Reproducerea la mamifere

Reproducerea este o caracteristică a organismelor vii, care se manifestă prin naștere din
părinți , ca rezultat al fecundării, a unui urmaș , care din punct de vedere morfologic și genetic este
asemănător părinților. Prin acest proces asigurându-se perpetuarea speciei. Reproducerea este o
formă a înmulțirii în cadrul unei specii. Ea este o caracteristică a organismelor vii, care se manifestă
prin naștere din părinți , ca rezultat al fecundării, a unui urmaș, care din punct de vedere morfologic
și genetic este asemănător părinților. Prin acest proces se asigură perpetuarea speciei. Reproducerea
este o formă a înmulțirii în cadrul unei specii. Din cauza diversității formelor de celule care iau
naștere prin reproducere, se face o diferențiere între o înmulțire pe cale sexuată, având la bază
gameții (celulele sexuale), care are loc prin procesul de meioză și pe de altă parte prin procesul de
mitoză (diviziune celulară) care este o înmulțire asexuată, caracteristică organismelor unicelulare,
plantelor și la unele animale.

Reproducerea este de doua forme :

 Reproducerea sexuată

Reproducerea sexuată este procesul de reproducere a organismelor prin organe sexuale.

Reproducerea sexuată a animalelor este procesul prin care ovulul și spermatozoidul, provenite de
la doi indivizi de sex opus, se contopesc și dau naștere unui nou organism. În acest proces
participă cele doua celule sexuale - ovulul si spermatozoidul, numite gameți, produse de către
gonade.
Gonadele sunt glande de reproducere, fiind îmărțite în gonoade feminine - ovare și
gonade masculine -testicule. Icrele peștilor și ouălele păsărilor sunt exemple de gameți feminini,
alcătuiți doar dintr-o singură celulă specială, deoarece este foarte bogată în substanțe nutritive și
este imobilă. Acești gameți femini (sau ovule) se formează în ovare iar procesul de formare se
numeste ovogeneză. În natură exista ovule foarte diferite ca formă, dimensiune sau culoare. Cele
ale peștilor și amfibienilor sunt gelatinoase și lipsite de coaja dură protectoare, iar cele ale
reptilelor și cele ale păsărilor au respectiv coaja membranoasă sau calcaroasă și sunt mai bine
protejate de factorii mediului. Pentru o protecție mai buna ovulele mamiferilor nu sunt depuse în
mediul extern ci dupa fecundare rămân în interiorul corpului femelei pe întreaga perioadă de
dezvoltare.Un ovul trebuie să fie fecundat pentru a da naștere unui nou individ.

 Reproducerea asexuată

Reproducerea asexuată constă în apariția unui nou individ pe corpul-mamă. Aceasta se realizează
atât la protozoare (apariția unui sanț longitudinal care împarte celula în două), cât și la spongieri si
celenterate. Modalitatile de realizare sunt diversificate, precum : înmugurirea (spongieri), regenerarea
(nevertebrate) si partenogeneza (artropode).
 Sistemul reproducător feminin

Sistemul reproducător feminin este alcătuit din :

Vagin  este o parte a organului sexual feminin, care face legătura între vulvă (partea
exterioară) și uter (partea interioară). Sistemul reproducător (genital) al femeii este alcătuit din
două glande sexuale, numite ovare, și următoarele organe: două trompe, uter, vagin, vulvă; toate
acestea sunt localizate în partea inferioară a cavității abdominale. Trompele se deschid în uter,
organ asemănător unui sac, al cărui perete gros și musculos este căptușit cu o mucoasă. Acest
organ se continuă cu vaginul, care se deschide la exterior prin vulvă. În timpul sarcinii, viitorul
copil se dezvoltă în uter.

1. Organele sexuale exterioare :

– Vulva, care reprezinta totalitatea organelor genitale externe feminine, precum :

• Muntele pubisului
• Formaţiuni labiale (labii mari şi mici)
• Vestibulul vaginal
• Organe erectile (bulbi vestibulari şi clitorisul)

2. Organele sexuale interioare (anatomie si structura)

– Ovarele

Ovarele sunt organe pereche cu forma migdalata, avand o lungime de 3 cm. Acestea
reprezinta glanda sexuala feminina cu rol ovogenetic si endocrin. Ovarul este situat
intraabdominal, in cavitatea pelvina. Ovarele conțin celulele sexuale ale unei femei și mai sunt
numite și ouă sau ovule. Ovarele unei nou-născute conțin un număr foarte mare de celule sexuale
dar aceste celule nu sunt destul de dezvoltate pentru a produce copii, până când fata nu ajunge la
o anumită vârstă. Pubertatea, perioada în care corpul unei fete începe să se transforme într-unul
al unei tinere femei, se poate declanșa în orice moment de la 9 ani până la 13 sau 14 ani. La
pubertate, o fată are în jur de 300.000-400.000 de celule sexuale. Acestea nu mai pot produce
copii după vârsta de 50 de ani.
 – Uterul

Uterul este o cavitate în formă de pară răsturnată. Pereții săi sunt formați din țesut
muscular subțire. De la media de 6 - 8 centimetri înălțime și între 3 - 4 centimetri lățime, în
cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sarcinii înălțimea uterului este
de aproximativ 30 de centimetri). Uterul este așezat în continuarea vaginului, în poziție ușor
înclinată spre în față, deasupra vezicii urinare. Uterul își schimbă ușor poziția în cursul ciclului
menstrual. El este susținut de ligamente care îi conferă o anumită flexibilitate și în același timp îl
împiedică să coboare în vagin. Peretele uterin este căptușit de o mucoasă numită endometru.
Această mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogată în vase sanguine și structuri
glandulare, suportă importante modificări în funcție de perioadele ciclului menstrual și de vârsta
femeii. El are rolul în :

• facilitarea nutritiva a oului fecundat

• prin intermediul unor filamente de mucus, se ajuta directionarea corecta a
spermatozoizilor din vagin in uter
• dupa fecundarea ovulului, se asigura nutritia acestuia cu ajutorul unor secretii uterine
• daca ovulul nu este fecundat, apare menstruatia.

– Trompele uterine

De fiecare parte a fundului uterin se desprind trompele uterine sau trompele lui Fallope.
Sunt două tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 12 centimetri și cu diametrul interior puțin mai
mare decât grosimea unui fir de păr. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu
franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului.
Trompele uterine reprezintă locul de "rendez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea
loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea
spermatozoizilor și a ovocitului spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi
spre uter, unde se va implanta în endometru.
 Patologia sistemului genital feminin

Patologii asociate secreţiei ovariene

– hipogonadismul
– tulburari menstruale, amenoreea
– hipersecreţia ovariană

Patologii asociate uterului

– fibrom uterin
– cancer de col uterin
– retroversie uterină

Patologii asociate organelor genitale externe

– vulvo-vaginita
– candidoza vaginala
– herpes genital
– infectia cu papiloma virus
– leziuni sifilitice
– chlamidiaza
– gonoreea
– vaginita cu anaerobi
 Sistemul reproducător masculin

Sistemul reproducator masculin este alcatuit din :

1. Organe genitale externe :

– penis
– testicule
– scrot
2. Organe genitale interne :
– epididim
– căi spermatice
– funicul spermatic
– uretra
– glandele anexe ale sistemului reproducator (veziculele seminale, glande bulbo-
uretale si prostata)

• Testiculul reprezintă glanda genitală masculină. Acesta este un organ pereche si are două
funcţii (producererea spermatozoizilor si a testosteronului). Testiculele sunt localizate in
scrot, cu o lungime de aproximativ 4-5 cm si latimea de 2-2,5 cm. Ele contin numeroase
tuburi semnifiere in care se produc spermatozoizi. Aici are loc meioza si, deci,
spermatozoizii sunt haploide.
• Conductele genitale mascule sunt niste tuburi care acumuleaza si conduc sperma (formata
din spermatozoizi si lichidul spermatic).
• Sperma trece succesiv prin : canalul epididimului, canalul deferent si cel ejaculator, care
se varsa in uretra.
• Uretra strabate penisul este cale urinara si genitala.
• Veziculele seminale (glande anexe pereche) colecteaza sperma pe masura ce este produsa
de testicule si secreta lichidul spermatic.
• Epididimul este anexat testiculului si are forma unei virgule. Ea reprezinta locul unde
spermatozoizii produsi de tuburile seminale se maturizeaza.
• Prostata este un organ musculo-glandular. Ea are rol in formarea lichidului prostatic si
este o glanda anexa.
 Patologia sistemului genital masculin

Malformatii congenitale ale aparatului reproducator masculin

– criptorhidie
– fimoza
– parafimoza
– hidrocel
– hernii inghinale

Tulburari endocrine si genetice

– hipogonadismul
– sindromul Klinefelter
– hipospadias
– epispadias

Traumatisme si infectii

– orhiepididimita
– uretrite
– torsiune de testicul

Patologia tumorala si cancere asociate

– cancer testicular
– adenom de prostata
– cancer de prostata
Boli cu transmitere sexuala

1. SIFILISUL

Cauza : prezenta din sange

Manifestari : Sifilisul primar – la 12 saptamani dupa contactul sexual infectant apare o rana pe vagin
sau pe penis;

Sifilisul secundar – intre 2-6 luni de la contactul sexual infectant apare o eruptie rosie
pe corp, febra, dureri de cap si dureri de gat;

Sifilisul tertiar – se instaleaza la cativa ani de la infectie si sunt afectate inima si

creierul;

2. GONOREEA

Cauza : bacterie;

Manifestari : Scurgere galben-verzuie din vagin/penis, senzatie de arsura la urinare, dureri

abdominale, simptomele apar la 10 zile dupa infectie;

3. CANDIDOZA

Cauza : Candida albicans – o ciuperca care afecteaza la femeie – vulva si vaginul- si la barbat –
penisul;

Manifestari : Scurgere vaginala (groasa, albicioasa – „poala alba”) , inflamatia vulvei, dureri si/sau
arsuri la urinare, mancarime in zona genitala, inflamatia penisului;

4. SIDA (sindromul imunodeficitar dobandit) – etapa finala a infectiei cu virusul HIV

Cauza: Virusul HIV izolat in 1981 produce imbolnavirea graduala a sistemului imunitar al
organismului;

Manifestari : Depresie imuna majora, dezvoltarea infectiilor virale, bacteriene si micotice, aparitia de
tumori, afectarea SNC si decesul;

Prevenire : Evitarea contactului sexual cu persoane necunoscute sau cu persoane care la randul lor au
relatii sexuale cu mai multi parteneri, folosirea prezervativului, utilizarea seringilor si a acelor de
unica folosinta, controlul donatorilor de sange, respectarea normelor de igiena prin folosirea corecta a
WC-urilor, intretinerea unei igiene corespunzatoare a organelor aparatului reproducator.