CURS 3

ACTIVITATEA FIZICĂ,
Capitolul dezvoltă următoarele concepte:

Descrie sfera noţiunii de activitate fizică Importanţa activităţii fizice, factori care
determină capacitatea fizică, calitatea şi cantitatea activităţii fizice Studiul activităţii
fizice pe baza principiilor ştiinţifice, biomecanice, medicale, anatomo-fiziologice,
psihologice privind AMELIORAREA - OPTIMIZAREA, CONSERVAREA,
MAXIMIZAREA CAPACITĂŢII DE MIŞCARE UMANĂ, REGLAJELE CU
MEDIILE SOCIALE. Autosuficienţa, Munca, Educaţie şi Recreere, Sănătate, Sport
şi activităţi de întreţinere

CONCEPTE DE BAZĂ CU CARE OPEREAZĂ KINESIOLOGIA

1. ACTIVITATEA FIZICĂ:
Activitatea fizică este reprezentată în mare parte din ,,exerciţii ca
formă naturală de mişcare” (Flavia Rusu. 2008)
Prin activitate fizică se înţelege orice activitate moderată sau intensă
ce presupune mişcarea corpului şi utilizează energia consumată ca factor
benefic în sănătate cum ar fi activităţile sportive, recreative, profesionale sau
care necesită abilităţi fizice şi utilizeze forţa, puterea, rezistenta, viteza,
flexibilitate, mobilitatea, sau agilitate. (Stephan Wallance, 2011)
 Activitatea fizică poate fi orice mişcare corporală produsă de muşchii
scheletici, care necesită cheltuieli de energie. (Declaraţia de la Torino 1992
citată de Flavia Rusu 2008)
Activitatea fizică este orice mişcare voluntară şi intenţionată
practicată în scopul de a atinge o finalitate propusă ca ţel în domeniul
sportului sau a altor sfere a experienţei de viaţă (Hoffman S. 2005 p. 7)
Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS (World Health Organization)
,,Activitatea fizică este definită ca fiind orice fel de mişcare corporală
produsă de muşchii scheletici care solicită un consum de energie. Practicarea
regulată a unor activităţi fizice de intensitate moderată va avea un efect
semnificativ pentru sănătate. Inactivitatea fizică este factor global de
mortalitate”

2. EXERCIŢIUL FIZIC - Componentă operaţională a activităţii fizice1

Exerciţiul fizic este orice activitate corporală care sporește sau
menține condiția fizică și starea generala de sanatate si wellness”. (Wikipedia
The free Encyclopedia, accesat martie 2013)
Exerciţiul fizic practicat ca activitate fizică şi sportul sunt principale
de componente operaţionale studiate in Kinesiologie.
Exerciţiul fizic este ,, o acţiune motrică cu valoare instrumentală,
concepută şi programată să realizeze obiectivele diferitelor activităţi motrice
(fizice NA) (Dragnea A 1999, TAM p 209) Aelaşi autor precizează că deşi se
manifestă stereotip el nu este un mecanism rigid ci este perfect adaptabil ca

1
Grigore V. 2009 - Exerciţiul fizic factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instlării
bolilor degenerative , Edit DId şi Ped. Bucureşti, 2009, p 45

Flavia Rusu , 2008 Note de curs FITNESS, Edit UBB Cluj Napoca
variante sarcinilor de exersare. Nu este doar repetarea sistematică dar şi
posibilitate de combinare, construire pe baza acumulărilor motrice anterioare.

3. CONDIŢIA FIZICĂ
Condiţia fizică reprezintă nivelul superior de valorificare al indicilor fizici şi
capacitatea de a efectua un lucru muscular eficient (Flavia Rusu, 2008)
Condiţia fizică este capacitatea de a răspunde eficient mediului extern
casnic, şcolar – profesional, de timp liber şi loisir prin activităţi fizice
adecvate.
Flavia Rusu, 2008, arată că în practica activităţilor fizice se regăsesc două
tipuri de condiţie fizică:
Condiţia fizică generală (CFG) - este asociată – direcţionată către
SĂNĂTATE şi are ca indicatori rezistenţa aerobă, rezistenţa musculară,
vigoarea, puterea, flexibilitatea, viteza şi compoziţia corporală.
Condiţia fizică generală trebuie să fie minimă pentru o independenţă de
mişcare şi acţiune şi maximă la sportivii de performanţă
Deci condiţia fizică generală a unei persoane depinde şi se raportează la
gradul de solicitare necesar unei activităţi astfel : CFG / Solicit specifică > 1
Dezvoltarea condiţiei fizice se măsoară în creşterea supraunitară a raportului.
Condiţia fizică specifică - este asociată - direcţionată către performanţă
sportivă. În performanţa sportivă nivelul de solicitare este maxim pentru a
răspunde cerinţelor competiţiei şi în acest sens pregătirea specifică şi nivelul
de condiţie fizică specifică necesită indicatori de pregătire superiori cantitativ
şi calitativ. Astfel sunt vizaţi indicatorii calităţilor motrice de bază şi
combinate specific. Pregătirea specifică ca solicitări de antrenament impune o
pregătire fizică generală şi specifică pentru obţinerea unei condiţii fizice
specifice superioare.
Condiţia fizică depinde de o serie de factori dintre care amintim:
- vârsta şi sexul
- constituţia şi dieta
- leziuni, boală sau infirmitate
- tipul de activitate fizică
- stress şi oboseală
- consum de droguri, alcool, tutun
- mediul natural şi social
Caracteristicile activităţilor fizice care pot dezvolta condiţia fizică:
- se recomandă activităţi fizice care angrenează un număr mare de
muşchi cu accent pe solicitarea grupelor mari musculare,
- încărcătura sau sarcina motrică să fie superioară nivelului cotidian de
solicitare
- se vor selecţiona activităţi fizice care au un grad mare de consum
energetic
- frecvenţa solicitărilor să fie în concordanţă cu ritmul individual de
refacere şi restabilire a capacităţii de efort

Dezvoltarea fizică şi Capacitatea motrică sunt nivele calitative de

dezvoltare condiţionate ereditar şi influenţate de factori de mediu
Pregătirea fizică şi Condiţia fizică sunt nivele calitative superioare de
dezvoltare a posibilităţilor motrice la care influenţa factorilor de mediu
este decisivă (Mârza D 2007)

4. SĂNĂTATEA ŞI STAREA DE BINE

În anul 1967 OMS e a declarat că sănătatea nu este doar limitarea la absenţa
bolii. Sănătatea este o noţiune complexă care adaugă la absenţa bolii şi starea
totală de bunăstare fizică mentală şi socială.
Starea de bine - WELLNESS

Starea de bine aşa cum arată Flavia Rusu, 2008, cuprinde mai multe sfere ale
exprimare: stare de bine fizică, stare de bine mentală şi stare de bine socială
Starea devine fizică se compune din:
- lipsa bolii sau leziunilor
- disponibilitate fizică şi putere de a practica un efortul zilnic casnic
profesional
- rezerva de energie şi plăcere de a petrece tipul liber prin activităţi
fizice
Starea de bine mentală se referă la:
- capacitatea individului de a face faţă stresului
- de a controla emoţiile
- de a avea plăcere de-a trăi
- de a avea susţinere prin de încredere în sine şi autoapreciere
Starea de bine socială înseamnă:
- alimente îmbrăcăminte locuinţă cu maşina
- prieteni şi capacitatea de integrare în mediul social şi familial
- preţurile respect şi poziţie socială consolidată
 5. CLASIFICAREA EXERCIŢIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR
FIZICE

Kinesiologia clasifică din punct de vedere specific exerciţiile şi

activităţile fizice astfel:
1. Exerciţii şi activităţi fizice practicate în scopul dezvoltării
personale, sănătate, imagine de sine, imagine corporală şi motrică care
pot fi de trei tipuri:
- ANTRENARE pentru îmbunătăţirea performanţei în sport de
agrement şi alte tipuri de activitate fizică
- AMELIORARE a stări de sănătate, conservare ,menţinere a
condiţiei fizice,
- TERAPIE, recuperare a capacitaţii de mişcare după îmbolnăviri sau
accidente. (Hoffman S. 2005 p 14)

2. Exerciţii şi mişcări educate care includ activităţi specifice cu caracter

tehnic şi precizie, direcţie, forţă, esenţiale pentru atingerea scopului în care
sunt practicate SPORT şi INSTRUIRE fizică şi sportivă.

Această clasificare are un caracter general şi unul specific astfel:

1. Exerciţii şi activităţi Generale
2. Exerciţii şi activităţi ce cuprind mişcări prelucrate, educate în
scop de performanţă şi instruire 2

2
Iacob Hantiu, 2013, KINESIOLOGIE ŞTIINŢA MIŞCĂRII, (Note de curs), Universitatea
din Oradea Facultatea de Geografie, Turism şi Sport,
http://www.fefsoradea.ro/PDF/curs/Hantiu/curs_kinesiologie-stiinta_miscarii_2013.pdf
(accestat 30 martie 3013)
1. EXERCIŢII ŞI ACTIVITĂŢI FIZICE GENERALE3
relaţionate fitness-ului adaptat şi fitness-ului fizic /general

Categoria de mişcări, exerciţii şi activităţi fizice practicate în relaţie cu

SĂNĂTATEA: (Health related exercise)
Exerciţii şi activităţi practicate în scop de redobândire, menţinere a
funcţionalităţii, a calităţii vieţii, compoziţiei corporale, aspectului şi imaginii
de sine, duratei vieţii active şi capacităţii de mişcare pe 3 niveluri de
obiective:
Exerciţii şi activităţi de atingere şi menţinere a FITNESS-ULUI
ADAPTAT
1. Exerciţii practicate în scop terapeutic de recuperare (therapeutic
exercise)
- Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop de ,,antrenare” şi menţinere
/ îmbunătăţire a condiţiei fizice adaptate şi unui nivel satisfăcător al stării de
sănătate Exerciţii de menţinere a capacităţii zilnice de mişcare (ADL
Activities of Daily Leaving) şi rezolvare a sarcinilor cotidiene (health –
related exercise)
- Exerciţii şi activităţi fizice desfăşurate în scop terapeutic, de
recuperare a unor funcţionalităţi pierdute prin accident sau boală şi
prevenirea recăderii, menţinerea funcţionalităţii câştigate şi stării de sănătate.

Exerciţii şi activităţi de atingere şi menţinere a FITNESS-ULUI FIZIC

GENERAL
1. Exerciţii de menţinere a condiţie fizice GENERALE (Conditioning), de
îmbunătăţire a performanţelor proprii de mişcare şi a compoziţiei corporale.

3
Shiril J Hoffman, 2005, Introduction to Kinesiology - Studing physical activity, Second
edition, Human Kinetics, ISBN 0-7360-5589-4, Champaign, USA
2. EXERCIŢII ŞI ACTIVITĂŢI FIZICE SPECIALE
relaţionat fitness-ului specific (MOTOR)

Cuprind mişcări prelucrate, educate în scop de instruire şi sportiv de

performanţă4 (Skiled movement related exercise)

Categoria de exerciţii şi activităţi fizice prelucrate, educate şi practicate

în relaţie cu performanţa şi SPORTUL:
Exerciţii fizice şi activităţi cu caracter de instruire (Developmental
skills) sau în scop performanţa, acurateţe în mişcare, direcţie, forţă, ritm şi
sincronizare, TEHNICĂ necesară practicării ramurilor sportive la nivel
ridicat de performanţă (Skilled Movement)

Astfel în această direcţie intră 2 categorii de mijloace şi direcţii de

aplicare a activităţii fizice:
1. Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop de dezvoltare a abilităţilor
generale şi sportive, INSTRUIRE şi educaţie (Developmental skills) ce se
regăseşte în cadrul Educaţiei fizice şi sportive elementare ce are ca scop
însuşirea mişcărilor fundamentale şi modele de structuri de bază cum ar fi,
alergare, săritură, aruncare, la vârste fragede ce pot duce la acumulări şi
performanţă motrică în achiziţia elementelor şi procedeelor tehnice din
ramuri sportive şi dezvoltarea însuşirii şi capacităţii de practicare a lor.
2. Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop SPORTIV, de competiţie
pe baza de regulamente şi calendar competiţional, desemnarea campionilor şi
clasamentului. (Skilled Movement) Această categorie de mijloace se
regăseşte în cadrul antrenamentului sportiv specializat

4
Shiril J Hoffman, 2005, Introduction to Kinesiology - Studing physical activity, Second
edition, Human Kinetics, ISBN 0-7360-5589-4, Champaign, USA
ACTIVITATEA FIZICĂ şi componenta socială ca efect al practicării

Universalitatea activităţii fizice, globalizarea conceptelor cu ,,priză”

socială: ,,a fi FIT” , a arăta bine, (este o luptă şi un drept, un ideal, o
motivaţie).
Fitness-ul nu este o modă este ,,o emblemă impusă de civilizaţie”, este un
sport prin denumire dar şi un concept ce descrie un atribut al individului de a
face faţă solicitărilor zilnice, cotidiene, recreative sau sportive fără să se
instaleze starea de oboseală sau senzaţia de rău dat de lipsa de ,,energie” de a
susţine viaţa şi calitatea ei majoră în independenţa de acţiune.
Conceptele de Fitness, wellness ca stare de sănătate fizică şi mentală susţinut
de dietă şi programe concepute special de activitate fizică sunt dezvoltări
moderne ale culturii fizice, educaţiei fizice, sportului pentru toţi. cu valenţele
lor asemănătoare.

Universalitatea activităţii fizice este dată de acumulările şi progresele

făcute în timp de omenire în context istoric, socio-economic şi cultural –
geografic.
S-au consemnat forme de practicare a activităţii fizice în toate culturile,
clasele sociale, arii geografice şi s-au cristalizat forme impuse de practică,
acceptate şi preluate, răspândite, dezvoltate specific şi diversificate pe măsura
creşterii nivelului de cunoaştere şi civilizaţie.
În devenirea istorică a existat un moment empiric caracterizat de
componenta practică a activităţii fizice şi de modalitatea practică de
soluţionare a problemelor.
Momentul teoretic caracterizează evoluţia activităţilor fizice prin sesizarea
esenţei fenomenelor implicate, explicarea mecanismelor şi formarea
conceptelor teoretice, a legităţilor fundamentale, a principiilor de practicare şi
generalizare a experienţei practice a activităţilor fizice.

Trenduri mondiale
Noţiunea de activitate fizică este parte a naturii umane, mărimea ei şi
calitatea reacţiei organismului (măsurabilă) este indicatorul de interacţiune
fizică cu mediul. şi unul dintre indicatorii de sănătate.
Pe plan mondial cele mai active proiecte derulate în parteneriat cu guvernele
naţionale sunt adevărate semnale de alarmă privind sănătatea şi vigoarea
viitoare a unor naţiuni.

Campanii de promovare a AF în combaterea obezităţii pentru copii şi

tineri - prin implicarea esenţială a programelor de activităţi fizice combinate
cu informări şi educaţie în nutriţie şi dietetică.

Campanii de promovare a AF pentru peroanele în vârstă - O altă

categorie de populaţie vizată în principal sunt vârstnicii, populaţie numeroasă
şi în continuă creştere prin majorarea speranţei de viaţă în multe state cu
economii puternice şi impact esenţial în puterea acestei categorii de a se
susţine şi solicita activităţi şi servicii de sănătate, de prevenire, a instalării
timpurii a bolilor degenerative, a declinului fiziologic legat de vârstă,
consumatori de turism, programe de recreere şi socializare, de a utiliza
adaptat activitatea fizică în scopul prelungirii a duratei vieţii active şi
petrecerii timpului în mod plăcut.

Campanii de promovare a AF pentru adulţi – Caracterizată ca populaţia

cea mai numeroasă şi potent financiară, către această categorie sunt
îndreptate majoritatea campaniilor de promovare AF de întreţinere, îngrijire
corporală, modelare, tonifiere, menţinere a condiţiei fizice şi sport.
Consumatori principali ai programelor oferite permanent, în zona de
domiciliu, ocazional în locaţii turistice, concedii, vacanţe, în grupuri de
teambuilding organizat sau în familie.
Modele de AF pe sexe, grupuri sociale, etnice, etc. Activităţi fizice pentru
femei sunt de departe cele mai frecvente şi prind foarte bine mai ales cuplate
cu îngrijire corporală şi înfrumuseţare.

Pregătire educaţională specializată prin cunoştinţe şi formarea de conpetenţe

despre ACTIVITATEA FIZICĂ, EXERCIŢIUL FIZIC, ŞI MIŞCĂREA
UMANĂ în relaţia sa cu sănătatea şi bolile; orientate spre aspectele
biomecanice, istorice, neuro-motorii, pedagogice, filozofice, fiziologice,
psihologice, si socioculturale ca perspective ale mişcării umane, activităţii
fizice şi exerciţiului fizic.

Kinesiologia este studiul mişcării umane (activitate fizică), care joacă un rol
vital in starea generală de sănătate şi wellness a indivizilor şi a societăţii în
ansamblu. Kinesiologia este o disciplina academică de deschidere largă şi în
curs de dezvoltare, în creştere de popularitate, ca o disciplină importantă la
nivel international. Obţinerea unei baze de cunoştinţe în kinesiologie
pregăteşte studenţii pentru o varietate de profesii, cum ar fi managementul
sănătăţii, fitness, antrenamentele sportive, coaching şi competenţe de
predare. Kinesiologia este, de asemenea, o opţiune importantă aleasă pentru
numeroase profesii pre-sănătate, cum ar fi terapia fizica, terapie ocupaţională
şi multe altele.

Kinesiologia are multe aplicaţii practice şi conduce la o varietate de cariere

cum ar fi profesor de educaţia fizică sau dans, coaching, consultant în
domeniul sănătăţii, comercial şi industria de fitness, lucrător în cadrul
clinicilor de sănătate, antrenamentului sportiv, sau care lucrează independent,
ca antrenor personal. Multe obiective importante sunt indreptate în cercetarea
ştiinţifică sau în studii avansate de medicină, terapie fizică, asistenţă
medicală, fiziologie, biomecanica, învăţare motrică şi comportament motric,
programe de motrice pentru populaţii speciale, psihologia sportului sau
pedagogie. Unii absolvenţi devin antrenori de echipe profesioniste sau
lucrează în mediile de afaceri care se ocupă cu managementul sportului şi
marketing. Alţii urmeze o carieră în terapie prin dans sau de dans
profesionist, sau activitati fizice pentru persoanele cu dizabilităţi.
INTERESUL ACTUAL SOCIAL ÎN PROGRAMELE DE WELLNESS ŞI
FITNESS a condus la un interes mărit atât din partea persoanele fizice dar şi
la corporaţii, prin programe preventive anti stres, precum şi de îngrijire
preventivă. Pentru că studenţii noştri înţeleg rolul mişcării în wellness, ei au
devenit pioni importanţi în activitatea de menţinere a unei sănătăţi mai bune.
Absolvenţii programelor de kinesiologie lucrează cu oamenii, în toate etapele
de viaţă - cu copii şi cu seniori, cu posibilitate de muncă şi cu cei cu
handicap, cu performeri de elită dar şi cele de capacitate obişnuite
Kinesiologia, are ca studiu mişcarea umană, utilizează o abordare
cuprinzătoare şi integratoare de a examina fenomenele legate de toate
aspectele activităţii fizice
• Curriculum-ul oferit de către Departamentul de kinesiologie
pregăteşte absolvenţi de a aplica principiile kinesiologiei în învăţare,
performanţă, şi perfecţionarea abilităţilor motorii şi la utilizarea activităţii
fizice ca un instrument educativ şi mediu de promovare a sănătăţii, stării
personale de bine, şi participarea la un stil de viata activ. Curriculum-ul
se adresează la aplicarea mişcării omului pe întreaga durata de viata de la
perspectiva biologică / fizică, comportamentală, socio-culturală, şi umanistă,
cu atenţie acordată nevoilor unice şi comune ale tuturor oamenilor într-o
varietate de contexte şi condiţii.
• În ţara noastră cele mai numeroase luări de poziţie au fost cele făcute
de medici şi kinetoterapeuţi şi s-au concretizat printr-o serie de cărţi şi cursuri
universitare ce folosesc KINETOLOGIA ca disciplină ştiinţifică universitara
la facultăţile de profil dar revendicată şi accentuată pe partea medicală
specifică domeniului.
• Toate abordările sunt făcute cu referiri la aplicarea exerciţiilor fizice
în scop terapeutic şi se pliază şi suprapune cu conţinuturile bazelor generale
ale kinetoterapiei ca expresie practică a kinetologiei medicale
• Abordarea complexă a tuturor laturilor kinetologiei cu sprijinul
specialiştilor din toate subdomeniile constitutive ar fi o reală reuşită pentru
România prin alcătuirea unei lucrări complexe aşa cum sunt cele alcătuite pe
plan internaţional. Cele mai importante lucrări de referinţă sunt abordările
privind kinesiologia făcute de prestigioasa editură Human Kinetic prin
autorii:Shirl Hoffman, Adrianne E.Hardman and David J.Stensel, David
Carless, Kitrina Douglas, Thomas Battinelli ale căror lucrări sunt surse de
inspiraţie ale actualului curs.
CAPITOLUL

3. RELATIA MISCARE - EXERCIŢIU FIZIC –

ACTIVITATE FIZICA - STARE DE SANATATE.

Capitolul dezvoltă următoarele concepte:

Programele de exerciţii fizice abordări teoretice. Îmbătrânirea şi bolile

degenerative

CONCEPTUL DE MIŞCARE
Mişcarea însuşire filosofică a materiei şi existenţei
Din perspectivă filosofică EXISTENŢA este o categorie filosofică ce descrie
lumea obiectivă, MATERIA şi natura ca expresia a existenţei materiei.
Materia ,,există” ca substanţă sau câmp.
Substanţa există, (ca forme de existenţă) ca tipuri de sisteme ca particule
elementare (atomi, molecule), celule Organisme vii, societate umană, sisteme
geologice, astronomice, planete galaxii. etc.
Cele mai importante caracteristici ale materiei sunt, din perspectivă filosofică
: timpul, spaţiul, mişcarea, cauzalitatea, legitatea, structuralitatea
În Filozofie Mişcarea este ,,o categorie filosofica care înglobează toate
schimbările si procesele care au loc in Univers” (DEX) este un mod de
EXISTENŢĂ al materiei în forme variate ca tipuri de mişcare:
- mişcare mecanică
- mişcare chimică
- mişcare biologică
- mişcare socială

Mişcarea din punct de vedere fizic – mecanic

Mişcarea mecanică poate fi reprezentată la nivel micro ca mişcare atomică,
moleculară. La nivel material –observabil, de existenţă a substanţei, corpuri
de natură solidă, lichidă, gazoasă formează categorii distincte în fizică din
punct de vedere al studiului şi mecanicii acestora.
Există şi un nivel macro, parţial observabil – cosmic în care mişcarea
planetelor, corpurilor cereşti, galaxiilor ş.a.m.d., sunt obiectul studiului unor
discipline ştiinţifice.

Mişcarea chimică – este mişcarea dată de transformările calitative suferite în

structura materiei sub acţiunea ionilor, radicalilor, atomilor, moleculelor sau
energiei. Chimia anorganică (minerală studiază transformările în natură, a
elementelor şi compuşilor chimici.
Chimia organică prin studiu compuşilor carbonului studiază hidrocarburile,
iar biochimia se apleacă asupra proceselor chimice ce au loc in organismele
vii.

Mişcarea organismelor vii – biologică

Mişcarea Biologică este cea mai complexă formă de mişcare reprezentată de
elemente definitorii: VIAŢĂ şi LOCOMOŢIE, ca atribute de seamă ale
materiei vii în proces continuu de înnoire, creştere şi dezvoltare.

Mişcarea umană (omul ca organism viu, compus biologic) ,,este rezultatul

dintre unitatea biologică şi mediul în care acţionează”, este o corelaţie
funcţională integratoare în mediu natural, social, educativ, sportiv
Din punct de vedere evoluţionist încercăm să facem o legătură între apariţia
şi dezvoltarea formelor de VIAŢĂ şi LOCOMOŢIE. Astfel în oceanul
primordial planetar prima formă de mişcare biologică de la ,,apariţia vieţii”,
(protozoare, Euglena verde) a fost mişcarea în mediul acvatic.
Caracteristică de mişcare este dezvoltată de regnul animal unde amfibieni
sunt primii care au cucerit uscatul iar apoi reptilele păsările au dezvoltat
forme de mişcare, locomoţie pe uscat şi în aer.
Locomoţia bipedă apare o dată cu apariţia omului, ca element definitoriu.
Scopul pentru care omul face deplasarea a evoluat de la cel de conservare,
supravieţuire (căutarea hranei, adăpostului, protecţie prin deplasare (fugă)
pentru evitarea pericolelor apoi ca mişcări sub forme de luptă de apărare şi
atac în procurarea hranei şi vânătoare.
Culegătorii, agricultorii, vânătorii, conform primii diviziuni a muncii a adus
forme noi de mişcare efectuată în scop productiv, intenţionat, iar formele de
luptă se dezvoltă prin componenta socială a activităţii în grup, prin cooperare
şi aspecte de tactică de luptă, război, cuceriri, apărare a teritoriului propriu ca
sursă de viaţă. Apare mişcarea cu valenţe de comunicare şi artă, dansul,
obiceiuri , tradiţii, forme de expresie artistică şi religioasă.

Mişcarea socială – sumă de comportamente

Viaţa materială şi relaţiile sociale au condus la progres social permanent la
bunăstare, la apariţia unor efecte ale acesteia şi a formelor de protecţie prin
exerciţii fizice, relaxare împotriva stresului. Acea sumă de comportamente şi
obiceiuri sociale caracteristice practicării exerciţiilor fizice a activităţii fizice
a condus la percepţia socială a fenomenului de activitate fizică, de acumulări
teoretice şi practice într-o ,,cultură fizică şi sport” ce exprimă acumulările
de valoare ale domeniului. În context de sintagmă găsim în DEX :
,,Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică,
atât pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii, cât şi pentru formarea calităţilor
fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială,
cercetarea ştiinţifică, procesul de formare a specialiştilor; disciplină care se
ocupă cu această dezvoltare; educaţie fizică.”

Relaţia mişcare – activitate fizică

Mişcarea este înţeleasă ca modificarea poziţiei segmentelor sau a corpului în
funcţie de un reper. Mişcarea este condiţie necesară dar nu suficientă pentru
că nu orice fel de mişcare este activitate fizică.
Activitatea fizică este mişcare voluntară cu efect intenţionat, cu scop declarat
de a atinge un obiectiv precis în sport, în exerciţiu fizic benefic în sănătate,
sau în orice altă sferă a experienţei de viaţă.
Principalul subiect pe care se focalizează studiul kinesiologiei, este
abordat din prisma numeroasele faţete, unghiuri sub care este privită esenţa
domeniului educaţie fizică şi sport, principalul mijloc de stimulare adică
Activitatea Fizică (Physical Activity) şi Exerciţiul fizic (physical exercise)
Rolul mişcării în activitatea fizică
Mişcarea din perspectivă umană biologică în relaţie cu activitatea fizică este
o condiţie NECESARĂ dar nu SUFICIENT pentru definirea ei ca factor de
cauzalitate pentru activitatea fizică cu efecte scontate cunoscute în terapie,
sănătate , performanţă, sau orice altă formă a experienţei de viaţă cum ar fi
activităţile de viaţă zilnice (ADL), casnic, gospodăresc, pregătire alimente,
cumpărături, grădinărit, îngrijire personală etc.
NU ORICE MIŞCARE ESTE ACTIVITATE FIZICĂ!
MIŞCAREA VOLUNTARĂ cu un scop bine precizat şi efect intenţionat
exprimat în obiective sportive,de sănătate, de instruire, sau recuperare este
considerată ACTIVITATE FIZICĂ

Mişcarea umană este definită ca orice schimbare a poziţiei corpului sau

segmentelor unul faţă de altul sau în raport cu mediul
Mişcarea umană este rezultatul mobilizării generale a energiilor şi structurii
funcţionale şi exprimă potenţialul individual în realizarea:
- efortului de performanţă sportivă prin activitate fizică
- efortului de pregătire şi menţinere a condiţiei fizice prin activitate fizică
- efortului de recuperare funcţională prin activitate fizică
- efortului necesar zilnic pentru şcoală, profesie timp liber
Mişcarea umană este aspectul vizibil al conduitei cu caracter structural
funcţional (Mârza, D. 2009)

Mişcarea umană este rezultat al interacţiunii cu mediul şi răspunde la

nevoile individului de adaptare, integrare, răspuns la solicitările externe, ca
sarcini motrice prin soluţii de mişcare ca răspuns adecvat reglat într-un
permanent feedback.
Mişcarea ca proces de adaptare (Mârza D, 2009) In acest context mişcarea
este privită în sensul de:
- Sistem în care organismul uman este organizat sistemic cu intrări (surse de
energie – apă, hrană, oxigen, şi ieşiri MIŞCAREA ca produs mecanic de
adaptate răspuns la situaţii, stimuli
- Control al mediului, obiecte, materiale, persoane cu care interacţionează.
CONCEPTE ALE PATERN-URILOR DE MIŞCARE ÎN ABORDARE
DIDACTICĂ
Mişcări de conştientizare
– spaţiu timp, localizare
– direcţie
– niveluri
– traiectorii, mărime
Mişcări de locomoţie
– mers, alegare
– săritură liberă şi peste obstacole
– galop - urmărire
Mişcări nonmanipulative
– întoarceri - răsucire
– rostogolire
– echilibru
– săritură aterizare
Mişcări manipulative
– aruncare - prindere
– lovire
– tracţiuni împingeri
– dribling - vleibolare
– lovire cu racheta sau crosă
EXERCIŢIUL FIZIC - ACTIVITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA
EXERCIŢIUL FIZIC ESTE MIJLOCUL DE BAZĂ, COMPONENTA
OPERAŢIONALĂ ŞI INTEGRAT ACTIVITĂŢII FIZICE.

Exerciţiul fizic este îndreptat definitoriu spre dezvoltarea CONDIŢIEI

FIZICE generale pentru sănătate şi speciale pentru performanţă.
Toate elementele utilizate ACT, ACŢIUNE, ACTIVITATE definesc sfera
voluntară a mişcării umane (Mârza D.,2009), astfel exerciţiul fizic este
cunoscut şi apreciat pentru funcţia sa didactică, pentru funcţia biologică,
organică – adaptativă şi prin potenţialul de repetare sistematică cu
posibilitatea de a construi, diversifica, adapta şi generaliza (Dragnea A.,
1999)
Exerciţiul fizic prezintă o îmbinare complexă de mişcări naturale sau
elaborate ale segmentelor şi corpului, adaptabil la scopuri si obiective diverse
în strânsă legătura cu situaţiile concrete de exersare.
Conţinutul şi forma exerciţiului fizic sunt delimitări conceptuale privind
caracteristicile de structură internă, ascunsă şi externă, vizibilă a exerciţiului
fizic.
Conţinutul reprezintă componenta generală gradul de solicitare şi efortul
tradus în mişcare atât fizic ca volum, intensitate, complexitate, dar şi ca efort
psihic volitiv, motivaţional şi de orientare conştientă. Conţinutul este cauză
partea internă energetică. Cea care face posibilă exprimarea FORMEI ca
parte externă vizibilă. Forma reprezintă modul în care se succed fazele,
mecanismul, traiectoria, ritmul şi poate fi exprimată prin poziţia corpului şi a
segmentelor direcţia şi amplitudinea ,mişcării, forţe, cinematica şi dinamica
mişcării.
Conţinutul exerciţiului fizic este stimul responsabil de realizarea efectele
adaptative atât în sfera somato – funcţională dar şi motrică şi cognitivă.
PIRAMIDA EXERCIŢIILOR FIZICE

American College of Sports Medicine, 2007

Clasificarea exerciţiilor fizice (după Grigore V. 2007)

Din punct de vedere al structurii şi formei:
 exerciţii analitice şi globale
 exerciţii simple şi complexe
 exerciţii standardizate şi variabile
 exerciţii speciale
După gradul de codificare:
 exerciţii cu codificare internă
 exerciţii cu codificare externă
 exerciţii cu codificare mixtă
 exerciţii fără codificare
  exerciţii cu codificare strictă
După calităţile motrice influenţate.
 exerciţii pentru forţă,
 viteză,
 rezistenţă,
 coordonare şi supleţe,
 multiplele lor combinaţii.
După tipul de încărcătură adiţională:
 exerciţii cu partener,
 cu halteră,
 cu mingi medicinale,
 saci cu nisip etc.
După tipul de pregătire.
 exerciţii pentru pregătirea tehnică,
 tactică,
 fizică,
 artistică etc.
După gradul lor de specificitate se disting:
 exerciţii pregătitoare generale –
 exerciţii pregătitoare orientate
 exerciţii pregătitoare specifice
 Exerciţii de concurs. Presupun o stimulare suplimentară ca efect al
stress-ului de competiţie. Acestea pot fi:
- exerciţii de antrenament - de tip competitiv
- teste de antrenament
- competiţii pregătitoare şi de control;
- competiţii principale
După sistemele biologice solicitate:
 exerciţii neuromusculare;
 exerciţii cardio-respiratorii:
 exerciţii endocrino-metabolice.
 după natura contracţiei musculare:
 exerciţii statice, exerciţii dinamice şi exerciţii mixte.
 după intensitatea efortului fizic:
 exerciţii maximale, exerciţii submaximale, supramaximale
Cel mai important criteriu de clasificare îl reprezintă natura obiectivelor
Astfel, putem obţine următoarea clasificare:
 exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
 exerciţii pentru viteză, forţă, rezistenţă, coordonare
 exerciţii pentru dezvoltarea fizică armonioasă;
 analitice (pentru fiecare segment al corpului);
 sintetice (pentru mai multe grupe musculare şi segmente);
 exerciţii pentru învăţarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice;
 deprinderi motrice de bază
 deprinderi motrice specifice unor sporturi
 exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort:
 anaerob alactacidă - durata l-20 sec.;
 anaerob lactaciuă - durata 21 -l 20 sec.;
 aerob-anaerob (mixt) - durata 121-300 sec.;
 aerob - durata peste 301 sec.
 După funcţiile îndeplinite, exerciţiile fizice pot fi: introductive
(pregătitoare, cum sunt cele de încălzire), repetitive (de fixare a
mecanismului de bază) asociative (de favorizare a
transferului), aplicative (la situaţii tipice sau modificate), creative
(sub forma de joc aleator), de întrecere (competiţionale sau non
 competiţionale), de recuperare (compensatorii), de expresie
corporală etc.
 După structura socială de efectuare a exerciţiilor, acestea pot fi
individuale şi în grup, demixtate (băieţi / fete) sau mixte.
 După forma de execuţie, acestea pot fi tipizate semitipizate şi libere.

ACTIVITATEA FIZICA ŞI SĂNĂTATEA

Activitatea fizică în relaţie cu sănătatea are ca obiectiv principal optimizarea,
dezvoltarea CONDIŢIEI FIZICE GENERALE. Acţiunea este complexă
echilibrată pe toţii indicatorii condiţiei fizice generale sau FITNESS–ului
GENERAL. Aceştia sunt
- rezistenţa aerobă,
- rezistenţa musculară,
- vigoarea,
- puterea,
- flexibilitatea,
- viteza
- compoziţia corporală.
Unul dintre indicatorii despre care s-a vorbit mai puţi şi pe care îl considerăm
esenţial este COMPOZIŢIA CORPORALĂ

Cântarele inteligente ,,SCALE” de tip Body Manager oferă la domiciliu o

metodă de măsurare cunoscută sub numele de Analiza de Impedanţă
bioelectrica (BIA) Acest sistem se bazează pe un curent de intensitate foarte
mică care este trimis în corp, prin tălpi şi care întâmpină o rezistenţă mai
mare în ţesutul muscular (cu un conţinut ridicat de lichide) şi o rezistenţă
electrică mai mică prin componenta grasă a organismului. Folosind tipare de
calcul bazate pe mărimi electrice corelate experimental se obţine prin
măsurarea rezistenţei la curent şi calibrări ale vârstei, stării de nutriţie, tipului
de efort practicat. Se măsoară cantitatea de masă activă, musculară şi ulterior
cantitatea de grăsime si apa a subiectului.

PARAMETRII AI COMPOZIŢIEI CORPORALE ŞI STĂRII DE

SĂNĂTATE

Grăsimea corporală – este compusă din două categorii de elemente

grăsimile esenţiale localizate pe organele interne şi măduvă si grăsimile de
depozit care nu sunt altceva decât acumulări de ţesutul adipos. Acesta se
dezvoltă de regulă în jurul organelor şi subcutanat

Masa non-grasă - este formată din componenta pasivă oase, ligamente,

tendoane, organe interne, dinţi iar masa activă, musculară, este cea care
realizează mişcarea şi efortul, este cea care suferă cele mai mari variaţii în
timp. Scade permanent cu vârsta, este funcţie de starea de nutriţie şi de
antrenare în activitate fizică.

Ţesutul adipos se dezvoltă pe de o parte pe seama numărului de celule

adipoase care stabilizează încă din perioada copilăriei, iar pe de altă parte
ţesutul adipos se dezvoltă prin creşterea dimensiunilor celulelor existente.

Cantitatea de apă - Procentajul de apa reprezintă cantitatea totala de lichide

din corpul unei persoane exprimata ca procent din greutatea totala. Este
evident că organismul uman fiind alcătuit în proporţie de 60 – 70% din apă,
această să joace un rol important în metabolismul celular asigurând substratul
citoplasmatic ce determină funcţionarea eficientă a celulelor şi ţesuturilor.

Indicatori ai FITNESS - ULUI GENERAL (Antrenamentul de condiţie)

Indicele de masă corporală (IMC) este un indice de greutate/înălţime

corelat cu un factor de mărime pentru vârstă. IMC este frecvent folosit pentru
a determina, excesul de greutate şi permite compararea de adipozitate la
persoane de diferite înălţimi şi greutăţi. IMC este destul de exact la persoane
neantrenate, dar devine contestabil la persoane cu masa musculară crescuta
care pentru aceiaşi înălţime raportul cu greutatea îl califică supraponderal sau
obez. Nu face diferenţa de compoziţie privind procentul de masa activă
raportat la procentul de masă grasă. Astfel determinările cu ajutorul

Grăsimea corporală (Body Fat)

Corpul uman este alcătuit din, printre altele, un procent de grăsime. Aceasta
este vitală pentru o viaţă sănătoasă, funcţionarea organismului - ea protejează
articulaţiile, organele vitale, ajuta la reglarea temperaturii corpului şi
înmagazinarea de vitamine. Cu toate acestea, cantitatea de ţesut adipos din
organism prea mult sau, prea puţin, ca grăsime corporala poate fi dăunătoare
pentru sănătatea. Body Fat, măsurat în procente oferă o mai bună măsură a
fitness-ului decât greutatea.

Pierdere in greutate nu dă măsura dacă se pierde masa musculara, sau

grăsime, astfel se poate astfel menţine un procent ridicat de grăsime, chiar
dacă scala indică o "greutate normala".

Apa din organism (BodyWater)

Cantitatea de apă este componenta cea mai importantă a greutăţii corporale.

Aceasta reprezintă mai mult de jumătate din greutatea totală şi aproape două
treimi din masa musculara sau predominant musculară. Apa îndeplineşte o
serie de roluri importante in organism: Toate celulele din organism, la nivelul
pielii, glandele, muşchii, creierul pot funcţiona în mod corespunzător numai
în cazul în care acestea au un mediu de apă suficient. Apa de asemenea,
joacă un rol vital in reglarea temperaturii corpului şi termoreglare prin
transpiraţie.
Rata metabolica bazala (BMR)

Rata metabolica bazala (BMR) este o estimare a energiei (măsurată în calorii)

depusă de organism, în repaus, pentru a menţine funcţionarea normală a
organismului. BMR reprezintă aproximativ 60-70% din caloriile pe care
organismul le foloseşte şi include bătaia inimii, respiraţia, şi menţinerea
temperaturii. BMR este influenţată de o serie de factori ca vârsta, greutatea,
înălţimea, sexul, dieta şi obiceiurile privind practicarea exerciţiilor fizice.

Evaluare grăsime viscerala

Grăsimea viscerala este situată în cavitatea abdominală (zona stomacului) şi

înconjoară organele. Cu cât mai multa grăsime viscerala există o şansă mai
mare de a dezvolta rezistenta la insulina (care conduce de tip 2 diabet
zaharat), boli de inima si a tensiunii arteriale.

Procentul de grăsime corporală este o măsură a nivelului de fitness,

deoarece este singurul mod de măsurare care calculează în mod direct
compoziţia unei persoane, relativă fără relaţie cu înălţimea sau greutate sa.

DIRIJAREA ANTRENAMENTULUI DE CONDIŢIE FIZICĂ

ORICE DEMERS ORIENTAT CĂTRE APLICAREA ACTIVITĂŢII

FIZICE ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA pleacă de la următoarele
recomandări indicaţii şi direcţii de acţiune:

- Evaluarea stării de nutriţie, alcătuirea unei diete uşo hipocalorică

plecând de la nivelul necesarului zilnic
- Determinare motivaţională de restructurare a comportamentului
alimentar şi trecerea către o alimentaţie sănătoasă în combinaţie cu un
stil de viaţă activ
- Controlul permanent al compoziţiei corporale şi evidenţierea
tendinţelor de scădere a masei grase şi creşterea tonusului şi masei
active musculare
- Evitarea unor diete severe cu deficit caloric dramatic care determină
mecanisme de protecţie a organismului şi autoreglare la lipsa de hrană
prin scăderea ratei metabolismului bazal şi creşterea, intensificarea
acţiunii enzimelor de stocare a grăsimilor. De asemenea dietele severe
cresc apetitul, scad energia, pofta de viaţă, randamentul în activitate
profesională şi activitate fizică.
- Dieta severă duce şi la pierderea masei musculare active, arderea
muşchilor scheletici din lipsă calorică cronică.
- Se recomandă diete uşor hipocalorice şi pe termen lung cu formarea
obişnuinţei de alimentaţie sănătoasă
- Activităţile fizice recomandate trebuie să acţioneze în trei direcţii
prioritare;
1. Arderea grăsimilor prin exerciţii şi activităţi de tip cardio, cu efort
aerob de intensitate mică şi durată mare ce stimulează arderea
grăsimilor, cresc rata metabolismului bazal, intensifică acţiunea
enzimelor de ardere ce stimulează metabolismul lipidelor.
2. Exerciţii cu greutăţi sau activităţi de forţă ce stimulează contracţia
musculară, tonicitatea şi creşterea masei active. Masa musculară
se câştigă greu şi se pierde uşor. Lipsa de masă musculară activă
determină renunţarea la activitatea fizică şi duce la lipsa de putere,
energie lipsa de poftă de viaţă chiar pentru activităţi cotidiană de
rutină, şi îngrijire personală
3. Exerciţii şi activităţi de tip stretching sau de mobilitate, pentru
menţinerea amplitudinii de mişcare şi elasticităţii musculare în
limitele acceptabile vârstei.
- Dieta echilibrată cu deficit caloric mic, cu alimentaţie sănătoasă
alături de activitate fizică efectuate pe termen lung determină
schimbări ale stilului de viaţă şi creşterea calităţii vieţii
- Obiectivele de menţinere a greutăţii corporale şi a compoziţiei
corporale în limite normale se stabilesc şi se urmăresc pe termen lung.
De evitat episoadele scurte mai ales pe baza de dietă severă care
slăbesc organismul şi îi dereglează funcţionarea. După astfel de
episoade revenirea la statutul iniţial se face rapid cu un plus ca
rezervă rezultată din mecanismele de protecţie şi reglare ale
organismului. Aceste episoade de slăbire îngrăşare cunoscute în
practică domeniului sub denumirea de ,,yo-yo” continuă fără efect.
pentru mulţi de mai multe ori pe parcursul vieţii cu efecte în
diminuarea capacităţii organismului şi a metabolismului la fiecare
încercare
- Pierderea de grăsime trebuie să fie obiectiv permanent şi să devină
mentalitate, obişnuinţă
- Muşchii şi masa activă trebuie cultivată permanent, mai ales că odată
cu vârsta apare fenomenul de pierdere naturală a masei active şi a
forţei ceea ce limitează durata vieţii active cu efect în limitarea
libertăţii de mişcarea şi acţiune cu efecte în calitatea vieţii şi
participarea la viaţa socială