Obiectivele generale în kinetoterapie

Promovarea relaxării:
 Reducerea durerii prin relaxare la nivel SNC;
 Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;
 Reducerea contracturii (şi prevenirea retracturilor) musculare în afecţiuni
posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale şi periferice;
 Creşterea confortului psihic şi fizic, înlăturarea efectelor distresului;

Rezultate
Îmbunătăţirea performanţelor de control motor;
Creşterea şi îmbunătăţirea controlului asupra unor funcţii ale organismului
(respirator, cardiovascular, digestiv, uro-genital);
Promovarea participării active şi conştiente în cadrul programului de
recuperare;
Scăderea/combaterea mişcărilor involuntare;
ţierea şi performarea antrenamentului ideo-motor.

Reeducarea sensibilităţii:
 Obţinerea capacităţii de a sesiza excitaţia specifică în exterocepţie-
propriocepţie-interocepţie;
 Performarea capacităţii de localizare topografică a unei excitaţii specifice;
 Recompunerea pe homunculusul senzitiv a “hărţii sensibilităţii”;
 Creşterea capacităţii de discriminare specifică pentru toate tipurile de
sensibilitate exterocepţie-propriocepţie-interocepţie;
 Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de
dezvoltare psiho-neuromotorie;
 Menţinerea unui nivel optim de sensibilităţi necesare calităţii vieţii
persoanelor de vârsta a III-a;
 Perfecţionarea unor tipuri complexe de sensibilităţi specifice unor
activităţi umane (simţul spaţiotemporal,simţul prehensiunii, instrument
muzical, sportivi);
 Sesizarea stării de anormalitate a unor atitudini deficiente/mişcări
substituite;
 Recuperarea componentelor de sensibilitate a funcţiei oro-faciale:
masticaţie/gust, deglutiţie,olfacţie, fonaţie + capacitate de comunicare;
 Recuperarea capacităţii de sensibilitate a funcţiilor sfincteriene
(urinar/anal);
 Reeducarea şi recuperarea sensibilităţii la nivelul aparatului genital;
 Reeducarea şi recuperarea sensibilităţii echilibrului la nivelul aparatului
vestibular;
 Moderarea hiperesteziilor (Ex: durerea talamică).
Corectarea posturii şi aliniamentului corpului şi a segmentelor sale:
 Obţinerea dezvoltării fizice armonioase a corpului/a relaţiei dintre
diferitele segmente corporale;
 Obţinerea dezvoltării fizice armonioase între organele interne şi sistemul
neuro-mio-artrokinetic;
 Combatarea atitudinilor defectuase ale aparatului locomotor;
 Profilaxie secundară a dezecilibrelor posturale;
 Profilaxia terţiară a deficienţelor;
 Realinierea segmentelor corporale prin mijloace orto-protetice;
 Tonifierea în condiţii de scurtare sau de alungire a musculaturii intricate;
 Întinderea/alungirea structurilor moi (scurtate) dintr-o parte a unei
articulaţii;
 Prevenirea scurtărilor dintr-o parte a unei articulaţii;
 Formarea reflexului de atitudine corporală corectă în statică/dinamică.

Educarea/reeducarea/reabilitarea controlului, coordon ării si echilibrului:

 Promovarea capacităţii de contracţie a unuia sau a mai multor muşchi
sinergici (“trezirea muşchiului” de la forţa 0, spre forţa 1 - pe scara 0-5);
 Promovarea capacităţii de control asupra mişcării realizate de un muşchi
sau de un grup muscular sinergic;
 Promovarea capacităţii de diferenţiere a contracţiei unui muşchi/grup
muscular sinergic de a altui muşchi/grup muscular sinergic (contracţie
agonist-antagonist);
 Promovarea capacităţii de diferenţiere a contracţiei musculare în cadrul
unui singur muşchi/grup muscular;
 Promovarea capacităţii de contracţie selectivă, cu diferite intensităţi, a
unui muşchi sau grup muscular sinergic;
 Îmbunătăţirea controlului muscular prin formarea/perfecţionarea imaginii
corecte a mişcării;
 imbunătăţirea controlului muscular prin performarea reflexelor medulare;
 Îmbunătăţirea controlului/coordonării musculare prin feed-back;
 Promovarea controlului motor pe fiecare etapă: mobilitate (altenanţa
agonist-antagonist, mişcare pe amplitudini diferite, mişcare cu opriri
succesive); stabilitate (contracţie în zona scurtă a musculaturii, contracţie
concomitentă a musculaturii agoniste-antagoniste, cocontracţie); mobilitate
controlată (mişcare pe lanţ kinetic închis într-una sau mai multe articulaţii,
pe amplitudini diferite, cu încărcare/descărcare de greutate, cu modificări
de ritm si viteză de reacţie-repetiţie-execuţie; forme de locomoţie
corespunzătoare etapelor de dezvoltare neuro-motorie); abilitate (miscare
pe lanţ kinetic deschis, într-una sau mai multe articulaţii, pe amplitudini
diferite, cu modificări de ritm-viteză; învăţare-consolidare-perfecţionare a
secvenţialităţii normale a mişcărilor; eliminarea mişcărilor
perturbatoare/inutile; educarea/reeducarea ambidextriei; îmbunătăţirea
preciziei) - pentru mişcări simple, simetrice, asimetrice, homo- şi
heterolaterale ale segmentelor corpului;
 Învăţarea mişcărilor paleative (Ex: mers în 2/4 timpi cu baston/cârje);
 imbunătăţirea coordonării prin: performarea reflexelor supraspinale si a
reacţiilor motorii; inhibarea reflexelor patologice;
 Creşterea capacităţii de coordonare pentru 2-3 mişcări efectuate simultan;
 Automatizarea mişcărilor uzuale;
 Controlul centrului de greutate în cadrul bazei de susţinere (dinspre baze
mari de susţinere şi centru de greutate coborât, spre baze de susţinere
reduse şi centru de greutate în ortostatism, pe suprafeţe de sprijin fixe şi
mobile);
 imbunătăţirea echilibrului static/dinamic prin antrenarea selectivă a
funcţiei aparatului vestibular, în poziţiile fundamentale şi derivate ale
corpului;
 Controlul centrului de greutate atunci când acesta depăşeşte baza de
susţinere;
 Învăţarea strategiilor de control al echilibrului (strategia gleznelor,
genunchilor, şoldurilor, paşilor mici);
 Prevenirea căderilor prin învăţarea utilizării aparaturii medicale ajutătoare
(saltele, centură de siguranţă, bare, cadru, etc);
 invăţarea căderilor controlate.
Reeducarea respiratorie:
 Relaxarea musculaturii respiratorii;
 Drenaj bronho-pulmonar;
 Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare;
 Mobilizarea cutiei toracice prin mişcări pasive;
 Reeducarea tipurilor de respiraţie: - costal superioară (claviculară), costal
inferioară, diafragmatică, completă;
 Tonifierea (pe amplitudine maximă) a grupelor musculare implicate în actul
respirator;
 Promovarea controlului/coordonării respiraţiei (frecvenţa, controlul
volumului curent, ritmul, controlul fluxului de aer) în repaus-mişcare-efort;
 Formarea deprinderii de a respira corect în repaus-mişcare-efort;
 Relaxare generală/scăderea durerii prin hiperventilaţie.
Creşterea antrenamentului la efort:
 Efectuarea influenţării selective a aparatelor şi sistemelor organismului şi
pregătirii lui pentru efort;
 Creşterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor
subiectivi (senzaţie de oboseală, vertij, durere, diminuarea temporară si
parţială a capacităţilor intelectuale, pierderea parţială a autocontrolului);
 Creşterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor
funcţionali ai aparatelor: cardiovascular (tensiune arterială, frecvenţă
cardiacă, îmbunătăţirea circulaţiei arteriale/venoase/limfatice/capilare);
respirator (frecvenţă respiratorie, volume respiratorii);
 Creşterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor de
consum energetic;
 Creşterea antrenamentului la efort cu monitorizarea probelor biologice:
glicemie, corpi cetonici, trigliceride, colesterol, acid uric, acid lactic,
calcemie, osteodensiometrie;
 Antrenamentul la efort pentru scăderea în greutate a persoanelor
supraponderale;
 Creşterea/menţinerea antrenamentului la efort (prin mijloace specifice) la
persoanele cu restricţie de participare (de cauze senzitivo-senzoriale sau
motorii);
 Creşterea antrenamentului la efort în medii specifice (apă, temperaturi
scăzute/ridicate, altitudine);
 Menţinerea/creşterea antrenamentului la efort la persoanele adulte
sănătoase/recuperate;
 Menţinerea antrenamentului la efort la persoanele de vârsta a III-a;
 Promovarea capacităţii de revenire a organismului după efort la parametrii
de repaus.

Recuperarea mobilităţii:
Pentru hipermobilitate:
 Tonifiere musculară în condiţii de scurtare a muşchilor periarticulari;
 Menţinerea unei cocontracţii musculare eficiente în timpul mişcărilor pe
direcţiile anatomofiziologice;

Pentru hipomobilitate:
 Menţinerea unghiurilor articulare funcţionale/normale prin: inhibiţia
hipertoniilor musculare (miotatice, miostatice, analgice, antalgice); creşterea
elasticităţii (întinderea) ţesutului contractil; cresterea elasticităţii
(întinderea) ţesutului necontractil; asuplizarea tuturor ţesuturilor moi
periarticulare; creşterea amplitudinii miscărilor artrokinematice (alunecare,
rotaţie conjunctă, detracţie);
 Menţinerea/îmbunătăţirea mobilităţii articulare prin promovarea
fenomenelor metabolice articulare;
 Menţinerea mobilităţii articulare în perioadele acute/subacute;
 Menţinerea mobilităţii normale în articulaţiile supraiacente şi subiacente
articulaţiei afectate;
 Combaterea aderenţelor ţesuturilor moi prin mobilizări (de mică
amplitudine, pasive/autopasive, pasivo-actve);
 Creşterea mobilităţii prin manipulări articulare.

Creşterea forţei:
 Creşterea forţei musculare prin antrenament ideo-motor;
 Creşterea forţei musculare de tip: izometric; izoton (concentric, excentric,
izokinetic, pliometric); pe toată amplitudinea sau în zonele
scurtă/medie/lungă a muşchiului;

 Creşterea forţei musculare în regim de: viteză, rezistenţă;

 Creşterea forţei musculare de cocontracţie periarticulară pentru
articulaţiile interesate;
 Creşterea forţei musculare a muşchiului interesat:
cu eliminarea gravitaţiei (forţă 0-2)
antigravitaţionale (diverse grade faţă de verticalitate – forţă 2-3)
funcţională: - rezistenţă mică/medie pentru membrul superior (peste 3 spre
4) rezistenţă medie/mare pentru membrul inferior (peste 4 spre 5)
normală (forţă 5);
 Menţinerea forţei musculare în perioadele acute/subacute;
 Menţinerea forţei musculare normale în articulaţiile supraiacente şi
subiacente articulaţiei afectate.
Creşterea rezistenţei musculare :
 Creşterea rezistenţei musculare pe tipuri de contracţie musculară
(izometric/ izoton/auxoton);
 Creşterea rezistenţei musculare în eforturi efectuate în medii specifice
(apă, temperaturi scăzute/ridicate, altitudine);
 Creşterea rezistenţei musculare pentru grupe musculare diferite
(antrenament în circuit);
 Creşterea capacităţii neuro-psihice la eforturile de rezistenţă;
 Menţinerea rezistenţei musculare în perioadele acute/subacute;
 Menţinerea rezistenţei musculare normale în articulaţiile supraiacente şi
subiacente articulaţiei afectate.

Aceste obiective intermediare-specifice au deja un timp ce poate fi

anticipat. În funcţie de etapizarea tratamentului stabilit de echipa de
recuperare, de starea şi cooperarea pacientului şi de condiţiile
socioeconomice, obiectivele intermediare pot fi rezolvate într-o perioadă de
timp considerată optimă şi predictibilă.