BIOLOGIE CELULARĂ

ȘI MOLECULARĂ
Curs

Facultatea de Farmacie
Programul de studii Nutriţie şi dietetică
Anul I Semestrul I (3 credite)
 CUPRINS

1. Citologie vegetală şi animală: Organizarea generală a celulei vegetale şi

animale, compoziţia chimică, structura şi ultrastructura organitelor celulare şi rolul
lor biologic. Paraplasma. Elemente de fiziologie celulară (diviziunea celulară)

2. Biomembrane: Structura, ultrastructura şi rolul membranelor biologice.

Transportul prin membrane

3. Rolul biologic al nucleului: Organizarea ADN-ului în nucleu. Replicaţia,

transcripţia, translaţia

4. Histologie vegetală: Definiţia, diferenţierea şi clasificarea ţesuturilor vegetale.

Tipuri de ţesuturi vegetale

5. Morfologia, anatomia şi fiziologia organelor vegetale vegetative şi de

reproducere: Caractere generale, morfologie, structură anatomică, importanţa
farmacologică pentru rădăcină, tulpină, frunză, floare, fruct, sămânţă

6. Sistematica vegetală: Sisteme de clasificare, unităţi taxonomice, subregnurile

Virobionta, Procariobionta, Phycobionta, Mycobionta, Bryobionta şi Cormobionta.
Încrengături, clase, ordine şi familii cu reprezentanţi de interes nutriţional şi
farmaceutic din subregnul Cormobionta
 CITOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

CITOLOGIA = ramură a biologiei care studiază celulele din punctul de vedere al

compoziţiei chimice, al structurii şi funcţiilor constituenţilor acestora
Celula:

unitatea de bază structurală şi funcţională a lumii vii

celule sanguine, coloratie falsa

Celulele individuale
• organizate in structuri complexe care formeaza organisme
multicelulare
• care formeaza organisme unicelulare simple

pot sa creasca, sa se reproduca, sa proceseze informatia, sa raspunda

la stimuli si sa sustina o plaja enorma de reactii chimice

Aceste abilitati definesc viata

 ISTORIC
• termenul CELULA a fost introdus de catre Robert Hooke in
1665
• a examinat celulele vegetale dintr-o sectiune prin scoarta de
stejar, utilizand un microscop format din cateva lentile
• a observat mici compartimente pe care le-a asemanat cu
chiliile
• a denumit aceste mici compartiment: celule

“celulla” (Latin) = camera mica

 Istoricul descoperirii organitelor celulare

• pe parcursul timpului, au fost realizate noi descoperiri, au fost descrise structurile

sub-celulare si rolul acestora in viata celulei

•1831 - Brown – nucleul

•1846 - Nagely – vacuola
•1883 - Schimper si Meyer – plastele
•1910 - Guilliermond – mitocondriile
•1957 - Buvat si Porter – aparatul Golgi
•1952 - Palade si Porter – ribozomii
•1953 - Watson si Crick – structura moleculara a ADN-ului
 STRUCTURA CELULARA

Cele trei regiuni principale ale celulei, din punct de vedere

structural si functional, sunt:

1. Membrana celulara (plasmalema)

2. Citoplasma
3. Nucleul
Organizarea generala a organismelor vii
• structuri non-celulare: virusurile (considerate vii
doar in cadrul unei celule gazda)

• structuri celulare:
• procariota caracterizata de un nucleu
rudimentar, nedelimitat de o membrană proprie,
adesea reprezentat de un singur cromozom

• eucariota caracterizata de prezenţa unui

nucleu adevărat, bine delimitat de membrana
nucleară;
 Structura celulei
PROCARIOTE

• celulele procariote sunt celule fara nucleu; ADN-ul se afla in

citoplasma, fara a fi delimitat de o membrana nucleara

• se întâlnesc la organisme unicelulare precum cianobacterii (alge

albastre-verzi) si bacterii

• structura lor citologica a fost necunoscuta vreme indelungata;

diferentele fundamentale care le separa de celelalte vietuitoare au
fost stabilite in urma studiilor de microscopie electronica
 Caracteristicile generale ale celulei
procariote

• nucleu rudimentar, nedelimitat de o

membrana, corespunzand unui cromozom

• absenta organitelor delimitate de membrane:

reticul endoplasmatic; mitocondrii; plastide;
aparat Golgi etc.

• există ribozomi de tip 70S răspândiţi în toată

masa celulară

• celulele sunt inconjurate de un perete

scheletic rigid non-celulozic
 CIANOBACTERIILE (ALGELE ALBASTRE-VERZI)
• peretele scheletic produce adesea un mucilag mai mult sau mai putin
abundent
• nucleul rudimentar (o masa polimorfa de cromatina) este situat in centrul
celulei

• ribozomii sunt uniform distribuiti in citoplasma

• organitele delimitate de membrane (plastide, aparat Golgi, mitocondrii, RE) sunt
absente

• regiunea externa a citoplasmei este

numita cromatoplasma – bogata in
lamele fotosintetizante paralele cu
peretele scheletic
• lamelele sunt constituie din vezicule
aplatizate pe membranele carora se
gasesc pigmenti asimilatori clorofilieni si
ficobilinici;
Oscillatoria

Spirulina

Nostoc
 BACTERIILE
• bacteriile au forme caracteristice (coci, bacili, spirili) si formeaza adesea
agregate specifice (perechi, lanturi, tetrade, clusteri etc.)

• aceste caracteristici sunt tipice pentru anumite genuri fiind utile in

diagnoza
• bacteriile prezinta un perete scheletic format din peptidoglicani, care determina
forma caracteristica a celulei si ii ofera protectie mecanica

• peptidoglicanii sunt specifici organismelor procariote, fiind reprezentati de un

schelet de glicani (acid acetilmuramic si acetilglucozamina) sustinut de punti
peptidice

• membrana plasmatica a bacteriilor este compusa din proteine si fosfolipide

(3:1); lecitina este rara si nu exista steroli; la nivelul ei există numeroase enzime
asemănătoare cu cele din membrana mitocondriilor din celula eucariotă
• in citoplasma bacteriilor exista raspanditi ribozomi de tip 70S

• substante de rezerva: acidul poli-β hidroxibutiric, un polimer al glucozei de tipul

glicogenului, polimetafosfat, sulf

• Pilii (Fimbriile): formatiuni observabile doar la microscopul electronic; au o

structura proteica si aspect filamentos; servesc pentru adeziunea bacteriilor la
anumite suprafete, in particular la mucoase

• Capsula: structura externa non constanta care inconjoara bacteria, avand cel
mai adesea o structura polizaharidica; protejeaza bacteria impotriva fagocitozei
• nucleoidul bacterian nu poseda nici membrana si nici nucleoli; este reprezentat
de un filament circular de ADN (un singur cromozom)
• lungimea sa este de mai mult de 1000 de ori superioara celei a bacteriei, fiind
repliat de mai multe ori
• cromatina bacteriana nu contine histone bazice
 Bacteriile se multiplica asexuat prin fisiune binara (sciziparitate):

• bacteria creste in dimensiuni

• materialul genetic se replica si apoi se

separa in doua parti egale

• se formeaza un perete transversal

prin invaginarea membranei celulare

• celula mama se separa in doua celule

fiice
 Structura celulei
EUCARIOTE
• celulele eucariote se intalnesc in organisme ca: alge, micete, muschi, plante,
animale

• celulele eucariote au un nucleu distinct, delimitat de membrana nucleara = o

membrana dubla, cu structura de dublu strat fosfolipidic (similara membranei
plasmatice); porii acestei membrane permit comunicarea intre mediul intern al
nucleului si citoplasma

• in citoplasma celulelor
eucariote exista organite
delimitate de membrane,
fiecare indeplinind un rol
specific in celula
Organite specifice celulei eucariote

• reticulul endoplasmatic (RE) – o

serie de canalicule dispersate in masa
citoplasmei
• aparatul Golgi – saculi aplatizati
suprapusi, curbati, care formeaza
vezicule de secretie
• lizozomi, peroxizomi – vezicule
continand enzime
• mitocondrii – implicate in
producerea si stocarea energiei
• cloroplaste – cu rol in procesul de
fotosinteza in celulele vegetale
• centriolii – structuri cilindrice
pereche implicate in diviziunea
celulara
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE CELULA VEGETALĂ ŞI
CELULA ANIMALĂ

Celula vegetala

Celula animala
ASEMANARI

• demonstrează unitatea lumii vii, care are un plan unic de organizare

şi o bază biochimică comună

• structura principalelor organite celulare (nucleu, mitocondrii,

ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi) este comună atât pentru
celulele vegetale cât şi pentru cele animale; de asemenea funcţiile
îndeplinite de acestea sunt aceleaşi;

• funcţiile celulelor, atât vegetale cât şi animale sunt aceleaşi:

• acumularea şi transmiterea informaţiei genetice;
• biosinteza proteinelor structurale şi funcţionale;
• desfăşurarea metabolismului energetic.
DEOSEBIRI
1. gradul de diversificare a celulelor şi ţesuturilor este mai mare la organismele
animale (peste 100 tipuri de ţesuturi) faţă de cele vegetale (7-10 tipuri de ţesuturi)

2. membrana celulară (plasmalema) este dublată la exterior de:

• glicocalix (strat protector format în principal din carbohidraţi) la

celula animală; comunicatiile celulare se realizeaza prin
intermediul jonctiunilor celulare

• perete scheletic (de natură pectocelulozică) la celula vegetală;

uneori prezinta impregnari cu alte substane (lignina, suberina);
comunicatiile intercelulare se realizeaza prin intermediul
punctuatiunilor si plasmodesmelor
3. Plastidele sunt organite celulare prezente numai în celula vegetală

• dintre acestea cloroplastele şi cromoplastele au rol în asimilaţie

• unele stocheaza substante de rezerva
• cloroplastele (verzi) sunt implicate in fotosinteza, in timpul careia energia solara
este tranformata in energie chimica odata cu eliberarea de oxigen
• fotosinteza permite nutritia autotrofa a plantelor
• energia stocata in plante este disponibila pentru nutritia oamenilor si animalelor
precum si in combustibilii fosili
• in celula animala plastidele sunt absente – nutritia este heterotrofa
4. Sistemul vacuolar (totalitatea vacuolelor) prezent numai în cazul celulei
vegetale

• sunt considerate incluziuni apoase foarte dezvoltate, delimitate de o membrana

numita tonoplast (similara cu plasmalema)
• sunt importante in cresterea celulara: în celula vegetală matură vacuolele
reprezintă cca. 90% din volumul celular, creşterea în volum a celulei vegetale se
face pe seama creşterii vacuolelor
• sunt importante in acumularea de metaboliti, in absorbtia apei, jucand un rol
important in turgescenta
5. Microcorpii (glioxizomi şi peroxizomi) sunt organite celulare prezente de
asemenea numai în celulele vegetale unde îndeplinesc funcţii specifice

6. Substanţele de rezervă pot fi:

• în celula vegetală: amidon, substanţe proteice, uleiuri grase;
• în celula animală: exclusiv glicogen

7. Prezenţa cristalelor minerale este normală în cazul celulelor vegetale (oxalat

de calciu, carbonat de calciu) şi patologică în cazul celulei animale (uraţi,
carbonaţi)

8. Centrozomul (o pereche de
centrioli) – important in formarea si
functionarea fusului de diviziune
• prezent in toate celulele
animale si doar in celulele
plantelor inferioare
• absent in celulele plantelor
superioare
 CARACTERISTICILE UNEI CELULE
EUCARIOTE VEGETALE TIPICE

FORMA
• sferica sau ovala in cazul anumitor celule lipsite de perete scheletic (gimnoplaste):
anumite alge verzi, gameti
• oosfere sferice la alga Fucus
• anterozoizi globulosi cu numerosi flageli la Zamia (gimnosperm)

Gameti femeli de Fucus Anterozoid de Zamia

• majoritatea celulelor vegetale sunt prevazute cu perete scheletic (dermatoplaste)

• peretele scheletic rigid determina forme specifice:

• paralelipipedice: celulele epidermice (aplatizate)
• sferice
• poliedrice
• alungite (fibrele mecanice)
• cilindrice (vasele conducatoare)
• stelate (in parenchimul medular de Juncus)
• ramificate

Parenchim stelat in
maduva de Juncus

Epiderma bulbului de ceapa Tuburi ciuruite Fibre sclerenchimatice

(suprafata)
In general celulele vegetale pot fi clasificate in doua categorii:

• Parenchimatice sau izodiametrice

• Prozenchimatice sau anizodiametrice

Celule parenchimatice Celule prozenchimatice

DIMENSIUNI
• dimensiunea medie a celulelor vegetale mature este de 70 μm
• cele mai mari celule au dimensiuni cuprinse între 200-300 μm sau câţiva cm (la
unele alge verzi).
• celulele mature sunt cele mai mari:
• protoplasma reprezinta 5% din volum
• vacuola 90%
• peretele scheletic 5%

• celulele animale au o dimensiune medie de 10 μm

a. molecula de apa
b. fospfolipid
c. hemoglobina
d. virus
e. cloroplast
d f. bacterie
g
b g. celula animala
e
h
c h. celula vegetala
a f
STRUCTURA
Clasificarea constituentilor celulei vegetale:

• constituenti vii (protoplasma)

• nucleu
• in general sferic
• delimitat de membrana nucleara
• contine cromatina, nucleoli
• citoplasma
• hialoplasma (citosol)
• organite: plastide, mitocondrii, reticul endoplasmatic (RE), ribozomi,
aparat Golgi, microcorpi

• constituenti morti (paraplasma)

• perete scheletic
• vacuola
• incluziuni ergastice
• celula este delimitata de un invelis rigid de natura pecto-celulozica: peretele
scheletic;
• asigura rigiditatea celulei;
• asigura protectia mecanica a celulei

• citoplasma este delimitata de o pelicula subtire, alipita de peretele scheletic, de

natura lipoproteica = membrana plasmatica, plasmalema
• delimiteaza mediul intern al celulei de mediul extern si controleaza
schimburile intre acestea doua

• hialoplasma – substanta fundamentale translucida care contine organitele

• reticulul endoplasmatic – sistem de canalicule sau saculi anastomozati in

citoplasma
• traverseaza peretele scheletic formand plasmodesme;
• poate fi rugos – RER (cu ribozomi atasati) sau neted – RES (fara ribozomi)

• ribozomii – granulatii lipsite de membrana din cadrul citoplasmei; la nivelul lor se

realizeaza sinteza proteica; sunt de tip 80S
• sunt formati din ARN si proteine;
• pot fi atasati de RE sau liberi in citoplasma
• aparatul Golgi – saculi aplatizati suprapusi (dictiozomi), care emit vezicule de
secretie

• plastidele pot fi incolore (leucoplaste), galbene portocalii (cromoplaste), verzi

(cloroplaste)

• mitocondriile sunt, alaturi de plastide, cele mai mari organite;

• sunt importante in respiratia celulara si in formarea de ATP

• microcorpii contin enzime (oxidaze, peroxidaze)

• vacuola – incluziuni apoase delimitate de tonoplast

• incluziunile inerte sau ergastice sunt rezultatul metabolismului celular si se

gasesc la nivelul
• citoplasmei (granule de amidon, ulei gras)
• vacuolei (diverse substante; cristale anorganice)