Basmul este o naratiune ampla, cu personaje intruchipand valori simbolice,

“o oglindire a vietii in moduri fabuloase” (G. Calinescu). Universul narat e unul autonom,
fictional, marcat de formula initiala “a fost odata ca niciodata”.
Basm cu autor cunoscut, “Povestea lui Harap-Alb” dezvolta o structura
narativa clasica, intamplarile fiind proiectate intr-o lume fabuloasa, intr-un timp fabulos.
Formula initiala “Amu cica era odata” aproprie timpul mitic de cel real al naratorului, basmul
cult fiind, in cazul lui Creanga, mai aprope de lumea taraneasca.
Eroul este construit dupa schema narativa a initierii. Urmeaza un
traseu al devenirii prin sine actualizand trasaturi umane si supraumane prin confruntarea cu
un factor perturbator. Traseul devenirii urmeaza un ritual ce presupune, dupa M. Eliade,
schimbarea statutului ontologic al tanarului. Moartea initiatica are la baza mitul, conservat de
textul lui Creanga.
In studiul “Creanga si creanga de aur”, V. Lovinescu afirma ca rolul
lui Harap Alb este “restaurarea organicitatii” intr-o lume guvernata de doua principii
subordonate unul altuia: Craiul si Imparatul Verde, fratele cel mic si fratele cel mare. In
aceasta lume, numele protagonistului devine sinonim cu Yin-Yangul, Harap-Alb (negrul-alb),
unificand cele doua principii.
Statului initial al personajului este cel de neinitiat. Confruntarea cu
ursul simbolizeaza posibilitatea mortii si renasterii initiatice si sugereaza faptul ca el este apt
sa parcurga drumul pana la Imparatul Verde.
Statutul de predestinat, ales, se reveleaza prin intalnirea cu batrana
cersetoare (Sf. Duminica) care reprezinta, pentru protagonist, o teofanie (manifestare a unei
divinitatii). Motivul revigorarii calului nazdravan prin intermediul celor 3 lovituri de frau in
cap si al tavei de jaratec actualizeaza rolul de protector al calului in experienta mortii
initiatice, calul fiind, in traditia romana, animalul ce calauzeste sufletul in lumea de dincolo.
Personajul principal nu mai are puteri neobisnuite ca in basmul
popular, ci are un caracter complex, reunind calitati si defecte. Autorul il construieste,
accetundu-i latura umana – sovaitor, naiv, complesit de rolul pe care si l-a asumat. Se distinge
printr-o calitate exceptionala, bunatatea. G. Calinescu remarca calitatea de arhisemn (simbol)
al binelui, conferita de mila si bunatatea care compenseaza slabiciunile firesc umane.
Harap Alb este numele androginului primordial in care partea pozitiva
si cea negativa sunt separate,purificate si apoi reunite. Pana la curtea lui Verde Imparat,
Harap-Alb urmeaza un proces involutiv – catabaza, iar de acolo un proces evolutiv – anabaza.
Imparatia lui Verde Imparat simbolizeaza arborele vesnic verde al lumii, principiul
regenerant pe care Harap-Alb trebuie sa il recupereze. Ajuns aici el este trimis de Span in
Gradina Ursului pentru a aduce salatile, aspect vegetal al secretului nemuririi. Salatile, pielea
Cerbului, pietrele scumpe si diamantul frontal constituie, simbolic, implinirea celor 3 regnuri
ale lumii. Vegetal , animal si mineral, realizand astfel intregul. Ultima proba, a 3-a (aducerea
fetei imparatului Ros) semnifica reintregirea, o lume in care domneste pacea (prin uciderea
diavolului) si armonirea (prin savarsirea nuntii). La inceput, drumul este o emblema a
Haosului, devine pe parcurs un labirint si se incheie prin purificarea lumii, instaurarea ordinii,
de catre eroul civilizator.
Probele initiatice la care este supus personajul au valori simbolice.
Surprins de Urs in gradina cu salati ii arunca blana daruita de tatal sau la trecerea podului,
aceasta insemnand ca ursul va recunoaste in Harap-Alb pe razboinicul apartinand castei sale.
Investit cu atributele Razboinicului, personajul parcurge apoi a doua proba initiatica,
aducerea nestematelor cu care era impodobid cerbul nazdravan. Lumina perlei din fruntea
cerbului simbolizeaza eternitatea. Forta dadatoare de viata a pietrei scumpe “ce stralucea ca
un soare” se vadeste pe drumul de intoarcere al eroului, cand multimile se pun in miscare,
atrase de lumina ei. Ucigand cerbul, Harap-Alb ii va lua eternitatea, atribut cu care va fi
investit spre a-l daruii oamenilor, ceea ce ii confera dimensiunea de erou prometeic.
A treia parte a drumului este generata de aparitia pasarii maiastre.
Deplasarea pe taramul celalat se face printr-un salt calitativ : zborul pana in inaltul cerului
anuleaza determinarile spatio-temporale comune. Adjuvantii pe care ii va intalnii pe drum –
furnicile, albinele, personajele supranaturale pot fi considerate obiectivari ale latentelor lui
Harap-Alb : puterea analitica (furnicile), cea selectiva (albinele). Focul, pamantul si apa,
reprezentate de Gerila Flamanzila Setila, sunt intrupari ale fortei cosmice. Ochila este
Ciclopul din epopea homerica, iar Pasari-Lati-Lungila este imaginea omului stapan al
universului.
Trasaturile eroului se dezvaluie treptat, prin implicarea sa in actiune.
Fiecare fapta este savarsita si bine definita din punct de vedere al semnificatie ei capatand
valoare de functie. Succesiunea de functii (definite de Propp in “Morfologia basmului”)
corespunde desfasurarii actiunii. Daca prin succesiunea de functii, povestea lui Harap-Alb are
o structura stereotipa, prin atributele personajelor, basmul lui Creanga se individualizeaza.
Personajul nu este limitat la statutul de erou, purtator al valorilor morale, si actionar in
numele acestor valori, ci i-se confera si trasaturi ale unui anti-erou : Vulnerabilitate,
Pasivitate, Naivitate (“boboc in felul sau la trebi de aieste”), defetism.
Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul
traditional, el este un tanar harnic, omenos, milostiv, altruist. Portretul sau se contureaza
treptat, in special prin mijloace indirecte de caracterizare, deoarece majoritatea trasaturilor
reies din fapte, actiuni, limbaj. Daca portretul fizic este aproape absent, portretul moral se
defineste treptat prin insumarea trasaturilor. Experienta de viata se dobandeste progresiv, prin
confruntarea cu fortele malefice. Cucerirea unor spatii din ce in ce mai largi – gradina ursului
, padurea Cerbului, imparatia lui Ros Imparat se asociaza cu maturizarea progresiva a eroului,
capabil sa isi asume responsabilitati din ce in ce mai mari. Investirea eroului ca imparat, dupa
moartea simbolica si reinvierea cu ajutorul obiectelor magice, marcheaza cucerirea deplina a
sinelui. Povestea lui Harap-Alb devine un “roman de formare” cu subiect fabulos, ilustrand,
defapt, povestea destinului uman. Dincolo de confruntarea dintre bine si rau, tema basmului
ilustreaza procesul de maturizare a unui erou care sintetizeaza toate trasaturile omului
universal.
Originalitatea basmului lui Creanga rezida in imbinarea modalitatilor
nararii. Povestirea evolueaza deseori prin intermediul unor ample dialoguri intre Harap-Alb si
alte personaje. Structura dialogata este generatoare de comic, datorita contrastului dintre
aspectul realist al limbajului si cel fantastic – fabulos al contextului.
Naratiunea capata armonii acustice prin frecventa proverbelor,
zicatorilor, a citatelor din cantece populare.