Şef lucr. dr.

Mioara-Florentina TRANDAFIRESCU
 este format din:
 organele genitale interne (ovare, trompe uterine, uter şi vagin)
 organle genitale externe (labiile mari, labiile mici, vestibul, clitoris,
bulbi vestibulari, glandele Bartholin)

 Funcţiile aparatului genital feminin

 elaborarea garneţilor feminini la nivelul ovarului → realizarea
procesului de reproducere
 transportul garneţilor feminini spre locul de întâlnire cu spermatozoizii
prin intermediul trompelor uterine
 nutriţia şi transportul ovulului fecundat
 implantarea, dezvoltarea şi menţinerea produsului de concepţie la
nivelul uterului
 captarea spermatozoizilor şi expulzia foetusului prin intermediul
vaginului
 sinteza hormonilor sexuali - estrogen şi progesteron
 sunt organe pereche, acoperite de un epiteliu „germinativ”
 prezintă o stromă şi un parenchim
 parenchimul este organizat în:
 corticală
 medulară
 sub epiteliul germinativ stroma bogat celularizată prezintă o
condensare numită albuginee
 la nivelul albugineei celulele de tip flbroblast sunt dispuse într-o
manieră particulară, în vârtejuri
 Corticala ovarului - conţine foliculii ovarieni în diferite stadii
evolutive şi involutive.
 foliculii ovarieni - stadii evolutive:primordiali, primari,
secundari preantrali, secundari antrali, terţiari/ maturi/ de
Graaf
 Medulara ovarului - este constituită dintr-un ţesut conjunctiv lax ce
conţine: vase sanguine cu traiect spiralat, vase limfatice, nervi, resturi
embrionare (rete ovari).
OVARUL

medulara

corticala stroma
 în fiecare lună, în cadrul ciclului ovarian, din ziua 1 până în ziua 14 are loc
dezvoltarea unui număr de foliculi ovarieni primordiali sub influenţa FSH-
ului sintetizat de adenohipofiză; de obicei numai un singur folicul
ajunge la maturitate şi intră în ovulaţie la mijlocul ciclului (ziua 14),
ceilalţi suferind un proces de involuţie, devenind foliculi atrezici
Ovulaţia
 este determinată de o descărcare masivă de LH de la nivelul
adenohipofizei
 ciclul ovarian prezintă deci două perioade: preovulatorie (foliculară)
şi post-ovulatorie (luteală)
 după ovulaţie foliculul matur care şi-a eliminat ovocitul se va
transforma în corp progestativ; acesta persistă 10 zile, evoluţia lui
fiind dependentă de fecundarea ovocitului:
 dacă a avut loc fecundarea va deveni corp gestativ (corp galben de
sarcină), se va menţine funcţional 3 luni, până la maturarea placentei
 dacă nu a avut loc fecundarea corpul progestativ începe un proces
de degenerare şi involuţie, care are ca rezultat apariţia corpului
albicans
 foliculii ovarieni în curs de dezvoltare sunt responsabili de sinteza de
estrogeni care creşte progresiv de la începutul unui ciclu până în ziua12
când prezintă un maxim de sinteză preovulator, scăzând brusc la ovulaţie
 în partea a doua a ciclului sinteza de estrogeni creşte iarăşi, se menţine şi
apoi scade brusc la sfârşitul ciclului
 estrogenii determină proliferarea mucoasei uterine
 a doua parte este caracterizată de sinteza de progesteron la nivelul
corpului progestativ
 nivelul progesteronului creşte după ovulaţie, realizează un platou, apoi
scade
 la nivelul mucoasei uterine progesteronul determină activitatea
secretorie necesară, în cazul fecundării, pregătirea pentru nidaţia oului.
 dezvoltarea (maturarea) foliculilor ovarieni presupune:
 modificări la nivelul ovocitului
 modificări la nivelul celulelor foliculare
 apariţia cavităţilor cu lichid folicular
 CICLUL
OVARIAN
 OVARUL

FO primordiali FO secundar preantral

FO primar FO secundar antral

OVARUL

corpul galben

FO tertiar (matur)

corp albicans
 OVARUL

FO ATREZICI
 sunt conducte musculo-membranoase cu peretele alcătuit din 3
tunici:
 mucoasa - formată dintr-un epiteliu simplu prismatic
hormono-dependent cu 2 tipuri celulare şi un corion
 ciliate (predominante în 1/2 a ciclului)
 secretorii (predomină în a doua 1/2 a ciclului);
 mucoasa realizează pliuri spre lumen
 musculara - fibre musculare netede dispuse pe 2 straturi:
circular intern şi longitudinal extern
 adventicea- ţesut conjunctiv lax bine vascularizat, tapetat
de mezoteliu peritoneal.
TROMPA UTERINA
 corpul uterin prezintă o structură pe 3 tunici:
 mucoasa (endometru)
 musculara (miometru)
 seroasa
 1. Endometrul
 este format din epiteliu şi corion şi este hormono-dependent.
 epiteliul - simplu prismatic, format din celule ciliate (mai
puţine) şi secretorii; din loc în loc el se invaginează în corion şi
realizează glande tubulare simple sinoase - glandele
endometriale
 corionul - varietate particulară de ţesut conjuntiv - corion
citogen, reprezentat de fibre de reticulină şi celule de tip
fibroblast cu mare capacitate plastică.
 1. Endometrul suferă transformări ciclice pe durata vieţii reproductive
corelate cu fazele ciclului ovarian, realizând ciclul endometrial care
are 2 faze:
 fază proliferativă
 fază secretorie
 endometrul este împărţit în două zone:
 în 2/3 superioare - pătura funcţională, ce va suferi
modificări ciclice
 în 1/3 inferioară - pătura bazală / de regenerare, ce nu suferă
modificări în timpul ciclului endometrial
 2. Miometrul este format din fibre musculare netede dispuse în 3
straturi, slab definite:
 intern longitudinal (subţire)
 mijlociu plexiform (foarte bine reprezentat)
 extern longitudinal (subţire)
 3. Seroasa - este reprezentată de peritoneu
Endometrul – faza proliferativă

glande endometriale
Endometrul – faza secretorie
Endometrul si miometrul
 este format din 2 regiuni distincte:
 endocolul - conectează cavitatea uteriă la vagin
 exocolul - reprezintă segmentul intravaginal al uterului.
 la nivelul endocolului epiteliul mucoasei (simplu prismatic) se
invaginează în corion şi realizează glande endocervicale (glande tubulare
ramificate mucoase)
 la nivelul joncţiunii endo-exocol epiteliul se transformă brusc într-un
epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare ce se va continuă şi la
nivelul vaginului
 musculara colului este slab dezvoltată
 la periferie colul uterin este acoperit de seroasa peritoneală
Endocolul
Exocolul

Joncţiunea endo-exocol
 organ cu structură şi funcţie în strânsă relaţie cu aparatul genital feminin
 reprezintă glande anexe ale pielii, de tipul celor sudoripare, dar
hormondependente
 Glanda mamară în repaus
 este o glandă de tip tubulo-acinos compus, alcătuită din aproximativ
15-20 de lobi, de formă piramidală, dispuşi cu baza spre torace şi vârful
spre mamelon; fiecare lob este alcătuit din mai mulţi lobuli
 lobulii sunt cele mici unităţi morfofuncţionale ale glandei mamare şi
prezintă un duct cu lumen îngust în zona centrală şi acini (alveole la
periferie)
 fiecare lobul este format astfel dintr-o componentă secretorie (acini) şi
o componentă excretorie (canal/duct intralobular)
 Glanda mamară în lactaţie
 glanda mamară în lactaţie este o glandă tubulo-alveolară
compusă
 lactaţia implică existenţa a 2 hormoni: prolactina şi STH
 componentele secretorii (alveolele) sunt mult mărite de volum,
ocupă în totalitate ţesutul conjunctiv intralobular de tip lax, iar
ţesutul conjunctiv dens semiordonat este mult diminuat
 alveolele prezintă un epiteliu simplu cubic cu celule având
caractere secretorii pentru sinteza laptelui
 funcţia esenţială a glandei mamare este producerea de lapte care
are proprietăţi nutritive – conţine proteine (cazeina), carbohidraţi
(lactoza), lipide, apă, vitamine, electroliţi), funcţie imunologică
prin conţinutul de IgG şi IgA secretorie, substanţe antibacteriene
nespecifice (lizozim, lactoperoxidază), limfocite materne
 Glanda mamara

repaus

activitate
 Este constituit din:
 organele genitale externe: testicol, epididim, porţiunea iniţială a
canalului deferent, uretra peniană şi organe erectile
 organele genitale interne: porţiunea terminală a canalului deferent,
vezicule seminale, canalul ejaculator, prostata şi porţiunea iniţială a
uretrei

 Funcţii:
 elaborarea garneţilor masculini (spermatozoizi) la nivelul testiculelor
şi realizarea procesului de reproducere
 transportul spermatozoizilor prin căile spermatice intra şi
extratesticulare
 maturarea spermatozoizilor prin intermediul secreţiei glandelor anexe
 sinteza hormonilor sexuali androgeni testosteronul
 este situat într-un sac musculo-cutanat aflat sub simfiza pubiană,
numită scrot
 structural este alcătuit din capsulă, stromă şi parenchim
 capsula periferică - albuginee - reprezentată de un ţesut conjunctiv
dens semiordonat; supero-posterior albugineea prezintă o zonă
îngroşată, densificată, numită mediastinum testis (corpul
Highmore) de la care pleacă spre interior, dispuse în evantai,
numeroase septuri conjunctive care compartimentează
parenchimul testicular în 200-300 de zone piramidale ce reprezintă
lobulii testiculari
 fiecare lobul conţine 1-4 tubi seminiferi
 stroma (ţesutul interstiţial) - formată din ţesut conjunctiv lax, bine
vascularizat; conţine celulele interstitiale Leydig - responsabile
de sinteza hormonilor androgeni
 parenchimul - reprezentat de totalitatea tubilor seminiferi -
structuri tubulare cu traiect conturnat, unde se desfăşoară
procesul de spermatogeneză.
 au peretele mărginit de un epiteliu stratificat de tip particular, heterogen,
cu 2 categorii de celule:
 1. de susţinere (suport) - celule Sertoli
 MO: celule prismatic înalte, PB pe MB şi PA spre lumen, citoplasmă
palidă cu limite nedefinite, nucleu ovalar, palid, 1-2 nucleoli, situat în
1/3 bazală
 ME: pe feţele laterale numeroase expansiuni citoplasmatice între care
sunt găzduite celulele liniei germinale
 în afară de funcţia de suport, celulele Sertoli mai au funcţie de:
fagocitoză, trofică, de secreţie fluidă şi secreţie endocrină
 2. celulele liniei germinale - 4 tipuri celulare:
 spermatogoniile
 spematocitele de tip I şi II
 spermatidele
 spermatozoizii
TESTICOLUL
 Testicolul

imagine de ansamblu
tubii seminiferi

celulele interstitiale Leydig

Căi intra- şi extratesticulare

epididim

conuri (ductele) eferente canalul deferent

Căi extratesticulare - canalul deferent
 este glanda anexă cea mai importantă a aparatului genital masculin
 periferic este acoperită de o capsulă conjunctivo-musculară care trimite
spre interior septuri ce delimitează 30-50 de lobuli
 stroma conjunctivă conţine şi fibre musculare netede
 fiecare lobul prostatic conţine o glandă tubulo-alveolară care are un
canal propriu
 toate canalele se deschid la nivelul uretrei prostatice
 epiteliul glandular este pseudostratificat, cu celule prismatice secretorii şi
celule cubice bazale
 odată cu înaintarea în vârstă se poate acumula în lumenul glandelor un
produs proteic numit simpexioane Robbin
 produsul de secreţie este lichidul prostatic - opalescent, pH acid şi
conţine fosfataza acidă, enzime proteolitice, zinc, acid citric
Prostata

simpexion Robbin
 Veziculele seminale
sunt structuri diverticulare amplasate în zona ampulară a canalului
deferent
prezintă: mucoasă, musculară şi adventice
mucoasa prezintă un epiteliu pseudostratificat format din celule cubice
şi prismatice
produsul de secreţie este lichidul seminal - un lichid clar, vâscos, care
conţine mucoproteine, prostaglandine şi fructoza