Regnul Animalia

Acest grup taxonomic cuprinde animalele

propriu-zise, pluricelulare și heterotrofe. In cadrul
acestui regn exista o singura categorie taxonomica
cu rang imediat inferior – subregnul Metazoa.
 Organizarea corpului la animale

Legea biogenetică a lui Haeckel: Ontogeza (dezvoltarea individului)

recapitulează filogenieza (evoluția evolutivă a speciei), contribuie la observarea
caracteristicilor de bază ale grupului, deoarece în timpul dezvoltării
embrionare se observă caracteristicile cele mai generale.
Caracteristicile generale ale structurii corpului:
1. Organizarea celulară.
2. Simetrie.
3. Numărul foițelor embrionare.
4. Cavitatea corpului.
5. Segmentarea corpului (Metameria).
 1.Organizarea celulară

• Toate animalele au o structură celulară, numai la

protozoare corpul este alcătuit dintr-o singură celulă,
celelalte animale sunt pluricelulare.
• Conform acestei caracteristici, animalele pot fi
împărțite în două (protozoare și metazoane). În
metazoa există animale care nu depășesc nivelul
organizării țesuturilor, numite parazoa. Dacă
formează organe sau sisteme, ele sunt numite
eumetazoa.
 2. Simetria corpului
Principalele tipuri de simetrie intalnite la animale sunt
simetria radiara, și bilaterala.
Simetria radiara este caracteristică animalelor la care
majoritatea organelor se repetă regulat în jurul unui ax
principal, astfel prin corp pot fi duse mai multe planuri de
simetrie care împart corpul în porțiuni aproximative (ex.
unii spongieri, cnidari, adultii echinodermelor). Acest tip de
simetrie asigură animalului contactul cu mediul de viață din
toate direcțiile și reprezintă, în general, o caracteristică a
formelor sesile (fixate de substrat).
Majoritatea animalelor prezinta simetrie bilaterala. La
acestea corpul poate fi împărțit în doua părți, prin cele 3
planuri: planul sagital, care împarte corpul în doua jumatati
simetrice – dreapta și stânga; planul lateral (frontal) care separa
partea dorsala de cea ventrala; planul transversal care separa
partea anterioară de cea posterioară. Simetria bilaterală este
asociată cu mișcarea și permite specializarea diferitelor părți
ale corpului. In plus, acest tip de simetrie este corelat cu
dezvoltarea organelor de simț și a sistemului nervos în
regiunea anterioara a corpului, proces numit cefalizare.
Plan sagital: Împarte animalul în două jumătăți (stânga și
dreapta),
Plan transversal: Împarte animalul în două jumătăți (anterior
/ cefalică și caudală / posterior).
• Planul frontal: Împarte animalul în două jumătăți (dorsal și
ventral)
Regiunea anterioară: desemnează capul.
Regiunea dorsală: Situată pe spate sau spate.
Regiunea ventrală: Situată la abdomen.
 3. Numărul foițelor embrionare

Dupa numarul foitelor embrionare, organismele animale se grupeaza

în
✔animale diploblastice – Diviziunea Diploblastica, cu doua foite
embrionare: ectoderm și endoderm;
✔animale triploblastice – Diviziunea Triploblastica, cu trei foite
embrionare: ectoderm, mezoderm și endoderm.
Din ectoderm se diferenţiază :
- epiderma
- mucoasele,
- organele de simţ,
- sistemul nervos
- partea anterioară a tubului digestive
organele respiratorii la nevertebrate
- partea posterioară a tubului digestiv
Din mezoderm se diferenţiază:
-derma
-scheletul cordatelor
-musculatura,-vasele de sânge
-peritoneul,-pleura
-pericardul, organele genitale.
Din endoderm se diferenţiază :
-mezenteronul şi glandele anexe
-notocordul (component al scheletului
axial al cordatelor)
-organele respiratorii ale cordatelor
Formarea mezodermului şi a celomului a marcat
un moment important în evoluţia metazoarelor,
întrucât a permis creşterea diversităţii
structurale şi funcţionale, dar a făcut posibilă
apariţia metameriei (repetarea lineară a
segmentelor similare ale corpului).
 4. Cavitatea corpului.
La animalele triploblastice se diferentiaza un celom, care reprezinta
cavitatea generala secundara a corpului. Procesul de formare a
celomului se afla in stransa legatura cu dezvoltarea mezodermului.
Dupa natura cavitatii corpului, animalele triploblastice se grupeaza
în: Viermii plați

Acelomata, fara celom; nu prezintă o cavitate între tractul digestiv

(endoderm) și stratul muscular (mezoderm). Prezintă o singură
deschidere afară (orificiul buco-anal). Caracteristic pentru viermii
plaţi.
Pseudocelomata, cu celom fals; au o cavitate a corpului între
endoderm și mezoderm, care nu este celom ci cavitate primară a Viermi
corpului – pseudocel sau schizocel . Caracteristic pentru viermii cilindrici
cilindrici
Celomata (Eucelomata): cu celom adevărat, au o cavitate a
corpului care se dezvoltă complet în interiorul mezodermului, și
astfel este căptușit pe ambele părți de mezoderm. Carateristic
pentru Anelida, Mollusca, Athropoda, Ecinodermate, Chordate.
Celomul este cavitatea adevărată a corpului, care ocupă
spaţiul dintre tubul digestiv şi pereţii interni ai corpului, Viermi inelați
adăpostind organele interne
Filumurile celomatelor se distribuie în două ramuri evolutive:
Protostomia şi Deuterostromia.
Diviziunea PARAZOA (ca animale)

Parazoa – sunt metazoare primitive, corpul

format din diverse celule ce îndeplinesc
numeroase funcţii.
Phylum Porifera
Phylum Porifera
(Spongia)

(Spongia)
(L porus,= por, orificiu=fera,
a purta).
Osculum
 Caractere generale.
Sunt organisme pluricelulare în general marine, au pe suprafaţa corpului
pori şi canale care constituie un sistem de hrănire, prin filtrare, foarte potrivit
cu viaţa sedentară.
Se cunosc aproximativ 5000 de specii marine răspândite la toate
adâncimile şi doar 150 care populează apele dulci sau salmastre.
Dimensiunea lor variază de la câţiva mm la peste 2m diametru. Corpul lor
radiar simetric sau lipsit de simetrie, are aspect de cupă, ramificaţii
arborescente, cruste.
 Sunt animale sesile, cu toate că
embrionii lor înoată liber, lipsite de
ţesuturi şi organe adevărate, ale căror
celule prezintă un anumit grad de
independenţă.
Orificiile mici prin care intră apa în corp
se numesc ostii, în timp ce orificiile largi
prin care apa părăseşte corpul se numesc
osculi.
Corpul este alcătuit dintr-un strat extern
cu celule aplatizate, pinacocite, care
constituie pinacodermul. Aceste celule
căptuşesc şi suprafeţe interne. Există
spongieri la care anumite pinacocite sunt
transformate în porocite contractile
(miocite), dispuse în benzi circulare în
jurul osculilor sau porilor.
 Celulele flagelate cu guleraş care
căptuşesc cavitatea internă se numesc
coanocite.
Circulaţia apei prin corpul spongierilor
este asigurată de bătaia flagelilor
coanocitelor de care depinde şi
antrenarea particulelor alimentare şi
schimbul de gaze. Particulele alimentare
prea mari, în raport cu diametrul gulerului
citoplasmatic, sunt reţinute în mucusul
secretat şi alunecă spre baza celulei unde
acestea sunt fagocitate de corpul celular.
Între pinacoderm şi stratul de coanocite
există o matrice gelatinoasă - mezohil
care conţine diferite tipuri de celule,
fibre şi structuri scheletice:
-arheocitele sunt celule amiboide
capabile să primească particule
pentru digestie de la pinacocite.
Sunt capabile să se diferenţieze în
alte tipuri de celule ale spongierului.
-sclerocitele secretă fibrele
de spongingă ale scheletului
-colencitele
secretă colagen
fibrilar, funcție de
sprijin.
Scheletul

spiculi Calcaroşi
Silicoşi

spongină

SPICULELE Tipul monoaxon – au forma de

ac
CALCAROASE

Tipul triaxon – prezintă 3 ramuri

Tipul tetraaxon – prezintă 4

ramuri
Corpul animalului este susţinut de un schelet de colagen fibrilar,
spongină, spiculi silicioşi şi calcaroşi sau o combinaţie de spiculi
şi spongină.

Spiculi scheletici silicioşi (stânga) şi schelet format din fibre de spongină

(dreapta)
Tipuri de organizare
Tipul Ascon este cel mai simplu, are forma unui sac, la care spongocelul
este foarte largă şi tapetată în întregime cu coanocite. Mezohilul este
subţire.
Tipul Sycon – mezohilul este îngroşată, spongocelul se reduce. Celulele
coanocite se invaginează în mezohil formând nişte canalicule.
Tipul Leucon – este treapta cea mai superioeră. Mezohilul este
îngroşat, spongocelul se reduce mult, canaliculele cu coanocite se afundă în
mezohil, formând coşuleţe vibratile.
Comparând aceste tipuri de organizare se observă tendinţa de creştere
a suprafeţei stratului de coanocite, în măsură să satisfacă cerinţele
alimentare sporite.
Respiraţie şi excreţie Nu există organe respiratorii
sau excretoare, ambele funcţii realizându-se prin
difuzie
Digestia este în întregime intracelulară.
Spongierii se hrănesc cu bacterii, alge microscopice,
protiste, material organic în suspensie.
Sunt consideraţi filtre ale mărilor, populaţii mari de
spongieri jucând un rol important în reducerea
turbidităţii apelor de coastă. Un singur spongier
leuconoid cu un diametru de 1cm şi 10 cm înălţime
poate filtra zilnic 20 l de apă.

Sensibilitate.Viaţa sedentară explică lipsa unui sistem

nervos evoluat sau a organelor de simţ. Singurul
răspuns la acţiunea factorilor din mediu este alterarea
uşoară a formei, deschiderea şi închiderea porilor
inhalanţi şi exhalanţi.
 Reproducere
Externă (mai frecventă)

• Asex - înmugurire internă

sorite

gemule

Sorite – (specii marine), sunt formate din diferite tipuri de celule acoperite cu
o pătură de spicule.
Gemule – (specii dulcicole), sunt formate din arheocite cu o cantitate mate de
substanţe de rezerve şi o membrană protectoare.
Reproducere sexuată : Unele specii de
spongieri se reproduc sexual. Acestea sunt în
mare parte hermafrodite și protandrice (celulele
Eliminarea
sexuale masculine se dezvoltă mai întâi). ovocitelor și a
Majoritatea spongierilor sunt vivipari. spermatozoizilor
După fecundaţie zigotul este reţinut în corpul
spongierului şi hrănit din resursele nutritive
parentale.
Alţi spongieri sunt ovipari, atât ovocitele cât şi
spermatozoizii eliminându-se în apă. Din zigot se
dezvoltă o larvă, denumită parenchimulă, care
înoată liber.

Spongierii au o mare capacitate de refacere a

zonelor lezate sau distruse, proces denumit
regenerare.
 Classification of sponges
Based on spicule type:

• Calcium spicules – CaCO3 (calcium carbonate);

chalk sponges

• Silicon spicules – Si3O2; glass sponges

• Spongin spicules – organic or horny; natural

commercial sponges
 1.Clasa Calcarea
• Scheletul este format din spiculi
calcaroşi
• Sunt de d mici nu depăşesc 15
cm.
• Sunt de tip Ascon, Sycon.
• Specii marine
• Sycon raphanus -1-3 cm
• Sycon ciliatum – M.
Mediterană.
34
g. Leucosolenia
2. Clasa Hexactinellida (Hyalospongiae)

Dimensiuni 7.5 cm –1.3 m

• Spiculii sunt silicioși cu șase axe

Euplectella
 3.Clasa Demospongiae
Conţine peste 90 % dintre speciile
actuale, inclusiv formele cele mai mari
Scheletul este format din spiculi
silicioşi lipsiţi de şase axe şi care pot fi
legaţi prin spongină.
Toţi reprezentanţii au corpul structurat pe
tipul Leucon, populează mediul marin, cu
excepţia Familiei Spongillidae, alcătuită din
reprezentanţi întâlniţi în ape dulci, bine
oxigenate, care acoperă diferite suporturi
acvatice. La sfârşitul toamnei mor şi se
dezintegrează, lăsând gemule implicate în
refacerea populaţiei. Aceşti spongieri se
reproduc şi sexuat. Exemple: Spongilla
lacustris – R.M. Este sensibilă la poluanți.
(gemule)
 Observă

Dacă locuieşti în apropierea unei bălţi sau

lac observă pe diferite suporturi acvatice
buretele de apă dulce, Spongilla lacustris,
specie colonială cu corpul perforat de
numeroase orificii, care în timpul verii are
culoare verde datorită simbiozei cu alge
verzi din genul Chlorella sp.
Poterion neptuni – cupa lui Neptun 1,5 m,
Oceanul Pacific
 Buretele butoi Xestospongia
testudinaria  10 și 20 cm în diametru
și are aproximativ 10 - 20 cm
înălțime. 
Filipine,  Australia,  vestu
l și centrul Oceanului
Indian
Ureche de elefant -
Ianthella basta
Clione vastifica

Găureşte prin mijloace chimice

cochilii de moluşte, scheletul
calcaros al coraliilor.
Euspongia officinalis – buretele de baie.
M. Mediterană și Adriatică
Insula Rodos Grecia Туалетная губка.
 Filogenia spongierilor

• 1. provin de la coanoflagelate independent de

celelalte metazoare.
• 2.provin de la un strămoş comun cu metazoarele, de
la care spongierii sau desprins foarte repede.
 TESTE DE AUTOEVALUARE
1. CS Alegeţi varianta corectă. Care dintre următoarele aspecte nu sunt
caracteristice tuturor animalelor
a) sunt multicelulare
b) au ţesuturi, organe şi sisteme c) sunt eucariote
d) ingeră hrana
e) sunt heterotrofe

2. CS Care dintre afirmaţii este corectă pentru spongieri?

a) au sistem circulator deschis b) au corp segmentat
c) nu au ţesuturi adevărate
d) hrana este digerată într-o cavitate gastrovasculară
e) sunt pseudocelomate
3. CS Alegeţi una dintre variante, încât afirmaţia să fie corectă. Digestia
spongierilor are loc în:
a) amibocite. b) oscul
c) cavitate gastrovasculară
d) spongocel
e) tract gastrointestinal

4. CS Alegeţi varianta corectă. Spongierii sunt lipsiţi de:

a) tract digestiv complet b) sistem nervos
c) capacitate de a sintetiza compuşi organici din CO2 şi apă
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
e) nici o variantă

5. CS Alegeţi varianta corectă. Spongierii se hrănesc prin:

a) filtrarea particulelor mici din apă,
b) mărunţirea algelor şi bacteriilor din substrat dur c) paralizarea crustaceilor cu
ajutorul celulelor urzicătoare d) absorbţia nutrienţilor din intestinul gazdei lor e) nici o
variantă corectă
6. CS Alegeţi varianta corectă. Care dintre următoarele aspecte sunt caracteristice
poriferilor?
a) sistem circulator închis b) cordon nervos ventral c) larvă mobilă,
d) digestie extracelulară
e) nici o variantă corectă

7. CS Alegeţi varianta corectă. Scheletul intern al spongierilor este alcătuit din:

a) spiculi b) os
c) cartilaj
d) metanefridii e) nematociste

8.Trei sau patru dintre următoarele caracteristici se aplică în cazul spongierilor.

Care aspect, dacă este unul, nu este adevărat? a) au celule cu guleraş
b) sunt formaţi din două straturi de celule cu un strat gelatinos necelular între ele
c) au orificii sau pori în celule specializate prin care intră apa d) în general nu
prezintă simetri e) toate aspectele menţionate sunt adevărate.
Răspunsuri la testele de
autoevaluare
1) b; 2) c; 3)a; 4) d; 5) a;
6) c; 7) a; 8) e;
Diviziunea EUMETAZOA

Eumetazoare- sunt metazoare la care

celulele corpului se asociază formând
ţesuturi
 Subdiviziunea RADIATA,
DIPLOBLASTICE (DIDERMICE)