Clasa Insectele

(Insecta)
Realizat: Lupasco Andreea
 Structura corpului
Corpul insectelor este protejat de o cuticulă, care
exercită funcţia de schelet extern. În structura
corpului se disting trei regiuni: cap, torace şi
abdomen. Pe cap sunt amplasate o pereche de
antene segmentate, aparatul bucal din şase piese
(buza superioară, mandibulele, maxilarul, buza
inferioară) şi ochii compuşi. La unele specii sunt
prezenţi şi 3-13 ochi simpli. În funcţie de specificul
hranei, aparatul bucal poate avea o structură
distinctă. Se deosebesc câteva tipuri de aparate
bucale: pentru rupt și mestecat, pentru rupt, lins și
supt, pentru supt, pentru înțepat și supt, pentru lins
Aparatul digestiv
Hrana parcurge următorul traseu: cavitate
bucală → faringe → esofag → guşă →
stomac → intestin mediu → intestin
posterior → anus. În cavitatea bucală se
deschid glandele salivare, care la larvele
fluturilor (omizi) sunt modificate în glande
producătoare de fire din care acestea îşi
„împletesc” coconul. Intestinul majorităţii
insectelor este prevăzut cu cecuri în
vederea măririi suprafeţei de absorbţie. La
insectele fitofage cecurile conţin
microorganisme simbionte, antrenate în
digestia celulozei.
Organele respiratorii

Respiraţia se realizează printr-un sistem

alcătuit din saci aerieni și trahei
ramificate în traheole, care străbat tot
corpul . Comunicarea traheilor cu
mediul se realizează prin nişte orificii
speciale – stigme – amplasate câte două
pe fiecare segment al toracelui şi,
respectiv, al abdomenului.
 Înmulţirea
Insectele se înmulţesc numai sexuat, majoritatea
speciilor fiind unisexuate, cu un dimorfism sexual
bine exprimat. Aparatul reproducător femel constă
din două ovare conectate prin oviducte la un
conduct comun, numit vagin, care comunică cu
exteriorul prin orificiul genital, glande accesorii şi
spermatecă (depozitul pentru spematozoizi).
Femelele unor specii dispun de ovopozitor.
Aparatul reproducător masculin este alcătuit dintr-o
pereche de testicule, de la care pornesc
două vase deferente ce se dilată într-o veziculă seminală, unde se deschid glandele anexe.
Vasele deferente sunt conectate la un canal ejaculator, a cărui parte terminală formează organul
copulator. Fecundaţia, de regulă, este internă. Dezvoltarea postembrionară se realizează prin
metamorfoză completă sau incompletă. Pentru unele specii este caracteristică înmulţirea
partenogenetică.
 Caracterizre
Sistemul nervos este de tip ganglionar
Organele de simţ. Cele mai
catenar şi este alcătuit din ganglioni
dezvoltate organe de simţ la insecte
cefalici şi lanţul nervos ventral. Mai
sunt ochii compuşi, organul
complex este sistemul nervos al
timpanal pentru percepţia sunetelor,
insectelor sociale, la care unii ganglioni
statocistele – organe de echilibru.
coordonează reacţii comportamentale
complexe.

Organe excretorii sunt tuburile lui Malpighi. Deşeurile metabolice se

acumulează şi în corpul gras, de unde nu sunt evacuate niciodată, de aici
provenind şi denumirea lui de „rinichi acumulator”.
Aparatul circulator este de tip deschis, asemănător cu cel al crustaceelor. Sângele
poate fi incolor, galben-verzui, rareori roşu. Inima este în formă de tub cu câteva
camere pulsatile. Sângele transportă numai substanţe organice.
 Rolul
Insectele servesc drept sursă de hrană pentru alte animale. Unele
specii aduc daune culturilor agricole, hrănindu-se cu frunze,
rădăcini şi cu sucul plantelor: lăcustele, coropişniţele, fluturii,
gândacii-de-mai etc. Se întâlnesc paraziţi externi ai animalelor și ai
omului (păduchii, ploşniţele, puricii etc.), dar şi sanitari ai naturii
(gândacii-necrofagi, gândacii-de-gunoi ş.a.). Unele specii participă
la formarea solului. Insectele ce se hrănesc cu nectarul şi polenul
florilor (albinele, viespile, bondarii ş.a.) contribuie la polenizare.
Omul a reuşit să domesticească două specii de insecte – albina
şifluturele-de-mătase. Buburuzele, furnicile, trichogramma,
telenomusul ş.a. sunt folosite în lupta cu dăunătorii plantelor
agricole.
Multumes pentru
atntie!