VALORIFICAREA PRODUCTIEI

ANIMALIERE

Valorificarea producţiei animaliere, conform cerinţelor pieţei, este asigurată prin diferite
sisteme specifice fiecărui produs sau grupe de produse. Varietatea mare de sisteme şi forme
decreşterea animalelor a determinat o diversitate de forme în ceea ce priveşte valorificarea
producţiei animaliere. Cele mai importante din aceste forme pot fi grupate în:
 1)Piaţa liberă a producătorilor agricoli specializaţi în creşterea animalelor;
2)Piaţa întreprinderilor specializate în prelucrarea şi industrializarea produselor animaliere;
3)Piaţa întreprinderilor integrate care produc, industrializează şi comercializează produse
animaliere;
4)Piaţa producătorilor de animale pentru selecţie şi pentru reproducţie.Valorificarea în cazul
animalelor pentru carne este asigurată conform cerinţelor pieţei pentrucarne, de către
producătorii agricoli, sau de către agenţii economici specializaţi în producţia şi industriacărnii. În
fluxul de valorificare a animalelor vii pentru carne un rol important revine etapelor derecepţie şi
transport.
 Recepţia animalelor vii pentru carne se referă la aprecierea calitativă şi cantitativă,
adicăatestarea datelor privind numărul animalelor, greutatea acestora, calitatea înscrisă în acte,
etc. aprecierea calității se poate face în viu sau dupa sacrificare. Aprecierea calității animalelor in
viu este rezultat al factorilor de rasă, sex, vârstă, precum şi a sistemului de creştere şi alimentaţie,
iar acţiuneaconjugată a acestor factori trebuie corelată cu preferinţele solicitate de consumător.
Se ţine seama de:
~Vârsta (pe măsura înaintării în vârstă creşte randamentul la tăiere, dar şi calitatea cărnii)
~Greutatea corporală (este corelată cu vârsta şi rasa animalului)
~Conformaţia corporală (se ţine seama de specie, rasă, tip productiv şi vârstă, aspectul
corpului animalului, precum şi a principalelor regiuni corporale de carne)
~Stare de îngrăşare (prezintă un indiciu de calitate superioară).
Totodată, având în vedere diferenţele între tehnologiile de creştere a animalelor, atribuirea
corectă pecalităţi trebuie să ţină seama de aprecierea organoleptică combinată cu rezultatele
obţinute dupăsacrificarea animalelor şi determinarea randamentului la tăiere şi a calităţii
carcasei.
Transportul animalelor  prevede crearea unor condiţii corespunzătoare pentru a evita
anumiteinconveniente ce pot afecta rezultatele obţinute în valorificare. Aceste cerinţe pot fi
considerateurmătoarele:
Respectarea condiţiilor de ordin igienico-sanitar (curăţirea şi dezinfectarea mijloacelor
detransport);
Asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, pentru asigurarea protecţiei animalelor în
timpultransportului;
Amenajarea mijloacelor de transport în conformitate cu cerinţele fiecărei specii şi
categorii de animale, pentru crearea condiţiilor optime în timpul transportului;
Alegerea celor mai potrivite mijloace de transport, în funcţie de cerinţele diverselor specii
şide condiţiile concrete existente
Producţia de carne este asigurată la următoarele categorii de animale: adulte, semiadulte
şi detineret. Animalele adulte, care şi-au încheiat ciclul productiv în alte direcţii de exploatare
(lapte, ouă,lână, etc.) sunt anual reformate din efectivul productiv şi destinate valorificării pentru
carne. Datorită vârstei înaintate, ele furnizează o carne de calitate inferioară, necorespunzătoare
tuturor cerinţelor consumătorilor. Cota cu care această categorie participă pe piaţă la fondul de
carne al fiecărei speciireprezintă 30-35%.
 Animalele semiadulte reprezintă acele animale care după ce au fost crescute ca tineret,
înmajoritatea cazurilor în sistem extensiv, sau îngrăşate într-un timp scurt, sunt apoi valorificate
pentrucarne. Carnea din această categorie prezintă însuşiri calitativ superioare şi participă pe
piaţă cu cota decirca 50-55%.
 Animalele tinere sunt considerate cele sacrificate până la vârsta de animale semiadulte şi
auînsuşiri calitative superioare. Cota cu care această categorie participă pe piaţă de producţie de
carne aspeciei respective este 10-15%.În perspectivă, conform cerinţelor consumătorilor şi
perfecţionării tehnologiilor de creştere aanimalelor, se prevede ca producţia de carne obţinută de
la animalele semiadulte să înregistreze odescreştere în favoarea celor furnizate de animalele
tinere.
 
Valorificarea taurinelor pentru carne:datorită însuşirilor calitative superioare pe care
lereprezintă, carnea de taurine corespunde integral cerinţelor actuale ale consumătorilor şi este
solicitată pe tot parcursul anului. Pentru această specie există următoarele tipuri de valorificări:
~Valorificarea tineretului taurin pentru „carne albă”, legată de existenţa viţeilor masculi de la
vacile de lapte;
~Valorificarea viţeilor pentru producţia de carne „baby-beff”, care reprezintă cea mai
rentabilă formă de valorificare a viţeilor proveniţi de la vacile de lapte ;
~Valorificarea tineretului taurin crescut semiintensiv şi extensiv;
~Valorificarea animalelor adulte recondiţionate care se face printr-o nutriţie adecvată de 40-
45 zile,în acest fel putându-se îmbunătăţi calitatea cărnii.
Valorificarea ovinelor pentru carne:se face sub diferite forme, care încadrate în
tehnologiilecategoriilor de vârstă permit următoarele clasificări:
Valorificarea mieilor cruzi sau de lapte provine de la mieii din perioada de alăptare la
vârsta de 4-6săptămâni şi de la 8-12 kg. Valorificarea acestor miei deseori este nerentabilă,
deoarece ei se sacrifica in perioada in care energia lor de crestere este maxima. 
Valorificarea mieilor de 13-16 saptamani care pot avea greutate de sacrificare de 25 -
35kg.
Valorificarea tineretului ovin îngrăşat este furnizată de animalele în vârstă de 6-7 luni cu
greutate de peste 35-40 kg. Această categorie de carne este cea mai solicitată de consumători
datorită însuşirilor organoleptice. În cadrul acestei categorii se disting două tipuri: de carne şi de
grăsime.
Valorificarea batalilor tineri, care se face la înţărcare, la 6 luni sau la 12 luni; la fel este
nerentabilă.
 Valorificarea batalilor adulţi, care se face după câteva cicluri de producţie (circa 3 ani)
obţinându-se greutatea de 50-60 kg. Această formă de valorificare nu este rentabilă, întrucât lâna
obţinută nucompensează avantajos investiţiile făcute în circa 3 ani.
Valorificarea ovinelor adulte pentru carne provine de la oile şi berbecuţii reformaţi, de
regulă dupăvârsta de 5 ani.
Valorificarea porcinelor pentru carne: în funcţie de direcţia de valorificare a porcilor
dupăsacrificare, sunt două direcţii principale de exploatare: producţia de carne şi producţia de
carne şi grăsime.
Valorificarea porcinelor pentru carne indică existenţa unor rase specializate în producţia de
carne,conform solicitării consumătorilor. La creşterea în sisteme intensive, greutatea economică
devalorificare este între 110-120 kg.
Valorificarea porcinelor îngrăşate pentru bacon reprezintă carnea valorificată de la porci
tineri, învârstă de 6-7 luni care au fost supuşi unui anumit regim de hrănire până la greutatea de
85-95 kg.
Valorificarea porcinelor în îngrăşare mixtă de carne şi de grăsime, prin sacrificare dau o
carne care se pretează foarte bine pentru consumul în stare proaspătă sau în industria alimentară.
Greutatea la careajung porcinele este de 130-140 kg.
Valorificarea porcinelor pentru grăsime se referă la îngrăşarea porcilor adulţi de 150-180 kg. 

Bibliografie:
1.https://www.qreferat.com/referate/alimentatie/DEPOZITAREA-RESURSELOR-
MATERIA326.php
2. https://www.scribd.com/document/486970718/Lesson-9-doc
3. https://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/Oferta-de-produse-agricole-agr973.php