Kinetoterapia postnatală

Draghia Ioana Alexandra

Stoicescu Narcis Ștefan 
GRUPA 23 RRMSF
• Perioada postnatală are ca scop să aducă organismul femeii, cât mai
rapid posibil, la nivelul său estetic și funcțional de înainte de sarcină.
Modificările generate de sarcină în arhitectonica organelor și
viscerelor abdominale prin distensia peretelui abdominal pot duce la
dureri și la deschiderea orificiilor herniare. Refacerea ,,presei
abdominale” are o mare importanță în prevenirea ptozelor viscerale.
Gimnastica / kinetoterapia postnatală are rolul de a reface întregul
organism, în special musculatura ce susține o postură corectă, a
mușchilor pelvini sau ai spatelui, dar și a perineului (dacă acesta a fost
afectat).
Restabilirea aliniamentului corporal își
înscrie aportul în vederea recuperării:
• tulburărilor de statică vertebrală;
• hiperlordozei generate de sarcină;
• cifozei dorsale, determinată de creșterea în volum a sânilor și poziției
pentru alăptat;
• prăbușirii boltei plantare.
• Treptat organismul își reia respirația normală după ce fundul uterin a
decomprimat diafragmul, tulburările circulatorii dispar, hiperlaxitatea
articulară se reduce, aducând stabilitatea articulară la normal.
Programele de kinetoterapie / gimnastică
postnatală în cele două perioade ale
lehuziei:
• prima perioadă este cea a lehuziei propriu-zise cu durată de 10 zile;
• a doua perioadă este cea de lehuzie tardivă cu durată de 30 de zile,
timp în care continuă involuția uterului, iar secreția lactată trece în
faza de automatism mamar, prelungindu-se până la revenirea la
normal a stării fizice și psihice a mamei.
Exercițiile de tensiune musculară, ce interesează planșeul pelvin,
favorizează involuția uterină și au acțiune benefică asupra
peristaltismului intestinal și al vezicii urinare. Acest program începe din
a doua zi de la naștere.
Obiective gimnastică / kinetoterapie
postnatală:
• profilaxia trombozei;
• reluarea respirației normale;
• refacerea musculaturii planșeului pelviperineal;
• îmbunătățirea tonusului postural;
• asigurarea suportului fizic, necesar satisfacerii tuturor obligațiilor
materne.
Mijloace folosite în gimnastica postnatală:

• exerciții libere;
• contracții izometrice ale musculaturii gambei;
• masajul membrelor inferioare și, în special, al ,,lojei vasculare Lejars”;
• exerciții voluntare de control perineal și vezical al micțiunii;
• exerciții de reeducare a respirației.
Indicații metodice pentru gimnastica
postnatală: 
• Programul de gimnastică postnatală este diferit pe zile în funcție de scopul urmărit și
de creșterea progresivă a efortului fizic.
• Fiecare ședință se termină cu masajul membrelor inferioare și cu relaxare.
• Efortul fizic nu trebuie să creeze disconfort sau durere, pentru că orice durere
înseamnă o alterare tisulară.
• Se evită excesul de activitate fizică, dublat de neglijarea odihnei, acestea pot duce la
hipogalactie sau agalactie.
• Se repetă şi se verifică executarea exercițiilor fizice din ședințele precedente.
• Primul contact al kinetoterapeutului cu pacienta caută să creeze o relație de încredere
în tratamentul kinetic, explicându-i pacientei scopul exerciţiului fizic asupra refacerii
organismului şi modul cum trebuie să participe la efectuarea lui pentru a fi eficient.
Program de gimnastică postnatală –
kinetoterapie postnatală: 
Prima zi:
În cazul unei nașteri normale, când medicul consideră că nu există contraindicații
pentru începerea trata­mentului recuperator, kinetoterapeutul își începe programul
prin discuții cu pacienta asupra stării fizice, face minimum de explorări funcționale
pentru a-și da seama de parametrii musculo-arti­culari și unul dintre testele
specifice perineale ale „reflexului de reținere” la tuse. Acesta constă în:
• plasarea pacientei în decubit dorsal, având membrele inferioare flectate, tălpile
sprijinite pe sol, ținând în gură un tub de 70 mm lungime cu un diametru de 8-10
mm;
• kinetoterapeutul va cere pacientei următoarea acțiune: suflarea prelungită a
aerului prin tub ca într-un acces de tuse, timp în care trebuie să apară contracția
abdomino-perineală însoțită de o împingere de jos în sus.
• Dacă se observă o acțiune inversă, înseamnă că, odată cu tusea, se produce o
dispersie a forței perineale. Musculatura perineală poate fi intactă, dar nu are o
funcționalitate normală, ceea ce va duce în timp la o insuficiență perineală care
va deter­mina afecțiuni patologice urogenitale (incontinență, instabilitate
vezicală, prolaps etc.).
• Tratamentul din prima zi se începe cu reeducarea respira­torie din poziția de
decubit dorsal delordozantă, cu genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele în
rotație externă pe lângă corp, poziție ce permite o mobilizare liberă a cutiei
toracice. Din această poziție se învață inspirația toraco-abdominală controlată,
începând cu inspirația diafragmatică, urmată de cea costală pe zone (inferioară,
medie, superioară), deci o acțiune de jos în sus, după care se efectuează
contracția perineală, expirul forțat de sus în jos, plecând de la zona costală
superioară spre cea inferioară şi sucţiunea abdomenului prin contracţia
musculaturii abdominale. Pe toată perioada reeducării respiratorii se ţine
bazinul în poziţie delordozantă. Acest exerciţiu se repetă zilnic, ajungându-se la
automatism.
A doua zi: 

• În a doua zi se repetă programul din prima zi, adăugându-se mişcări

ale braţelor, genunchilor, gleznelor, executate lent şi alternativ.
A treia zi: 

• În a treia zi se repetă programul precedent şi se dau expli­caţii asupra

musculaturii pelviperineale, explicând rolul său în micţiune şi în tuse.
Pacienta învaţă controlul perineal şi tehnica de oprire a jetului urinar
în timpul micţiunii. Se efectuează masajul membrelor inferioare,
însoţit de mobilizări ale degetelor şi urmat de contracţii izometrice ale
musculaturii gambelor prin împingeri în pat.
A patra zi:

• În a patra zi se introduc în program, pe lângă masaj şi celelalte

exerciţii învăţate anterior: mişcări din poziţia şezând, răsuciri de
trunchi, mişcări ale capului şi gâtului cu autoînălţare, mişcări ale
braţelor.
A cincea zi:

În a cincea zi se intensifică exerciţiile pentru musculatura perineală, efectuate din decubit

dorsal, lateral şi şezând şi se învaţă „reflexul de reţinere” perineală, la început din poziţia
decubit dorsal, genunchii fiind flectaţi cu tălpile pe sol, după cum urmează: 
• contracţie perineală cu înălţarea planşeului;
• expiraţie toracală;
• expiraţie diafragmatică;
• inspiraţie diafragmatică cu distensie perineală. Această coordonare, 1, 2, 3, 4, permite
mobilizarea masei viscerale de jos în sus. Ea asigură tusea, voma şi alte acţiuni în care
apare reflexul de reţinere perineală. 
După învăţarea corectă a contracţiei musculare perineale se reeducă retroversia bazinului
cu contracţia fesierilor şi abdomenului din aceeaşi poziţie descrisă anterior şi se poate
combina şi cu contracţia perineală.
A șasea zi: 

În ziua a şasea, la programul anterior, se adaugă:

1. Exerciţii pentru tonifierea muşchilor abdominali, efectuate din
decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, însoţite de mişcări
respiratorii, evitând astfel producerea efectului Valsalva şi expirând
zgomotos.
2. Exerciţii de aliniere a coloanei vertebrale.
A șaptea zi:

În ziua a şaptea se respectă exerciţiile din programele anterioare şi se

insistă pe autocontrolul ţinutei corecte. Pentru următoarele zile se mai
introduc exerciţii pentru musculatura spatelui şi se învaţă regulile de
igiena posturală:
• cum se poartă copilul;
• poziţia corectă pentru alăptat (șezand cu spatele sprijinit, tălpile
sprijinite pe un suport);
• alte posturări prin care se blochează regiunea lombo-abdo­minală
pentru a proteja coloana în cadrul activităţilor suprasolicitante.
Vă mulțumim !