Vasile Lovinescu - Creang

i creanga de aur

 Harap-Alb este un basm att de bogat i complex, nct unii cercetatori au fost inclinati sa-i atribuie un caracter heteroclit, adica loc de intalnire a mai multor mituri.  Prin urmare avem de-a face cu basm omogen si cum un mit este ceva ce se petrece in illo tempore, deci de fapt, in locul unde nu mai exista timpul, pentru ca in realitate illud tempus e sinonim cu eternitatea si cu principalitatea, mitul lui Harap-Alb are in mod necesar organicitatea fireasca a cauzelor secunde.  In treacat, atragem atentia asupra expresiei a depana firul povestii, care asimileaza basmul cu o panza a Penelopei, identifica cu valul Mayei, ceea ce face din povestas un Mare Arhitect, cu attribute demiurgice.  Deci care este cadrul preexistent din basmul Harap-Alb? O vasta lume primitive, cazuta in haos, regentata virtual de doua ori principia subordinate unul altuia, imparatul Verde si Craiul, fratele mai mare si cel mai mic.Legatura era insa slabita din cauza dezordonarii din afara.In fibula se gasesc de multe ori pomenite astfel de lumi aservite titanilor, este lumea pe care o strabate in lung si lat Herakles, starpindu-i monstrii, e imparatia lui Gilgames Tamaduitorul ei nu poate fi decat un erou solar.Lumea in care rasare HarapAlb e cazuta in haos si neputinta; restaurarea organicitatii ei, iata, intru-un cuvant obiectul questei lui Harap-Alb, stravechi si totdeauna actual.  Cei doi frati se afla ierarhic asezati pe planuri diferite si prin ordinal de primogenitura si prin functie unul este imparat, celalalt rege. In symbolism geometric, cel mai mare la Centrul Cercului.  Tot asa, in simbolismul Yin-Yang-ului , extrem-oriental, fiecare din jumatatile sinuoase ale cercului are in ea un min punct interior, de culoarea celuilalt semicerc.  Vorbind in limbajul basmului, Harap-Alb-ul macrocosmic, lethargic, redus la o stare vegetativa, toropit de dezordinea ciclica, va fi asanat, de Harap-Alb-ul microcosmic, hominal, prin realizarea lui initiatica majora.  De aceea, de cand Craiul primeste rugamintea fratelui sau mai mare, Verde-Imparat (intrun moment normal ciclic ar fi fost un ordin) sa-i trimita pe unul din fii ca sa-i urmeze, incearca sa reuneasca ceea ce acum era despartit.  In textul lui Creanga, pleaca mai intai fiul mai mare al Craiului, dar taica-sau,vrand sa-l ispiteasca, tace molcom si pe inserate, se imbraca pe ascuns intr-o blana de urs apoi incaleca pe cal si iese inaintea fecioru-sau pe alta cale si se baga sun un pod.Si cand sa treaca fiu-sau, numai iaca la capul podului il intampina un urs mormaind. Atunci calul fiului de crai incepe a sari in doua picioare foraind si cat pe ce sa se izbeasca de stapanusau.Si fiul craiului, neputand struni calul si neindraznind a merge inainte, se intoarce inapoi rusinatla tatu-sau.

 Ursul este un simbol nordic al clasei razboinicilor si acest episod cu talc il incadreaza, fara posibilitate de eroare, pe Crai in aceasta categorie. Harap-Alb, din contra, este Mistretul Alb, identic cu eroul precedentului basm, stapanul Manastirii Albe de Tamaie. Cand legaturile ierarhice dintre razboinici si sacerdotiu sunt slabite sau chiar rupte, cu greu inferiorul consimte sa elibereze pe superiorul din robia in care il tinea.  La punctul de trecere in alt plan de existenta, ambianta se sensibilizeaza sub infatisarea unei enutitati simbolice, care este numita Pazitorul Pragului. In Harap-Alb ia forma de urs, rezumand in el toate conditiile limitative pe care eroul vrea sa le depaseasca. Mai mult decat o fiinta, Pazitorul Pragului este un cosmar. In alte basme, apare la trei poduri succesive, de arama, de argint, de aur, ca lup, leu, balaur, ce douasprezece capete.Tot asa, lui Dante ii apare pazitorul, la inceputul calatoriei sale initiatice, ca leu, linx si lupoaica.  Interventia unor entitati ceresti personificare, ajutand pe erou sa-si duca la bun capat misiunea lui izbavitoare, e una din temele fundamentale din mitologia lumii.  Craisorul nostru, viitorul Harap-Alb va fi iubit in lumea intermediara psihica, slavit in lumea transcedentala a planului cauzal si puternic in lumea nostra, fizica. Si cum i se spune ca nu a fost nici unul asa de iubit, de slavit si de puternic, aceste superlative si aceasta lipsa de comparative implica o statiune in varful piramidei, adica al ierarhiei initiatice.  Sfanta il invata sa ceara de la tatal sau, oricat s-ar impotrivi, calul, armele si hainele cu care a fost el mire , ceea ce arata ca la intemeierea unei civilizatii traditionale exista o hierogamie, civilizatie ce se reinnoieste prin alta hierogamie, cum o va arata basmul.Armele sunt ruginite, hainele sunt vechi si ponosite, calul rapciugos si imbatranit. Eroul trebuie sa le reinnoiasca, sa reactualizeze virtutile .In privinta calului mai ales, care urmeaza sa fie vehiculul de foc, primeste instructiuni foarte precise.  Tema reinvigorarii si regenerarii calului nazdravan e una din cele mai frecvente, mai importante, din basmul romanesc.Premerge, conditioneaza, este solidara cu regenerarea, cu palingenezia eroului. Calul e o intrupare a lui Sakti aspectul de putere al divinitatii, zacand amortit in omul cazut, ca simpla latenta, ca atare, cu o infatisare urata si respingatoare, nebagat in seama si dispretuit de toti dimprejur, chiar de stapanul lui.  Fiul Craiului, porneste la drum.Tatal sau ii iese inainte la pod, imbracat in pielea de urs; incearca inspaimainte ca pe fratii mai mari. Dar de data asta si-a gasit omul, Eroul nostrum se repede la el, gata sa-l omoare cu buzduganul.  Simbolismul Spanului si a Omului Rosu e vast si complex, / imposibil de expus in intrgime lui. Vom da deocamdata cateva indicatii sumare, urmand a adauga altele, pe masura in care Harap-Alb isi dezvolta cautarea initiatica.Chiar numai in exemplificarile lui, subiectul este inepuizabil.Cu toate ca tatal eroului, Craiului, Imperecheaza pe span cu Omul Rosu, aceste entitati nu formeaza o sygizie.Se intalnesc in eposul eroului, venind insa din planuri si directii deosebite, reprezentand fiecare alt curent de subversiune. Fiul de Crai se incruciseaza cu ei, pentru ca sta in misiunea lui sa le lichideze.

 Credinta in maleficitatea Omului Rosu este generala, ca si punerea in garda contra lui.  Roux poil este felonie spune proverbul francez, iar germanii Gott bewahre, Roter Bart, untreue Art.In poemul Ruodlieb, din anul 1000, gasim un sfat identic cu cel dat de Crai: non sit tibi rufus unquam specialis amicus.  Spanul este o piatra sub infatisare de om, care poate si piatra de poticnire, dar si piatra de temelieIn alta perspectiva, Spanul reprezinta pe Principium Individuationis, Egoismul Radical, egoismul pentru egoism, present in fiul de crai ca in toti oamenii, si care trebuie ros pentru ca posibilitatile universal ale eroului sa fie descatusate, producandu-I apoteza finala, adica, foarte prcis, indumnezeirea.Operatia nu e posibila decat prin desconditionare, prin moartea Spanului sunt indisolubil solidare in viata si moarte.  In conformitatea cu simbolismul basmului nostru, putem spune ca omul obisnuit e cenusiu, amestec indistinct de alb si negru de Alb si Harap.Realizarea spirituala consta in a disrimina prin prin separatie, Harapul de Alb.Cand operatia a reusit, cele doua elemente antinomice se erodeaza unul prin altul, devenind egale prin aceasta purificare.Atunci se pot reuni din nou in perfectiunea androginului, Harap-Alb.  In realitatea lui profunda, Harap-Alb este, cum am mai spus, numele Androginului primordial, in care partea pozitiva si partea negativa, esentiala si substantiala, masculina si feminina, invalmasite la ceilalti oameni, sunt separate, purificare, rectificate in sensul alchemic al acestor cuvinte, prin lupta celor doua naturi, egalizate, desemnate in basmul nostru prin negru si alb.Dupa separatie si purificare se imperecheaza din nou, de data asta transmutate, intr-o forma sferica perfecta, aceea a androginului platonician, a lui Adam cand continea inc ape Eva in el, a Yin-Yang-ului extremoriental.Intr-o varianta bulgareasca a basmului, mentionata de romanistul Weigand, Harap-Alb este numit ca atare, pentru ca are puterea sa se faca din negru alb.E bine pentru ca are puterea sa se faca din negru alb.E bine accentuat ca el e principiul celor doua culori simbolice.  Spuneam ca termenul de harap e o vulgarizare a cuvantului arab; arabii insa nu sunt rasa neagra, si confuzia apare la prima vedere ca o incongruitate.In realitate, confuzia e voita, pentru ca e simbolica.  Functia Imparatului Verde, care in fond e aceea de Monarh Universal, este anemiata si ofilita din cauza imprejurarilor de care am pomenit la inceputul studiului nostru, redusa la imanenta, la o simpla virtualitate,  Am ajuns la etapa ultima a realizarii initiatice a lui Harap-Alb pe planul cosmologic, adica la implinirea Micilor Mistere, care, in Magnum Opus, se vor produce la sfarsit, in instantaneitate.Aceasta opera la rosu, Rubedo, este simbolizata de cucerirea fetei Imparatului Ros.  In primul rand reamintim importanta ospetelor in basmele si chiar in istoria nostra (ospetele ce le dadea Stefan cel Mare voinicilor lui dupa victorie, veche amintire dacica, dupa N.Iorga) ; atunci se dezlega limba si inima omului, ce e ascuns iese la inceala, se creeaza, o entitate colectiva prin solutiune, care profetiazeaza, pilduieste, prinde

 

intersemnele si mesajele lumii de dincolo; ospatul ritual este o reprezentare sensibila a ospatului arhetip al Zeilor, care distileaza euharistica ( Ambrozia si Nectarul) si pentru nemuritori, si pentru muritori. Miracolul initiatic consista in faptul ca, pornind sa peteasca o idee, eroul se intoarce cu o mireasa. Se intelege bine ca termenul moarte trebuie luat in sensul sau cel mai general este sub acelasi timp o moarte si o nastere, dupa cum e privit, dintr-o parte sau din alta; moarte, in raport cu starea antecedenta, nastere, in raport cu starea consecutiva.Initierea era in general descrisa ca o a doua nastere, ceea ce este si in adevar ; dar aceasta a doua nastere implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza imediat, deoarece nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi schimbari de stare.(De aici, primirea unui nou nume, in cazul nostrum Harap-Alb, pentru ca eroul s-a nascut intr-o alta stare.Acest fenomen se va repeat la atingerea oricarei alte stari de existenta). A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o regenerare psihica ce nu e decat preparatory in raport cu realizarea unor posibilitati de un ordin mai inalt, vrem sa spunem, de ordinal spiritual, in adevaratul sens al cuvantului.Punctul procesului initiatic, la care am facut aluzie este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere ca putea fi privita, in special, ca fiind constuita de o a doua moarte si de a treia nastere .Trebuie sa adaugam ca aceasta a treia nastere va fi reprezentata mai degraba ca o inviere decat ca o nastere obisnuita. Harap-Alb este fiul Craiului, venit in lume prin nasterea obsteasca, a tuturor oamenilor.Incepe sa se diferentieze in cursul calatoriei sale initiatice.Intra in putul adanc; e prima moarte, si iese regenerat, cu o noua individualitate care se numeste HarapAlb, prin urmare e a doua nastere, dupa prima moarte; urmeaza, dupa teribile probatiuni, a doua moarte prin sabia Spanului, urmata de a treia nastere in mod necesar si consecutiv.Dar de data aceasta, nu mai primeste un nou nume, pentru ca a atins cerurile, Universalul, deasupra lui Nama-Rupa, deasupra Numelui si Formei.De fapt sa nascut de trei ori, o data cand l-a nascut mama lui pamanteasca, a doua oara cand l-au expulzat maruntailele pamantului, prin fantana-uter, entitate noua cu numele de HarapAlb, si a treia oara, prin mana Spanului, cand isi pierde orice urma de individualitate.Ramane numai Personalitatea, coextensive cu Eternitatea.Capata un nume indicibil prin identificare cu Lumina Necreata, cu Supremul din el si din Univers. Calul Atma resoarbe in el pe Jivatma Spanul. Reintegrarea finala se face printr-o dubla operatie concomitenta: cand in fata Imparatului Ros reincheaga si apoi reinvie pe Harap-Alb, printr-o dubla putere ei incredintata, si, in acelasi timp, calul apuca de crestet pe Span si-l ridica in inaltul Cerului, de unde il lasa sa cad ape pamant, a doua operatie conditionand pe prima.Nu trebuie sa ni-l inchipuim pe Span ca pe un accidentat de avion.Episodul trebuie, in mod obligator, geometrizat ca

 

 

toate simbolurile si atunci praf si pulbere desemneaza cantitatea discontinua, o recadere radioactiva a atomilor. Am crezut necesar sa fundamentam doctrinal inceputul, mijlocul si finalul pelerinajului lui Harap-Alb spre propriul lui Sine. Partea pozitiva a eroului se cristalizeaza intr-o entitate inefabila si transcedenta, partea sa negativa, inevitabila intr-o fiinta in care se intalnesc lumile superioare si lumile inferioare, se precipita in pulbere atomic, adica indistinctia Haosului. Este necesar ca si noi sa luam parte la Festinul de nemurire ca sa ne identificam complet cu Mitul. E un ospat cosmic la care toata Firea participa ca in Miorita Lumea de pe lume s-a strans de privea Soarele si Luna din Ceriu le radea ca intr-un scut heraldic. S-apoi fost-au fost poftiti la nunta Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, Si craiasa zanelor, Minunea minunilor, Din ostrovul florilor

 Geniile ocrotitoare ale ciclului incheiat. S-a tinut veselia ani intregi, s-acum mai tine inca(e perfect indicate suprimarea conditiei temporal, n.n.) cine se duce acolo be si mananca.  Numai sa poate ajunge, ceea ce, se va recunoaste, nu este la indemana tuturor.