Sistemul Postural

Sistemul postural – SP
sau Postura corpului

Sistemul postural
SCURT ISTORIC
Kinetoterapia deficientelor
fizice- Curs 1 Serbescu Carmen
Istoric (1)
 Încă din antichitate (330îC), Aristotel a înţeles

că postura corporală sub aspectul său dublu:
 poziţia părţilor corpului unele în raport cu celelalte,
ca și
 poziţia corpului în raport cu mediul înconjurător
este expresia activităţii centrilor
nervoşi superiori.
Istoric (2)
 Newton a atras atenţia occidentalilor prin

intermediul cercetărilor sale asupra mecanicii
corpului uman, echilibrului forţelor, lupta
corpului uman cu gravitaţia.
Istoric (3)
 La începutul sec. XIX, Charles Bell (1837) pune întrebarea

privind controlul postural : « Este evident că omul posedă
un simţ prin care el cunoaşte înclinaţia corpului său şi că el
posedă capacitatea de a reajusta şi corecta orice
îndepărtare de verticală. Care este deci, acest simţ? ».
 Rolul majorităţii organelor de simţ care participă la
menţinerea poziţiei verticale era deja cunoscut încă din
secolul XIX.
Istoric (4)
 Câţiva ani mai târziu, Karl von Vierordt (1860) rectifică

întrebarea pusă de Charls Bell remarcând că, controlul
postural nu este efectul unui singur simţ, ci a unei întregi
serii de informaţii sezitivo-senzoriale: vizuale, tactile ale
plantei piciorului, proprioceptive.
 Vierordt are intuiţia că înregistrarea posturii omului în
stând ne poate da informaţii asupra funcţionării a ceea ce
nu este încă numit sistem postural, dar al cărui concept este
deja definit în esenţă.
 El face astfel primele înregistrări stabilometrice.
Sistemul postural
DEFINIŢIE, FACTORII CARE

CONDIŢIONEAZĂ SP
Sistemul postural este o „structură unitară”
cu intrări multiple şi având mai multe
funcţii complementare:
 să lupte contra gravitaţiei prin menţinerea unei
staţiuni verticale;
 să se opună forţelor exterioare;
 să situeze individul în spaţiu şi timp;
 să echilibreze corpul în mişcări, să le ghideze şi să le
întărească.
Postura= o funcţie a sistemului locomotor
dirijată de sistemul nervos
 reprezintă infinitatea de poziţii şi mişcări care reflectă în

permanenţă
Kinetoterapia deficientelor activitatea psihică a individului.
Există o legătură strânsă între postura pe care o
adoptăm și starea noastră psiho-emoțională.
 “PCC este un semn de echilibru psiho-fizic al

individului.”
Definiții
 poziţia sau atitudinea corpului;

 aranjamentul relativ al părţilor corpului pentru o
activitate specifică;
 proiecţia în spaţiu a corpului;
 maniera caracteristică a unei persoane de a-şi
menţine corpul în ortostatism și în mișcare.
Postura ortostatică şi de mişcare
 este una dintre principalele reacţii de adaptare

pentru buna integrare a omului în mediul
înconjurător, aflat în permanentă schimbare.
 constituie o condiţie sine qua non pentru
performanţele biologice și sociale şi pentru
existenţa în general a speciei umane.
Kinetoterapia deficientelor sine qua non= indispensabilă

Regiunea lombo-sacrală este locul
principal de întâlnire a celor două forţe
de acţiune contrare:
 greutatea corpului atrasă spre pământ de

gravitaţie,
 acţiunea comună a forţelor musculare şi

ligamentare de învingere a gravitației.
Postura este condiţionată de
predispoziţiile ereditare care se
manifestă prin:
 caracterele constituţionale
 gradul de tonicitate al musculaturii
 genul
Câteva
exemple
de tipuri
constituțio
nale
feminine
Postura depinde şi de alţi factori:
 starea de sănătate
 vârstă
 greutatea corporală
 caracterul deprinderilor profesionale şi
habituale
 preocupările individului pentru formarea şi
menţinerea unei posturi corecte
POSTURA CORECTĂ A
CORPULUI
- PCC -
Din punct de vedere biomecanic
 poziţia corectă ortostatică este cea care se menţine

cu minimum de consum energetic şi nervos –
POZIȚIA NEUTRĂ.
 poziţia ortostatică se realizează printr-un consum
energetic crescut cu 22% faţă de metabolismul de
repaus sau metabolismul bazal.
Homeostazia posturală
după R.A.Ludu
 Homeo (gr) = asemănător, acelaşi;
Stazis (gr) = meţinere
 Homeostazie = menţinerea la valoarea normală a
diferitelor constante fiziologice ale mediului intern.
 Sănătate = stabilitatea mediului intern, a tuturor
funcţiilor organismului
 Postură normală, sănătoasă  menţinerea stabilă,
constantă a caracteristicilor sale funcţionale
Homeostazia posturală (5 condiţii) :
1. Corpul să fie bine echilibrat, verticalizat

2. Corpul să aibă o postură economicoasă
3. Corpul să posede o strategie posturală eficientă
(coordonare, echilibru, stabilitate)
4. Postura să fie estetică
5. Primele patru să fie constante în unitatea de
timp
Homeostazia posturală
 REPREZINTĂ CAPACITATEA ADAPTATIVĂ,
AUTOREGLATORIE A ORGANISMULUI
de a-şi forma,
păstra,
optimiza
restabili
 un mod corect, economicos, estetic, eficient şi
timp îndelungat
 forma, dimensiunile, structura, funcţia, şi
echilibrul oscilant (echilibrul dinamic)
Echilibrul dinamic se realizează prin
conlucrarea a trei factori:
 individul cu capacităţile lui anatomo-funcţionale
 activităţile, mişcările executate în momentul

respectiv de către individ
 condiţiile de mediu în care individul îşi

performează activităţile
Modelul controlului postural
SENZORIAL MOTOR
UNDE SUNT EU? CE VOI FACE?
Determinarea Alegerea mişcării
poziţiei corpului corpului
Selectarea şi ajustarea
Compararea, selectarea şi schemelor controlului
combinarea senzitivităţii muscular
Muşchi Muşchii
Sistem Muşchi Muşchi
Sensibilitate trunchi gâtului
Văz vestibular glezne coapse
somatică
Generearea
Interacţiunea
mişcărilor
mediului
corpului
CONTROLUL POSTURAL LA COPII
Controlul postural la copii (1)
 Între 9-12 ani survine accelerarea creşterii la copii
 Acest puseu de creștere are efect asupra gradului
de elasticitate al muşchilor precum şi al
flexibilităţii
 Modificarea elasticității musculare, precum și
crearea de dezechilibre ale acesteia între planul
anterior și posterior sau între partea stângă și
dreaptă a corpului, între trenul inferior și trenul
superior, pot determina numeroase alterări ale
formei şi dimensiunilor corporale.
 Copii au capul relativ mai mare decât al adulţilor,

iar CGG este la nivelul T12 faţă de L5-S1 la adulţi.
 Combinaţia dintre o statură mai mică şi un centru
de greutate mai înalt poate duce la oscilaţii mai
mari ale posturii verticale cu dificultate mai mare
de menţinere a echilibrului static
 Stadiul de dezvoltare al răspunsului postural poate

influenţa capacitatea copilului de a menţine o postură
relaxată ortostatică.
 Dezvoltarea controlului postural se face secvenţial pe
o direcţie cefalo-caudală (de la cap în jos), prima dată
realizându-se controlul capului, apoi al trunchiului,
iar apoi stabilitatea în stând.
 Sistemul senzori-motor implicat în stabilitatea

posturală
 trece printr-o perioadă de tranziţie între 4 şi 6 ani
 atinge maturitatea între 7 şi 10 ani.
 Lafel ca şi la adult, postura poate fi afectată de

durere, prin adoptarea unei poziţii antalgice (care
evită durerea sau o face suportabilă).
 Se presupune că durerea afectează indirect
postura prin alterarea transmiterii impulsurilor
somatosenzoriale către SNC.
 Costurile mari asociate cu afecţiunile aparatului

locomotor au contribuit la o creştere a interesului
pentru optimizarea posturii la elevi în rândul
cercetătorilor,
 în special a poziției aşezat în faţa ecranelor, sau
stând, în relaţie cu purtarea ghiozdanului.
Echilibrul şi stabilitatea
 Echilibrul corpului - menţinerea liniei
gravitaţionale a corpului înăuntrul poligonului de
spirjin.
 Stabilitatea - proprietatea unui corp de a-şi
recâştiga echilibrul fără să cadă, atunci când acesta
este perturbat.
 Limita de stabilitate se întinde spre periferia
poligonului de susţinere, moment în care
 Fie se poate recăpăta echilibrul
 Fie se pierdese produce căderea
Pentru a asigura echilibrul și stabilitatea,
sistemul postural posedă diferite intrări
(„captori” sau
“inputuri senzitivo-senzoriale)
Cele mai importante:

 Urechea internă (sist. vestibular)
 Ochiul (receptorii vizuali) – informaţii:

 centrale – orientarea în mediu, starea de verticalitate,
condiţii ambientale
 periferice – mişcările proprii în raport cu mediul
 Piciorul (sist somato-senzitiv periferic)
articulaţii, muşchi, tendoane, ligamente, piele.
Sistemul somato-senzitiv dă informații
multiple sistemului nervos central (SNC):
tactile
proprioceptive = receptorii din mușchi,

tendoane, capsule articulare,
piele - asigură informații
despre:
de temperatură • lungimea mușchilor,
• viteza lor de contracție,
• tensiunea musculară,
durere • poziția articulației, și
• orientarea posturii.
Controlul postural este menținerea stării
de echilibru în timpul realizării unor
activități sau sarcini specifice.
 Termenii echilibru si control postural sunt

sinonimi și desemnează același concept al
mecanismului prin care corpul uman previne
căderea sau pierderea echilibrului. Ragnarsdottir 1996
 Controlul poziției corpului în spațiu are un scop
dublu:
 de stabilitate
 de orientare. Shumway-cook și Woollacott 1995
Controlul postural
 Corpul, prin intermediul :
 Exteroceptorilor
 ne situează în relaţie cu mediul înconjurător (tact, văz, auz,
vestibular)
 Proprioceptorilor - situează diferitele părţi ale corpului în raport cu
ansamblul
 Sistemul vestibular – ne dă relații cu privire la echilibru și orientare
spațială
 Centrii superiori – SNC
 tratează datele obţinute prin aceste surse – integrează procesele cognitive
 selectează strategia posturală de adoptat
 o transmite organului efector - aparatul neuromioartrokinetic (NMAK)
 Aparatul NMAK realizează ajustarea și transmite înapoi informația
despre situația nou creată (astfel se închide ”bucla”).- vezi figura următoare
Controlul postural
Voinţa,
Control în Comanda
Văzul buclă deschisă motorie
Informaţiile integrarea
vestibulare SNC
Propriocepţia
Forţele
externe
Tactul
Mişcările
Control în buclă închisă
(Feed back control)
Controlul postural – este necesar corpului nostru
în permanență pentru că el se află în echilibru
instabil în 99% din pozițiile habituale
 De aceea apare în permanență

fenomenul de oscilaţie şi de corecţie
(menținere) a centrului general de
greutate în interiorul bazei (sau
poligonului de susţinere) (Smith et al.,
1996)
 La adulţii tineri
 Componenta antero-posterioară ~ 5-7 mm
 Componenta mediolaterală ~ 3-4 mm
Poligonul de susţinere
Poligonul de susţinere este o suprafaţă care include (cuprinde)

toate punctele de susţinere sau suspendare ale corpului.
 La om PS se reduce la conturul picioarelor, poziţia cu
picioarele apropiate va fi deci, rar adoptată. Picioarele se
află înaintea articulaţiei (gleznei) tibio-astragaliene.
 Linia de gravitaţie va cădea deci înaintea articulaţiei
gleznei.
 Omul va fi deci în echilibru când oscilaţiile liniei sale
gravitaţionale se vor face în interiorul poligonului de
susţinere.
Stabilitatea corpului se defineşte
după un anumit număr de criterii:
 Linia gravitaţională care

cade din centrul general CGG
de greutate (CGG)
trebuie să cadă cât mai în
mijlocul poligonului de Î
susţinere (PS)
 PS trebuie să fie cât mai
mare posibil.
PS
Stabilitatea
 este invers proporţională cu înălţimea
centrului de gravitaţie al corpului
 este direct proporţională cu mărimea bazei de

susţinere.
Schema corporală
 Există o reprezentare internă a posturii în SNC, se

numește schema posturală și ea încorporeaza
geometria (forma) corporală și kinetica
(mișcările).
 SCHEMA CORPORALĂ - Def: un model postural

asupra propriei posturi, prin care se percep
pozițiile corpului și relația dintre părțile corpului.
Se consideră a fi baza tuturor mișcărilor corpului.
Barbara Zoltan 1991
Platformele de stabilometrie
 sunt aparate tehnice care permit evaluarea

stabilităţii posturale sau a oscilaţiilor
posturale,
 măsurând forţele exercitate pe sol de corpul
subiectului.
 Prin aceste măsurători se determină poziţia și
traseul pe care îl face centrul de presiune al
persoanei (CdP) şi în final stabilitatea sa.
Posturografia
 Intre 20 și 60 de ani,
valorile normative
utilizate trebuie să fie
stabilite pe niveluri de
vârste, de ordinul
deceniului.
 Astfel suprafaţa medie
este :
 între 23-38 ani:
29mm2
 între 51-74 ani:
45mm2
Posturografia
 Un alt fapt constatat prin

posturografie este că sprijinul în
V = 22 ani ortostatism nu este simetric, ci
S= 3,22 mm2 preferenţial pe MI drept care
poate fi denumit MI predominant
sau pilier.
 Ca urmare, la 78-80% din
indivizi, proiecţia CGG se

situează mai la dreapta şi mai
înapoia centrului
poligonului de susţinere.
Posturografia
 Dacă individul examinat

închide ochii, amplitudinea
deplasărilor creşte mult,
sistemele senzitivo-motorii de
reglare fiind private de
importanta contribuţie a
impresiilor vizuale.
 Cu cât amplitudinea
oscilațiilor este mai mare,
cu atât riscul de cădere
este mai mare.
 În orice mişcare dinamică coordonată (de ex.
mersul) ieşirea liniei de gravitaţie din
poligonul de susţinere creează mişcarea,
obligând subiectul să-şi formeze un nou
poligon de susţinere pentru a “reprimi sau
include” proiecţia vectorului gravitaţional.
Reacțiile de echilibrare
 Experienţa trecută poate crea un „program motric”.

 SNC* poate selecta un program motric pentru a ajusta o
experienţă motrică
 Strategiile pentru a menţine/restaura echilibrul sunt:
 Strategia glezenlor (a)
 Strategia șoldurilor (b)
 Strategia pasului (c)
 Suspendarea
 Startegiile sunt automate şi apar la 85 – 90 milisecunde
după perceperea instabilităţii.
* Sistemul nervos central
Strategia gleznelor
 Este folosită când perturbarea este lentă şi de

amplitudine mică
 Suprafaţă de contact este fermă, mai lată şi mai
lungă decât piciorul
 Muşchii sunt recrutaţi distal* spre proximal**
 Mişcările capului sunt în fază cu şoldurile
* Periferie sau extremitatea segmentului, **la radacina membrului, spre centrul corpului
Strategia şoldurilor
 Folosită când preturbarea este rapidă şi de mare

amplitudine
 Suprafaţa este instabilă
 Muşchii sunt recrutaţi proximal spre distal
 Mişcările capului sunt defazate cu cele ale
şoldurilor
Strategia pasului anterior
 Folosită pentru a preveni căderea

 Folosită când perturbările sunt rapide sau de
amplitudine mare sau când alte strategii dau greş
 Baza de susţinere se mută pentru a prinde
proiecţia CGG
Strategia de suspendare
 Aplecarea trunchiului înainte cu flexia şoldului -

genunchiului – poate progresa către o poziţie
ghemuit - CGG coboară

Sistemul Postural

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistemul Postural

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistemul postural – SP

sau Postura corpului

 Încă din antichitate (330îC), Aristotel a înţeles

 Newton a atras atenţia occidentalilor prin

 La începutul sec. XIX, Charles Bell (1837) pune întrebarea

 Câţiva ani mai târziu, Karl von Vierordt (1860) rectifică

DEFINIŢIE, FACTORII CARE

 reprezintă infinitatea de poziţii şi mişcări care reflectă în

 “PCC este un semn de echilibru psiho-fizic al

 poziţia sau atitudinea corpului;

 este una dintre principalele reacţii de adaptare

Kinetoterapia deficientelor sine qua non= indispensabilă

 greutatea corpului atrasă spre pământ de

 acţiunea comună a forţelor musculare şi

 poziţia corectă ortostatică este cea care se menţine

1. Corpul să fie bine echilibrat, verticalizat

 individul cu capacităţile lui anatomo-funcţionale

 activităţile, mişcările executate în momentul

 condiţiile de mediu în care individul îşi

 Copii au capul relativ mai mare decât al adulţilor,

 Stadiul de dezvoltare al răspunsului postural poate

 Sistemul senzori-motor implicat în stabilitatea

 Lafel ca şi la adult, postura poate fi afectată de

 Costurile mari asociate cu afecţiunile aparatului

 Fie se pierdese produce căderea

Cele mai importante:

 Ochiul (receptorii vizuali) – informaţii:

proprioceptive = receptorii din mușchi,

 Termenii echilibru si control postural sunt

 De aceea apare în permanență

Poligonul de susţinere este o suprafaţă care include (cuprinde)

 Linia gravitaţională care

 este direct proporţională cu mărimea bazei de

 Există o reprezentare internă a posturii în SNC, se

 SCHEMA CORPORALĂ - Def: un model postural

 sunt aparate tehnice care permit evaluarea

 Un alt fapt constatat prin

indivizi, proiecţia CGG se

 Dacă individul examinat

 Experienţa trecută poate crea un „program motric”.

 Este folosită când perturbarea este lentă şi de

 Folosită când preturbarea este rapidă şi de mare

 Folosită pentru a preveni căderea

 Aplecarea trunchiului înainte cu flexia şoldului -

S-ar putea să vă placă și