Clonarea Plantelor

Definitia generala a clonarii:

Clonarea este procesul de producere a indivizilor identici genetic ai unui organism, fie în
mod natural, fie artificial. În natură, multe organisme produc clone prin reproducerea asexuală.
Clonarea în biotehnologie se referă la procesul de creare a clonelor organismelor sau a copiilor
de celule sau fragmente de ADN (clonare moleculară). Dincolo de biologie, termenul se referă
la producerea mai multor copii de suport digital sau software.

Definitia clonarii in horticultura:

Termenul de “clona” este folosit in horticultura cu referire la descendentii unei singure
plante, care au fost produsi prin reproducere vegetala. Multe culturi de plante horticole sunt
clone, fiind derivate intr-un singur individ, si multiplicate prin alte procese decat prin
reproducerea sexuala. Drept exemplu, unele culturi europene de struguri reprezinta clone care
au fost propagate de mai bine de doua milenii. Alte exemple asemanatoare sunt cartoful si
banana.
Grafting-ul poate fi privit ca un fel de clonare, deoarece toti lastarii si ramurile care provin
din grefa sunt din punct de vedere genetic o clona a unui singur individ, insa acest tip particular
de clonare este tratat in general ca un tip de operatie cu totul diferita.

Clonarea in natura:
Natura cloneaza organismele de miliarde de ani. De exemplu, atunci cand o planta de
capsuni creaza o mladita (o forma de tulpina modificata), o noua planta creste acolo unde
mladita se inradacineaza. Acea noua planta este o clona. Un proces similar are loc si la iarba,
cartofi si ceapa.
Multi copaci, arbusti, vita de vie, ferigi si alte plante perene formeaza colonii clonale in
mod natural. Partile unei plante individuale se pot detasa prin fragmentare si pot creste,
devenind indivizi clonali separati. Un exemplu comun este reproducerea vegetativa a a
muschiului. Unele plante vasculare (de exemplu papadia si anumite ierburi viviparoase) produc,
de asemenea, seminte in mod asexual, rezultand in populatii clonale de indivizi identici din
punct de vedere genetic.

de Draghici Teodor-Eugen
Clonarea artificiala:
Oamenii cloneza plante intr-un fel sau altul de mii de ani. De exemplu, atunci cand se
taie o frunza din care se va creste o noua planta (propagare vegetativa), se cloneaza planta
originala, deoarece noua planta are acelasi material genetic ca si planta donatoare. Propagarea
vegetativa functioneaza deoarece frunza formeaza o masa de celule nespecializate numite
“calus”. Cu noroc, calus-ul va creste, se va diviza, si va forma diverse celule specializate
(radacini, tulpini), formand in cele din urma o noua planta.
De curand, oamenii de stiinta au reusit sa cloneze plantele preluand bucati de radacini,
impartindu-le in celule de radacina, si crescand celulele in culturi bogate in nutrienti. In aceste
culturi, celulele specializate devin nespecializate (nediferentiate), formand calusuri. Calusurile
sunt apoi stimulate cu hormonii potriviti ai plantei, pentru a creste in plante noi, care sunt
identice cu planta initiala, din care au fost prelevate bucatile de radacina.
Aceasta procedura, denumita propagarea culturii de tesuturi, este folosita la scara larga
de horicultori, pentru a reproduce orhideele deosebite si alte flori rare.

Avantaje si dezavantaje:
Ca avantaje, clonarea prin transferul de nucleu arata un adevarat potential in agricultura,
prin imbunatatirea fondului genetic si a produselor. In acelasi timp, prin clonare se pot salva si
speciile pe cale de disparitie.
Totusi, clonarea prezinta si dezavantaje, cum ar fi faptul ca indivizii produsi prin clonare
ar putea sa sufere de aceleasi boli si sa fie sensibili la acelasi tip de agenti patogeni, iar un
singur virus ar putea extermina populatia de pe o zona intinsa, si chiar o specie intreaga.

de Draghici Teodor-Eugen