EXECITIUL FIZIC

Influenţele exerciţiului fizic asupra organismului

- în urma practicării sistematice a exerciţiului fizic,

apar în organism efecte locale sau generale,
imediate sau tardive, trecătoare sau de lungă
durată, care îmbunătăţesc structura şi
funcţionalitatea ţesuturilor, organelor şi aparatelor
corpului omenesc, cele mai evidente efecte fiind
cele morfogenetice (plastice), fiziologice şi
educative.
 Exerciţiul fizic este un important factor
morfogenetic, mai ales pentru elementele
aparatului locomotor. Astfel, cercetările din acest
domeniu au arătat că exerciţiul fizic are efecte
asupra creşterii în lungime şi grosime a osului,
sau a corectării deformărilor în perioadele de
creştere.
 Datorita intinderii suprafetei articulare,

modificarii lungimii si grosimii capsulei si

ligamentelor, determinate de amplitudinea
miscarii se asigura o mai buna mobilitate si
stabilitate
 Prin stimularea muşchilor sau a grupelor musculare
se îmbunătăţesc proprietăţile fiziologice, cât şi
calităţile lor fizice. Astfel, pot fi influenţate volumul şi
puterea de contracţie, rezistenţa musculară.
 Exerciţiile fizice perfecţionează calităţile motrice
de bază, prin intervenţia unor factori care uşurează
transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă
a substanţelor energetice.
 De asemenea, exerciţiul fizic creând nevoia unui
aport crescut de substanţe nutritive, accelerează
funcţiile respiratorii şi cardiovasculare, absorbţia
la nivelul intestinului, nutriţia şi excreţia.
 Deoarece sistemul nervos este educabil, mai ales printr-
un mai bun control psihoneuromotor, se poate afirma că
exerciţiul fizic are, la orice vârstă, şi un puternic rol
educativ.
 În timpul practicării exerciţiilor fizice, la nivelul întregului
organism apar o serie de reacţii, care stau la baza
adaptării acestuia la un nou nivel funcţional. Pe scurt,
acestea ar putea fi explicate astfel: la persoanele
sănătoase muşchii constituie aproximativ 50% din
greutatea corpului. Ei sunt de două feluri:  voluntari şi
involuntari.  Muşchii voluntari sunt conectaţi de oase şi
permit execuţia celor mai variate mişcări sau activităţi. 
Muşchii involuntari intră în alcătuirea majorităţii organelor
corpului (pereţii stomacului, intestinelor, ai vezicii urinare
etc.).  Activitatea acestora asigură, fără ştirea noastră,
funcţionalitatea organelor interne.
 Printre cele mai nefaste influenţe ale exerciţiului
fizic excesiv, nedozat corespunzător, se pot
enumera următoarele:
 Exerciţiul fizic excesiv duce la scăderea

semnificativă a masei musculare şi a capacităţii

de ardere a grăsimilor. Acest efect este cu atât
mai pregnant cu cât vârsta executantului este
mai înaintată şi durata exerciţiului este mai
mare. Acest lucru se datorează scăderii
capacităţii de refacere a musculaturii, odată cu
înaintarea în vârstă.
 Exerciţiul fizic excesiv poate precipita un atac de
cord.
 Efortul excesiv scade imunitatea. S-a demonstrat,

în dese rânduri, că timp de mai multe zile după un

maraton, alergătorii par să aibă o incidenţă mai
crescută a răcelilor şi a altor afecţiuni infecţioase.
Acest lucru pare să se datoreze creşterii, în timpul
efortului fizic excesiv, a cortizolului, un hormon
(hormon steroid produs de glanda suprarenala)
care pe lângă diverse funcţii are şi rolul de a
deprima funcţia imună. În schimb, cei care depun
un efort moderat, care-şi dozează bine efortul, par
să aibă chiar o creştere uşoară a imunităţii.
 Efortul fizic excesiv poate determina infertilitate.
Acest efect se manifestă temporal, atât la
bărbaţi, cât şi la femei, la femei, soldându-se cu
tulburări ale menstruaţiei şi ovulaţiei.
 Efortul fizic excesiv poate determina

osteoporoză şi distrugere osoasa.

În concluzie, practicarea exerciţiilor fizice contribuie la:
însuşirea deprinderilor de mişcare necesare în viaţa de

toate zilele şi în muncă

dezvoltarea abilităţii, rapidităţii şi forţei mişcărilor corpului
perfectionarea capacităţii de coordonare a mişcărilor de

către sistemul nervos central formarea de noi reflexe

condiţionate, care se fixează
creşterea capacităţii organismului de a se adapta tot mai

bine la munci fizice mai grele si mai complexe

îmbunătăţirea activităţii şi structurii tuturor organelor

corpului şi a sistemului nervos central, la oamenii antrenaţi,

sistemul nervos adaptându-se mai uşor la mişcări noi şi la
condiţii noi de activitate a aparatului locomotor
 creşterea intensităţii contracţiei musculare, prin modificarea
structurii fibrelor musculare, a volumului şi funcţionalităţii muşchilor
 nutriţia muşchilor activi se îmbunătăţeşte simţitor. În muşchii aflaţi

în repaus, cea mai mare parte din capilarele sanguine care irigă
fibrele musculare, sunt închise pentru curentul sanguin şi sângele
nu circulă prin ele. În timpul activităţii, în urma contracţiei
muşchiului, se deschid toate capilarele şi afluxul de sânge în
muşchi creşte de peste 30 de ori
 modificarea compozitiei chimice a muşchiului. În muşchi creşte

cantitatea de glicogen şi fosfagen, care în timpul contracţiei fibrelor

musculare se descompun şi eliberează mai multă energie.
 întărirea tuturor componentelor aparatului locomotor (oase,

ligamente, tendoane)
 remodelarea formei exterioare a corpului, dezvoltarea sa

proporţională în copilărie şi adolescenţă, iar la adulţi şi persoanele

în vârstă, menţinerea timp îndelungat a frumuseţii şi alurii zvelte
 creşterea rezistenţei, a capacităţii persoanei de a depune
eforturi mai intense şi de a realiza acest lucru timp îndelungat.
 creşterea capacităţii inimii de a se adapta la condiţii noi de

lucru şi de a reveni mai rapid, după terminarea exerciţiilor

fizice, la o activitate normală
 creşterea capacităţii pulmonare
 îmbunătăţirea compoziţiei sângelui, inclusiv îmbunătăţirea

forţelor de apărare ale organismului. Creşte numarul hematiilor

(globule roşii transportatoare de oxigen) creşte, numărul
limfocitelor (globulele albe cu rol de neutralizare a diverselor
toxine), conţinutul de glucoză din sânge devine mai stabil
 adaptarea mai bună a activităţii rinichilor la condiţiile schimbate

şi la produsele de metabolism, rezultate în cantitate mare în

timpul efortului fizic intens, rezultând o eliminare mai eficientă
a acestora
 Exerciţiile fizice sunt construite pe baza unor
principii şi reguli, care asigură orientarea precisă a
influenţelor în direcţia stabilită pentru:
 dezvoltarea corectă sau corectarea unor

deficienţe/abateri în structura şi funcţiile

organismului;
 însuşirea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi

deprinderi motrice;
 dezvoltarea calităţilor motrice;
 dezvoltarea trăsăturilor/caracteristicilor psihice.
 Definitie

 "Exerciţiul fizic reprezintă acţiunea motrică

voluntară, deliberat concepută şi sistematic
repetată în cadrul unui proces educativ
organizat în scopul realizării unor obiective
instructiv-educative concrete în legătură cu
formarea şi perfecţionarea priceperilor,
deprinderilor şi calităţilor motrice, cu
educarea multilaterală a personalităţii"
 Caracteristicile exerciţiului fizic
 Indiferent de modalitatea de definire a exerciţiului
fizic, acesta prezintă unele caracteristici bine conturate,
astfel:
 are la bază o intenţie deliberat concepută;
 este un gest motric cu structură proprie;
 pentru obţinerea efectelor scontate, exerciţiul fizic

trebuie repetat sistematic, după reguli metodice precise;

 influenţele exerciţiului fizic se răsfrâng atât asupra sferei

biologice, cât şi asupra celei spirituale a omului care-l

practică;
 efectuarea exerciţiului fizic presupune întotdeauna

depunerea unui efort fizic şi psihic

 Criterii de clasificare şi clasificarea exerciţiilor
fizice
 După ponderea exerciţiilor asupra dezvoltării unor

segmente sau grupe musculare (criteriul

anatomic) Ling - sistemul suedez:
 - exerciţii pentru braţe (membre superioare);
 - exerciţii pentru picioare (membre
inferioare);
 - exerciţii pentru trunchi;
 - exerciţii pentru umeri, ceafă etc
 După modul în care se lucrează cu aparatele:
 - exerciţii la aparate;
 - exerciţii cu aparate.
 După influenţa asupra dezvoltării calităţilor

motrice:
 - exerciţii pentru dezvoltarea vitezei;
 - exerciţii pentru educarea/dezvoltarea
îndemânării;
 - exerciţii pentru educarea/dezvoltarea
rezistenţei;
 - exerciţii pentru educarea/dezvoltarea forţei
etc.
 După caracterul succesiunii mişcărilor (criteriul
formei):
 - exerciţii ciclice (repetarea aceluiaşi ciclu:
mers, alergare, pedalare etc.);
 - exerciţii aciclice (aruncarea greutăţii,
săritura etc.);
 - exerciţii combinate (alergare urmată de
săritură).
 După natura efortului fizic:
 - exerciţii statice (poziţii, efort izometric);
 - exerciţii dinamice (efort izotonic);
 - exerciţii mixte.
 După intensitatea efortului fizic:
 - exerciţii cu intensitate maximală;
 - exerciţii cu intensitate submaximală;
 - exerciţii cu intensitate medie;
 - exerciţii cu intensitate mică.
 La aceste criterii de clasificare mai pot fi adăugate

şi altele, cu aplicabilitate în kinetoterapie

(Dragnea, A. şi Bota, A., 1999):
 Din punct de vedere al structurii şi formei:
 - exerciţii analitice şi globale
 - exerciţii simple şi complexe
 După funcţiile îndeplinite:
 - exerciţii fizice introductive (pregătitoare)
 - exerciţii fizice repetitive (de fixare a mecanismului
de bază)
 - exerciţii fizice asociative (de favorizare a
transferului)
 - exerciţii fizice aplicative (la situaţii tipice sau
modificate)
 - exerciţii fizice creative (sub formă de joc aleator)
 - exerciţii fizice de întrecere (competiţionale şi
necompetiţionale)
 - exerciţii fizice de recuperare (compensatorii)
 - exerciţii fizice de expresie corporală etc.
 Exerciţiul fizic are un conţinut şi o formă care îi
determină deosebirile faţă de alte manifestări din natură
şi societate. Ele sunt principalele elemente cu ajutorul
cărora putem clasifica, ori caracteriza exerciţiile fizice.
 Conţinutul exerciţiului fizic este dat de totalitatea
elementelor care îl compun şi îi determină influenţele
asupra organismului.
 Elementele care definesc conţinutul exerciţiului fizic sunt:
 mişcările corpului (sau ale segmentelor acestuia);
 efortul fizic (determinat şi caracterizat prin volum,
intensitate şi complexitate);
 efortul psihic (voliţional, moral, de angrenare a tuturor
proceselor psihice, solicitat de efectuarea exerciţiului
respectiv).
 În mod direct, conţinutul exerciţiului fizic este legat de formă, care-i
condiţionează în mare măsură eficienţa.
 Forma exerciţiului fizic este dată de modul particular în care se
succed mişcările componente; de legăturile ce se stabilesc între
acestea de-a lungul efectuării acţiunii motrice respective; relaţiile de
timp şi spaţiu în care sunt încadrate mişcările care îl compun.
 Elementele care definesc forma exerciţiului fizic sunt:
 poziţia corpului (iniţială şi finală; faţă de aparat; raportată la
obiect/aparat);
 direcţia de efectuare a mişcărilor;
 amplitudinea mişcărilor (la nivelul întregului corp sau al segmentelor
sale);
 relaţia reciprocă dintre segmentele antrenate în efectuarea mişcărilor
(ex.: relaţia între mişcările segmentelor corpului în timpul alergării);
 tempoul şi ritmul de executare a mişcărilor;
 raportul dintre participanţi (ex.: în Educaţie Fizică şi Sport - raportul între
coechipieri, între aceştia şi adversari etc.; în Kinetoterapie - raportul
între pacient şi kinetoterapeut); aceste raporturi condiţionează
conţinutul, forma şi finalitatea mişcării.
 Rezumat cap 3.3