Încrengătura

Artropode
Cl. Insectele
Clasa
X( uman)
 Clasa Insectele
Alcătuirea corpului. Corpul insectelor este protejat de o
cuticulă, care exercită funcţia de schelet extern. În alcătuirea
corpului se disting trei regiuni: cap, torace şi abdomen. Pe
cap sunt amplasate o pereche de antene segmentate,
aparatul bucal din şase piese (buza superioară,
mandibulele, maxilarul, buza inferioară) şi ochii compuşi.
La unele specii sunt prezenţi şi 3-13 ochi simpli. În funcţie de
specificul hranei, aparatul bucal poate avea o structură
distinctă. Se deosebesc câteva tipuri de aparate bucale:
rozător, sugător, lingător ş.a. Toracele este alcătuit din 3
segmente, fiecare purtând câte o pereche de membre
locomotoare. În funcţie de mediul de viaţă, acestea pot fi de
tip alergător, săritor, săpător, înotător, apucător etc.. La
insectele zburătoare, de segmentele toracale sunt fixate
aripile, a căror structură şi formă diferă de la specie la specie .
. Abdomenul este alcătuit din 6-10 segmente delimitate prin incizii.
La femele abdomenul se termină cu o prelungire pentru
depunerea ouălor într-un mediu tare (sol, ţesuturi de plante ş.a.) –
ovipozitor, care la albine, viespi şi furnici s-a transformat într-un
ac prin care trece ductul glandei cu venin. La mascul abdomenul
se termină cu organul copulator.
Aparatul digestiv. Hrana parcurge următorul traseu: cavitate
bucală → faringe → esofag → guşă → stomac → intestin
mediu → intestin posterior → anus. În cavitatea bucală se
deschid glandele salivare care la larvele fluturilor (omizi) sunt
modificate în glande producătoare de fire din care acestea îşi
„împletesc” coconul-gogoaşă. Intestinul majorităţii insectelor
este prevăzut cu cecuri în vederea măririi suprafeţei de
absorbţie. La insectele fitofage cecurile conţin microorganisme
simbionte, antrenate în digestia celulozei.
 .
Organe excretorii sunt tuburile lui Malpighi Deşeurile
metabolice se acumulează şi în corpul gras, de unde nu sunt
evacuate niciodată, de aici provenind şi denumirea lui de
„rinichi acumulator”.
Organele respiratorii. Respiraţia se realizează printr-un
sistem respirator alcătuit din saci aerieni, trahei ramificate
în traheole care străbat tot corpul. Comunicarea traheilor cu
mediul se realizează prin nişte orificii speciale – stigme –
amplasate câte două pe fiecare segment al toracelui şi,
respectiv, al abdomenului.
Aparatul circulator este de tip deschis, asemănător cu cel
al crustaceelor. Sângele poate fi incolor, galben-verzui,
rareori roşu. Inima este în formă de tub cu câteva camere
pulsatile. Sângele transportă numai substanţe organice.
Sistemul nervos este de tip ganglionar catenar şi este alcătuit
din ganglioni cefalici şi lanţul nervos ventral. Mai complex
este sistemul nervos al insectelor sociale, la care unii ganglioni
coordonează reacţii comportamentale complexe.
Organele de simţ. Cele mai dezvoltate organe de simţ la insecte
sunt ochii compuşi, organul timpanal pentru percepţia
sunetelor, statocistele – organe de echilibru.
Înmulţirea. Insectele se înmulţesc numai sexuat, majoritatea speciilor
fiind unisexuate, cu un dimorfism sexual bine exprimat. Fecundaţia,
de regulă, este internă. Dezvoltarea postembrionară are loc prin
metamorfoză completă sau incompletă. Pentru unele specii este
caracteristică înmulţirea partenogenetică
 Diversitatea insectelor
Insecte ce se dezvoltă prin metamorfoză incompletă
Ordinul Ortopterele (Orthoptera) include greierii, lăcustele,
coropişniţa, cosaşii ş.a. Caracteristice pentru aceste insecte sunt aripile
anterioare lungi şi rigide, cele posterioare – mai fine, strânse în evantai;
membrele posterioare de tip săritor, aparatul bucal rozător.
Ordinul Ploşniţele (Heteroptera). Aripile anterioare sunt tari pe jumătate, iar
capetele şi aripile posterioare – membranoase. Aparatul bucal de tip înţepător-
sugător. Sunt înzestrate cu glande odorifere specifice. Reprezentanți: ploşniţa­
de­câmp, ploşniţa.
 Insecte ce se dezvoltă prin metamorfoză completă
Ordinul Coleopterele sau Gândacii (Coleoptera). Aripile anterioare
sunt transformate în elitre, aparatul bucal – de tip rozător.

Ordinul Himenopterele (Hymenoptera). Reprezentanţi ai acestui ordin sunt viespile,

albinele, ihneumonidele, furnicile, bondarul ş.a. Dispun de două aripi membranoase,
transparente. Aripile posterioare sunt mai mici decât cele anterioare, fiind unite
împreună într-o placă mică. Aparatul bucal este rozător sau lingător. Pentru
himenopterele sociale (albinele, furnicile) este caracteristic un comportament complex.
 Ordinul Lepidopterele sau Fluturii. Fluturii au corpul bombat sau
alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi
mărunţi de culori diferite, şi aparat bucal adaptat pentru supt. La baza
aripilor se află un dispozitiv care uneşte cele două perechi de aripi în
timpul zborului. Dezvoltarea are loc prin metamorfoză completă. Se
deosebesc specii diurne şi specii nocturne