CAP.

ÎNMULȚIREA ANIMALELOR ȘI PĂSĂRILOR DOMESTICE

Aparatul genital la animale și păsări

Rolul aparatului genital în organismul animal: elaborare de celule sexuale, copulație

Reproducţia este funcţia prin intermediul căreia organismele dau naştere unor fiinţe
asemănătoare lor. Prin intermediul reproducţiei se asigură continuitatea şi asemănarea
genetică dintre ascendenţi şi descendenţi.
În funcţie de gradul de evoluţie al materiei vii, reproducerea organismelor se
realizează pe două căi: asexuată (vegetativă, specifică plantelor) sau sexuată.
Reproducţia sexuată este proprie animalelor superioare, care fac obiectul zootehniei.
Constă în contopirea a două celule sexuale total diferite: spermatozoidul şi ovocitul, celule
care, prin fecundaţie, vor da naştere unei noi fiinţe.
Animalele domestice se reproduc, în urma fuziunii a două celule sexuale diferite; una
masculină - spermatozoidul şi alta feminină - ovul. Din acaestă fuziune, în urma unor serii de
transformări ia naştere o fiinţă nouă.
Celulele sexuale mascule, spermatozoizii, se formează în testicul. Acesta este un
organ pereche, care constituie partea esenţială a aparatului reproducător mascul. Din testicul,
spermatozoizii sunt eliminaţi ,printr-o serie de canale de diferite mărimi, în interiorul cărora
se amestecă cu lichidele secretate de glandele anexe ale aparatului reproducător,
formândmaterialul seminal (sperma). În timpul actului montei, cu ajutorul penisului,
materialul seminal este depus în aparatul reproducător femel.
Celulele sexuale femele-ovulele se formează în ovare. Acestea sunt in numar de
doua.. De aici, în urma ovulaţiei, ovulele de ovar, acestea sunt eliminate prin oviducte, în
uter. La partea externă aparatul reproducător femel se termină prin vagină şi vulvă.

Importanța cunoașterii Căile reproducerii sexuate

procesului de reproducere

- Reproducţia prin oviparitate - se

 se pot aplica cele mai caracterizează prin depunerea
eficace metode biotehnologice, ouălor, nefecundate sau
prin care procesele fiziologice de fecundate, în mediul extern (la
reproducere (estrul, ovulaţia şi păsări și pești)
parturiţia) sunt precis controlate
- Reproducţia prin viviparitate
 se obţin astfel mai mulţi este caracteristică mamiferelor
produşi, de calitate, în număr mai (produsul de concepţie se
mare, bine dezvoltaţi, cu o dezvoltă în organele genitale
vitalitate cât mai ridicată şi cu o femele)
capacitate productivă cât mai
mare. - Reproducţia prin
ovoviviparitate (specifică
reptilelor)
 Aparatul genital mascul- componente

Organele genitale la mascul se pot grupa structural în trei segmente:

1. Porțiunea glandulară sau organul esențial – testiculele

2. Porțiunea tubulară (căile genitale propriu-zise) format din: canalul epididimar,
canalul deferent, canalul ejaculator)
3. Porțiunea urogenitală sau copulatoare reprezentată de uretră, glande anexe și
penisul

Succesiunea organelor genitale masculine asigură formarea, maturarea, transportul și

depunerea celulelor sexuale mascule în căile genitale femele,

1. Organe esențiale
 Testiculul
- organ par, situat ingvinal (armăsar, taur, berbec, țap), subanal (vier, câine, iepure) și
intraabdominal (păsări).
- este glanda genitală care produce celule sexuale mascule numite spermatozoizi.
-procesul morfo-fiziologic prin care testiculul produce spermatozoizi se numeşte
spermatogeneză realizîndu-se prin producerea şi eliminarea celulelor de reproducere care
transmit potenţialul ereditar al masculului.
- îndeplinește şi funcţia endocrină care constă în sinteza şi secreţia hormonilor sexuali
masculini principalul fiind - testosteronul care dirijează comportamentul sexual al
masculilor.
 Testiculele (gonadele
mascule) sunt învelite în de
șase tunici, după cum urmează:
scrotul, dartosul celuloasa ,
cremasterul, fibroasa și
seroasa.

Scrotul – constituie o
singură învelitoare pentru
ambele testicule , formată din
pielea regiunii respective, fină
și acoperită cu peri scurți și
rari

Dartosul – formează câte

o pungă pentru fiecare testicul
Celuloasa – este
reprezentată printr-un strat de
țesut conjuctiv lax, care
permite mișcarea testiculului în
interiorul pungilor.
Cremasterul – este un
mușchi desprins din mușchiul
oblic intern
Fibroasa – este alcătuită
din țesut conjunctiv dens
Seroasa – este tunica
formată din două foițe (parietală și viscerală).

În secțiune testiculul prezintă

la exterior o membrană fibroasă
inextensibilă numită albuginee,
Din albuginee pornesc către
interiorul testiculului pereți
despărțitori care separă
parenchimul testicular în lobului
testiculari. În fiecare lobul se
găsesc 2-3 tubi seminiferi.

Tubul seminifer este alcătuit la exterior din țesut conjunctiv, iar în interior din
epiteliu seminal format din:
- celule seminale propriu-zise
- celule de suținere
- celule interstițiale cu rol endocrin.
Celulele seminale propriu-zise se divid continuu trecând prin diferite stadii de dezvoltare până
la ultimul stadiu de spermatozoid. Celulele endocrine au rol în secreția testosteronului. De la
tubii seminiferi pornesc mai multe canale care se unesc și formează csnslul epididimar,
adăpostit de epididim.

2. Căi genitale: epdidimuri, canale deferente, canalele ejaculatoare și uretra

Epididimul
- este un canal alungit, flexuos, situat pe marginea superioară a
testiculului format din cap, corp și coadă
- este alcătuit din țesut conjunctiv și epiteliu care secretă
substanțe ce asigură hrănirea și maturarea spermatozoizilor
- coada este un loc de depozitare a spermatozoizilor
Canalul deferent – este un conduct lung, cu lumenul larg și drept
- asigură transportul spermatozoizilor de la epididim până la
canalul ejaculator

Canalul ejaculator – este un conduct scurt și subțire ce asigură legătura între

canalul deferent și uretră

Uretra – este ultima porțiune a conductului genital mascul, comună evacuării

spermatozoizilor și urinei
- prezintă 2 porțiuni: una intrapelvină (membranoasă) și alta
extrapelvină
(spongioasă)

3. Glandele anexe sunt glandele seminale, prostata și glandele bulbo-uretrale

Glandele seminale – sunt situate de o parte și de alta gâtului vezicii uri

-se deschid în uretră separat sau împreună cu canalul
ejaculator
-secretă lichidul spermtic ce conține substanțe nutritive
pentru spermatozoizi

4. Organul copulator

Penisul – este organul copulator prin care masculul însămânțează femela

-este format dintr-o porțiune fixă cu care se prinde de arcada ischiatică
și o porțiune liberă care este adăpostită într-o îndoitură a pielii
numită
furon sau prepuț
-structural, este alcătuit din corpii cavernoși care adăpostesc uretra
 extrapelvină
-la exterior are o tunică fibroasă extensibilă care trimite în interior mai
mulți pereți despărțitori ce delimitează niște spații în care se găsesc
vene
care în
timpul erecției se umple cu
sânge, dând rigiditate
penisului.
 Aparatul genital femel- componente: ovare, oviducte, uter, gât uterin, vagin, vulvă

Organele genitale al femelelor se clasifcă în: organe genitale externe şi organe genitale
interne.
Organele genitale externe sunt: vulva, vestibulul vaginal şi clitorisul.
Organele genitale interne sunt: vaginul, cervixul, uterul, oviductul, ovarele şi ligamentele
uterine

Ovarele
-au formă alungită, ovală, rotunjită sau neregulată, sunt situate în cavitatea pelviană,
suspendate pe mezenter şi ligamentele ovariene speciale.
-dimensiunile şi forma ovarelor variază în funcțiede vârsta animalului, etapa de dezvoltare
a folicolului şi corpului galben.
-greutatea ovarelor constituie în medie 14-20 g, lungimea 3,5-5,0 cm, lăţimea 2,0-2,8 cm
şi grosimea 1,5-2,0 cm.
-de obicei ovarul drept este mai mare comparativ cu cel stîng.
- în ovare se formează, dezvoltă şi maturizează celulele sexuale (ovulele) şi hormonii
sexuali (estradiol, estron, estriol). Ovarele pot fi palpate în cavitatea pelvină, chiar sub baza
coarnelor uterine.

Oviductul
-este un organ par, tubular, flexuos cu o lungime de circa 30 cm,
-se întinde de la ovar pâna la vârful cornului uterin. Pavilionul oviductului are formă de
pâlnie cu marginea zimţată care parțial concreşte cu ovarul.
-acest lucru facilitează prinderea ovulului, care iese din folicul după ovulaţie şi direcţionat
în oviduct
-ţesutul muscular al oviductului contribuie la mişcarea ovulului în cornul uterin.

Uterul
-este format din cervix, corp şi două coarne.
-este localizat sub rect, deasupra vezicii urinare şi este suspendat liber pe un ligament
uterin lat
 Gât uterin (Cervixul uterin)
– organ muscular cu pereţi groşi care uneşte cavitatea uterină cu cea vaginală.
- la vacile negestante, cervixul are o lungime medie de 7-8 cm (până la 12 cm) şi un
diametru de 3 cm.
- cervixul uterin este format din trei straturi: seroasa, stratul muscular şi mucoasa.
- din mucoasa cervixului se elimină un mucus de consistenţă vâscoasă. În timpul
căldurilor mucusul este fluid şi se elimină prin vagin la exterior. La vacile gestante cervixul
uterin este închis cu dop de mucus vâscos de gestaţie.
-acesta este deschis în timpul căldurilor, parturiţiei, în perioada postpartum şi în unele
patologii.
-porţiunea vaginala a cervixului pătrunde cu 2-3 cm în cavitatea boltei vaginale sub forma
unei rozete formându-se floarea involtă
Vaginul
-este un organ tubular, cu o lungime de până la 30 cm, situat în cavitatea pelvină, find

delimitat anterior de cervixul uterin şi posterior de meatul urinar.

-acest organ are la bază trei straturi: seroasa, musculoasa şi mucoasa.
-mucoasa vaginală formează o serie de pliuri longitudinale, care fac posibilă dilatarea
acestuia.

Vulva
- segmentul extern al aparatului genital
- este constituită din două labii care, unindu-se, formează fanta genitală.
- la exterior vulva este acoperită cu piele care conţine glande sudoripare şi sebacee.