Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Harap Alb

Povestea lui Harap Alb este un basm cult scris de Ion Creanga, aparut in revista Convorbiri literare in 1877. Autorul porneste de la modelul popular, reactualizand teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Harap Alb este personajul principal si eponim al operei, reprezentand principul binelui. El este FatFrumos din modelul popular, vitezul angajat in lupta impotriva principiului raului. Pentru a dobandi dreptul de a intemeia o familie si de a deveni imparat, el este obligat sa se supuna unor probe. Harap Alb nu straluceste nici prin vitejie, nici prin istetime. Principalele sale calitati sunt mila, bunatatea si simtul moral, trasaturi ce apartin mai putin tipului eroic si mai mult tipului uman. Initial, inteligenta lui Harap Alb este discutabila, fiind pacalit de Span si ignorand sfatul parintesc. Acest lucru se datoreaza lipsei de experienta a personajului. Harap Alb reuseste sa treaca toate probele la care este supus prin intermediul prietenilor pe care ii dobandeste de-a lungul calatoriei, organizandu-i pentru a infaptui in locul sau. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund in plan compozitional unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiale, de pregatire pentru drum, cand eroul este fiul Craiului, mezinul; parcurgerea drumului initiatic, cand eroul capata identitate; rasplata, cand eroul devine imparat. Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale, concretizat in trecerea probelor si modificarea statutului protagonistului, care se tranforma din mezin in imparat. Eroul nu are de trecut doar 3 probe ca in basmul popular, ci o serie de probe. Raul nu esre intruchipat de fapturi supranaturale precum zmei sau balauri, ci de omul cu o inteligenta vicleana (Imparatul Ros, Spanul). Nici Harap Alb nu este Fat-Frumos, curajos, voinic sau luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii limita apartin planului moral, nu celui razboinic. In etapa de pregatire, calul este desoperit abia dupa trei incercari, semn ca mezinul nu este pregatit sa vada dincolo de aparente. Destoinicia eroului este probata mai intai de Crai, care in asteapta deghizat in urs la pod. Aceasta este o proba a calitatilor razboinice, conditie obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la o alta etapa a vietii, cu ajutorului calului nazdravan. Lipsa de maturitate a eroului este santionata imediat ce acesta paraseste spatiul protector al casei parintesti si se afunda in padurea-labirint. Deoarece nu asculta sfatul parintesc, este pacalit de Span si isi pierde statutul de fiu de imparat, fiind transformat in sluga si primind numele de Harap Alb. Maleficul, reprezentat de Span, il va pune in situatii dificile, a caror traversare impune demonstrarea unor calitati morale necesare. Dintre cele trei probe impuse (aducerea salatilor din gradina ursului, aducerea capului de cerb batut cu pietre pretioase si aducerea fiicei imparatului Ros), ultima este cea mai complexa. In drumul sau, Harap Alb ajuta furnicile si albinele, dand dovada de spirit protector fata de fiintele inferioare si se imprieteneste cu fiinte nazdravane precum Setila, Flamanzila, Ochila, Gerila si Pasari-Lati-Lungila.

Ajuns la curtea imparatului, va fi supus altor probe, pe care le va trece cu ajutorul prietenilor sai. La intoarcere, pe drumul spre curtea imparatului Verde, Harap Alb se indragosteste de fiica imparatului Ros, care ii era promisa Spanului. Finalul intierii este marcat de taierea capului. Fiinta iubita il readuce la viata, eroul fiind dezlegat de juramantul depus si fiind recompensat cu regatul imparatului Verde. Finalul este marcat de nunta dintre Harap Alb si fiica imparatului Ros, indicand schimbarea statutului social al eroului.