ELASTICITATEA MUSCULARA SI TIPUL DE FIBRE MUSCULARE

Daca elasticitatea, limita de intindere si limita de destindere a muschiului, nu este suficienta, se va produce o reducere in amplitudinea gestului (Harre, 1976) si o deteriorare a cooperarii neuro- musculare si a coordonarii, pentru ca muschii care lucreaza (agonisti) trebuie sa invinga, in timpul unei miscari, o rezistenta ridicata din partea antago-nistilor. Miscarile sunt incetinite din cauza frictiunii interne si a unui tonus muscular ridicat, acesta necesitand nu numai o crestere a cheltuielilor energetice (diminuarea eficacitatii), dar provoaca intr-un timp foarte scurt si reducerea vitezei. Viteza de contractie a muschiului depinde intr-o mare masura de tipul de fibre musculare care il compun. Cercetarile efectuate de Karlsson si colab. (1975), de Coyle si colab. (1974) si de Inbar, Kaiser si Tesh (1981) au demonstrat, folosind biopsia, ca exista o corelatie stransa intre proncentajul de fibre rapide ce compun un muschi si viteza de miscare. "Sprinterul" innascut poseda un procentaj mai ridicat de fibre rapide decat un alergator de fond, spre exemplu. Urmand un antre-nament specific pentru dezvoltarea vitezei si a fortei, sectiunea trans-versala a fibrelor musculare poate sa creasca peste 25% din forta izometrica maxima (Karlsson si colab., 1975). Astfel, se produce o solicitare selectiva a fibrelor rapide, deci o marire a volumului lor. Fibrele rapide, in abreviere FT (Fast Twitch = secusa rapida), denumite, de asemenea, fibre albe sau pale, sunt groase in diametru si se contracta rapid. Fibrele lente sau rosii, in aceeasi abreviere ST (Slow Twitch = Secusa lenta), sunt mult mai fine si mult mai lente. Acest tip de fibre sunt implicate in special in acfetiunile musculare lente, de lunga durata si cu o intensitate relativ scazuta. Aceste doua tipuri de fibre sunt diferite intre ele datorita solicitarilor functionale. Fibrele rapide sunt bogate in fosfati, in energie si in rezerve de glicogen, ele continand o mare concentratie de enzime din metabolismul energetic anaerob. La randul lor, fibrele lente, cu toate ca au o rezerva sensibil egala de glicogen, se disting printr-o concentratie mult mai mare de enzime din metabolismul aerob. In fibrele lente, raportul citoplasmomitocondrial este superior mitocondrianelor si, pentru aceasta, se observa o activitte marita a enzimelor
1

din ciclul de acid citric si o degradare in cazul acidului gras liber, deci activitatea enzimelor din glucoza anaeroba este mai slaba (Keul, Doll si Keppler, 1969). Ceea ce pare determinant in diferenfele ce exista intre fibrele rapide si cele lente, este modul de interventie a sistemului nervos central.Inervatia in cazul fibrelor lente, este realizata prin mici motoneuroni cu transmitere relativ lenta, care transmit impulsii nervoase continue. Fibrele rapide sunt controlate prin motoneuroni mari alfa cu transmitere rapida, caracterizatii printr-un influx nervos intrerupt, tipic pentruru actiunile motrice de mare intensitate, dar de scurta durata (Burke si Edgerton, 1975; Wittekopf, Marhold si Pieper, 1981). Dispunerea si proportia fibrelor musculae pare a fi determinata genetic. La marea majoritate a populatiei procentajele sunt relativ aceleasi,cu toate ca repartitia lor poate sa fie 90/10 sau 10/90, in raportul fibre rapide/fibre lente (Weineck, 1993). La un sprinter "innascut" fibrele rapide sunt predominate, pe cand la un individ "innascut" maratonist fibrele lente sunt cele ce domina. Putem, deci, presupune ca tendinta inconstienta de a se dirija sportivii spre anumite probe in care predomina "explozivitatea" sau poate fi pusa in raport cu repartitia ereditara a acestor fibre 1973). Antrenamentul sportiv nu pare a modifica repartitia fibrelor rapide si lente, ci numai gradul lor de dezvoltre si volumul lor (Saltin 1973; Karlsson si colab., 1975). Consideram edificatoare o scurta sinteza privind unele aspecte referitoare la tipurile de fibre musculare si caracteristicile lor, din lucrarea lui Saltin si Henricksson (1980), citati de T. Ardelean (1991). Denumirile utilizate pentru desemnarea diferitelor tipuri de fibre musculare sunt destul de variate. Noi am vorbit de existenta fibrelor lente, tonice si a fibrelor rapide, fazice, care dupa coloratie, sunt rosii si respec-tiv albe, in functie de continutul lor in mioglobina (T. Ardelean, 1991). Activitatea enzimelor mitocondriale este cu atat mai mare cu cat continutul muschilor in mioglobina este mai crescut, iar continutul in enzime sarcoplasmice, glicolitice, este invers proportional cu continutul in enzime oxidative si in mioglobina (Saltin, 1973; Henricksson, 1980, citati de T. Ardelean, 1991). asadar, vom denumi fibrele de contractie lenta fibre de tip I, iar cele de contractie rapida - fibre de tip II. Dupa cum mentioneaza autorii mai sus citati, la nivelul diferitelor specii exista posibilitatea de a efectua o subdiviziune in cadrul fibrelor de tip II (dupa T. Ardelean, 1991):
2

- cu potential relativ ridicat; - cu potential relativ slab. La om, aceasta subdiviziune se datoreaza diferentei de sensibilitate fata de pH-ul acid, in sensul ca primele sunt inactive si isi pierd, deci, coloratia la un pH de 4.6 - 4.8 (tip IIA), pe cand celelalte isi pastrea zd coloratia pana la un pH de 4.5 (tip IIB)..Fibrele de tip HA sunt considerate ca intermediare.

Caracteristicile acestor fibre sunt prezentate in tabelul urmator (dupaT. Ardelean, 1991). BAZA DE IDENTIFICARAE mioglobina rosu enzime mitocondriale puternic oxidativ enzime glicolitice slab lipide concentratie puternica ATP-aza miofibrilara contractie lenta

NOMEN CLATURA tip I

tip IIA

intermediar

oxidativ

glicolitic

concentratie tnteermediara concentratie slaba

contractie rapida

tip IIB

alb

slab oxidativ

puternic glicolitic

contractie rapida

In cazul subiectului sedentar este posibil sa se puna in evidenta diferentele caracteristice privind metabolismul la nivelul celor doua tipuri de fibre. Cercetarile efectuate pe grupe de barbati (79) si femei (45) neselectionati au putut stabili o proportie medie de:
3

fibre de tip I - 52%; fibre de tip HA - 33%, fibre de tip IIB - 14%, diferenfa de 1% posibil sa fie constituita din fibre neidentificate (T. Ardelean, 1991); nu au fost gasite diferente intre sexe. In schimb, repartitia diferitelor fibre, proportia lor, prezinta diferente individuale destul de semnificative, ceea ce face posibila afirmatia ca factorul genetic, care poate fi interpretat ca talent pentru sporturile de viteza, consta in cantitatea mare, existenta initial, de fibre de tip IIB. Studiile efectuate pe muschii sportivilor de performanta au prilejuit constatarea conform careia alergatorii de viteza prezinta o proportie crescuta de fibre de tip II la nivelul membrelor inferioare. Asadar, structura muschiului, corespunzatoare celor doua categorii de fibre ,este programata genetic (Harre si Hauptmann, 1987, citati de T.Ardelean, 1991) care considera cert faptul ca procentajul de fibre rapide poate sa creasca, in anumite limite , pana la pubertate daca se aplica stimuli de antrenament oportun. Viteza maxima a individului depinde in primul rand de rezervele de energie a muschilor implicati in efort si de viteza lor de mobilizare.
Viteza de alergare m/sec

10 9 8 7 6 5

20'' 44'' 5' Timpul (sec, min , ore) 30' 2.46

Viteza maxima in functie de durata

De altfel, viteza (a nu se intelege viteza maxima) se gaseste in stransa corelatie cu tipul de energie mobilizat. Ea atinge cota maxima spre 20 secunde din cursa (aproximativ 200 m), ceea ce corespunde cu metabolizarea componentelor de fosfati bogate in energie, respectiv ATP-ul si CP-ul. Poate, dupa aceea, sa se mentina la un inalt nivel, in timpul efor4

tului maximal, pana la aproximativ 50 sec. (ceea ce corespunde cu proba de 400 m) si unde glicoliza anaeroba se gaseste la punctul s3u maxim. In final, ea se reduce sensibil odata cu marirea duratei si instalarea progresiva a mecanismelor aerobe de aprovizionare cu energie. Rezervele componentelor de fosfati bogate in energie, in special creatin fosfatul - CP (Pansold, 1973), asa cum si rezervele de glicogen muscular si glicoliza anaeroba pot fi imbunatatite printr-un antrenament specific. In paralel, create activitatea enzimelor implicate in mobilizarea acestor substante energetice (Weineck, 1993).

ATP-UL SURSA DE ENERGIE PENTRU CONTRACTIA MUSCULARA

Ori de cate ori se contracta un muschi, invingand o rezistenta se produce un lucru mecanic, deci este necesara o anumita cantitate de energie. S-a constatat ca in timpul contractiei musculare sunt descompuse mari cantitati de ATP. Secventa evenimentelor considerate a fi declansatoare pentru contracta musculara se presupune, dupa Guy ton (1988), a fi urmatoarele: 1. fnaintea inifierii contracfiet capetele pun^ilor de miozinfi se leaga cu ATP-ul. Activitatea ATP-azica a capului miozinic desface ATP-ul in ADP i P care ramfin legate la cap. in acest studiu, capul puntii se extinde perpendicular spre filamentul 2. cand efectul inhibitor al troponinei si tropomiozinei este anulat de catre ionii de calciu, partile active ale actinei sunt descoperite si puntilor de miozina se leaga cu actina; 3. aceste legaturi determina o schimbare de conformatie in sensu capului la alt unghi cu ajutorul energiei stocate in capul punfii; 4. odata ce capul puntii este inclinat, se produce o eliberare de ADP creaza un loc pentru ca un nou stoc de ATP sa se fixeze. Aceasta legare detaseaza capul puntii miozinice de pe filamentul de actina; 5. dupa detasarea de pe filamentul de actina noua molecula de ATP este mobilzata, iar energia eliberata readuce capul in pozitie perpendiculara gata sa inceapa un nou ciclu de acrosare. 6. aceste faze se produc continuu pana cand filamentele de actina trag membrana Z catre extremitatile filamentelor de miozina sau pana cand incarcatura asupra muschiului devine prea mare pentru o scurtare suplimentara.
5

Cele doua tipuri de fibre existente in structura musculaturii striate sunr diferentiate intre ele si prin criterii metabolice. Astfel, fibrele ST se caracterizeaza printr-un metabolism predominant aerob, in acest sens pledand si continutul mitocondrial bogat si confinutul bogat in enzime respiratorii . A doua categorie de fibre, cele FT, au metabolismul predominant anaerob, in special glicolitic, cu acumulare de acid lactic.

Eforturile sportive presupun contractii musculare care rezulta din transformarea energiei chimice in energie mecanica, la nivelul musculaturii active. Definim capacitate de efort fizic posibilitatile sistemului muscular de a elibera prin glicoliza anaeroba sau fosforilare oxidativa nccesara pentru producerea unui lucru mecanic cat mai inalt posibil si mentinerea acestuia un timp cat mai indelungat posibil. In compozitia biochimica a muschiului se gasesc substante de tip glucidic,protidic si lipidic, toate avfind rol energetic pentru contractia musculara. Sursa directa folosita de fibra musculara pentru furnizarea de energie este ATP-ul; rezervele de ATP pot sa asigure energie pentru 4-6 contractii musculare care dureaza circa 6 secunde. Muschiul contine aproximativ 2 milimoli ATP/gram si poate genera prin hidroliza 11.5 kcal/mol. Pentru refacerea ATP este folosita energia rezultata din scindarea CP la nivel muscular, care, poate astfel asigura energie pentru alte 15-20 contractii musculare, adica pentru aproximativ alte 20 secunde. Fosfocreatina, in cantitate de 20 milimoli/gram, poseda si ea legaturi macroergice. Este descompusa instantaneu, iar energia eliberata produce legarea ionului fosfat la molecula de ADP si resinteza ATP-ului. Creatinfosfatul poate fosforila ADP-ul pentru a forma ATP-ul intr-o reactie reversibila, catalizata de enzima creatinchinaza. CP - ADP (creatinchinaza) = creatin + ATP Daca efortul continua, energia necesara este eliberata de glico-genul muscular (acesta ajuta regenerarea fosfatilor macroergici )care poate acoperi efortul din punct de vedere energetic pentru circa 45-60 sec., in lipsa de oxigen-glicoliza anaeroba. In consecinta, rezulta cantitati relativ mari de acid lactic a carui crestere exagerata induce o scadere a pH-ului sanguin si consecutiv o inhibitie a glicolizei.
6

Cea mai mare parte a energiei, circa 95%, este eliberata in timpul oxidarii finale a glucozei, proces care are loc in mitocondrii. In acest proces, piruvatul rezultat din glicoliza este convertit in acetylcoenzima A si apoi oxidat pana la CO2 i H2O in ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul lui Krebs). Pe aceasta cale oxidativa se genereaza energie inmagazinata in 38 moli ATP. O mica parte din energie este eliberata prin degradarea glicogenului si glucozei, in anerobioza, prin procesul de glicoliza (calea Embden-Mayerhoff). Pe aceasta cale se formeaza 2 moli ATP/mmol de glucoza metabolizata. In prezenta O2, acidul lactic este metabolizat si folosit chiar ca sursa energetica la nivelul miocardului, ficatului, rinichilor, Rezulta deci, ca in prezenta unei cantitati suficiente de O2, substratul energetic se reface in stransa corelatie cu consumul (glicoliza aeroba) si, astfel, poate continua. FORTA MUSCULARA SI PARAMETRII ANTROPOMETRICI Diferitele nivele de performanta obtinute in domeniul vitezei depind de nivelul initial diferit al capacitafii de coordonare si de forta. Cresterea fortei duce la imbunatatirea vitezei, fapt explicat prin marirea sectiunii cauza, trannsversale a muschiului care permite o proliferare a punctelor de agatare in unitatea de timp, intre actina si miozina ce compun fibrele musculare, si din aceasta maresc viteza de interpenetratie(alunecarea uneia in cealalta) a filamentelor deactina si miozina, deci maresc viteza de contractie a muschiului. Marirea diametrului fibrelor musculare care compun unitatile motrice activate sincronic, duce paralel la o reducere a cantitatii de lucru pe unitate, deci o contractie mult mai rapida (Paerish, 1974). Marirea fortei de propulsie influenteaza foarte mult lungimea si frecventa fuleului in alergare. Daca forta de impulsie este mai mare in faza de sprijin pe sol, lungimea fuleului creste, iar timpul de sprijin se scurteaza, ducand deci spre o marire a frecventei. Forta de impingere dinamica, legata de capacitatea de coordonare, determina, nemijlocit, viteza in alergare. Variatia care exista intre lungimea si frecventa fuleului este asa de mare raportul intre talie si muschii ridicatori ai coapsei nu poate fi decisiv . Letzer si colab. (1979) ajung, in urma unor cercetari, la urmatoarele concluzii: - barbatii sunt in mod semnificativ superiori femeilor in ceea ce lungimea fuleului, aceasta datorita taliei superioare; - propotional cu talia, barbatii si femeile au fuleuri aproximativ egale (atat pentru alergatorii lenti, cat si pentru cei repezi);
7

- femeile obtin, in medie, frecvente asemanatoare cu cele ale barbatilor. Comparatia intre cei mai buni sprinteri si sprintere din lume permite sa constatam ca frecventa relativa a fuleului este factorul determinant al performantei, inaintea lungimii fuleului. Frecventa este deci, obiectivul prioritar in antrenamentul de viteza: din pacate acesta este confirmat de statistica doar in cazul barbatilor (Weineck, 1993).

IMPLICAREA PLANULUI PSIHIC Calitatile motrice sunt mediate de procese, capacitati si stari psihice. Dintre factorii planului psihic al calitatii motrice vitcza mentionam: capacitatea de mobilizare psihica in general si capacitatea de concentrare a atentiei; praguri absolute ridicate, cu mare putere de discriminare a analizatorilor implicati in senzatia de inaintare si, implicit, perceperea reala a vitezei miscarilor, respectiv aprecierea corecta a vitezei de deplasare (analizatorul tactil, chinestezic), echilibrul afectiv manifestat prin capacitatea de conservare a comportamentului motor specific in prezenta unor factori de stress (T. Ardelean, 1991). Prestatia sprinterului este in mare masura influentata de coordonare, respectiv de reglarea neuro-musculara. Daca aceasta aptitudine nu este dezvoltata suficient, anumite circumstante pot perturba reglarea provocata de sistemul nerevos central. Aceasta explica de ce atunci cand un sprinter, dupa ce este depasit de adversari, nu ramane numai in urma, dar in acelasi timp pierde si din viteza. Aptitudinea sa de coordonare se darama in momentul in care este depasit (J. Weineck, 1993). O separare a miscarilor se produce in timpul alergarii (Koitzsch, 1972). Ter Oranesian (1971) explica acest fenomen universal cunoscut in practica prin faptul ca incercarea de a controla voluntar miscarile automatizate antreneaza in mod inevitabil deteriorarea coordonarii. Este momentul in care se instaureaza o dezautomatizare, ea fiind mult mai rapida in cazul celor ce nu au fixate miscarile. Pe de alta parte, efortul maxim de vointa este decisiv in obtinerea unei viteze maxime (Harre, 1976). In aceeasi ordine de ide, Grosser vorbeste de asa-numitul punch voluntar. Acest efort de vointa nu influenteaza desfasurarea miscarii, insa influenteaza mult capacitatea interna de mobilizare ( J. Weineck , 1993).
8

Mai definim ca factori ai planului psihic: - atitudinea fata de dificultatile antrenamentului si concursului; - calitatea proceselor volitive. Capacitatea de automotivare are rol central in obtinerea prestatiilor de rapiditate, pentru ca individul decide in maniera determinanta gradul de exploatare a potentialului biologic ( T. Ardelean, 1991).

BIBLIOGRAFIE Ardelean, T., Unele cai pentru valorificarea potentialului de viteza la copii si juniori. In Revista Educate Fizica si Sport, nr.6/1986 Ardelean, T. si colab., Problematica dezvoltarii vitezei, studiu privind dezvoltarea sprintului la juniori si particularitatile antrenamentului de sprint la juniori I. Editura IEFS, Bucuresti, 1988 Ardelean, T., Particularitatile dezvoltarii calitatilor mot rice in atletism, Edilura IEFS, Bucuresti, 1990 Ardelean, T., Viteza yi forta in atletism. Contributii teoretice si preacticometodice privind valorificarea potentialului de viteza la copiii de 11-14 ani. Teza de doctoral, Bucuresti, 1991 Ardelean, T., Invatarea motrica cu aplicatii in atletism. Editura IEFS, Bucuresti, 1977 Ardelean, T., Plocon, E.f Stoica, M., Date preliminare privind evaluarea si prespectiva sprintului in Romania. In Strategie si evaluare in sport - simpozin stiintific international, 5-7 octombrie, Bucuresti, 1993
9

Ardelean - Roman, M., Pregatirea fizica si coregrafica, componente ale procesului de antrenament, in gimnastica ritmica sportiva la junioare. Teza de doctorat, Bucuresti, 1996 Apor, Rp, Az erofejlesztes, eletaua. In vol. TF KOzhlemenyei IV Kotet, Budapest, 1964 Astrad, P.O., Lantul de transport al oxigenului. Factorii limitativi. In vol., Factorii ce limiteaza rezistenta umana. Editura CNEFS, Bucuresti, 1980

Bassan, L.f Cercetarea radiotelemetrica a frecventei cardiace la alergarile de semi fond si fond, in cadrul antrenamentului anual, alergarile cu intervale, in revista Teorie und Praxis der kor per kultur, nr 10, Berlin, 1967 Baroga, L., Forfa in sportul de performanta. Editura Sport Turism, Bucuresti, 1980 Baroga, L:, Educarea calitatilor fizice combinate. Editura Sport-Turism, Bucuresti,1984 Basco, C. si colab., Antrenamentul de rezistenta, viteza, forta. Sport Internationali, Milano, 1994. In: Sportul de performanta, nr. 258, 1992 Belloti, P. si colab., Antrenamentul sportiv yi calitatile fizice.In: Atleticastudi, Centrul de Studii si Cercetari Fidal, 1983 Bom pa, O.T., Theory and Methodology of Training. Kendall Hunt Publishing Company, ed. II, 1990 Butenko, B.I., Despre caile de dezvoltare a vitezei. in revista Teoria i practika fiziceskoi kulturi, nr. 4, Moscova, 1968 Carstea, Gh., Teoria si medodica educafiei fizice si sportului. Editura Universul, Bucuresti, 1993 Carstea, Gh., Educatia fizica, teoria si bazele metodicii. ANEFS, Bucuresti, 1997 Carstea, Gh ., Educafia fizica - fundamente teoretice si metodice. Casa de Editura Petru Maior, Bucuresti, 1999 Colibaba, E.D., Bota, -L., Jocuri sportive. Teorie si metodica. Editura Aldin, Bucuresti, 1998
10

Demeter, A ., Bazele fiziologice si biochimice ale calititilor motrice. Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981 Dictionarul cxplicativ al limbii romane. Bucuresti t Editura Univers Enciclopedic, 1 996 Donskoi, D.D., Biomecanica - bazele tehnicii sportive. Editura Stadion, Bucuresti, 1973 Dragnea, A., Antrenamentul sportiv. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996. Dragnea, A., Mssurarea si evaluarea in educatia fizica si sport. Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984 Dragan, I. si colab., Practica medicinii sportive. Editura Medicala, Bucuresti, 1 984 Dragan, I. yi colab., Medicina sportiva aplicata. Editura Editis, Bucuresti, 1994

Famose, J.P., Durand, M., Aptitude et performance motrice. Editions Revue EPS, Paris, 1988 Fetz, F., Calittjile motrice de baza (traducere). Document INS, nr. 671/1969. In Ce stim despre viteza, CNEFS, Sectorul Documentare si Informare Stiintifica, Bucuresti, 1971 Fox, E.L., Mathews, D.K., Interval Training. Editura Vigot, Paris, 1977 Fox, E.L., Mathews, D.K., The Physiological Basis of Physical Education and Athletics. Sanders, 1981 Gollnick, P.D:, Influenta efortului si a antrenamentului asupra stocajului de glicogen in muschi. In volumul, Factorii care limiteaza rezistenta umana. Editura CNEFS, Bucuresti, 1980 Harre, D., Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, Bucuresti, 1973 Harre, D., Trainingslehre. Sportverlag.Berlin, 1976
11

Harre, D., Hauptmann, M., Rapiditatea si dezvoltarea ei (traducere. In: Scuola dello Sport, nr. 11, 1987 Harre, D., Lotz, I., L'allenamento della forza rapida. In: Scuola dello Sport, nr. 5, 1986 Henderson, J., Antrenamentul cu haltere produce forta. In: revista Track and Field New, nr. 4, SUA, 1969 Hirtz, P., Volkncr, H.J., Testul de motricitate sportiva in diagnosticarea calitatilor de coordonare. Berlin, 1977 Hirsch, L., Genuri de antrenament pentru imbunatatirea capacitatii aerobe. Editura CNEFS, Bucuresti, 1978 Homenkov, L.S., Atletism (traducere). Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977 Hotz, A., Weineck, J., Optimales Bewgung Slernen. Perimed Editura Erlanger, 1983 Hotz, A., Antrenoriat si competitie. in: Colectia Sportului de performanta, nr. 350-352, MTS-CCPS, Bucuresti, 1994

lonov, P.P., Cerneaev, G.I., Despre formele de manifestare ale vitezei in probele de sprint (traducere). Revista Teoria i praktika fiziceskoi kultura, nr. 8, Moscova, 1968 Korchemmy, R., Evaluation of Sprinters. In NSCA journal, August, 1985 Koblev, I.K., Rezistenta, metode de apreciere si perfectionare (traducere). In: rev. Fizicenskaia kultura v skola, nr. 9, 1973 Koltaj, J., Sport kepessegek gejlesztese. Editura Sport, Budapest, 1976 Legros, L., La Biochimie au service du sprinteur. In: Sport Belgique, 1980 Lehnertz, K., Efectul oboselii asupra vitezei si fortei. In. Olympica, Bruxelles, 1988, Colectia Sportul de performanta, nr. 312, MTS-CCPS, Bucuresti, 1991 Lehmann, F., Relatia dintare viteza, considerata o conditie neuromusculara a performantei si viteza maximala de alergare in antrenamentul sprinterilor. In:
12

Leistung Sport, nr. 4, Frankfurt-Main, 1992 Manno, R., La capacita coordinative. In Scuola dello Sport, nr. 1, 1984 Manno, R., Les bases de I'entrainement sportif. Editions Revue EPS, Paris, 1992 Matveev, L.P., Novicov, A.D., Teoria si metodica educatiei fizice. Editura SportTurism, Bucuresti, 1980 Nett, T., Der Sprint. B artels et Wernitz, 1969 Ozolin, N.G., Athlete's Training System for Competition.Moskow, 1971 Platonov, N.V., L'entrainement sportif. Theorie et methodologie. Editions Revue EPS, Paris, 1991 Preda, L., Pregatirea de forta a sprinterilor. Teza de doctorat, Bucuresti, 1999 Roman, M., Dinamica aptitudinii de accelerare si a nivelului vitezei maxime la copii de 11-13 ani. Teza de doctorat, Bucuresti, 1996 Lehnertz, K., Efectul oboselii asupra vitezei si fortei. In. Olympica, Bruxelles, 1988, Colectia Sportul de performanta, nr. 312, MTS-CCPS, Bucuresti, 1991

Lehmann, F., Relatia dintare viteza, considerata o conditie neuromusculara a performantei si viteza maximala de alergare in antrenamentul sprinterilor. In: Leistung Sport, nr. 4, Frankfurt-Main, 1992 Manno, R., La capacita coordinative. In Scuola dello Sport, nr. 1, 1984 Manno, R., Les bases de I'entrainement sportif. Editions Revue EPS, Paris, 1992 Matveev, L.P., Novicov, A.D., Teoria si metodica educatiei fizice. Editura SportTurism, Bucuresti, 1980 Nett, T., Der Sprint. B artels et Wernitz, 1969 Ozolin, N.G., Athlete's Training System for Competition.Moskow, 1971
13

Platonov, N.V., L'entrainement sportif. Theorie et methodologie. Editions Revue EPS, Paris, 1991 Preda, L., Pregatirea de forta a sprinterilor. Teza de doctorat, Bucuresti, 1999 Roman, M., Dinamica aptitudinii de accelerare si a nivelului vitezei maxime la copii de 11-13 ani. Teza de doctorat, Bucuresti, 1996 Weineck, J., Biologie du sport. Editions Vigot, Collections Spoitet Enseignement, Paris, 1992 Zatiorski, V.M.,Calitatile fizice ale sportivului (traducere). Editura CNEFS, Sectorul de documentare si informare stiintifica Bucuresti, 1968

14