CURS 3

ACTIVITATEA FIZICĂ,

CONCEPTE DE BAZĂ CU CARE OPEREAZĂ KINESIOLOGIA

• ACTIVITATEA FIZICĂ:
Activitatea fizică este reprezentată în mare parte din ,,exerciţii ca formă
naturală de mişcare” (Flavia Rusu. 2008)
Prin activitate fizică se înţelege orice activitate moderată sau intensă ce
presupune mişcarea corpului şi utilizează energia consumată ca factor benefic în
sănătate cum ar fi activităţile sportive, recreative, profesionale sau care necesită
abilităţi fizice şi utilizeze forţa, puterea, rezistenta, viteza, flexibilitate, mobilitatea, sau
agilitate. (Stephan Wallance, 2011)

Activitatea fizică poate fi orice mişcare corporală produsă de muşchii scheletici,

care necesită cheltuieli de energie. (Declaraţia de la Torino 1992 citată de Flavia Rusu
2008)
Activitatea fizică este orice mişcare voluntară şi intenţionată practicată
în scopul de a atinge o finalitate propusă ca ţel în domeniul sportului sau a altor
sfere a experienţei de viaţă (Hoffman S. 2005 p. 7) Organizaţia Mondială a Sănătăţii
OMS (World Health Organization)
,,Activitatea fizică este definită ca fiind orice fel de mişcare corporală produsă de
muşchii scheletici care solicită un consum de energie. Practicarea regulată a unor
activităţi fizice de intensitate moderată va avea un efect semnificativ pentru sănătate.
Inactivitatea fizică este factor global de mortalitate”

• EXERCIŢIUL FIZIC - Componentă operaţională a activităţii fizice1

Exerciţiul fizic este orice activitate corporală care sporește sau menține condiția
fizică și starea generala de sanatate si wellness”. (Wikipedia The free Encyclopedia,
accesat martie 2013)
Exerciţiul fizic practicat ca activitate fizică şi sportul sunt principale de
componente operaţionale studiate in Kinesiologie.
Exerciţiul fizic este ,, o acţiune motrică cu valoare instrumentală, concepută şi
programată să realizeze obiectivele diferitelor activităţi motrice (fizice NA) (Dragnea A
1999, TAM p 209) Aelaşi autor precizează că deşi se manifestă stereotip el nu este un
mecanism rigid ci este perfect adaptabil ca

1
Grigore V. 2009 - Exerciţiul fizic factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instlării bolilor
degenerative , Edit DId şi Ped. Bucureşti, 2009, p 45

Flavia Rusu , 2008 Note de curs FITNESS, Edit UBB Cluj Napoca

variante sarcinilor de exersare. Nu este doar repetarea sistematică dar şi posibilitate de

combinare, construire pe baza acumulărilor motrice anterioare.

• CONDIŢIA FIZICĂ
Condiţia fizică reprezintă nivelul superior de valorificare al indicilor fizici şi capacitatea
de a efectua un lucru muscular eficient (Flavia Rusu, 2008) Condiţia fizică este
capacitatea de a răspunde eficient mediului extern casnic, şcolar – profesional, de
timp liber şi loisir prin activităţi fizice adecvate.
Flavia Rusu, 2008, arată că în practica activităţilor fizice se regăsesc două tipuri de
condiţie fizică:
Condiţia fizică generală (CFG) - este asociată – direcţionată către SĂNĂTATE şi are
ca indicatori rezistenţa aerobă, rezistenţa musculară, vigoarea, puterea,
flexibilitatea, viteza şi compoziţia corporală.
Condiţia fizică generală trebuie să fie minimă pentru o independenţă de mişcare şi
acţiune şi maximă la sportivii de performanţă
Deci condiţia fizică generală a unei persoane depinde şi se raportează la gradul de
solicitare necesar unei activităţi astfel : CFG / Solicit specifică > 1 Dezvoltarea
condiţiei fizice se măsoară în creşterea supraunitară a raportului. Condiţia fizică
specifică - este asociată - direcţionată către performanţă sportivă.
În performanţa sportivă nivelul de solicitare este maxim pentru a răspunde
cerinţelor competiţiei şi în acest sens pregătirea specifică şi nivelul de condiţie fizică
specifică necesită indicatori de pregătire superiori cantitativ şi calitativ. Astfel sunt
vizaţi indicatorii calităţilor motrice de bază şi combinate specific. Pregătirea
specifică ca solicitări de antrenament impune o pregătire fizică generală şi specifică
pentru obţinerea unei condiţii fizice specifice superioare.

Condiţia fizică depinde de o serie de factori dintre care amintim:

 • vârsta şi sexul
• constituţia şi dieta
• leziuni, boală sau infirmitate
• tipul de activitate fizică
• stress şi oboseală
• consum de droguri, alcool, tutun
• mediul natural şi social
Caracteristicile activităţilor fizice care pot dezvolta condiţia fizică:
• se recomandă activităţi fizice care angrenează un număr mare de muşchi cu
accent pe solicitarea grupelor mari musculare,
• încărcătura sau sarcina motrică să fie superioară nivelului cotidian de solicitare
• se vor selecţiona activităţi fizice care au un grad mare de consum energetic
• frecvenţa solicitărilor să fie în concordanţă cu ritmul individual de refacere
şi restabilire a capacităţii de efort

Dezvoltarea fizică şi Capacitatea motrică sunt nivele calitative de dezvoltare

condiţionate ereditar şi influenţate de factori de mediu Pregătirea fizică şi
Condiţia fizică sunt nivele calitative superioare de dezvoltare a posibilităţilor
motrice la care influenţa factorilor de mediu este decisivă (Mârza D 2007)

• SĂNĂTATEA ŞI STAREA DE BINE

În anul 1967 OMS e a declarat că sănătatea nu este doar limitarea la absenţa bolii.
Sănătatea este o noţiune complexă care adaugă la absenţa bolii şi starea totală de
bunăstare fizică mentală şi socială.

Starea de bine - WELLNESS

Starea de bine aşa cum arată Flavia Rusu, 2008, cuprinde mai multe sfere ale
exprimare: stare de bine fizică, stare de bine mentală şi stare de bine socială Starea
devine fizică se compune din:
• lipsa bolii sau leziunilor
• disponibilitate fizică şi putere de a practica un efortul zilnic casnic
profesional
• rezerva de energie şi plăcere de a petrece tipul liber prin activităţi fizice
Starea de bine mentală se referă la:
• capacitatea individului de a face faţă stresului
 • de a controla emoţiile
• de a avea plăcere de-a trăi
• de a avea susţinere prin de încredere în sine şi autoapreciere
Starea de bine socială înseamnă:
• alimente îmbrăcăminte locuinţă cu maşina
• prieteni şi capacitatea de integrare în mediul social şi familial
• preţurile respect şi poziţie socială consolidată

• CLASIFICAREA EXERCIŢIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR FIZICE

Kinesiologia clasifică din punct de vedere specific exerciţiile şi activităţile

fizice astfel:
• Exerciţii şi activităţi fizice practicate în scopul dezvoltării personale,
sănătate, imagine de sine, imagine corporală şi motrică care pot fi de trei tipuri:
• ANTRENARE pentru îmbunătăţirea performanţei în sport de agrement
şi alte tipuri de activitate fizică
• AMELIORARE a stări de sănătate, conservare ,menţinere a condiţiei
fizice,
• TERAPIE, recuperare a capacitaţii de mişcare după îmbolnăviri sau accidente.
(Hoffman S. 2005 p 14)

• Exerciţii şi mişcări educate care includ activităţi specifice cu caracter tehnic şi

precizie, direcţie, forţă, esenţiale pentru atingerea scopului în care sunt practicate
SPORT şi INSTRUIRE fizică şi sportivă.

Această clasificare are un caracter general şi unul specific astfel:

• Exerciţii şi activităţi Generale
• Exerciţii şi activităţi ce cuprind mişcări prelucrate, educate în scop de
performanţă şi instruire 2

2
Iacob Hantiu, 2013, KINESIOLOGIE ŞTIINŢA MIŞCĂRII, (Note de curs), Universitatea din Oradea
Facultatea de Geografie, Turism şi Sport, http://www.fefsoradea.ro/PDF/curs/Hantiu/curs_kinesiologie-
stiinta_miscarii_2013.pdf (accestat 30 martie 3013)

1. EXERCIŢII ŞI ACTIVITĂŢI FIZICE GENERALE3 relaţionate fitness-

ului adaptat şi fitness-ului fizic /general

Categoria de mişcări, exerciţii şi activităţi fizice practicate în relaţie cu

SĂNĂTATEA: (Health related exercise)
Exerciţii şi activităţi practicate în scop de redobândire, menţinere a
funcţionalităţii, a calităţii vieţii, compoziţiei corporale, aspectului şi imaginii de sine,
duratei vieţii active şi capacităţii de mişcare pe 3 niveluri de obiective:
Exerciţii şi activităţi de atingere şi menţinere a FITNESS-ULUI ADAPTAT
• Exerciţii practicate în scop terapeutic de recuperare (therapeutic exercise)
• Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop de ,,antrenare” şi menţinere
/ îmbunătăţire a condiţiei fizice adaptate şi unui nivel satisfăcător al stării de sănătate
Exerciţii de menţinere a capacităţii zilnice de mişcare (ADL Activities of Daily
Leaving) şi rezolvare a sarcinilor cotidiene (health – related exercise)
• Exerciţii şi activităţi fizice desfăşurate în scop terapeutic, de recuperare a
unor funcţionalităţi pierdute prin accident sau boală şi prevenirea recăderii, menţinerea
funcţionalităţii câştigate şi stării de sănătate.

Exerciţii şi activităţi de atingere şi menţinere a FITNESS-ULUI FIZIC

GENERAL
• Exerciţii de menţinere a condiţie fizice GENERALE (Conditioning), de
îmbunătăţire a performanţelor proprii de mişcare şi a compoziţiei corporale.

3
Shiril J Hoffman, 2005, Introduction to Kinesiology - Studing physical activity, Second edition,
Human Kinetics, ISBN 0-7360-5589-4, Champaign, USA

• EXERCIŢII ŞI ACTIVITĂŢI FIZICE SPECIALE

relaţionat fitness-ului specific (MOTOR)

Cuprind mişcări prelucrate, educate în scop de instruire şi sportiv de

performanţă4 (Skiled movement related exercise)

Categoria de exerciţii şi activităţi fizice prelucrate, educate şi practicate în relaţie

cu performanţa şi SPORTUL:
Exerciţii fizice şi activităţi cu caracter de instruire (Developmental skills) sau în
scop performanţa, acurateţe în mişcare, direcţie, forţă, ritm şi sincronizare, TEHNICĂ
necesară practicării ramurilor sportive la nivel ridicat de performanţă (Skilled
Movement)
 Astfel în această direcţie intră 2 categorii de mijloace şi direcţii de aplicare a
activităţii fizice:
• Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop de dezvoltare a abilităţilor generale
şi sportive, INSTRUIRE şi educaţie (Developmental skills) ce se regăseşte în cadrul
Educaţiei fizice şi sportive elementare ce are ca scop însuşirea mişcărilor
fundamentale şi modele de structuri de bază cum ar fi, alergare, săritură, aruncare, la
vârste fragede ce pot duce la acumulări şi performanţă motrică în achiziţia elementelor
şi procedeelor tehnice din ramuri sportive şi dezvoltarea însuşirii şi capacităţii de
practicare a lor.
• Exerciţii şi activităţi desfăşurate în scop SPORTIV, de competiţie pe baza de
regulamente şi calendar competiţional, desemnarea campionilor şi clasamentului.
(Skilled Movement) Această categorie de mijloace se regăseşte în cadrul
antrenamentului sportiv specializat

4
Shiril J Hoffman, 2005, Introduction to Kinesiology - Studing physical activity, Second edition,
Human Kinetics, ISBN 0-7360-5589-4, Champaign, USA

ACTIVITATEA FIZICĂ şi componenta socială ca efect al practicării

Universalitatea activităţii fizice, globalizarea conceptelor cu ,,priză” socială: ,,a fi

FIT” , a arăta bine, (este o luptă şi un drept, un ideal, o motivaţie).
Fitness-ul nu este o modă este ,,o emblemă impusă de civilizaţie”, este un sport prin
denumire dar şi un concept ce descrie un atribut al individului de a face faţă solicitărilor
zilnice, cotidiene, recreative sau sportive fără să se instaleze starea de oboseală sau
senzaţia de rău dat de lipsa de ,,energie” de a susţine viaţa şi calitatea ei majoră în
independenţa de acţiune.
Conceptele de Fitness, wellness ca stare de sănătate fizică şi mentală susţinut de dietă şi
programe concepute special de activitate fizică sunt dezvoltări moderne ale culturii
fizice, educaţiei fizice, sportului pentru toţi. cu valenţele lor asemănătoare.

Universalitatea activităţii fizice este dată de acumulările şi progresele făcute în timp

de omenire în context istoric, socio-economic şi cultural – geografic.
S-au consemnat forme de practicare a activităţii fizice în toate culturile, clasele sociale,
arii geografice şi s-au cristalizat forme impuse de practică, acceptate şi preluate,
răspândite, dezvoltate specific şi diversificate pe măsura creşterii nivelului de
cunoaştere şi civilizaţie.
În devenirea istorică a existat un moment empiric caracterizat de componenta practică
a activităţii fizice şi de modalitatea practică de soluţionare a problemelor.
Momentul teoretic caracterizează evoluţia activităţilor fizice prin sesizarea esenţei
fenomenelor implicate, explicarea mecanismelor şi formarea

conceptelor teoretice, a legităţilor fundamentale, a principiilor de practicare şi

generalizare a experienţei practice a activităţilor fizice.

Trenduri mondiale
Noţiunea de activitate fizică este parte a naturii umane, mărimea ei şi calitatea reacţiei
organismului (măsurabilă) este indicatorul de interacţiune fizică cu mediul. şi unul
dintre indicatorii de sănătate.
Pe plan mondial cele mai active proiecte derulate în parteneriat cu guvernele naţionale
sunt adevărate semnale de alarmă privind sănătatea şi vigoarea viitoare a unor naţiuni.

Campanii de promovare a AF în combaterea obezităţii pentru copii şi tineri - prin

implicarea esenţială a programelor de activităţi fizice combinate cu informări şi
educaţie în nutriţie şi dietetică.

Campanii de promovare a AF pentru peroanele în vârstă - O altă categorie de

populaţie vizată în principal sunt vârstnicii, populaţie numeroasă şi în continuă creştere
prin majorarea speranţei de viaţă în multe state cu economii puternice şi impact esenţial
în puterea acestei categorii de a se susţine şi solicita activităţi şi servicii de sănătate, de
prevenire, a instalării timpurii a bolilor degenerative, a declinului fiziologic legat de
vârstă, consumatori de turism, programe de recreere şi socializare, de a utiliza adaptat
activitatea fizică în scopul prelungirii a duratei vieţii active şi petrecerii timpului în
mod plăcut.

Campanii de promovare a AF pentru adulţi – Caracterizată ca populaţia cea mai

numeroasă şi potent financiară, către această categorie sunt îndreptate majoritatea
campaniilor de promovare AF de întreţinere, îngrijire

corporală, modelare, tonifiere, menţinere a condiţiei fizice şi sport. Consumatori

principali ai programelor oferite permanent, în zona de domiciliu, ocazional în locaţii
turistice, concedii, vacanţe, în grupuri de teambuilding organizat sau în familie.
Modele de AF pe sexe, grupuri sociale, etnice, etc. Activităţi fizice pentru femei sunt de
departe cele mai frecvente şi prind foarte bine mai ales cuplate cu îngrijire corporală şi
înfrumuseţare.

Pregătire educaţională specializată prin cunoştinţe şi formarea de conpetenţe despre

ACTIVITATEA FIZICĂ, EXERCIŢIUL FIZIC, ŞI MIŞCĂREA
UMANĂ în relaţia sa cu sănătatea şi bolile; orientate spre aspectele biomecanice,
istorice, neuro-motorii, pedagogice, filozofice, fiziologice, psihologice, si
socioculturale ca perspective ale mişcării umane, activităţii fizice şi exerciţiului fizic.

Kinesiologia este studiul mişcării umane (activitate fizică), care joacă un rol vital in
starea generală de sănătate şi wellness a indivizilor şi a societăţii în ansamblu.
Kinesiologia este o disciplina academică de deschidere largă şi în curs de dezvoltare, în
creştere de popularitate, ca o disciplină importantă la nivel international. Obţinerea unei
baze de cunoştinţe în kinesiologie pregăteşte studenţii pentru o varietate de profesii,
cum ar fi managementul sănătăţii, fitness, antrenamentele sportive, coaching şi
competenţe de predare. Kinesiologia este, de asemenea, o opţiune importantă aleasă
pentru numeroase profesii pre-sănătate, cum ar fi terapia fizica, terapie ocupaţională şi
multe altele.

Kinesiologia are multe aplicaţii practice şi conduce la o varietate de cariere cum ar fi

profesor de educaţia fizică sau dans, coaching, consultant în

domeniul sănătăţii, comercial şi industria de fitness, lucrător în cadrul clinicilor de

sănătate, antrenamentului sportiv, sau care lucrează independent, ca antrenor personal.
Multe obiective importante sunt indreptate în cercetarea ştiinţifică sau în studii avansate
de medicină, terapie fizică, asistenţă medicală, fiziologie, biomecanica, învăţare
motrică şi comportament motric, programe de motrice pentru populaţii speciale,
psihologia sportului sau pedagogie. Unii absolvenţi devin antrenori de echipe
profesioniste sau lucrează în mediile de afaceri care se ocupă cu managementul
sportului şi marketing. Alţii urmeze o carieră în terapie prin dans sau de dans
profesionist, sau activitati fizice pentru persoanele cu dizabilităţi.
INTERESUL ACTUAL SOCIAL ÎN PROGRAMELE DE WELLNESS ŞI
FITNESS a condus la un interes mărit atât din partea persoanele fizice dar şi la
corporaţii, prin programe preventive anti stres, precum şi de îngrijire preventivă.
Pentru că studenţii noştri înţeleg rolul mişcării în wellness, ei au devenit pioni
importanţi în activitatea de menţinere a unei sănătăţi mai bune. Absolvenţii programelor
de kinesiologie lucrează cu oamenii, în toate etapele de viaţă - cu copii şi cu
seniori, cu posibilitate de muncă şi cu cei cu handicap, cu performeri de elită dar şi
cele de capacitate obişnuite Kinesiologia, are ca studiu mişcarea
umană, utilizează o abordare cuprinzătoare şi
integratoare de a examina fenomenele legate de toate aspectele activităţii fizice
• Curriculum-ul oferit de către Departamentul de kinesiologie pregăteşte
absolvenţi de a aplica principiile kinesiologiei în învăţare, performanţă, şi
perfecţionarea abilităţilor motorii şi la utilizarea activităţii fizice ca un instrument
educativ şi mediu de promovare a sănătăţii, stării personale de bine, şi
participarea la un stil de viata activ. Curriculum-ul se adresează la aplicarea mişcării
omului pe întreaga durata de viata de la perspectiva biologică / fizică,
comportamentală, socio-culturală, şi umanistă,

cu atenţie acordată nevoilor unice şi comune ale tuturor oamenilor într-o varietate de
contexte şi condiţii.
• În ţara noastră cele mai numeroase luări de poziţie au fost cele făcute de medici
şi kinetoterapeuţi şi s-au concretizat printr-o serie de cărţi şi cursuri universitare ce
folosesc KINETOLOGIA ca disciplină ştiinţifică universitara la facultăţile de profil dar
revendicată şi accentuată pe partea medicală specifică domeniului.
• Toate abordările sunt făcute cu referiri la aplicarea exerciţiilor fizice în scop
terapeutic şi se pliază şi suprapune cu conţinuturile bazelor generale ale kinetoterapiei
ca expresie practică a kinetologiei medicale
• Abordarea complexă a tuturor laturilor kinetologiei cu sprijinul specialiştilor din
toate subdomeniile constitutive ar fi o reală reuşită pentru România prin alcătuirea unei
lucrări complexe aşa cum sunt cele alcătuite pe plan internaţional. Cele mai importante
lucrări de referinţă sunt abordările privind kinesiologia făcute de prestigioasa editură
Human Kinetic prin autorii:Shirl Hoffman, Adrianne E.Hardman and David J.Stensel,
David Carless, Kitrina Douglas, Thomas Battinelli ale căror lucrări sunt surse de
inspiraţie ale actualului curs.

CAPITOLUL

• RELATIA MISCARE - EXERCIŢIU FIZIC –

ACTIVITATE FIZICA - STARE DE SANATATE.
CONCEPTUL DE MIŞCARE
Mişcarea însuşire filosofică a materiei şi existenţei
Din perspectivă filosofică EXISTENŢA este o categorie filosofică ce descrie lumea
obiectivă, MATERIA şi natura ca expresia a existenţei materiei.
Materia ,,există” ca substanţă sau câmp.

Substanţa există, (ca forme de existenţă) ca tipuri de sisteme ca particule elementare

(atomi, molecule), celule Organisme vii, societate umană, sisteme geologice,
astronomice, planete galaxii. etc.
Cele mai importante caracteristici ale materiei sunt, din perspectivă filosofică
: timpul, spaţiul, mişcarea, cauzalitatea, legitatea, structuralitatea
În Filozofie Mişcarea este ,,o categorie filosofica care înglobează toate schimbările si
procesele care au loc in Univers” (DEX) este un mod de EXISTENŢĂ al materiei în
forme variate ca tipuri de mişcare:
• mişcare mecanică
• mişcare chimică
• mişcare biologică
• mişcare socială

Mişcarea din punct de vedere fizic – mecanic

Mişcarea mecanică poate fi reprezentată la nivel micro ca mişcare atomică, moleculară.
La nivel material –observabil, de existenţă a substanţei, corpuri de natură solidă,
lichidă, gazoasă formează categorii distincte în fizică din punct de vedere al studiului şi
mecanicii acestora.
Există şi un nivel macro, parţial observabil – cosmic în care mişcarea planetelor,
corpurilor cereşti, galaxiilor ş.a.m.d., sunt obiectul studiului unor discipline ştiinţifice.

Mişcarea chimică – este mişcarea dată de transformările calitative suferite în structura

materiei sub acţiunea ionilor, radicalilor, atomilor, moleculelor sau energiei. Chimia
anorganică (minerală studiază transformările în natură, a elementelor şi compuşilor
chimici.

Chimia organică prin studiu compuşilor carbonului studiază hidrocarburile, iar

biochimia se apleacă asupra proceselor chimice ce au loc in organismele vii.

Mişcarea organismelor vii – biologică

Mişcarea Biologică este cea mai complexă formă de mişcare reprezentată de elemente
definitorii: VIAŢĂ şi LOCOMOŢIE, ca atribute de seamă ale materiei vii în proces
continuu de înnoire, creştere şi dezvoltare.

Mişcarea umană (omul ca organism viu, compus biologic) ,,este rezultatul dintre
unitatea biologică şi mediul în care acţionează”, este o corelaţie funcţională integratoare
în mediu natural, social, educativ, sportiv
Din punct de vedere evoluţionist încercăm să facem o legătură între apariţia şi
dezvoltarea formelor de VIAŢĂ şi LOCOMOŢIE. Astfel în oceanul primordial planetar
prima formă de mişcare biologică de la ,,apariţia vieţii”, (protozoare, Euglena verde) a
fost mişcarea în mediul acvatic.
Caracteristică de mişcare este dezvoltată de regnul animal unde amfibieni sunt primii
care au cucerit uscatul iar apoi reptilele păsările au dezvoltat forme de mişcare,
locomoţie pe uscat şi în aer.
Locomoţia bipedă apare o dată cu apariţia omului, ca element definitoriu. Scopul
pentru care omul face deplasarea a evoluat de la cel de conservare, supravieţuire
(căutarea hranei, adăpostului, protecţie prin deplasare (fugă) pentru evitarea pericolelor
apoi ca mişcări sub forme de luptă de apărare şi atac în procurarea hranei şi vânătoare.
Culegătorii, agricultorii, vânătorii, conform primii diviziuni a muncii a adus forme noi
de mişcare efectuată în scop productiv, intenţionat, iar formele de luptă se dezvoltă prin
componenta socială a activităţii în grup, prin cooperare şi aspecte de tactică de luptă,
război, cuceriri, apărare a teritoriului propriu ca

sursă de viaţă. Apare mişcarea cu valenţe de comunicare şi artă, dansul, obiceiuri ,

tradiţii, forme de expresie artistică şi religioasă.

Mişcarea socială – sumă de comportamente

Viaţa materială şi relaţiile sociale au condus la progres social permanent la bunăstare, la
apariţia unor efecte ale acesteia şi a formelor de protecţie prin exerciţii fizice, relaxare
împotriva stresului. Acea sumă de comportamente şi obiceiuri sociale caracteristice
practicării exerciţiilor fizice a activităţii fizice a condus la percepţia socială a
fenomenului de activitate fizică, de acumulări teoretice şi practice într-o ,,cultură fizică
şi sport” ce exprimă acumulările de valoare ale domeniului. În context de sintagmă
găsim în DEX :
,,Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică, atât pentru
întărirea şi menţinerea sănătăţii, cât şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în
muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea ştiinţifică, procesul de
formare a specialiştilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educaţie fizică.”

Relaţia mişcare – activitate fizică

Mişcarea este înţeleasă ca modificarea poziţiei segmentelor sau a corpului în funcţie de
un reper. Mişcarea este condiţie necesară dar nu suficientă pentru că nu orice fel de
mişcare este activitate fizică.
Activitatea fizică este mişcare voluntară cu efect intenţionat, cu scop declarat de a
atinge un obiectiv precis în sport, în exerciţiu fizic benefic în sănătate, sau în orice altă
sferă a experienţei de viaţă.
Principalul subiect pe care se focalizează studiul kinesiologiei, este abordat din
prisma numeroasele faţete, unghiuri sub care este privită esenţa domeniului educaţie
fizică şi sport, principalul mijloc de stimulare adică Activitatea Fizică (Physical
Activity) şi Exerciţiul fizic (physical exercise)

Rolul mişcării în activitatea fizică

Mişcarea din perspectivă umană biologică în relaţie cu activitatea fizică este o condiţie
NECESARĂ dar nu SUFICIENT pentru definirea ei ca factor de cauzalitate pentru
activitatea fizică cu efecte scontate cunoscute în terapie, sănătate , performanţă, sau
orice altă formă a experienţei de viaţă cum ar fi activităţile de viaţă zilnice (ADL),
casnic, gospodăresc, pregătire alimente, cumpărături, grădinărit, îngrijire personală etc.
NU ORICE MIŞCARE ESTE ACTIVITATE FIZICĂ!
MIŞCAREA VOLUNTARĂ cu un scop bine precizat şi efect intenţionat exprimat în
obiective sportive,de sănătate, de instruire, sau recuperare este considerată
ACTIVITATE FIZICĂ

Mişcarea umană este definită ca orice schimbare a poziţiei corpului sau

segmentelor unul faţă de altul sau în raport cu mediul
Mişcarea umană este rezultatul mobilizării generale a energiilor şi structurii funcţionale şi
exprimă potenţialul individual în realizarea:
• efortului de performanţă sportivă prin activitate fizică
• efortului de pregătire şi menţinere a condiţiei fizice prin activitate fizică
• efortului de recuperare funcţională prin activitate fizică
• efortului necesar zilnic pentru şcoală, profesie timp liber
Mişcarea umană este aspectul vizibil al conduitei cu caracter structural funcţional
(Mârza, D. 2009)

Mişcarea umană este rezultat al interacţiunii cu mediul şi răspunde la nevoile

individului de adaptare, integrare, răspuns la solicitările externe, ca sarcini motrice prin
soluţii de mişcare ca răspuns adecvat reglat într-un permanent feedback.

Mişcarea ca proces de adaptare (Mârza D, 2009) In acest context mişcarea este

privită în sensul de:
• Sistem în care organismul uman este organizat sistemic cu intrări (surse de energie –
apă, hrană, oxigen, şi ieşiri MIŞCAREA ca produs mecanic de adaptate răspuns la
situaţii, stimuli
• Control al mediului, obiecte, materiale, persoane cu care interacţionează.
CONCEPTE ALE PATERN-URILOR DE MIŞCARE ÎN ABORDARE
DIDACTICĂ
Mişcări de conştientizare
• spaţiu timp, localizare
• direcţie
• niveluri
• traiectorii, mărime
Mişcări de locomoţie
• mers, alegare
• săritură liberă şi peste obstacole
• galop - urmărire
Mişcări nonmanipulative
• întoarceri - răsucire
• rostogolire
• echilibru
• săritură aterizare
Mişcări manipulative
• aruncare - prindere
• lovire
• tracţiuni împingeri
• dribling - vleibolare
 • lovire cu racheta sau crosă

EXERCIŢIUL FIZIC - ACTIVITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA EXERCIŢIUL

FIZIC ESTE MIJLOCUL DE BAZĂ, COMPONENTA OPERAŢIONALĂ ŞI
INTEGRAT ACTIVITĂŢII FIZICE.

Exerciţiul fizic este îndreptat definitoriu spre dezvoltarea CONDIŢIEI FIZICE

generale pentru sănătate şi speciale pentru performanţă.
Toate elementele utilizate ACT, ACŢIUNE, ACTIVITATE definesc sfera voluntară a
mişcării umane (Mârza D.,2009), astfel exerciţiul fizic este cunoscut şi apreciat pentru
funcţia sa didactică, pentru funcţia biologică, organică – adaptativă şi prin potenţialul
de repetare sistematică cu posibilitatea de a construi, diversifica, adapta şi generaliza
(Dragnea A., 1999)
Exerciţiul fizic prezintă o îmbinare complexă de mişcări naturale sau elaborate ale
segmentelor şi corpului, adaptabil la scopuri si obiective diverse în strânsă legătura cu
situaţiile concrete de exersare.
Conţinutul şi forma exerciţiului fizic sunt delimitări conceptuale privind
caracteristicile de structură internă, ascunsă şi externă, vizibilă a exerciţiului fizic.
Conţinutul reprezintă componenta generală gradul de solicitare şi efortul tradus în
mişcare atât fizic ca volum, intensitate, complexitate, dar şi ca efort psihic volitiv,
motivaţional şi de orientare conştientă. Conţinutul este cauză partea internă energetică.
Cea care face posibilă exprimarea FORMEI ca parte externă vizibilă. Forma reprezintă
modul în care se succed fazele, mecanismul, traiectoria, ritmul şi poate fi exprimată
prin poziţia corpului şi a segmentelor direcţia şi amplitudinea ,mişcării, forţe,
cinematica şi dinamica mişcării.
Conţinutul exerciţiului fizic este stimul responsabil de realizarea efectele adaptative
atât în sfera somato – funcţională dar şi motrică şi cognitivă.

PIR
AMIDA EXERCIŢIILOR FIZICE
American College of Sports Medicine, 2007 Clasificarea

exerciţiilor fizice (după Grigore V. 2007)

Din punct de vedere al structurii şi formei:

 exerciţii analitice şi globale
 exerciţii simple şi complexe
 exerciţii standardizate şi variabile
 exerciţii speciale
După gradul de codificare:
 exerciţii cu codificare internă
 exerciţii cu codificare externă
 exerciţii cu codificare mixtă
 exerciţii fără codificare

 exerciţii cu codificare strictă

După calităţile motrice influenţate.
 exerciţii pentru forţă,
 viteză,
 rezistenţă,
 coordonare şi supleţe,
 multiplele lor combinaţii.
După tipul de încărcătură adiţională:
 exerciţii cu partener,
 cu halteră,
 cu mingi medicinale,
 saci cu nisip etc.
După tipul de pregătire.
 exerciţii pentru pregătirea tehnică,
  tactică,
 fizică,
 artistică etc.
După gradul lor de specificitate se disting:
 exerciţii pregătitoare generale –
 exerciţii pregătitoare orientate
 exerciţii pregătitoare specifice
 Exerciţii de concurs. Presupun o stimulare suplimentară ca efect al stress-
ului de competiţie. Acestea pot fi:
• exerciţii de antrenament - de tip competitiv
• teste de antrenament
• competiţii pregătitoare şi de control;
• competiţii principale

După sistemele biologice solicitate:

 exerciţii neuromusculare;
 exerciţii cardio-respiratorii:
 exerciţii endocrino-metabolice.
 după natura contracţiei musculare:
 exerciţii statice, exerciţii dinamice şi exerciţii mixte.
 după intensitatea efortului fizic:
 exerciţii maximale, exerciţii submaximale, supramaximale
Cel mai important criteriu de clasificare îl reprezintă natura obiectivelor
Astfel, putem obţine următoarea clasificare:
 exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
 exerciţii pentru viteză, forţă, rezistenţă, coordonare
 exerciţii pentru dezvoltarea fizică armonioasă;
 analitice (pentru fiecare segment al corpului);
 sintetice (pentru mai multe grupe musculare şi segmente);
 exerciţii pentru învăţarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice;
 deprinderi motrice de bază
 deprinderi motrice specifice unor sporturi
 exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort:
 anaerob alactacidă - durata l-20 sec.;
 anaerob lactaciuă - durata 21 -l 20 sec.;
  aerob-anaerob (mixt) - durata 121-300 sec.;
 aerob - durata peste 301 sec.
 După funcţiile îndeplinite, exerciţiile fizice pot fi: introductive (pregătitoare,
cum sunt cele de încălzire), repetitive (de fixare a mecanismului de bază)
asociative (de favorizare a transferului), aplicative (la situaţii tipice sau
modificate), creative
(sub forma de joc aleator), de întrecere (competiţionale sau non

competiţionale), de recuperare (compensatorii), de expresie corporală etc.

 După structura socială de efectuare a exerciţiilor, acestea pot fi
individuale şi în grup, demixtate (băieţi / fete) sau mixte.
 După forma de execuţie, acestea pot fi tipizate semitipizate şi libere.

ACTIVITATEA FIZICA ŞI SĂNĂTATEA

Activitatea fizică în relaţie cu sănătatea are ca obiectiv principal optimizarea,
dezvoltarea CONDIŢIEI FIZICE GENERALE. Acţiunea este complexă echilibrată pe
toţii indicatorii condiţiei fizice generale sau FITNESS–ului GENERAL. Aceştia sunt
• rezistenţa aerobă,
• rezistenţa musculară,
• vigoarea,
• puterea,
• flexibilitatea,
• viteza
• compoziţia corporală.
Unul dintre indicatorii despre care s-a vorbit mai puţi şi pe care îl considerăm esenţial
este COMPOZIŢIA CORPORALĂ

Cântarele inteligente ,,SCALE” de tip Body Manager oferă la domiciliu o metodă de

măsurare cunoscută sub numele de Analiza de Impedanţă bioelectrica (BIA) Acest
sistem se bazează pe un curent de intensitate foarte mică care este trimis în corp, prin
tălpi şi care întâmpină o rezistenţă mai mare în ţesutul muscular (cu un conţinut ridicat
de lichide) şi o rezistenţă electrică mai mică prin componenta grasă a organismului.
Folosind tipare de calcul bazate pe mărimi electrice corelate experimental se obţine
prin
măsurarea rezistenţei la curent şi calibrări ale vârstei, stării de nutriţie, tipului de efort
practicat. Se măsoară cantitatea de masă activă, musculară şi ulterior cantitatea de
grăsime si apa a subiectului.

PARAMETRII AI COMPOZIŢIEI CORPORALE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE

Grăsimea corporală – este compusă din două categorii de elemente grăsimile

esenţiale localizate pe organele interne şi măduvă si grăsimile de depozit care nu sunt
altceva decât acumulări de ţesutul adipos. Acesta se dezvoltă de regulă în jurul
organelor şi subcutanat

Masa non-grasă - este formată din componenta pasivă oase, ligamente, tendoane,
organe interne, dinţi iar masa activă, musculară, este cea care realizează mişcarea şi
efortul, este cea care suferă cele mai mari variaţii în timp. Scade permanent cu vârsta,
este funcţie de starea de nutriţie şi de antrenare în activitate fizică.

Ţesutul adipos se dezvoltă pe de o parte pe seama numărului de celule adipoase care

stabilizează încă din perioada copilăriei, iar pe de altă parte ţesutul adipos se dezvoltă
prin creşterea dimensiunilor celulelor existente.

Cantitatea de apă - Procentajul de apa reprezintă cantitatea totala de lichide din corpul
unei persoane exprimata ca procent din greutatea totala. Este evident că organismul
uman fiind alcătuit în proporţie de 60 – 70% din apă, această să joace un rol important
în metabolismul celular asigurând substratul citoplasmatic ce determină funcţionarea
eficientă a celulelor şi ţesuturilor.
Indicatori ai FITNESS - ULUI GENERAL (Antrenamentul de condiţie)

Indicele de masă corporală (IMC) este un indice de greutate/înălţime corelat cu un

factor de mărime pentru vârstă. IMC este frecvent folosit pentru

a determina, excesul de greutate şi permite compararea de adipozitate la persoane de

diferite înălţimi şi greutăţi. IMC este destul de exact la persoane neantrenate, dar devine
contestabil la persoane cu masa musculară crescuta care pentru aceiaşi înălţime raportul
cu greutatea îl califică supraponderal sau obez. Nu face diferenţa de compoziţie privind
procentul de masa activă raportat la procentul de masă grasă. Astfel determinările cu
ajutorul
Grăsimea corporală (Body Fat)
Corpul uman este alcătuit din, printre altele, un procent de grăsime. Aceasta este vitală
pentru o viaţă sănătoasă, funcţionarea organismului - ea protejează articulaţiile,
organele vitale, ajuta la reglarea temperaturii corpului şi înmagazinarea de vitamine. Cu
toate acestea, cantitatea de ţesut adipos din organism prea mult sau, prea puţin, ca
grăsime corporala poate fi dăunătoare pentru sănătatea. Body Fat, măsurat în procente
oferă o mai bună măsură a fitness-ului decât greutatea.

Pierdere in greutate nu dă măsura dacă se pierde masa musculara, sau grăsime, astfel
se poate astfel menţine un procent ridicat de grăsime, chiar dacă scala indică o "greutate
normala".
Apa din organism (BodyWater)

Cantitatea de apă este componenta cea mai importantă a greutăţii corporale. Aceasta
reprezintă mai mult de jumătate din greutatea totală şi aproape două treimi din masa
musculara sau predominant musculară. Apa îndeplineşte o serie de roluri importante in
organism: Toate celulele din organism, la nivelul pielii, glandele, muşchii, creierul pot
funcţiona în mod corespunzător numai în cazul în care acestea au un mediu de apă
suficient. Apa de asemenea, joacă un rol vital in reglarea temperaturii corpului şi
termoreglare prin transpiraţie.

Rata metabolica bazala (BMR)

Rata metabolica bazala (BMR) este o estimare a energiei (măsurată în calorii) depusă
de organism, în repaus, pentru a menţine funcţionarea normală a organismului. BMR
reprezintă aproximativ 60-70% din caloriile pe care organismul le foloseşte şi include
bătaia inimii, respiraţia, şi menţinerea temperaturii. BMR este influenţată de o serie de
factori ca vârsta, greutatea, înălţimea, sexul, dieta şi obiceiurile privind practicarea
exerciţiilor fizice.
Evaluare grăsime viscerala

Grăsimea viscerala este situată în cavitatea abdominală (zona stomacului) şi înconjoară

organele. Cu cât mai multa grăsime viscerala există o şansă mai mare de a dezvolta
rezistenta la insulina (care conduce de tip 2 diabet zaharat), boli de inima si a tensiunii
arteriale.

Procentul de grăsime corporală este o măsură a nivelului de fitness, deoarece este

singurul mod de măsurare care calculează în mod direct compoziţia unei persoane,
relativă fără relaţie cu înălţimea sau greutate sa.
DIRIJAREA ANTRENAMENTULUI DE CONDIŢIE FIZICĂ

ORICE DEMERS ORIENTAT CĂTRE APLICAREA ACTIVITĂŢII

FIZICE ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA pleacă de la următoarele recomandări
indicaţii şi direcţii de acţiune:

• Evaluarea stării de nutriţie, alcătuirea unei diete uşo hipocalorică plecând de la

nivelul necesarului zilnic
• Determinare motivaţională de restructurare a comportamentului alimentar şi
trecerea către o alimentaţie sănătoasă în combinaţie cu un stil de viaţă activ

• Controlul permanent al compoziţiei corporale şi evidenţierea tendinţelor de

scădere a masei grase şi creşterea tonusului şi masei active musculare
• Evitarea unor diete severe cu deficit caloric dramatic care determină mecanisme
de protecţie a organismului şi autoreglare la lipsa de hrană prin scăderea ratei
metabolismului bazal şi creşterea, intensificarea acţiunii enzimelor de stocare a
grăsimilor. De asemenea dietele severe cresc apetitul, scad energia, pofta de
viaţă, randamentul în activitate profesională şi activitate fizică.
• Dieta severă duce şi la pierderea masei musculare active, arderea
muşchilor scheletici din lipsă calorică cronică.
• Se recomandă diete uşor hipocalorice şi pe termen lung cu formarea
obişnuinţei de alimentaţie sănătoasă
• Activităţile fizice recomandate trebuie să acţioneze în trei direcţii
prioritare;
• Arderea grăsimilor prin exerciţii şi activităţi de tip cardio, cu efort aerob de
intensitate mică şi durată mare ce stimulează arderea grăsimilor, cresc rata
metabolismului bazal, intensifică acţiunea enzimelor de ardere ce stimulează
metabolismul lipidelor.
• Exerciţii cu greutăţi sau activităţi de forţă ce stimulează contracţia
musculară, tonicitatea şi creşterea masei active. Masa musculară se câştigă
greu şi se pierde uşor. Lipsa de masă musculară activă determină renunţarea
la activitatea fizică şi duce la lipsa de putere, energie lipsa de poftă de viaţă
chiar pentru activităţi cotidiană de rutină, şi îngrijire personală
• Exerciţii şi activităţi de tip stretching sau de mobilitate, pentru menţinerea
amplitudinii de mişcare şi elasticităţii musculare în limitele acceptabile
 vârstei.

• Dieta echilibrată cu deficit caloric mic, cu alimentaţie sănătoasă alături de

activitate fizică efectuate pe termen lung determină schimbări ale stilului de
viaţă şi creşterea calităţii vieţii
• Obiectivele de menţinere a greutăţii corporale şi a compoziţiei corporale în
limite normale se stabilesc şi se urmăresc pe termen lung. De evitat episoadele
scurte mai ales pe baza de dietă severă care slăbesc organismul şi îi dereglează
funcţionarea. După astfel de episoade revenirea la statutul iniţial se face rapid
cu un plus ca rezervă rezultată din mecanismele de protecţie şi reglare ale
organismului. Aceste episoade de slăbire îngrăşare cunoscute în practică
domeniului sub denumirea de ,,yo-yo” continuă fără efect. pentru mulţi de mai
multe ori pe parcursul vieţii cu efecte în diminuarea capacităţii organismului şi a
metabolismului la fiecare încercare
• Pierderea de grăsime trebuie să fie obiectiv permanent şi să devină mentalitate,
obişnuinţă
• Muşchii şi masa activă trebuie cultivată permanent, mai ales că odată cu vârsta
apare fenomenul de pierdere naturală a masei active şi a forţei ceea ce limitează
durata vieţii active cu efect în limitarea libertăţii de mişcarea şi acţiune cu efecte
în calitatea vieţii şi participarea la viaţa socială