi un mod de a menține starea de sănătate sau un sport de performanță.

Orice persoană care începe să facă fitness trebuie să conștientizeze că, pentru a obține
rezultatul scontat, este nevoie de multă muncă și determinare.

Fitnessul ca medicină preventivă

REȚINEȚI: Intensificarea metabolismului se face doar prin sport.
Activitatea fizică regulată, îmbunătățește sănătatea reducând riscul: bolilor de inima, a
diabetului, a cancerului, hipertensiunii, depresiei și anxietatatii, osteoporozei, obezității.
Ajută la promovarea: stării (psihice) de bine, acuitate mentală, putere și echilibru, prevenind
îmbolnăvirile, energie și vitalitate, viață mai lungă și mai plăcută, piele frumoasă și aspect
tânăr.
Avantajale exercițiului fizic pe lângă cele da mai sus: te simți în formă, îmbunătățește
încrederea în sine, crește tonusul și capacitatea mentală, înlătura insomnia, scade colesterolul,
grăbește vindecarea bolilor, ameliorează crampele musculare, încetinește procesul de
îmbătrânire, schimbă compoziția corporală prin scăderea depozitelor de grăsime și creșterea
masei musculare, crează o stare de bine prin eliberarea de endorfine și serotonină la nivelul
creierului.

Fitnessul terapeutic poate fi un bun început pentru cei care fac rar sport. Acesta îi poate feri
de entorse, luxații, întinderi sau rupturi musculare, afecțiuni întâlnite frecvent la persoanele
sedentare care se apucă brusc de sport. Fitnessul terapeutic permite mișcări ușoare și este
făcut întotdeauna sub supraveghere medicală. În plus, înlătura durerile de spate sau pe cele
din zona cefei.

În literatura anglo-saxonă, noţiunea de capacitate motrică are ca echivalent termenul

“fitness”.

Capacitatea motrică este o rezultantă plurifactorială, un vector ce rezultă din interacţiunea

componentelor stabile şi componentelor de stare:
- componentele stabile: aptitudini, calităţi motrice, deprinderi motrice, structuri operaţionale,
cunoştinţe, experienţă;
- componentele de stare: motivaţie, stări emoţionale, care pot favoriza, reduce sau bloca
exprimarea capacităţii motrice.

Capacitatea motrică este acea funcţie care diferenţiază indivizii, fiind dată de nivelul său de
realizare, nivelul de adaptabilitate a individului, de interactiunea acestuia cu mediul
înconjurator, nivel care se apreciază şi evaluează pe baza interrelaţiei dintre masa corpului pe
de o parte şi spaţiul, şi respectiv timpul, în care se desfăşoară mişcarea.

Capacitatea motrică, reprezintă un complex de manifestări preponderent motrice (priceperi şi

deprinderi), condiţionat de nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice, indicii morfo-
funcţionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivaţionale) şi procesele biochimice
metabolice, toate însumate, corelate şi reciproc condiţionate, având ca rezultat efectuarea
eficientă a acţiunilor şi actelor solicitate de condiţiile specifice în care se practică activităţile
motrice.

Componentele fitnessului:
1. rezistență cardiovasculară
2. rezistență musculară
3. forță
4. mobilitare, suplețe
5. compoziție corporală

1. Rezistență cardiovasculară este cel mai important element al formei sportive (fitness).
Aceasta este capacitatea inimii, vaselor sanguine și sângelui de a transporta oxigen și
elemente nutritive spre celule și de a îndepărta produsele reziduale. Un sistem
cardiovascular în formă scade riscul unor boli ale inimii. Aceasta este baza pe care se
sprijină toate celelalte elemente ale formei. Mușchii, ca alt motor, combină combustibilul
și oxigenul pentru a produce energie: natural, rezultă unele reziduuri. Când un mușchi
este exersat, ia mai mult oxigen de la celulele roșii din sistemul circulator. Vasele
sanguine din jurul muschiului se dilată pentru a permite trecerea unei cantități mai mari
de sânge. Atât inima cât și plămânii își măresc ritmul funcționarii pentru a face față
nevoilor crescute de oxigen și sânge ale celulelor. Practic rezistență cardiovasculară este
capacitatea sistemului cardiovascular de a aprovoziona musculatura solicitată cu oxigen
(capacitatea de efort aerobă). Când majoritatea oamenilor vorbesc despre rezistență, se
referă la rezistența aerobă, care este adesea echivalentă cu capacitatea cardiovasculară.
 Aerobic înseamnă "cu oxigen" și în timpul exercițiilor aerobice, corpul folosește
oxigenul pentru a ajuta la aprovizionarea cu energia necesară exercițiilor fizice.

2. Rezistența musculară este capacitatea mușchilor de a se contracta repetat la o

performanță submaximală. O rezistență scăzută se manifestă prin oboseală musculară ce
duce la imposibilitatea (sau dificultatea) realizării unor acțiuni, în funcție de mușchiul
obosit: strângerea prizei, fandarea, răsucirea trunchiului și chiar execuția unor mișcări
simple. De obicei apare și durere, dar o durere care se poate diferenția clar de cea
provocată de o accidentare. Durere surdă, pe toată suprafață mușchiului afectat, un fel de
febra musculară incipientă. De asemenea, scade controlul fin (coordonarea) pentru
mișcările în care este implicat mușchiul respectiv. Există mușchi/grupe musculare care
obosesc mai repede decât altele, dar care sunt acestea depinde de corectitudinea
deplasării, a pregătirii și a execuției mișcărilor și de fiecare individ în parte.

Factorii care condiționează rezistența:

- tipul de fibră musculară
- rezervele energetice
- parametri cardio-vasculari
- factorii psihici

3. Forţa este considerată ca fiind o manifestare combinată a acţiunii forţelor interne

corpului (voinţa, influxul nervos, contracţia musculară) cu cele externe ( gravitaţia,
frecarea, rezistenţa adversarului, a apei și a aerului etc.).
În esenţă forţa organismului uman este capacitatea de a învinge o rezistenţă internă sau
externă prin intermediul contracţiei musculare.
 Forţă (locală, specifcă, generală)

Dinamică Statică

Forţă Forţă Rezistenţă Rezistenţă

Forţă
maximă viteză -Forţă Forţă
maximă

Forță este una dintre calitățile motrice de baza a organismului uman, alături de viteză,
rezistență și îndemânare.
Această calitate se identifica cu tipul de efort anaerob (tip de efort care nu este direct
dependent de prezența oxigenului, ci este legat mai mult de prezența calciului, a acidului
lactic și a proteinelor musculare). Ca și calitate motrică, forța este determinată genetic (în
funcție de raportul dintre tipurile de fibre musculare) doar parțial, putând fi îmbunătățită
considerabil prin antrenament.

4. Mobilitatea, suplețea (flexibilitate) poate fi definită ca posibilitatea de a executa mișcările

cu maximum de amplitudine. Mobilitatea și suplețea sunt solicitate în majoritatea acțiunilor
motrice, condiționând calitatea execuției acestora, nivelul la care se manifestă viteza și
îndemânarea.
Mobilitatea depinde de mai mulți factori:
- tipul și conformația articulației;
- elasticitatea tendoanelor, ligamentelor și lanțurilor musculare;
- coordonarea neuromusculară care determina gradul de contracție și relaxare a mușchilor
interesați în acțiunea motrică;
- calitatea fibrelor musculare.
Forme de manifestare:
- generală sau specifică;
- mobilitate activă -când amplitudinea maximă se obține ca rezultat al contracției musculare,
balansului, etc.
- mobilitate pasivă -când este rezultatul unor forțe externe: partener, aparate, greutăți.
Supleţea se referă la două componente ale aparatului locomotor:
-articulaţiile şi în raport cu ele vorbim despre supleţe sau mobilitate articulară
-muşchi, tendoane, ligamente şi în acest caz vorbim despre capacitate de întindere

5. Compozitie corporală
Fitnessul greutăţii corporale se referă la măsura raportului dintre masă activă şi ţesut gras din
corpul uman.
Astfel compoziţia corporală este o componentă a fitnessului pentru sănătate.
Structura corpului este un criteriu de apreciat în evaluarea tipului somatic al omului, a stării
de sănătate, constituindu-se într-un nou parametru al capacităţilor funcţionale ale
organismului.
Deosebirile dintre indivizi prin structura, compoziţia corpului se manifestă ca urmare a
interacţiunii dintre activitatea motrică, sistemul de nutriţie, cât şi factorii genetici.
Evaluarea compoziţiei corporale este foarte importantă în procesul de ameliorare a sănătăţii
fizice, scopul principal în acest proces fiind menţinerea greutăţii şi a cantităţii de grăsime
corporală cu ajutorul exerciţiilor fizice practicate în mod sistematic şi însoţite de o dietă
regulată.
Indivizii cu un raport optim de ţesut activ şi ţesut gras au cel mai redus risc de a dobândi boli
hipokinetice, asociate cu obezitatea: diabet, boli cardio-vasculare, digestive, probleme de
postură asociate cu dureri de spate, gât, trunchi.

Persoanele cu un bun fitness al greutăţii corporale se simt mai bine din punct de vedere fizic
şi psihic; se bucură de faptul că se pot mişca cu uşurinţă şi plăcere, atât în activităţile
cotidiene cât şi în cele recreative.
Lipsa de activitate fizică eficientă, sedentarismul, stressul cotidian, nutriţia incorectă, sunt
factori favorizanţi ai fenomenului de creştere în greutate pe seama măririi ţesutului adipos.
După cum am spus analiza compoziţiei corporale începe cu greutatea corpului, aceasta
reprezentând suma unor elemente variabile din care:
- partea fixă – greutatea scheletului, a sistemului nervos, a pielii şi viscerelor;
- partea variabilă – muşchii, grăsimea, apa de infiltraţie prin țesuturi.

Ca o concluzie, mişcarea nu este un moft, o scuză că pierdem timp preţios sau

bani, că suntem sau nu genetic făcuţi pentru a ne mişca, ci este o necesitate, este
însăşi legea vieţii, viaţa însemnând mişcare, corpul uman fiind proiectat pentru
acţiune nu pentru activităţi sedentare.

Bibliografie

1. conf. univ. dr. Mârza-Dănila Dănuț-Nicu — Kinesiologie, Bacău

2. prof. dr. T. Sbenghe — Kinesiologie - Știința mișcării, Bucuresti 2008

3. lect. univ. dr. A. Mateescu — Tehnici și metode de dezvoltare a

calităților motrice (suport curs), Pitesti 2017

4. A. Dragnea, A. Bota — Teoria activităților motrice, Bucuresti 1999

5. M. Epuran — Metodologia cercetării activităților corporale - exerciții

fizice - sport - fitness, Bucuresti 2005

6. V. Tudor — Capacități condiționale intermediare și coordinative -

componente ale capacității motrice, Bucuresti 1999

Dicționar
Capacitatea motrică - reprezintă un complex de manifestări
preponderent motrice (priceperi si deprinderi), condiţionat de nivelul de
dezvoltare a calităţilor motrice, indicii morfo-funcţionali, procesele psihice
(cognitive, afective, motivaţionale) şi procesele biochimice metabolice,
toate însumate, corelate si reciproc condiţionate, având ca rezultat
efectuarea eficientă a acţiunilor şi actelor solicitate de condiţiile specifice
în care se practică activităţile motrice

Vigoare - forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate

Acţiunea motrică (deprinderea) - un ansamblu de acte motrice în

scopul rezolvării unor sarcini precise

Hipokinetic - semnifică cu mișcări lente

Anxietate - stare de neliniște însoțită de palpitații, sufocare etc.

întâlnită în unele boli nervoase

Timp de latență - timpul măsurat de la recepția stimulului nervos

până la declanșarea răspunsului muscular sau senzorial
 Hipertrofie - dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui
țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive
exagerate ori din cauza unui proces patologic

Compuşi macroergici - compuşi care pot înmagazina cantităţii mari

de energie; compușii macroergici sunt cei care vor asigura energia atunci
când facem un efort important, cum ar fi ridicarea unei greutăți sau un
sprint

Excitabilitate - capacitate a unei celule, a unui țesut organic sau a

unui organism de a reacționa la o excitație

Cortical - care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ

animal sau vegetal

Contracție izometrică - contracție a unui mușchi fără ca acesta să se

poată scurta, rămânând la aceeași lungime

Anduranță - capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare

Kinestezie - capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale

corpului

Puseu - izbucnire, elan, vervă, exuberanță

Ateroscleroză - boală cronică degenerativă produsă prin depunerea

de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând
sclerozarea acestora

Redoare - lipsă de suplețe, înțepeneală, rigiditate, limitare a

mișcărilor unei articulații

Tixotropie - lichefiere reversibilă a unor geluri sub influența unor

acțiuni mecanice

Pronație - mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât

degetul mare se apropie de corp, poziție aplecată
 Supinație - răsucire a mâinii cu podul palmei în sus, răsucire a
piciorului în raport cu gamba, decubit dorsal, cu capul răsturnat, brațele și
picioarele întinse și odihnind pe pat, semn al unei mari slăbiri

Abducție - mișcare de îndepărtare a unui membru de axul median al

corpului

Adducție - mișcare efectuată de un mușchi adductor

Pliometria - ne referim la o activitate fizică caracterizată prin

succesiunea rapidă a unei contracții excentrice și uneia concentrice