Sunteți pe pagina 1din 3

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

1. Incadrarea textului intr-un gen literar / specie literara / curent literar


Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale care infatiseaza parcurgerea drumului initiatic de catre erou.Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga se incadreaza in categoria basmului cult al carui autor cunoscut ilustreaza in structura operei propriile conceptii, dar si un stil narativ propriu. 2. Tema textului Tema basmului depaseste limitele unei simple confruntari dintre bine si rau si urmareste procesul de maturizare al unui erou ce parcurge un drum initiatic pentru dobandirea unor valori estetice si morale. 3. Explicarea titlului Titlul simbolizeaza drumul initiatic pe care tanarul fecior de crai trebuie sa-l parcurga pentru a se maturiza.Numele personajului central Harap-Alb semnifica dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( de tanar print ) si una aparenta ( slujitor).Totodata reflecta prin contrastul alb-negru armonizarea defectelor si a calitatilor umane. 4. Perspectiva narativa / Moduri de expunere: Perspectiva narativa este obiectiva, dar cuprinde si elemente de subiectivitate. Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, intru-cat intervine adesea prin comentarii sau reflexii. Modurile de expunere sunt variate.Spre deosebire de basmul popularunde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea . Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid , realizat prin reducerea descrierelor. Dialogul are o dubla functie : sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. 5. Structura textului Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata cronologic, prin inlantuire. Indicii de timp si spatiu sunt vagi conturati, exprimati prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: ,,Amu cica era odata.., ,,Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, iar astuilalt la alta margine. Reperele

spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, in plan simbolic de la imaturitate la maturitate. In basm sunt prezente cliseele compozitionale. Formula initiala ,,Amu cica era odata.. reprezinta viziunea originara a universului imaginar, care delimiteaza clar realitatea de fictiune. Adverbul ,,cica reprezinta un element al incertitudinii asupra veridicitatii intamplarilor relatate.Formulele mediane ,, Si merg ei o zi , si merg 2 si merg 49.. realizeaza trecerea de la o secventa narativa la altasi intretin suspansul.Formula finala include o reflexie asupra realitatii sociale prin impartirea societatii in saraci si bogati.Aceasta reprezinta o conventie ce marcheza iesirea din fabulos. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni, motive specifice: calatoria, nunta, pedeapsa si momente ale subiectului: o situatie initiala de echilibru, intriga, aparitia donatorilor si ajutoarelor, actiunea, refacerea echilibrului si deznodamantul. ,,Cartea primita de la Imparatul Verde este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de catre mezin. Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai.Podul simbolizeaza trecerea de la o etapa a vietii la allta si se face intr-un singur sens. Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint , simbol ambivalent , loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe. Imaginea fantanii completeaza simbolistica padurii , putand avea semnificatia de coborare in Infern , adica de moarte si inviere. Fiul d ecrai dispare sub puterea spanului, renascand in postura de sluga. Schimbarea numelui reprezinta inceputul initierii spirituale unde va fi condus de Span. Numele de Harap-Alb , bazat pe oximoron, exprima pe de-o parte statutul de slujitor , iar pe de alta parte faptul ca esenta morala a tanarului ramane intacta, fat dovedit de-a lungul calatoriei cand el respecta juramantul facut spanului. De-a lungul calatoriei este supus la numeroase probe unde da dovada de curaj si intelepciune, fiind ajutat de ,,donatori ( furnicile si albinele), de animale (calul) si de prieteni ( cei 5 nazdravani). Spre finalul basmului fata il demasca pe Span , care il acuza pe Harap-Alb si ii taie capul.In felul acesta il dezleaga de juramant, iar rolul spanului ia sfarsit.Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia mortii initiatice. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului, iar deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. 6. Conflicte In basm, conflictul de natura exterioara dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si ale personajelor care le personifica: protagonistul si antagonistul. 7. Constructia personajelor Personajele sunt oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc, purtatoare ale unor valente simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze.

Spre deosebire de eroul basmului popular, care are fie trasaturi fantastice, fie o forta fizica hiperbolizata, Harap-Alb are un caracter complex, reunind calitati si defecte si se distinge printr-o trasatura exceptionala: bunatatea. Harap-Alb este caracterizat direct de narator: ,,boboc in felul sau, statutul initial al protagonistului fiind cel de neinitiat, lipsit de experienta. Caracterizarea indirecta reiese din fapte, limbaj, nume si comportament. Astfel, probele la care este supus devin modalitati de caracterizare evidentiiand curajul, ambitia si caracterul puternic al personajului. Calatoria are rolul de a-i grabi maturizarea si de a-l forma drept un barbat capabil sa conduca o imparatie.Intalnirea cu Spanul este absolut necesara si sta la baza procesului de maturizaee a eroului, acesta dovediind umilinta si loialitate prin respectarea juramantului facut Spanului. Personajele malefice nu au nimic din trasaturile fabuloase care caracterizau pe reprezentantii raului in alte basme, aici sunt verosimili , asemanati cu tarani hatrii , uraciosi. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele, in primul rand prin limbaj. Cu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta.Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi se ironizeaza defecte umane , da aspectul lor grotesc ascunde bunatate si prietenie. 8. Arta narativa Limbajul naratorului si al personajelor cuprind proverbe si zicatori din tezaurul intelepciunii populare , introduse in text prin expresia ,, vorba ceea . Limbajul naratorului, dominat de oralitate si umor , face memorabila portretele fizice. O alta particularitate a prozel lui Creanga este umanizarea fantasticului, personajele au un comportament, gesturi, o psihologie care ameninta de o lume concreta , taraneasca. Imparatul Ros se uita ,, de-a mirarea la petitori. Intamplarile n-au rigiditatea traditionala, ci sunt familiare. Astfel Harap-Alb plange cand este dojenit iar cei cinci nazdravani sunt gurali, se cearta. Oralitatea stilului se realizeaza prin ritmul rapid al povestirii, individualitatea actiunilor si al personajelor prin amanunte care particularizeaza, dramatizarea actiunii prin dialog, exclamatoo/ interogatii ,, Ca alta ce pot sa zic, adresarea directa. Placerea zicerii, verva , jovialitatea se reflecta prin mijloacele lingvistice de realizarea a umoruluiprecum: exprimarea mucalita (,,sa traiasca trei zile cu cea de alalteieri), ironia (,,Doar unui Imparatul Ros vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milostenia lui cea neauzita), porecle si apelative carocaturale (,, Buzila), diminutive cu valoare augumentativa (,,buzisoare, ,, bauturica), expresii populare (..Da-i cu cinstea, sa peara rusinea). Originalitatea lui Creanga se evidentiaza prin limbajul afectiv, oralitatea stilului, vocabularul specific: cuvinte d eorigine populara, termeni regionali, expresii si zicatori recreand limba taraneasca in tiparul unei rostiri individuale.