Sunteți pe pagina 1din 4

Locomoția la animale

Sistemul locomotor
• Locomoția se realizează cu ajutorul unui aparat locomotor alcătuit din sistem osos –
partea pasivă și sistem muscular – partea activă.
Sistemul osos
Mamiferele fac parte din tetrapode, prezentând două perechi de membre.
Scheletul membrelor mamiferelor prezintă o structură unitară fiind alcătuit din:
1. Membrele anterioare: sunt prinse de trunchi prin centura scapulară formată din
omoplat si claviculă; scheletul membrului propriu-zis format din: humerus; radius și
cubitus; carpiene, metacarpiene si falange.
2. Membrele posterioare: sunt prinse de trunchi prin centura pelviană formată din două
oase coxale; scheletul membrului propriu-zis este format din: femur; tibie și peroneu;
tarsiene, metatarsiene și falange.
Oasele membrelor prezintă diferite modificări ca adaptare la diferitele medii de viață
reflectând unitatea dintre formă și funcția organelor.
Mamiferele terestre prezintă modificări în regiunea labelor, în funcție de suprafața de contact
a acestora cu solul , acestea se clasifică în:
- Plantigrade
- Digitigrade
- Unguligrade
Mamiferele acvatice prezintă membre foarte mult reduse, forma corpului este hidrodrinamică,
iar locomoția se bazează pe ondularea corpului.
Mamiferele aeriene prezintă adaptări specifice locomoției prin zbor.
Scheletul uman prezintă adaptări specifice locomoției bipede printre care:
- Alungirea oaselor coapsei și gambei
- Coloana vertebrala este curbata in forma literei ”S”
- Se lărgește centura pelviană
- Apare curba plantară
- Sistemul muscular
- Este reprezentat îndeosebi de mușchi striați ce se prind în majoritatea lor pe oase și se
reflectă, de asemenea, adaptările la un anumit mod de locomoție.
- Mușchii se găsesc sub controlul sistemului nervos, iar structurile nervoase care
comandă mușchii scheletici se adaptează corespunzător. Numărul de neuroni ce
controlează activitatea unui grup de mușchi corespunde preciziei și fineții mișcărilor
efectuate. Din acest motiv, la om, zonele din aria motoare a scoarței care controlează
mâinile și limba sunt mult mai extinse decât cele corespunzătoare membrelor
inferioare și trunchiului.
Funcția de reproducere
Reproducerea la plante
Se poate realiza atât sexuat cât și asexuat.
Reproducerea asexuată la plante:
1. Prin spori – structuri specializate la mușchi și ferigi care se formează prin meioză.
2. Prin organe vegetative: unele plante au organe vegetative specializate pentru
reproducere, la majoritatea plantelor, organele vegetative pot îndeplini, în mod
secundar și funcția de reproducere. Astfel, plantele se pot înmulți prin:
a) Tulpini modificate
b) Separarea rădăcinilor tuberizate
c) Prin despărțire.
Reproducerea asexuată poate fi realizată prin alte metode:
1. Butășire – butașul este un fragment de organ vegetativ care se desprinde și se pune la
înrădăcinat
2. Marcotaj – înrădăcinarea unor fragmente care nu se separă de pe planta mamă decât
după ce se va forma rădăcini adventive în porțiunea acoperită de pământ.
3. Altoire – constă în îmbinarea a două plante
4. Microbutășire – constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei celule
de butaș care se pun într-un mediu de cultură adecvat.
Reproducerea sexuată la Angiosperme
Angiospermele se reproduc sexuat și au ca organ de reproducere specific floarea.
Floarea la angiosperme este o ramură scurtă, cu frunze metamorfozate, adaptate pentru
asigurarea procesului sexual și pentru formarea fructului și seminței.
La majoritatea angiospermelor florile sunt hermafrodite fiind alcătuite din:
- Peduncul – codița florii
- Receptacul – partea lățită pe care se prind elementele florale.
- Sepale – de regulă verzi, dar pot fi și colorate
- Petale
- Stamine
- Carpele
Funcțiile florii:
1.Formarea grăuncioarelor de polen:
- Se realizează în sacii polenici ai anterelor
- În aceștia există celule mamă ale grăuncioarelor de polen care se divid meiotic.
Grăunciorul de polen este o celulă haploidă alcătuită din: înveliș dublu, citoplasmă și
doi nuclei haploizi (unul vegetativ – rol nutritiv și unul generativ – rol de a forma
spermatii)
2.Formarea sacului embrionar:
- Are loc în interiorul ovulului
- O celulă diploidă se divide meiotic. Din cele patru celule 3 degenerează, iar una
continuă transformările, rezultând în final o celulă cu 8 nuclee haploide care se dispun
astfel:
a) 2 nuclee haploide se unesc formând nucleul secundar al sacului embrionar, cu dispunere
centrală
b) 1 nucleu haploid va deveni oosferă și se dispune împreună cu cele sinergide (2 nuclee) la
un pol al sacului
c) 3 nuclee haploide se dispun la polul opus al sacului embrionar.
3. Polenizarea:
Constă în transportul grăuncioarelor de polen din anterele staminelor pe stigmatul pistilului.
Poate fi directă sau încrucișată.
4. Fecundația:
Se produce în sacul embrionar din ovul. Este dublă (ovulul devine sămânță, iar ovarul devine
fruct)
Sămânța – se formează din ovul, este închisă în fruct și este alcătuită din: tegument seminal,
embrion, substanțe de rezervă.
Fructul – se formează din ovar. Fructele se clasifică în:
a) Fructe cărnoase: drupe simple (cireș, prun, cais), drupe compuse (mur,zmeur), bace
(tomate, vița-de-vie)
b) Fructe uscate: indehiscente ( nuca, achena, cariopsa,samara) și dehiscente ( păstăi,
silicve, capsule).
Reproducerea sexuată la mamifere
După modul de reproducere mamiferele se clasifică în:
- Mamifere ovipare – depun ouă pe care le clocesc
- Mamifere marsupiale – puii se dezvoltă incomplet în uter și imediat după naștere sunt
introduși în marsupiu.
- Mamifere placentare – puii se dezvoltă complet în uter.
Sistemul reproducător este format din: gonade, conducte genitale, glande anexe și organe
genitale externe.

Sistemul reproducător Sistemul reproducător femel


mascul

Gonade Testicule care conțin Ovare care conțin numeroși foliculi ovarieni care vor produce ovule.
numeroase tuburi
seminifere în care se
formează spermatozoizii.

Conducte Sunt tuburi care Trompe uterine, uter și vagin.


genitale acumulează și conduc
sperma. ( canalul
epididimar, canalul
deferent, canalul ejaculator
și uretra)

Glande Vezicule seminale: glande -


anexe pereche care colectează
sperma și secretă lichidul
spermatic
Prostată : glandă unică

Boli cu transmitere sexuală:


• Gonoreea – produsă de o bacterie. Se manifestă prin senzația de arsură la urinare,
scurgere galben-verzuie, dureri abdominale.
• Candidoza – produsă de ciupercă. Se manifestă la femei prin scurgeri vaginale
albicioase, durere la urinare, iar la barbați prin inflamația penisului.
Recomandări: evitarea contactelor sexuale cu persoane necunoscute, folosirea
prezervativului, intreținerea unei igiene corespunzătoare.