P. 1
Tema Si Viziunea in Basm Cult- Harap-Alb

Tema Si Viziunea in Basm Cult- Harap-Alb

5.0

|Views: 60,053|Likes:
Published by Mihaela Ion

More info:

Published by: Mihaela Ion on Jun 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/06/2015

pdf

text

original

Basmul lui Ion creangă, intitulat „Povestea lui Harap-Alb” a fost publicat în revista „Convorbiri literare” (1 august

1877) și reprodus apoi în ziarul „Timpul” în mai multe numere succesive. Deși basm cult, el pornește de la modelul celui popular, căruia i se adaugă anumite note originale. Ca și în basmul popular, și în această creație aparținând lui Ion Creangă se pornește de la realitate, dar autorul se desprinde de ea trecând în supranatural, deoarece basmul reflectă o lume opusă realității zilnice „prin atmosfera ei interioară și prin esența ei” așa cum remarcau Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu. De aceea viziunea despre lume este una fabuloasă, deoarece sunt prezente multe întâmplări supranaturale, săvârșite de multe personaje cu însușiri ieșite din comun. Este, așadar, o lume în care este prezentă „o oglindire a vieții în moduri fabuloase” (g.călinescu), „o lume „pe dos”, parodie a celei reale” (zoe dumitrescu- bușulenga) Această viziune este evidentă atât în tema operei, cât și în întreaga ei structură sau la nivelul personajelor. Astfel, tema basmului o constituie, pe lângă lupta dintre bine și rău, idee întâlnită în toate basmele – fie populare, fie culte – , probele pe care le trece protagonistul care parcurge drumul de la condiția de slugă la cea de împărat. Această temă este puternic reflectată de episoadele care conțin încercările la care este supus eroul de către spân și apoi de către Roșu-Împărat și de antiteza dintre cele două personaje și Harap-Alb. Din primele secvențe narative ale textului care constituie expozițiunea aflăm de existența împăratului și a celor trei fii ai săi. Acesta îi înștiințează că unul dintre ei, cel mai destoinic, va merge să-i urmeze la tron fratelui său, Verde-Împărat, dorința acestuia constituind intriga acțiunii. Singurul care trece proba impusă de tatăl lor este mezinul, care este sfătuit și de Sfânta Dumincă, dar, plecat la drum, acesta nesocotește sfatul împăratului de a se feri de omul spân și de cel roșu. Urmează episoadele care pun în evidență etapele devenirii eroului și încercările prin care acesta trece după ce devine sluga Spânului și dobândește numele de Harap-Alb. Toate aceste încercări vor constitui desfășurarea acțiunii basmului. Astfel, după ce ajung la curtea lui Verde-Împărat, conflictul dintre cele două personaje, Spânul și Harap-Alb, se acutizează, întrucât crăișorul, devenit slugă, va fi trimis să aducă „sălățile” din grădina ursului, capul și pielea cuu pietre nestemate ale corbului și pe fata lui Roșu-Împărat. Acum își fac apariția și alte personaje fabuloase: ajutoarele eroului – Gerilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă sau personaje din lumea micilor vietăți – furnicile și albinele. La curtea lui roșu-Împărat eroul și tovarășii săi sunt supuși altor probe pe care le trec însă cu bine, iar în drum spre împărăția lui Verde-Împărat fata se îndrăgostește de erou. Acțiunea atinge punctul culminant când spânul, demasccat, încearcă să se răzbune, tăindu-i capul lui Harap-Alb, care este salvat cu ajutorul apei vii si apei moarte.

Finaalul este, ca în orice basm, unul închis, marcat de un deznodământ bine închegat, deoarece, după ce eroul învinge moartea, își dobândește identitatea inițială și se căsătorește cu fata de împărat, moștenind împărăția. După cum se observă, acțiunea pornește de la un fapt real – dorința lui VerdeÎmpărat de a avea un urmaș la tron pe linie masculină –, dar toate înâmplările determinate de această dorință trec în supranaturalȘ lupta cu ursul, uciderea cerbului și toate încercările prin care trece pentru aducerea fetei lui Roșu-Împărat – răcirea casei înroșite, proba ospățului pantagruelic, fuga fetei și găsirea ei etc. Toate aceste întâmplări evidențiază o lume imaginară, la care se adaugă prezența unor ființe supranaturale, personaje himerice, ciudate, al doilea aspect caracteristic al acestei viziuni fabuloase.Astfel de personaje sunt cei cinci însoțitori ai lui HarapAlb . Într-o astfel de lume, în viziunea scriitorului totul este posibil și voința omului nu cunoaște limite. Așa se explică faptul că Harap-Alb reușește să învingă toate obstacolele, parcurgând un traseu inițiatic. În ajutorul său vin și alte personașe fabuloase (Sfânta Duminică, personaj adjuvant cu rol de maestru spiritual, cei cinci însoțitori ai săi) sau animaliere (calul, furnicile, albinele). Indirect însă la dobândirea noii identități a lui Harap-Alb și la devenirea sa contribuie și personajele antagonice – Spânul și Roșu-Împărat prin probele dificile la care îl supun, devenind astfel, fără voia lor, promotori în inițierea feciorului de împărat. Relațiile dintre aceste personaje reprezintă o modalitate prin care autorul le evidențiază calitățile și defectele. Toate aceste aspecte referitoare la conținut și la personaje, pun în evidență, paradoxal, pe lângă existența elementului fabulos, și foarte marea apropiere de real. Astfel, multe episoade amintesc de scene autentice din viața colectivității rurale din care a ieșit marele povestitor, așa cum sunt discuțiile cu Sfânta Dumincă, sfada dintre însoțitorii lui Harap-Alb, relațiile dintre familiile înrudite etc. De asemenea, deși multe dintre personajele lui Ion Creangă sunt apariții ciudate, ele se apropie prin comportament de oamenii reali, de țăranii sfătoși din humuleștii autorului. La rândul luii, Harap-Alb n-are nimic spectaculos în comportarea sa, nu este înzestrat cu puteri supraomenești, iar împărații, fiii și fiicele lor sunt și mai aproape de real, căci ele capătă însușiri specifice personajelor din creațiile folclorice numai în contextul și atmosfera basmului. După cum se observă, lumea acestei creații literare pornește de la realitate, trece în supranatural, iar în final se întoarce din nou la realitate, însă Ion Creangă hiperbolizează, înfățișează cu ironie și umor p imagine cavalerească a lumii și de aceea lumea prezentată de el este o lume „pe dos”, „o a doua lume, parodie a celei reale”. Autorul, ca și unul dintre personajele sale – Ochilă –, are o viziune propire asupra realității, căci el „vede toate și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă...”. Nota de originalitate a acestei creații crește și prin prezența unei tehnici narative aparte (îmbinarea vorbirii directe cu cea indirectă, a narațiunii cu dialogul,

implicarea naratorului în acțiune etc. ), a elementelor de oralitate ( locuțiuni, interjecții, structuri exclamative, proverbe etc) sau a umorului realizat printr- o diversitate de procedee.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->