Încrengătura Artopode

MLADIN MARA ELENA

TIRCOMNICU AMALIA MARIA
Domeniu:Eukaryota
Regn:Animalia
Subregn:Eumetazoa
Supraîncrengătură:Ecdysozoa
Încrengătură:Arthropoda
Caractere generale:
Cuprinde clasele:arahnide,crustacee si insect;
Sunt metazoare tridermice cu simetrie bilaterala;
Sunt protostomiene;
Prezinta picioare alcatuite din articole,legate prin articulatii
mobile(arthron=articulatie;pus-podos=picior);
Sunt animale eucelomate (cu celom adevarat,care este insa in regres);
Corpul prezinta segmentatie heteronoma,fapt ce duce la aparitia regiunilor
corpului.Musculatura corpului este striata;
Prezinta exoschelet de tip chitinos(arahnidele si insectele) si de tip crusta;
Artropodelor sunt caracterizate cuticulele chitinizate, la
crustacee cuticulele sunt mineralizate cu carbonat de calciu.
Cuticula este rigidă și nu se întinde, de aceea procesul de
creștere e însoțit de năpârlirea periodică. Primele membre
participă la apucarea hrănii și fărâmițarea. Corpul este
alcătuit din segmente, fiecare având câte o pereche de
membre. În prezent artropodele constiuie cel mai variat
grup de animale. Peste 80% din toate speciile descrise revin
artropodelor. Spre deosebire de alte nevertebrate, organele
de simț ale atropodelor sunt foarte dezvoltate, au inimă ce
pompează sângele, iar cavitatea internă constituie
hemocelul. Artropodele sunt unisexuate, se reproduc doar
pe cale sexuată (sunt și excepții, unii se înmulțesc prin
partenogeneză). Toate speciile sunt ovipare, numai
scorpionii pot fi clasificați ca vivipari. Se dezvoltă prin
metamorfoză incompletă, completă sau direct.
Ele populează cele mai diverse ecosisteme: terestre,
marine, aeriene
Clasa Arahnide
Caractere generale:
Sunt artropode adaptate la viata
terestra;
O particularitate a arahnidelor este
prezenta chelicerelor :prima pereche de
apendice ale prosomei este folosita ca
arma de atac si de aparare.Chelicerele Paianjenul lup
sunt strabatute de un canal al glandei
de venin;
Prezenta glandelor sericigene si a
filierelor face posibila producerea unor
fire fine cu care paianjenul isi
construieste panza-capcana pentru
prinderea hranei. Paianjenul cu cruce
Morfologie externă
Arahnidele au corpul alcătuit din două tagme (regiuni) - prosomă
(cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Ultima, la unele specii,
se constituie din 2 regiuni: mezosomă și metasomă. Corpul este
acoperit de un exoschelet foarte dur.
Cuticula reprezintă exoscheletul de care sunt atașați mușchii și
unele organe interne. Ea este alcătuită din mai multe straturi: un
strat extern - epicuticulă, care este subțire și impermeabil, cu o
compoziție lipidică.
Anatomie
Musculatura prosomei, bine dezvoltată, pune în mișcare patru
perechi de membre locomotoare. La formele parazite, membrele
sunt puternic reduse (căpușe). Musculatura metasomei este
dispusă dorsal, ventral și dorso-ventral. La arahnide mușchii cu
capetele lor se articulează de cuticulă sau de alte structuri dure,
cum ar fi endosternitele. Mușchii sunt striați și posedă o
capacitate mare de contracție, numită tetanică.
Hranire
Majoritatea speciilor de arahnide sunt carnivore; Se
hrănesc cu alte animale, cum ar fi alte artropode și
chiar unele reptile.Multe dintre arahnide folosesc
veninul pe care îl produc în glandele lor otrăvitoare și îl
injectează în prada lor prin chelicere.Tractul digestiv al
arahnidelor nu este pregătit pentru a ingera prada
mare, astfel încât, pentru a le digera hrana, este
necesar să se recurgă la procesul de digestie indirectă.
În acest tip de digestie, animalul secretă anumite
enzime digestive pe care le eliberează asupra prăzii
deja moarte. Aceste enzime acționează asupra
țesuturilor animalului, degradându-le. Prada este
transformată într-un fel de masă sau ciupercă, care
este în cele din urmă ingerată de animal.
Locomotia se realizeaza prin mers atat la paianjenul cu panza,cat si la cel
vagabond.
Reproducerea este sexuata,sexele sunt separate si prezinta dimorfism
sexual.Femela,dupa imperechere,poate devora masculul;
Importanta arahnidelor este remarcabila,deoarece distrug insectele
daunatoare.
Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin de acarieni ectoparaziți ai
reptilelor, păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu
hematofag și intermitent, și cu o importanță deosebită din punct de
vedere medical și veterinar.
Clasa Crustacee
Caractere generale:
Este reprezentata de artropode
de apa dulce si marine;
Corpul crustaceilor evoluati este
segmentat si alcatuit din 19
segmente:cinci cefalice,opt
toracice si sase abdominale.
Prezinta schelet extern,numit
exoschelet(chitina impregnata cu
carbonat de calciu)
Sub tegument se afla
musculature striata.
Sunt artropode antenate.
Crustaceele sunt o subîncrengătură de artropode,
cuprinzând peste 50.000 de specii. Ele variază ca
formă și ca mărime având dimensiuni de la câțiva mm
până la 0,6 m. Majoritatea sunt animale acvatice, mai
puțin terestre. Printre crustacee se pot întâlni atât
animale motile ce se deplasează înot sau prin mers,
cât și animale sesile.
Corpul crustaceelor este alcătuit din cap, cefalotorace
și un abdomen, protejat sau nu de o carapace, fiind
acoperit cu o crustă din calcar și chitină. Racii au pe
cefalotorace: 2 ochi, 2 antene care sunt organe de
simț, o cavitate bucală cu fălci tăioase, 5 perechi de
picioare, prima pereche purtând chelipede (clești).
Crustaceele respiră prin toată suprafața corpului sau
prin branhii. Sângele este albastru datorită unui
pigment. Reproducerea este sexuată.
Hranire
Obiceiurile de hrănire variază foarte mult între grupurile de
crustacee. De fapt, unele forme sunt capabile să se schimbe de la
o formă la alta, în funcție de stimulii de mediu și de
disponibilitatea alimentelor în acel moment, folosind același set
de piese bucale.
Un număr semnificativ de crustacei au adaptări la nivelul
sistemului bucal care permit vânătoarea activă a potențialei
pradă.
Alții consumă substanțele nutritive care sunt suspendate în apă,
cum ar fi planctonul și bacteriile. Aceste organisme sunt
responsabile pentru crearea unui curent în apă pentru a favoriza
intrarea particulelor nutritive.
Prădătorii consumă larve, viermi, alți crustacei și unii pești. Unele
sunt, de asemenea, capabile să se hrănească cu animale moarte și
să descompună materia organică.
Reproducere
În majoritatea crutaceelor, sexele sunt separate și
prezintă o serie de adaptări pentru copulare, specifice
fiecărui grup.
La unii membri ai infraclasei Cirripedia, indivizii sunt
monoici, dar există fertilizare încrucișată. În alte
grupuri, unde masculii sunt „rari” (există în densitate
foarte mică în cadrul populațiilor), partenogeneza este
un eveniment obișnuit.
La majoritatea crustaceelor, dezvoltarea implică un
stadiu larvar, care prin procesul de metamorfozare se
transformă în cele din urmă în adult. Cea mai frecventă
larvă a grupului este larva nauplius sau nauplius. Cu
toate acestea, există organisme a căror dezvoltare este
directă; o versiune în miniatură a adultului iese din ou.
Clasa insecte
Caractere generale:
Reprezinta un grup cu evolutie
exploziva,format din numeroase specii;
Simetria corpului este bilaterala;
Corpul,alcatuit din cap,torace si
abdomen,este acoperit de un schelet chitinos;
Prezinta adaptari la viata aeriana datorita
aripilor si respiratiei prin
trahei(fluturi,albine,libelule);
Respiratia este traheala;
Regimul de hrana este fitofag sau
carnivor.Unele specii sunt
parazite,hiperparazite.
Morfologie externa
Insectele au corpuri segmentate protejate de
cuticulă impregnată cu chitină îndeplinind rolul de
exoschelet. Corpul este divizat în trei regiuni (sau
tagme) distincte: cap, torace și abdomen. Capul
poartă o pereche de antene senzitive, o pereche de
ochi compuși, ochi simpli (numărul lor variază în
funcție de grup) și piesele aparatului bucal. Toracele
este alcătuit din 3 segmente: protorace, mezotorace
și metatorace, fiecare având câte o pereche de
picioare. Mezotoracele și metatoracele sunt
înzestrate cu aripi. La unele grupe există doar o
singură pereche de aripi sau lipsesc complet. De
regulă, abdomenul este alcătuit din 10 segmente +
telson. Și în acest caz, numărul segmentelor
abdominale este diferit la unele grupe.
Deși insectele dăunătoare ne atrag cel mai mult
atenția, multe insecte sunt benefice pentru
mediu și pentru oameni. Unele insecte, cum ar fi
viespile, albinele, fluturii, și furnicile polenizează
plantele cu flori. Polenizarea este o relație
reciprocă între plante și insecte. Insectele
adunând nectarul din diferite plante din aceeași
specie, au răspândit, de asemenea, polenul de la
plantele cu care s-au hrănit anterior. Acest lucru
crește foarte mult capacitatea plantelor de a
trece polenizarea, care menține și îmbunătățește,
eventual, chiar și evoluția lor. Datorită polenizării
efectuate de insecte, oamenilor le sunt asigurate
culturi sănătoase, ceea ce este esențial pentru
agricultură.