Sunteți pe pagina 1din 7

Forta - aptitudine psihomotrica

Forta este rezultatul contractiei musculare si, in general, este definita ca fiind "capacitatea organismului de a invinge pe parcursul miscarii o rezistenta, pe baza contractiei musculare". FORME DE MANIFESTARE ALE FORTEI forta generala; Stiati ca? reprezinta, in intelesul larg al cuvantului, capacitatea de Cercetatorii americani au publicat un studiu potrivit ansamblu a organismului, de a caruia cu cat forta fizica este mai mare la persoanele invinge diferite rezistente pe in varsta, cu atat probabilitatea de aparitie a bolii baza contractiei principalelor Alzheimer este mai mica? grupe musculare. Ea se refera la capacitatea de forta in general, ca de exemplu: ridicarea halterelor, genuflexiuni, flotari in brate etc. forta specifica;. exprima capacitatea de invingere a unor rezistente diferentiate avand la baza contractia anumitor grupe de muschi (exemplu forta de lovire a mingii, de aruncare la poarta, de lovire in box etc.). Forta specifica este rezultanta procesului de dezvoltare diferentiata a fortei, in concordanta cu cerintele specifice ale efectuarii optime a diferitelor exercitii fizice si elemente ale ramurilor de sport. forta dinamica; (izotonica) se manitesta ca rezultat al contractiei nnusculare printro scurtare sau alungire a muschiului, concretizata in efortul izotonic de invingere sau de cedare; forta statica. (izometrica) se manifesta ca rezultat al contractiei musculare ce nu modifica lungimea muschiului concretizata in efort izometric activ sau pasiv. Forta specifica Kuznetov deosebeste doua tipuri fundamentale de manifestare a fortei:

Metodele de dezvoltare a fortei


Au la baza fie folosirea exercitiilor libere (fara incarcaturi suplimentare), fie folosirea exercitiilor in conditii dificile (alergare in zapada, apa, pe nisip), fie folosirea exercitiilor cu ingreuieri (mingi medicinale, saculete cu plumb sau nisip, greutati de diferite marimi, gantere, hantele, haltere). Dintre metodele des folosite in dezvoltarea fortei amintim metoda: halterofilului, izometrica, circuitul, pliometrica, power-training. Metoda izometrica are la baza contractia musculara izometrica ce presupune mentinerea lungimii muschilor (deci nici alungirea, nici scurtarea). Contractia izometrica' presupune actiunea fortei (impingere, tractiune) asupra unei rezistente ce nu poate fi impinsa, trasa sau miscata. Intrucat aceasta metoda solicita foarte mult componentele neuro-musculare , ,,nu se recomanda folosirea incordarilor mari cu o durata mai mare de 12", deoarece produce oboseala excesiva asupra sistemului nervos Metoda circuitului este metoda ce se bazeaza pe folosirea exercitiilor de forta (cu ingreuieri sau fara ingreuieri), organizate sub forma de statii sau ateliere. Numarul

statiilor este cuprins intre 3-12. In fiecare statie se exerseaza un exercitiu ce solicita un anumit muschi sau o anumita grupa musculara. Cand se urmare te dezvoltarea fortei vitezei se folosesc incarcaturi de 30-50 % din posibilitatile maxime, iar cand se urrnare te dezvoltarea fortei in regim tie rezistenta se folosesc incarcaturi de 50-60%. Metoda halterofilului este folosita in actiunea de dezvoltare a fortei (dinamice maxime, in regim de viteza, in regim de rezistenta si in regim de coordonare) prin exersarea cu ajutorul halterei. Se cunosc o serie de procedee tehnice printre care: exersarea cu cresterea si descresterea continua a incarcaturii, cu cresterea si descresterea in trepte a incarcatur cu cresterea si descresterea in val a incarcaturii, exersarea cu incarcatur maxime, medii sj mici. Metoda pliometrica contribuie la dezvoltarea fortei dinamice explozive a puterii de impingere, de start, de accelerare, de decelerare, de desprindei\ de amortizare etc.) cu ajutorul sariturilor simple pe loc sau cu deplasare, sarituri in adancime, sarituri cu ingreuieri sau in conditii ingreuiate. Metoda power-training folosita pentru dezvoltarea fortei in regim de viteza, se bazeaza pe eforturi cu incarcaturi cuprinsc Intro 75-95 % din posibilitatile maxime, repetate de 3-b ori in 3 sorii. Foloseste troi grupe do oxorcitii: cu haltera, cu mingi modicinalc, acrobatice (sarituri - pliometrie, intinderi), care se alterneaza intre ele. Din fiecare grupa do sarituri se aleg cate trei oxercitii, in total 9. Dupa cxersarea fiecarui exerciliu so ia o pauza do 1-3 minute, iar dupa oxorsaroa color 9 oxorcitii so ia o pauza do 3-5 minute. Metoda eforturilor pana la refuz so foloseste, in principal, pentru dezvoltarea masei musculare. Pentru probele in care domina forta in regim do viteza so tolososc oxorcitii cu incarcaturi cuprinsc intre 30-50 % din posibilitatile maximo pana in momentul scaderii vitozoi do executie, in 9-12 serii, iar in probele in care domina forta in regim do rezistenta so tolososc oxorcitii cu incarcaturi cuprinse intre 50-80 % din posibilitatile maximo, pana la refuz (nu so mai poate executa, apare oboseala) in 9-12 sorii.

Viteza - aptitudine psihomotrica


Viteza reprezinta " capacitatea de a exersa o miscare sau o suita de miscari intr-un timp cat mai scurt". Dintre toate apititudinile psihomotrice, viteza este considerata ca fiind cea care depinde eel mai mult de factorii ereditari. Acest lucru nu trobuie sa ne conduca la ideea ca viteza nu poate fi educata.

Formele de manifestare ale vitezei


viteza de reactie capacitatea de a raspunde intr-un timp cat mai scurt la un anumit excitant. viteza de executie- reprezinta capacitatea Stiati ca?
Dupa Thorner, valorile medii ale timpului de reactie pentru principalii excitanti cu care operam in cadrui activitatii de educatie fizica si sport sunt urmatoarele: 140 m/s in cazul excitantilor cutanati; 150 m/s in cazul excitantilor sonori; 180 m/s in cazul excitantilor vizuali.

de a efectua o deprindere sau un sistem de deprinderi motrice diferite intr-un tirnp cat mai scurt.

viteza de accelerare - capacitatea de a creste indicii de frecventa ai miscarii pana la

valoarea maxima a acestora. viteza de deplasare - capacitatea de parcurgere a unei distante date intr--un timp cat mai scurt. Este analizata in special in probele de alergari scurte (viteza pe: 100 si 200 m, pe 100 si 110 mg pe 4 X100 m etc.).
viteza de repetitie - capacitatea de a relua executia unei miscari cu aceiasi indici de iuteala. Este specifica micsarilor ciclice. La aceste forme de manifestare ale vitezei se pot adauga si cele ce rezulta din combinatia cu celelalte aptitudini psihomotrice si anume: viteza in regim de forta; prezinta un interes major in multe sporturi ca atletism

(aruncari, sarituri), canotaj academic, box, scrima, schi, haltere etc. Viteza este intotdeauna limitata de incarcatura, respectiv daca amplasam o incarcatura mai mare viteza este mai mica. viteza in regim de rezistenta; capacitatea de a efectua actiunile de miscare cu indici ridicati de viteza de-a lungul eforturilor prelungite. viteza in regim de coordonarc/indemanare.se manifesta in realizarea deprinderilor motrice complexe si a structurilor de exercitii in viteza crescuta si in conditii mereu schimbatoare.

Metodele de dezvoltare a vitezei


au drept scop cresterea vitezei de executie a miscarilor. Metoda repetarilor are la baza actiunea de repetare a excrcitiilor libere, cu ingreuieri mici (o incarcatura prea mare diminueaza viteza) si in conditii usurate cu viteza apropiata si peste cea maxima Metoda handicapului are la baza folosirea unui avans (un decalaj) in ceea ce priveste inceperea unui exercitiu de viteza. Acest decalaj poate fi de 2-4 m cand este vorba de distanta de parcurs, de 1-2 secunde cand este vorba de timpul de lucru sau de 2-6 kg cand este vorba de incarcatura. Metoda intrecerilor sau competitionala se bazeaza pe folosirea intrecerilor in cadrul grupelor sau intre executanti.

Rezistenta - aptitudine psihomotrica


Rezistenta este capacitatea organismului de a face lata oboselii pe parcursul desfasurarii efortului fizic, fara a scadea, de-a lungul actiunilor de miscare respective, potentialul de munca necesar indeplinirii corespunzatoare a obiectivelor urmarite.

Formele de manifestare a rezistentei


Plecand de la ideea ca rezistenta reprezinta capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o activitate fara a scadea eficacitatea ei, ea poate. fi: fizica, considerata ca o rezistenta la activitatea practica, psihica, inteleasa ca o rezistenta la activitatea intelectuala la starile de stres, ca o rezistenta la activitatea stresanta .

Se considera ca exista doua forme de manifestare a rezistentei: rezistenta generala; . Ea reprezinta capacitatea de a depune un efort fizic indelungat, cu indici constant de randament. Acest tip de rezistenta depinde de: capacitatea plamanilor de a inhala o cantitate cat mai mare de O2 pe parcursul sustinerii etortului, capacitatea de a transporta o cantiiaLc cat mai mare de oxigen de la plamani la nivelul fibrei musculare, capacitatea de a realiza eel mai mare sehimb de substante gazoase la nivelul alveolelor nulmonare si celulelor musculare. rezistenta specifica - capacitatea de a efectua un efort timp indelungat in conditii anaerobe. Alte forme de manifestare a rezistentei: rezistenta de lunga durata - considerata ca fiind o rezistenta cu o durata mai lunga de 8 minute, ce are la baza energia produsa prin descompunerea glicogenului in prezenta oxigenului. rezistenta de durata medie - capacitatea de a rezista la un efort de o durata cuprinsa intre 2 si 8 minute. Aceasta rezistenta se caracterizeaza printr-un efort de tip mixt, mai sustinut, ce are la baza energia produsa din descompunerea glicogenului in lipsa si in prezenta oxigenului. rezistenta de scurta durata - capacitatea organismului de a depune efort cu o durata cuprinsa intre 45"-2'. Energia necesara desfasurarii acestui tip de efort este produsa din descompunerea Stiati ca? glicogenului in lipsa oxigenului si are la baza acumularea de acid lactic. Se creeaza o datorie de oxigen care ajunge pana la 80 % in cazul probei de rezistenta in regim de viteza - capacitatea 400 m si pana la 65-75 % in cazul organismului de a depune un efort cat mai lung, dar probei de 800 m. Aceasta datorie de cu o viteza de deplasare cat mai mare. oxigen poate fi eliminata in primele rezistenta in regim de forta. capacitatea 10-15' dupa terminarea efortului. organismului de a depune un efort de lunga durata in conditio cle executie ingreuiata (zapada, vant din fata, apa, incarcatura pe umeri etc. este des intalnit in procesul de pregatire din antrenamentul sportiv, in sporturile ce necesita folosirea halterelor ca mijloc de dezvoltare a aptiludinii de forta (atletism, haltere, culturism, canotaj, caiac-canoe etc Rezistenta mai poate fi clasiiicata si in: rezistenta aeroba - reprezentata prin capacitatea organismului do . efectua un efort de lunga durata si intensitate moderata, utilizanc oxigenul in scopul producerii energiei mecanice; rezistenta anaeroba - reprezentata de capacitatea organismului de . efectua un efort de lunga durata si intensitate mare, utilizanJ energia produsa in lipsa oxigenului. Rezistenta anaeroba poate r lactacida si alactacida

Metodele de dezvoltare a rezistentei


A. Metoda eforturilor continue s-a dezvoltat in doua variante - metoda maraton si metoda fartlek. Metoda maraton consta in parcurgerea unei distante lungi, fara pauza, intru tempo uniform sau variat, dar accesibil, un timp indelungat, asttel incat efortul sa se desfasoare intr-un chilibru stabil Metoda fartlek are la baza alternarea diferitelor tempouri do alergare, fara ca acestea sa lie stabilite dinainte B. Metoda repetarilor. Are la baza parcurgerea repetata a unor distante cu viteza: supramaxima, maxima, submaxima,, in care frecventa cardiaca ajunge la valori de 180-190 batai/minut. Distantele de alergare, numarul de repetari, viteza de deplasare depinde de niveiul si perioada de pregatire. Pauza de revenire trebuie sa asigure o recuperaro complota. C. Metoda intervalelor se bazeaza pe lucru cu intensitate aproape de concurs in care pulsul ajunge la 180 batai/minut si care asigura dezvoltarea capacitatii de efort anaerob si pe lucru cu o intensitate submaxima cu o frecventa cardiaca de 150-175 batai/minut Metoda cu intervale, folosita in dezvoltare a rezistentei, are trei variante:

cu intervale scurte, in care distanta de alergare este de 50-150 m, pauza de 30 ", cu 4-6 repetari in 2-3 serii. Distanta de alergare totals sa nu depaseasca 1,5 lungimea distantei de concurs. Pauza de revenire intre serii sa fie de 3-5'. cu intervale medii, in care distanta de alergare este de 200-400 m cu o pauza de odihna de 60", cu un numar de repetari care sa nu depaseasca 2 ori distanta de concurs; cu intervale lungi, in care distanta cle alergare este de 1200-3000 m, cu o pauza de odihna de 90", care se poate prelungi sau scurta in functie de frecventa cardiaca care trebuie sa ajunga la 120-130 batai/minut, cu un numar de repetari de 3 ori distanta de concurs. Viteza de deplasare se stabileste aproapc de viteza de deplasarc din concurs. D. Metoda competitionala Metoda competitionala foloseste alergarea sau efortul specific disciplinei/ramurii sportive sub forma de concurs in cadrul probelor de control, concursurilor de casa, concursurilor de verificare. Distantele de alergare sau durata efortului pot fi mai mici, egale sau mai mari decat cele de concurs.

Indemanarea/Coordonarea
Indemanarea este calitatea, care ne permite sa realizam coordonarea unor miscari complicate, asigura insusirea rapida a deprinderilor si perfectionarea lor, cat si folosirea acestora in functie de cerinte si de adaptarea la situatii variate.coordonarea este o aptitudine motrica complexa ce reprezinta capacitatea de a regla si dirija miscarile sau actiunile la care participa intregul organism, sau capacitatea de a stapani miscarea motrica, precum si aptitudinea de a trece rapid de la unele actiuni si relatii la altele, in concordanta cu cerintele mereu schimbatoare ale mediului inconjurator (ale ambiantei unui anumit sport). Aptitudinea psihomotrica de coordonare se manifests in mod diferit de la individ la individ, de la femei la barbati, dar si in functie de varsta. Ea se caracterizeaza prin: grad superior de precizie in miscare a segmentclor corpului pe timpul executiilor simetricc si asimetrice; economic functionala in efort, incordare musculara optima pentru realizarea actiunii; precizie in incadrarea miscarilor in spatiu, timp, pozitii, directii, amplitudine, tempo si ritm; miscari efectuate cu finete, traire, acuratete, sensibilitale; capacitatea de concentrare a atentiei, de anticipare si decizie; raspunsuri adecvate si rapide la actiunile partenerului de intrecere sau joe; simt dezvoltat al echilibrului static si dinamic; atingerea obiectivelor stabilite; capacitate superioara de adaptare a executiei la posibilitati variate.

Metode de educare a coordonarii


Indemanarea/coordonarea poate fi antrenata, in mod diferit, in functie de varsta, sex si de nivelul de detinere si dezvoltare a celorlalte aptitudini.

Exista o serie de factori ce limiteaza educarea coordonarii, printre care amintim: experienta motrica, nivelul de dezvoltare al celorlalte aptitudini, finetea si precizia simturilor si, nu in ultima instanta, inteligenta motrica. Capacitatea de coordonare este influentata in mare parte de experienta motrica a fiecarui individ, \de numarul deprinderi motrice. Ea se educa pa rale] cu procesul de invatare a unor noi deprinderi si de forma re a priceperilor motrice. Nivelul de dezvoltare al celorlalte aptitudini (viteza, forta, rezistenta si mobilitate) inHucnteaza alaturi de experienta motrica coordonarea miscarilor. Finetea si precizia activitatii organelor do simt contribuie impreuna cu inteligenta Stiati ca? motrica ia manifestarea coordonarii. In comparatie cu . Se considera ca fetitele isi celelalte aptitudini coordoneaza mai usor si mai repede psihomotrice pentru care s-au miscarile comparativ cu baietii si instituit o serie do metode de coordonarea miscarilor se realizeaza dezvoltare, pentru educarea cu mai multa usurinta la varste mai coordonarii nu putem spune ca mici (9-13 ani) decat la varste mai avem o metoda specifica. mari (15-18 ani? Coordonarea se educa, in principal, prin exersarea doprinderilor motrice in conditii, combinatii, solicitari variate. Cu cat elevul/sportivul stapaneste un bagaj motric mai mare si mai variat cu atat mai coordonate si mai eticiente sunt miscarilo acestuia. Coordonarea poate fi educata si imbunatatita prin: folosirea variata a pozitiilor initiale do executie; exocutia cu par tea indemanatica si cea neindemanatica; aleornarea ritmurilor de executie rapide si lente; alternarea si combinaroa elementelor tehnice, a doprinderilor motrice; limitarea patiului si cresterea vitezei de executie; combinarea deprinderilor vechi cunoscute cu cele noi care sunt in stadiul de invatare; crearea unor trasee variate si necunoscute de executie.