Universitatea “ Vasile Alecsandri “ Bacău​

Facultate de Științe Ale Mișcării , Sportului si Sănătății​

Program de Studii : KMS – Kinetoterapie si Motricitate Speciala
An 1 IFR

​L ector univ.dr. CRISTUȚĂ Alina-Mihaela

SISTEMUL
REPRODUCATOR
Grupa 5110: Lefter George Claudiu
Lupu Arnold
Gherla Adrian
Sistemul de reproducere, cu funcțiile diferitelor sale părți componente,
facilitează perpetuarea rasei umane. Aparatul reproducător este un sistem de
organe dintr-un organism care lucrează împreună pentru reproducere. Spre
deosebire de alte sisteme de organe, acest sistem de organe este diferit la cele
două sexe.

Cuprinde:

Aparatul genital masculin

Aparatul genital feminin

 Aparatul genital masculin:

Aparatul genital masculin este format:

*organe genitale interne: *organele genitale externe:
-testicule -penisul
-epididim -scrot
-canalele deferente
-glandele accesorii
Penisul este un organ genital masculin extern, care are rol atât în reproducere,
cât și în micțiune. Penisul este format dintr-o porțiune fixă și una mobilă.
Porțiunea fixă reprezintă rădăcina penisului și se află în perineu, iar porțiunea
mobilă este de fapt corpul penisului, care se finalizează prin glandul penisului.

Forma penisului
Rădăcina penisului se găsește în loja peniană a perineului și este formată din
2 rădăcini ale corpului cavernos (dreapta și stânga) și din bulbul penisului,
care se află între cele 2 rădăcini. Rădăcinile corpului cavernos se continuă sub
simfiza pubiană cu corpul cavernos, iar bulbul penisului se continuă cu partea
intermediară a corpului spongios.
Corpul penisului se prezintă ca un cilindru ușor turtit și are două fețe. Fața
dorsală sau dosul penisului privește în față în repaus, iar fața uretrală pe care
predomină uretra și care, în repaus, este orientată posterior. Pe fața uretrală se
află rafeul penisului, care se îndreaptă spre corpul penisului și se continuă cu
rafeul scrotului și al perineului.
Glandul penisului reprezintă extremitatea liberă a penisului și este acoperit
de prepuț. Glandul are formă conoidă, iar la bază prezintă o proeminență
numită coroana glandului. Partea îngustă care leagă glandul de corpul
penisului se numește colul glandului.
Prepuțul învelește glandul; la adult este doar parțial și servește ca material de
rezervă în timpul erecției, când dezvelește glandul. Spre deosebire de adult, la
copil glandul este învelit în totalitate de prepuț, acesta fiind perforat de un orificiu
mic. Între gland și prepuț se află o cavitate virtuală numită cavitatea
prepuțială sau balano-prepuțială. În cavitatea prepuțială se depune o materie
albicioasă numită smegmă. Cavitatea prepuțială este întreruptă pe fața uretrală de
către frâul prepuțului. Prepuțul este format de la suprafață spre profunzime din
piele, tunica dartos, fascia superficială, porțiunea reflectată a tunici dartos și
mucoasa care rezultă din continuarea pielii reflectate.
Scrotul , în sistemul de reproducere masculin , un sac subțire extern
al pielii care este împărțit în două compartimente; fiecare compartiment conține
unul dintre cele două testicule , glandele care produc spermă și unul dintre
epididimide , unde se depozitează sperma. Scrotul este o caracteristică
anatomică unică a oamenilor și a anumitor alte specii de mamifere care locuiesc
pe uscat . Este continuu cu pielea abdomenului inferior și este situat direct în
spatele penisului și în fața anusului . Peretele scrotal este un strat subțire de
piele căptușit cu țesut muscular neted (fascia dartos). Pielea conține mai mult
pigment decât cel al zonelor înconjurătoare și are multe glande sebacee
(producătoare de ulei) și glande sudoripare , precum și niște păr . Cele două
compartimente ale scrotului se disting extern printr-o creastă mijlocie numită
rafeu. Intern, rafeul se conectează la o partiție musculară, septul, care servește
la împărțirea scrotului în cele două zone ale sale.
Funcția scrotului este de a proteja testiculele și de a le menține la o temperatură cu
câteva grade sub temperatura normală a corpului. Scrotul se contractă la
frig, exerciții fizice sau stimulare sexuală și se extinde și se relaxează atunci când
este cald. Când este contractat, conservă căldura; în timp ce este relaxat, este neted
și alungit, permițând circulația aerului care facilitează răcirea. Se consideră că
temperatura relativ rece a scrotului este importantă pentru producerea spermei
viabile.
Tonusul muscular al scrotului devine slăbit și relaxat la bărbații în vârstă.
1. Testiculul este glanda genitala masculina. Acesta este un organ pereche
si are doua funcții:
- spermatogenetica
- endocrina
Testiculele sunt localizate in scrot, testiculul stâng fiind situat cu 1 cm mai
jos decât dreptul. Forma acestora este ovoidala si au doua fete (laterala si
mediala), doua margini (anterioara si posterioara) si doua extremități
(superioara si inferioara) .
Lungimea unui testicul este de aproximativ 4-5 cm, grosimea este de
aproximativ 3 cm iar lățimea de 2-2, 5 cm.
2. Epididimul:
- este anexat testiculului, are forma unei virgule si are : cap, corp si coada.
Testiculul si epididimul sunt acoperite de albuginee. Intre testicul si epididim,
posterior, se găsește lama viscerala a tunicii vaginale care formează sinusul
epididimar. Medial si posterior albugineea e traversata de nervii testiculului si vasele
acestuia iar la acest nivel albugineea prezinta mediastinul testiculului.
Extremitatea inferioara a testiculului si coada epididimului sunt situați extra vaginal,
aderând la fascia spermatica interna prin ligamentul scrotal.
3. Cai spermatice:
a) Cai spermatice intra-testiculare :
- tubi seminiferi drepți
- retea testiculara
b) Cai spermatice extra-testiculare
- ducte eferente: sunt aproximativ 15-20 cu o lungime de 15-20 cm. Acestea formeaza
capul epididimului împreuna cu canalul epididimar.
- duct epididimar: are un traiect foarte sinuos cu o lungime de 6-7 m, înghemuit în cei
5 cm cât măsoară epididimul. Acesta continua cu primul canal eferent si la nivelul
acestuia se deschid celelalte cca 15 canale eferente. Acesta formează corpul si coada
epididimului.
- duct deferent: are o lungime de aproximativ 50 cm si se întinde de la coada
epididimului pana la fundul vezicii urinare, la nivelul căruia se unește cu canalul
excretor al veziculei seminale, formând astfel canalul ejaculator. Canalul deferent
prezinta trei segmente: segmentul epididimar, segmentul funicular si segmentul
abdomino- pelvin.
- duct ejaculator. Acesta continua ductul deferent si are o lungime de 2 cm. Acesta
străbate prostata deschizandu-se in uretra prostatica la nivelul coliculului seminal.
- funicul spermatic: are aproximativ 15 cm si se întinde de la capul epididimului pana
la orificiul inghinal profund. Acesta prezinta un segment scrotal si unul inghinal.
Conținutul funiculului spermatic: canal deferent, artera testiculara - uretra.
4. Funiculul spermatic:
- are forma de cordon care suspenda testiculul
- are o lungime de aproximativ 15 cm
- se întinde de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund
- are învelișuri provenite din structurile peretelui abdominal traversate in urma
procesului de coborâre a testiculelor.
- prezinta doua segmente: segmentul scrotal si segmentul inghinal
- tunicile funiculului sunt: fascia spermatica externa, fascia cremasterica si
fascia spermatica interna
- continutul funiculului spermatic: canalul deferent, artera testiculara, plexul
pampiniform, artera diferentiala si cremasterica, plexul testiculat posterior si
ramura genitala a nervului genito-femural.
5. Uretra masculina:
- are o lungime de 14-16 cm
- calibrul sau nu este uniform
- incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral
extern.
- i se descriu trei segmente:
a) uretra prostatica strabate prostata de la baza la varf si prezinta pe peretele
posterior o creasta sagitala numita creasta uretrala
b) uretra membranoasa se intinde intre varful prostatei si corpul spongios al
penisului, are raport anterior cu ligamentul transvers al perineului si cu
plexurile venoase vezico-prostatice.
c) uretra spongioasa prezinta doua dilatatii (una la nivelul penisului si una la
nivelul glandului penisului) .
- uretra are o parte fixa (intre prostata si perineu) si una mobila (la nivelul
penisului) .
6. Veziculele seminale participa prin intermediul produsului lor de
secretiei la formarea lichidului seminal adaugat la lichidul secretat de
caile spermatice.
- au o lungime de 5 cm, o grosime de 5 mm si o capacitate de 5-10 ml
- au forma conica, cu baza catre superior si varful inferior
- are raporturi: anterior cu fundul vezicii urinare, posterior cu rectul,
medial cu ampulele canalelor deferente si lateral cu plexurile venoase
prostatic si vezical si plexurile nervoase hipogastrice inferioare.
- sunt irigate de ramuri ale arterei vezicale inferioara si rectala mijlocie.
7. Glande bulbo-uretrale (Cowper):
- sunt situate la nivelul unghiului dintre segmentul membranos al uretrei si bulbul
penisului
- au o culoare albicioasa
- canalele excretoare au o lungime de 3-4 cm
- au raport inferior cu fascia inferioara a diafragmei urogenitale, superior cu fascia
superioara a diafragmei urogenitale si antero-medial cu uretra membranoasa.

8. Prostata:
- este un organ musculo-glandular
- are rol in formarea lichidului spermatic si excretia lichidului prostatic
- are o greutate de aproximativ 20 g si este un organ pelvisubperitoneal
- este localizat in loja prostatica delimitata astfel: peretele anterior: oasele si
simfiza pubiana; perete posterior: sept recto-vezico-prostatic; peretii laterali:
muschii ridicatori anali; peretele inferior: diafragma urogenitala; peretele
superior: ligamentele pubo-prostatice si fundul vezicii urinare, ductele deferente
si veziculele seminale.
 Aparatul genital feminin:

Aparatul genital feminin este format din :

-organe genitale interne:
• 2 Ovare
• 2 Trompe uterine
• Uter
• vagin
-organe genitale externe:
• vulva
-organe anexe
• glandele mamare
 ORGANELE GENITALE INTERNE:

1.Ovarul:
Este situat in cavitatea pelviana,este organ pereche cu functie mixta,exocrina
producand ovulele si endocrina secretand hormoni , estrogeni si progesteronul.
Are forma unui ovid turtit, cantarind 6-8 g,cu diametrul mare de 3-5 cm.
Prezinta
*2 fete:
- fata laterala se afla pe peretele lateral, ocupand fosa ovariana
- fata mediala este acoperita de pavilionul trompei
*2 margini
*2 extremitati - superioara si inferioara pe care se prind o serie de ligamente,prin
care ovarul este legat de organele vecine
Structura:
La exterior ovarul este acoperit de tesut epitelial simplu, sub care se gaseste un
invelis conjunctiv – albugineea ovarului.
In interior se afla parenchimul glandular cu doua zone – medulara si corticala.
Zona medulara contine vase sangvine si limfatice, cat si fibre nervoase vegetative.
In zona corticala se afla foliculii ovariene in diferite faze de evolutie.
Se descriu foliculi primordiali, foliculi primari, foliculi secundari (cavitari)
evolutivi si foliculi maturi .
În fiecare lunã, începând cu pubertatea si pânã la menopauzã, un folicul
secundar devine folicul matur, care este cel mai voluminos. Acesta contine în
interior ovocitul. Dupã eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformã
în corp galben, care are rol secretor, secretând progesteronul. Corpul galben devine
în final corp alb care are tesut cicatricial.
2.Trompele uterine:
Sunt conducte musculo-membranoase intinse
de la ovare pana la uter, avand o lungime de 7-
12 cm.
Fiecare trompa uterina este alcatuita din:
-infundibul
-ampula
-istm
-portiunea intramurala
Vascularizatia este asigurata de ramuri tubare
ce provin din arterele ovariana si uterina.
3.Uterul:
Este situat în cavitatea pelvianã, între vezica urinara si rect; este un organ
musculos,cavitar si impar.
Are forma de para,cu extremitatea mare orientata superior.
Prezinta :
-corpul uterin
-istmul uterin
-colul uterin(cervixul)
Corpul uterin prezinta partea cea mai voluminoasa a
uterului,in partea sa superioara prezinta fundul uterin,unde
se deschid cele doua trompe uterine.
Pe colul uterin se insera vaginul prin extremitatea sa
superioara.
Peretele uterin este format din:
-perimetru
-miometru
-endometru
Perimetru- numit seroasa sau peritoneul visceral
reprezinta stratul extern

Miometru- este alcatuit din 3 straturi de fibre musculare

nedete care asigura expulzia continutului uterin in procesul
nasterii

Endometru- reprezinta mucoasa care captuseste cavitatea

uterina. Acest strat este considerat stratul functional al
uterului si este cel care se elimina odata cu sangerarea
menstruala.
4. Vaginul:
Este un conduct musculo-conjuctiv, lung de 7-9 cm, care prin extremitatea
superioara se insera pe colul uterin, iar prin cea inferioara(orificiul vaginal), se
deschide in vestibulul vaginal(spatiul delimitat de cele doua labii mici)
Reprezinta organul copulator feminin si canalul de expulzie a fatului.
Organele genitale externe:
Vulva este delimitata
-lateral - de labiile mari
-inferior -de comisura posterioara
-superior - de muntele lui Venus

Vulva are forma unei

fante,alungita in sens sagital
si marginita lateral de catre
doua pliuri cutanate,labiile
mari si mici
Labiile mari reprezinta doua cute largi de grasime acoperite de tegument, continand
foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripale. Ele se unesc superior la nivelul muntelui
lui Venus, iar inferior la nivelul comisurii posterioare.
Intern situate fata de labiile mari se gasesc doua cute algatuite din tesut conjunctiv si
tegumente- labiile mici.

Spatiul marginit de labiile mici se numeste

vestibul vaginal. La nivelul vestibulului se
deschide uretra,vaginul si canalele excretoare
ale glandelor Bartholin.
Organele erectile ale vulvei sunt ; clitorisul si
bulbii vestibulari.
Clitorisul are o lungime de 2-3 cm si este
situat pe linia mediana,anterior meatului uretral
, reprezentand organul copulator erectil la
femeie.
 Organele anexe:
Glanda mamara este o glanda pereche
care situatata pe peretele toracic anterior,
in intervalul dintre coastele III-VII.
La femeia adulta,glandele mamare au o
structura complexa, hormono-
dependenta, avand o deosebitata
importanta biologica si patologica.
Ele asigura secretia de lapte,alimentul
esential al nou-nascutului si sunt de
asemenea sediul a numeroase procese
patologice, dintre care cancerele sunt
cele mai importante.
Țesutul conjunctiv grăsos din regiunea mamară se împarte în două straturi: unul
situat înaintea glandei - țesut gras, premamar si țesutul gras retromamar -, mai
puțin dezvoltat. Aceste două straturi comunică între ele printre parenchimul
glandei.
Țesutul glandular este de tip tubuloacinos. Un grup de acini constituie un lobul,
iar un grup de lobuli formează un lob glandular.
Canaliculele glandulare cuprind un
strat de celule mioepiteliale și unul
sau mai multe straturi de celule
cubice. Lobulii sunt dispuși radiar,
fiecare deschizându-se printr-un canal
lactifer la nivelul mamelonului,
prezentând înaintea deschiderii câte o
dilatare numită sinus lactifer.
Glanda mamară este îmbrăcată într-o
fascie rezultată din diferențierea
hipodermului, care, topografic, este
împărțită într-o fascie premamară și o
fascie retromamară.
 BIBLIOGRAFIE

https://www.histology.ro
https://manuale.edu.ro

https://anatomie.romedic.ro
https://delphipages.live