IGIENA CORPORALĂ A ANIMALELOR DOMESTICE

Igiena corporală se referă la un complex de măsuri necesare pentru asigurarea

curăţeniei şi funcţionalităţii normale a pielii, fanerelor şi a producţiei cornoase.
Pielea are un rol complex şi deosebit de important în economia întregului
organism, fapt demonstrat prin aceea că, scoaterea din activitate în proporţie de peste
50% a unor organe parenchimatoase este compatibilă cu viaţa, pe când suprimarea în
aceeaşi proporţie a funcţiilor pielii este urmată de moarte, într-o perioadă scurtă de
timp.
Moartea survine ca urmare a neîndeplinirii multiplelor funcţii pe care le are
pielea în protecţia organismului, faţă de acţiunea factorilor mecanici, fizici, chimici şi
biologici din mediul ambiant, în secreţia de sebum şi usuc, în procesul de
termoreglare etc.
Pielea are şi o importanţă economică mare prin produsele sale (păr, lână,
pene), dar şi prin ea însăşi, ca materie primă pentru industria uşoară.
In timpul creşterii şi exploatării, pielea animalelor şi produsele acesteia intră în
contact permanent cu factorii mediului ambiant, suferind fenomene naturale de
murdărire şi deteriorare.
Gradul de igienă corporală a animalelor este influenţat negativ de: modul
necorespunzător de construire a pardoselii (cu denivelări, spartă, fără pantă sau cu
unghiul de scurgere a purinului cu orientare inversă) şi de modul neadecvat de
întreţinere a acesteia; cantitatea insuficientă şi calitatea slabă a aşternutului (umed,
higroscopicitate mică); modul defectuos de funcţionare a sistemelor de colectare şi
evacuare a dejecţiilor; densitatea mare a animalelor; nivelul nesatisfăcător al unor
parametri de microclimat (temperatură în afara zonei de confort şi umiditate relativă
ridicată, curenţi de aer foarte mici); frecvenţa redusă a igienizării suprafeţelor de
cazare etc.
Deşi animalele domestice îşi menţin din instinct un anumit grad de curăţenie
corporală, totuşi acesta s-a dovedit a fi insuficient, motiv pentru care este nevoie de
intervenţia omului, prin una sau mai multe, din următoarele acţiuni: pansaj, tundere,
îmbăiere şi îngrijire a producţiilor cornoase.

PANSAJUL ANIMALELOR

Pansajul constă într-un complex de acţiuni ca: buşumarea, ţesălarea, perierea şi

ştergerea corpului, aplicate animalelor cu păr scurt, manual sau mecanic, în vederea
îndepărtării murdăriei, a perilor aglutinanţi, a celulelor epidermice descuamale, a
ouălor de helminţi şi a unei părţi din microorganisme de pe piele, păr şi din jurul
orificiilor naturale.
în urma pansajului se realizează: activarea circulaţiei superficiale; deschiderea
porilor şi excitarea terminaţiilor nervoase din piele, care se reflectă în stimularea
metabolismului (cu 10-25% la cabaline); revigorarea organismului; facilitarea
termoreglării şi creşterea producţiei (cu până la 10% la vaci) etc.
1
 Din punct de vedere igienic, pansajul nu trebuie să genereze fenomene de stres
la animale, ca urmare a suferinţei produse de lezionarea pielii şi pulberi în adăposturi.
Obişnuirea animalelor cu pansajul se va face de la o vârstă mică şi în afara
perioadelor de furajare şi muls, pentru evitarea reflexelor de apărare şi crearea celor
condiţionate favorabile.
Buşumatul se poate face cu şomoioage de paie sau ţesături naturale cu fibre
groase numai pe regiunile puternic murdărite cu noroi sau dejecţii, la începutul
pansajului, în vederea îndepărtării excesului de umiditate şi murdărie superficială.
Ţesălatul se face cu ajutorul ţesalelor numai pe regiunile bine îmbrăcate în
musculatură şi cu pielea mobilă pentru îndepărtarea murdăriei aderente, indiferent de
origine. Ţesalele se pot confecţiona din metal sau material plastic .
Ştergerea cu ţesături din fibre naturale curate se practică pentru îndepărtarea
secreţiilor şi murdăriei din jurul orificiilor naturale şi a prafului de pe corp.
Dintre animalele de rentă, în special la cabaline, se practică şi pieptănatul
moţului, coamei şi chiar a cozii, folosind un pieptene special.
Pansajul trebuie să se execute zilnic la cabaline de sport şi de reproducţie,
vacile de lapte, tauri şi bovinele şi cabalinele pentru muncă.
Set de îngrijire pentru cai a. Pieptene; b. Perie; c. Burete; d. Ţesală
La animalele de muncă şi sport, după efort trebuie efectuate unele acţiuni de
pansaj, aşa cum este buşumarea.
în vederea evitării poluării laptelui este interzis pansajul în timpul mulsului.
La porcinele de reproducţie, pansajul se face rar, dar este obligatoriu înainte de
trecerea scroafelor gestante în maternitate.
în vederea reducerii consumului de forţă de muncă, pansajul manual poate fi
înlocuit cu acela mecanic, care se face cu aparate, care funcţionează pe principiul
aspiratorului, cu reţinerea prafului, scamelor etc, în saci de hârtie, fibre sintetice sau
în apă.
Sistemul de reţinere a prafului în apă este singurul ecologic, spre deosebire de
aspiratoarele clasice care nu reţin decât praful de dimensiuni mari, pe cel de
dimensiuni mici îl dispersează în mediu.
Pentru animalele de companie, în special câini se practică periatul, pieptănatul
şi ştergerea după caz. în funcţie de lungimea părului pentru periat şi pieptănat se
folosesc diferite tipuri de perii, pieptene şi greble , mănuşi. Greblele se folosesc
pentru animalele cu părul lung.
Tunderea animalelor este un mijloc de asigurare a igienei corporale, prin
scurtarea manuală sau mecanică a lungimii părului. Aceasta asigură reducerea
cantităţii de murdărie aderentă la păr şi piele şi facilitează termoreglarea. Pe piaţă se
comercializează maşini de tuns pentru ovine, cabaline, cabaline şi bovine şi câini.
Pentru ovine se comercializează maşini de tuns cu sistem de tăiere rotativ, într-un
singur sens şi în sistem de tăiere prin mişcări stânga-dreapta şi dreapta-stânga, cu
seturi de cuţite.
Animalele tunse pot fi mai uşor igienizate şi deparazitate.
Clasificarea tunderii se poate face după extindere: locală şi generală iar după
scop: igienică, economică, terapeutică şi estetică.
2
 TUNDEREA GENERALĂ

Tunderea generală se practică la noi în ţară la ovine şi iepuri, în scop

economic, terapeutic şi igienic şi la anumite rase de câini în scop estetic şi igienic.
Aceasta favorizează termoliza în ambianţe calde, determinând creşterea ratei
metabolice şi a producţiilor. Se practică, în zilele calde, fără vânt şi precipitaţii, în
scopul evitării bolilor afrigore sau de condiţie.
Animalele prea tinere sau prea bătrâne, precum şi animalele în convalescenţă
sau cu boli cronice respiratorii nu se tund.
Oile adulte şi tineretul din anul precedent se tund în perioada martie-aprilie în
zona de deal-munte şi în perioada mai-iunie în zona de câmpie.
Tineretul mascul la îngrăşat se poate tunde -miţui, înainte de tăiere toamna.
Iepurii se tund de mai multe ori pe an, când firele de păr ajung la o lungime de
6 cm.
Câinii se tund la începutul verii.
Tunderea generală pe plan internaţional se practică la unele rase de capre
pentru mohair. De asemenea, la unele rase de capre se practică perierea pentru
obţinerea producţiei de puf.

TUNDEREA LOCALĂ

Tunderea locală (parţială) este mai des practicată la cabaline, bovine, ovine şi
câini, în scop economic, igienic, terapeutic şi estetic. în scop terapeutic tunderea
locală se practică şi la restul speciilor.
La cabaline se practică scurtarea părului moţului pentru a nu le jena vederea, a
coamei, la un lat de palmă şi al vârfului cozii.
Tunderea părului de la chişiţă este contraindicată.
La vaci, tunderea locală se face la nivelul ugerului, pentru a facilita igiena
mulsului.
La ovine se efectuează codinitul - tunsul în regiunea anogenitală şi în jurul
ugerului înainte de fătare.
La câini se practică tunderea estetică a diferitelor zone corporale, la debutul
verii.
Tunderea, indiferent de întinderea ei, poate fi asociată cu leziuni ale pielii,
variabile după instrumentele folosite şi experienţa operatorului. Deoarece tunderea
manuală este depăşită ca productivitate a muncii, pierde teren şi este treptat înlocuită
cu tunderea mecanică.
în cazul efectivelor mari de ovine, tunderea se face în centre de tuns, care
trebuie să fie în atenţia medicilor veterinari, pentru a asigura produsele
medicamentoase necesare intervenţiei de necesitate şi pentru a depista exemplarele
cu scabie şi dermatofiloză, evaluând astfel eficienţa programelor de control a
ectoparazitozelor.

3
 ÎMBĂIEREA ANIMALELOR

îmbăierea presupune folosirea apei şi se face în scop igienic şi economic,

reprezentând cel mai eficace mijloc de realizare a curăţeniei corporale, de prevenire
şi combatere a ectoparazitozelor şi de termoliză în ambianţe calde. Aceasta se
realizează în băi (fixe sau mobile), în ape de suprafaţă (râuri, lacuri), precum şi prin
aspersare (aplicarea apei sub formă de picurături) sau duşare (aplicarea apei sub
formă de jet). După extindere îmbăierea poate fi generală sau locală.

ÎMBĂIEREA GENERALĂ

îmbăierea generală asigură curăţirea pielii de impurităţi, o înviorare generala a

organismului, înlăturarea oboselii musculare, un apetit crescut şi un indice superior
de conversie a furajelor. Se practică la bovine, cabaline, porcine, ovine şi câini.
A. La bovine şi cabaline în sistem gospodăresc îmbăierea generală se
execută numai în sezonul cald, folosind ape de suprafaţă şi mai rar celelalte mijloace.
îmbăierea în apele de suprafaţă trebuie făcută cu mare atenţie în zilele
călduroase, în locuri cu maluri stabile, cu acces fără riscuri de accidentare, cu albie
din pietriş sau nisip mare. Durata îmbăierii este de 20-30 minute la temperaturi de
peste 20°C. Nu se îmbăiază- animalele în gestaţie avansată, transpirate sau cu boli
cronice. După îmbăiere animalele se plimbă, până la uscarea corpului, pe un teren
inerbat.
în sistem intensiv, vacile gestante înainte de transfer în maternitate se pot
supune spălării, şi tratării cu substanţe cu acţiune antiparazitară şi antimicrobiană şi
uscării pielii. Este deosebit de important atât pentru vacile de lapte, cât şi pentru
celelalte categorii de bovine controlul scabiilor, de altfel destul de frecvente, dar din
păcate ignorate.
B. La porcinele crescute şi exploatate în sistem gospodăresc, îmbăierile
generale se execută numai în sezonul cald, pe când în unităţile cu sistem intensiv de
creştere şi exploatare, la scroafe, folosirea apei pentru igiena corporală se practică tot
timpul anului, o dată cu trecerea în maternităţi, în aşa numitele „staţii de spălare,
dezinfecţie şi deparazitare" - „staţii de spălare, tratare cu substanţe antiparazitare şi
antimicrobiene şi uscare".
Scopul îmbăierii scroafelor este de a controla, în special ectoparaziţii, dar şi de
a reduce contaminarea cu microorganisme a suprafeţei corporale a acestora, inclusiv
a microbismului de grajd.
Staţiile funcţionează sub controlul permanent al medicului veterinar, care
trebuie să urmărească asigurarea temperaturii apei de spălare, a concentraţiei
soluţiilor antiparazitare şi antimicrobiene şi funcţionarea optimă a instalaţiei de
uscare a pielii. Animalele nu vor fi scoase din staţie, mai ales, în condiţii de
microclimă adverse (curenţi mari de aer, temperaturi mai scăzute) decât în cazul în
care pielea acestora s-a uscat. Toate aspectele menţionate vor fi înscrise obligatoriu
în registrul de funcţionare a staţiei, de către persoanele autorizate în acest scop de
medicul veterinar.
4
 Transportul animalelor în maternităţi se va face pe jos sau cu o remorcă
specială. în cazul transportului pe jos aleile vor trebui menţinute într-o stare de igienă
perfectă, prin curăţare mecanică, hidromecanică şi tratare cu substanţe microbiocide,
după fiecare folosire. La acelaşi regim se vor supune şi remorcile tehnologice
folosite.
In scop tehnologic, pe timpul verii, efectivele de scroafe, scrofiţe în aşteptare
şi de vieri sunt îmbăiate zilnic, prin aspersare pentru a asigura creşterea numărului de
animale montate şi a procentului de fecunditate (călduri normale, spermă de calitate
superioară).
Administrarea apei prin aspersare se face pe tot corpul, cu ajutorul
aspersoarelor.

Duşarea se poate practica, atât la matcă, la care induce acelaşi efect benefic ca
şi aspersarea, cât şi la porcii graşi, la care asigură o creştere în greutate suplimentară
de 10-15% şi o îmbunătăţire a indicelui de conversie a hranei. Aceasta se realizează
în instalaţii cu presiune reglabilă, numai de sus, sau din toate direcţiile. Duşarea
prezintă faţă de aspersare inconvenientul unui consum mai ridicat de apă.
Aspersarea şi duşarea pot fi completate cu îmbăierea de voie, după bunul plac
al animalelor în băi fixe, care colectează apa de la aspersoare sau duşuri sau în lipsa
acestor instalaţii se alimentează cu apă potabilă de la reţea.
Aspersoarele şi duşurile se pot monta în adăposturi sau padocuri şi pot fi
dirijate automat (intră în funcţiune la o anumită temperatură) sau manual.
C. La ovine îmbăierea se practică, în băi fixe sau mobile, în scop preventiv sau
curativ, după tuns, de două ori la interval de 2 săptămâni.
Pentru evitarea unor accidente medicul veterinar va urmări respectarea cu
stricteţe a concentraţiei substanţei paraziticide şi va instrui îngrijitorii asupra modului
de manipulare a animalelor, pentru a nu permite scufundarea acestora cu capul în
soluţia preparată în cazul în care este toxică pentru animal (organoclorurate,
organofosforice). De asemenea, va asigura împrospătarea soluţiei, când aceasta scade
sub nivelul minim acceptat (care să asigure condiţii ca animalele să înoate nu să
păşească prin baie) şi schimbarea acesteia în cazul poluării cu diverse impurităţi.
în cazul efectivelor cu stare de sănătate şi întreţinere necorespunzătoare este
obligatorie îmbăierea generală, pe un număr restrâns de animale. Dacă la îmbăierea
de probă nu s-au înregistrat nici un fel de reacţii adverse se trece la îmbăierea
întregului efectiv.
D. La câini îmbăierile generale se pot face, pentru câinii de apartament pe
toată durata anului, iar pentru celelalte categorii numai în sezonul cald. îmbăierile
generale se pot face în scop igienic sau terapeutic. Pe piaţă sunt disponibile diferite
tipuri de şampoane simple sau medicamentate cu substanţe antimicrobiene şi/sau
antiparazitare.

5
 ÎMBĂIEREA LOCALĂ

Imbăierea locală se execută în scop igienic şi terapeutic, ori de câte ori este
nevoie.
In scop igienic, la vacile şi bivoliţele în lactaţie, trebuie să se facă obligatoriu
spălarea glandei mamare la fiecare mulsoare, iar a trenului posterior numai după caz
pentru asigurarea igienei laptelui. La iepe, ovine şi caprine spălarea glandei mamare,
de asemenea, este obligatorie, din aceleaşi raţiuni ca la vaci şi bivoliţe.
Igienizarea glandei mamare presupune spălarea cu apă caldă şi după caz cu
săpun urmată de ştergerea acesteia cu prosop uscat, de preferat din hârtie.
In scop terapeutic, îmbăierea locală se face pe diferite zone ale corpului, după
tundere şi constă în aplicarea diferitelor substanţe medicamentoase pentru tratamente
curative antiparazitare (scabie tratamente de iarnă), dar şi de altă natură.
Pentru prevenirea şi combaterea afecţiunilor podale, în special la tineretul
bovin, crescut şi îngrăşat pe pardoseală discontinuă dar şi la vaci , trebuie practicată
îmbăierea periodică a ongloanelor, în băi din cauciuc pentru picioare sau din beton
armat sclivisit format din două compartimente egale de 7-10 m lungime; 2-3 m
lăţime şi 25-30 cm adâncime. îmbăierea locală se face cu sulfat de cupru în
concentraţie de 5% sau alte substanţe active cu acţiune similară.
Aceeaşi conduită se poate practica şi pentru tineretul ovin introdus
pentru creştere şi îngrăşare pe pardoseală discontinuă, folosind bai adecvate de
aceeaşi construcţie.

ÎNTREŢINEREA IGIENICĂ A COPITELOR ŞI ONGLOANELOR

Cornul copitelor şi al ongloanelor creşte cu o viteză de 0,7-1,5 cm/lună, în

funcţie de specie şi categoria de exploatare. Acesta este expus în timpul vieţii
animalelor la intense solicitări, prin contactul cu solul, pardoseala, aşternutul,
dejecţiile etc, în urma cărora poate suferi o serie de afecţiuni, cu rezonanţe asupra
întregului organism.
Din punct de vedere igienic este necesar ca ongloanele şi copitele să se
menţină curate, la umiditate normală, la forma şi dimensiunile caracteristice speciei.
Curăţenia ongloanelor şi copitelor se asigură prin: împrospătarea frecventă a
aşternutului; menţinerea umidităţii normale a aşternutului permanent; îndepărtarea
frecventă a bălegarului; drenarea corespunzătoare a purinului; îndepărtarea
murdăriei, indiferent de originea acesteia, de pe copite şi ongloane, cu aceeaşi
frecvenţă cu care se face pansajul.
Curăţirea copitei se face folosind perii aspre, şomoioage de paie, cuţite din
lemn (pentru pereţi) sau metal şi scobitori (pentru talpă, furcuţă şi spaţiul
interdigital).
Umiditatea normală se asigură prin menţinerea curăţeniei locului de cazare şi
curăţirea copitelor şi ongloanelor prin metodele arătate anterior.

6
 La cabaline periodic, se face spălarea copitelor urmată de uscarea şi ungerea
acestora cu „unsoare de copită", pentru menţinerea elasticităţii şi implicit a umidităţii
cornului.
Menţinerea formei şi a dimensiunilor caracteristice speciei pentru ongloane şi
copite se poate realiza prin: potcovit, la animalele de muncă, acţiune care evită
tocirea anormală a cornului şi afectarea ţesuturilor moi; asigurarea unei pardoseli
elastice pentru animalele de lapte şi carne; ajustarea periodică a cornului, pentru
prevenirea creşterii în exces a acestuia sub formă de: papuc -prelungire anterioară;
foarfece - încălecare; tirbuşon - răsucire, etc.
In efectivele mari de cabaline, bovine şi porcine întreţinerea ongloanelor se
realizează prin muncitori podotehnişti. Medicul veterinar va trebui să se ocupe de
pregătirea profesională a. acestora şi să urmărească îndeaproape conştiinciozitatea cu
care îşi fac datoria. Este de reţinut că, afecţiunile podale sunt una din principalele
cauze care conduc la afectarea bunăstării, la pierderi mari de producţie, la scurtarea
vieţii economice a animalelor şi la tăierile de necesitate peste limitele acceptate
(suportabile din punct de vedere economic).
Pe piaţă pentru menţinerea formei şi dimensiunilor caracteristice speciei pentru
copite şi ongloane sunt disponibile seturi pentru îngrijire, seturi de pile ,instrumente
de îngrijire, foarfeci de tăiat cornul copitelor , răzuitoare pentru copite. Pentru
protecţia copitelor şi ongloanelor supuse diferitelor tratamente se folosesc papuci.
Ingrijirea ongloanelor şi copitelor se asigură cu ajutorul unor dispozitive şi a
travaliilor universale .

Sursa: https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/igiena-78649.html