Sistemul

respirator

Anatomia viscerelor
Prof.Lector Univ. Dr. Cristuță Alina-Mihaela
Studenți: Tînjală Carmen,Tudose Bianca, Săbăuanu Cristian
Obiectivele lucrării:

 Cunoașterea sistemului respirator (compoziție și funcționare)

 Funcțiile acestuia
 Organele componente
 Mecanismul Inspirație/Expirație
 Parametri respiratori la om
 Boli ale sistemului respirator
Viața este o serie de respirații. Respirația este vitală, esențială și mult mai importantă decât
orice altă funcție a corpului. Putem trăi fără mâncare săptămâni, fără apă câteva zile, dar nu
putem să trăim fără să respirăm mai mult de câteva minute.

Funcțiile aparatului respirator:

Aparatul respirator îndeplinește două funcții:

 Aducerea oxigenului în organism (O2 prin inspirație).
 Eliminarea de dioxid de carbon (CO2 prin expirație).
Aceste două funcții sunt indispensabile pentru a putea menține în viață celulele
organismului. Fără oxigen, celulele nu pot să își mai îndeplinească funcțiile.
Compoziția aparatului respirator
Căile respiratorii superioare:
 Cavitatea nazală
 Faringele
Căile respiratorii inferioare:
 Laringele
 Trahea
 Bronhiile
Plămânii:
Au rolul cel mai important în respirație, la
nivelul lor are loc respirația pulmonară,
schimbul gazos între organism și mediu
realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.
Cavitatea nazală

 Este compusă din două orificii,

care au rolul de a
filtra, încălzii și umidifica aerul;
 Cavitatea nazală este situată în
centrul maxilarului superior,
deasupra cavității bucale,
sub neurocraniu,
înaintea porțiunii nazale a faringelui
și între cele două orbite comunicând
cu sinusurile para nazale situate în
jurul ei.
 Faringele

 Este situat în spatele orificiilor

nazale și ale gurii.
 Este format din mai mulți mușchi
care ajută la deglutiție.
 Ajută la pasajul aerului spre laringe.
 Are rol de a proteja sistemul
imunitar (prin prezența
amigdalelor).
 Joacă un rol și în auz, prin legătura
acestuia cu timpanul (prin trompa
lui Eustachio).
Laringele

 Organ al fonației, situat în gât,

între faringe și trahee.
 Prin prezența epiglotei în partea
superioară, impiedică alimentele să
ajungă în trahee.
 La fel ca și faringele are un rol în
deglutiție.
 Ajută la vorbire prin prezența
corzilor vocale.
Trahea
 Traheea este o structură
asemănătoare unui tub situat în
interiorul gâtului și în partea de sus
a pieptului, care transportă aerul
spre și dinspre plămâni atunci când
respirăm.
 Funcția principală a traheei este
transportarea aerului către și
dinspre plămâni.
 Pe lângă transportul aerului,
traheea ajută la apărarea împotriva
bolilor.
 Traheea ajută, de asemenea, la
reglarea temperaturii aerului care
intră și iese din plămâni.
 Plamanii

 Sunt alcătuiți drintr-un țesut moale ca un

burete care se umple cu aer.
Plămânii sunt organizați în lobi:
 Plămânul drept – sus, mijloc și inferior.
 Plămânul stâng – sus și inferior.
 Fiecare lob are bronhia sa principală, o
arteră care este o ramură a arterei pulmonare și
o venă care va participa la crearea venei
pulmonare.
 Acest set este o unitate funcțională care este
capabilă să asigure sosirea aerului în timpul
inspirului, alimentarea cu oxigen a sângelui și
returnarea dioxidului de carbon în timpul
expirului.
 Structura plamanilor

 Plămânii sunt adapostiți în interiorul unei

membrane protectoare numită pleură,
aceasta fiind compusă la rândul ei din
două membrane (internă și
externă separate de un lichid pleural).
 La intrarea în plămâni, trahea se împarte în
două ramuri, numite bronhii, ramificarea
acestora având loc de 22 de ori, de fiecare
dată fiecare ramură devenind din ce in ce
mai subțire.
 O dată cu diminuarea acestora, nu mai
vorbim de bronhii, ci de bronhiole, care la
rândul lor se termină în alveole pulmonare.
 La nivelul alveolelor are loc și trecerea
oxigenului din aer în sânge.
Mecanismele ventilației

Acestea sunt reprezentate de două mișcări alternate, de

amplitudine variabilă, numite inspirație și expirație.
Inspirația: reprezintă faza activă a respirației, se soldează cu
creșterea în volum a cutiei toracice și a plămânilor, prin
contracția mușchilor intercostali și al diafragmei.
Expirația: faza pasivă a respirației, este momentul în care,
plămânii și cutia toracică, revin la forma inițială, iar diafragma
revine la forma de cupolă.
 Respiratia

 Elemente de urmărit in frecvența

respiratorie:
 Ritmul
 Amplitudinea depinde de volum,
și de subiectul analizat.
 Frecvența normala este de
aproximativ 18 resp./m., dar
diferă in funcție de sex și vârstă.
 Tipul
În mod normal un ciclu al
respirației, durează cam 3 secunde
iar raportul dintre inspirație și
expirație fiind cam de 2/1, expirația
fiind mai lungă.
 Exemple de cantități de aer necesare în
funcție de anumite activități:
Cifre interesante:
SOMN 280L/H
Poziție culcat 400l/h
Cum am precizat mai devreme, numărul de Poziție in picioare 450l/h
cicluri respiratorii necesare într-un minut,
volumul și frecvența depinde de nevoia de Mers 1000l/h
oxigen a fiecărui individ, și de situația în care se
află acesta. Bicicleta 1400l/h
De exemplu, în somn avem nevoie de cca. 4.7l Înot 2600l/h
de aer/m, iar in cazul unui mers rapid putem
avea nevoie chiar și de 60l/m. Alpinism 3100l/h
3600l/h
Canotaj
  Pe durata unei vieți, plămânii inhalează până la 300
milioane de litri de aer.
 În fiecare zi inspirăm aproximativ 12000l de aer, compus
la rândul lui din 78% azot, 20.9% oxigen si 0.04% de
dioxid de carbon, ceea ce înseamnă că în fiecare zi corpul
absoarbe cam 2500l de oxigen.
 Aerul expirat scade concentrația de oxigen, de la 20.9%,
Compoziția undeva până la 17%, iar concentrația de dioxid de carbon,
crește de la 0.04% până la 4%.
aerului inspirat  Volumul de aer inspirat diferă în funcție de vârstă, sex și
corpulență, se estimează că în condiții normale inspirăm
cam 0.5l de aer, iar capacitatea maxima se situează
undeva pe la 3l la femei și 6l la bărbați.
 Chiar și după ce expirăm, plămânii încă mai conțin 1-
1.5l de aer, de aceea se estimează că, volumul maxim al
capacității pulmonare la adulți, se situează între 4l si 7.5l.
 Bolile sistemului respirator
 Bronșita: -reprezintă inflamația bronhiilor sau a
bronhiolelor, de obicei este o infecție secundară,
rezultată în urma altei infecții a sistemului respirator.
-ca și simptome ale bronșitei avem: tuse
persistentă cu producție de mucus, disconfort la nivelul
pieptului, febră etc.
-deşi cele mai multe bronșite se vindecă de la
sine în unele cazuri este nevoie și de un
tratament medicamentos (antibiotice,aerosoli).
 Pneumonia : -reprezintă inflamația alveolelor
pulmonare,și sunt cauzate de obicei de bacterii sau viruși.
-ca și simptome distingem: febră puternică
și o tuse cu mucus care prezintă urme de sângerări.
-tratamentul recomandat în acest caz este
cel cu antibiotice și antivirale,
 Tuberculoza: -este o boală infecțioasă, care
afecteză în principal plămânii.
-este cauzată de obicei de o bacterie.
-ca și simptome am avea: tuse persistentă,
pierderea apetitului, stare de oboseală,etc.
-tratamentul recomandat ar fi cel cu asocierea a
patru tipuri de antibiotice.
 Astmul: -este reprezentat de diminuarea
bronhiilor și al bronhiolelor.
-simptomele sunt reprezentate de crize de tuse si
senzații de sufocare repetate.
-cauzele pot fi regăsite în unele crize provocate de
unele substanțe alergene (polen,medicamente,etc.),
sau chiar și de crize de anxietate.
-tratamentul constă în administrarea de
corticosteroizi și bronhodilatatoare.
Bibliografie

 Www.medicover.ro
 www.Liguepulmonaire.ch
 Curs: Educație pentru
sănătate și prim ajutor
 Curs: Anatomia viscerelor
 O călătorie prin corpul uman
 Wikipedia.ro