Funcțiile de nutriție

Respirația
 Respiraţia
- ansamblul fenomenelor prin care se asigură schimburile de gaze între organism şi mediu
- funcția care asigură aportul de oxigen din aerul atmosferic și eliminarea dioxidului de carbon, produs al metabolismului tisular
-este procesul prin care la nivel celular se obține energie

Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic și organism
alcătuiesc sistemul respirator.
Sistemul respirator este alcătuit din:
a. Căile respiratorii: au rol în transportul aerului atmosferic spre plămâni și al aerului alveolar
spre exterior.
-fose nazale
-faringe
-laringe
-trahee
- bronhii principale (primare)- pătrund în plămâni, se ramifică și formează arborele bronșic
 b.Plămânii
-sunt organe pereche,cu aspect buretos,subdivizați în lobi,segmente lobuli
și acini pulmonari
-fiecare plămân este acoperit cu o pleură fomată din două foițe
• una viscerală care acoperă plămânul(aderă la suprafața acestuia)
• una parietală care acoperă pereții cavității
toracice la interior.
Cele două foițe sunt separate de un spațiu
numit cavitate pleurală ce conține o peliculă
fină de lichid pleural care are rolul de a
favoriza mobilitatea plămânilor, permițând
alunecarea celor două foițe și de a asigura
adeziunea între foițele pleurale.
• Acinul pulmonar reprezintă unitatea
morfo-funcţională a plămânului și este
format din
• O bronhiolă respiratorie
• Ducte alveolare care rezultă din
ramificarea bronhiolei respiratorii
• Saci alveolari cu pereții
compartimentaţi în alveole pulmonare.
• Alveole pulmonare cu perete foarte
subțire și înconjurat de o bogată rețea
de capilare pulmonare. Sunt adaptate
schimburilor gazoase.
Vascularizația plămânilor este dublă:
FIZIOLOGIA RESPIRAȚIEI
Implicã 
-ventilația pulmonarã
-schimburile gazoase alveolare

-transportul gazelor prin sânge

-schimburile de gaze la nivel tisular

-respirația celulară
 1.A.Ventilația pulmonară-realizează circulația alternativă a
aerului între mediul ambiant și alveolele pulmonare,antrenând
pătrunderea aerului bogat în O2 și eliminarea celui cu
CO2.Cuprinde douã etape: inspirația și expirația.
a.Inspirația
- este un proces activ
- se contractã mușchii intercostali externi, determinând
orizontalizarea, ridicarea și rotația coastelor  mãrirea
diametrului antero-posterior al cutiei toracice
- se contractă mușchiul diafragma, se deplasează în jos
se mãrește diametrul longitudinal al cutiei toracice
Deoarece prin pleure plãmânii sunt solidari cu peretele
intern al cutiei toracice, modificãrile volumului acesteia
determinã modificãri corespunzãtoare ale volumului
plãmânilor .
-plămânii se destind pasiv, își măresc volumul, presiunea
intrapulmonară scade cu 2-3 mm Hg față de presiunea
atmosferică și aerul intră în plămâni.
 b.Expirația
- de repaus este un proces pasiv
- se relaxează mușchii intercostali externi și mușchiul
diafragma
- se micșorează volumului cutiei toracice.
- micșorarea volumului cutiei toracice determină
micșorarea volumului plămânilor.
-presiunea intrapulmonară crește cu 2-3 mm Hg față de
presiunea atmosferică și aerul iese din plămâni.

În inspirul forţat, pe lângă muşchii diafragm şi

intercostali externi, mai intră în acţiune şi muşchii accesori:
pectorali, dinţaţi, sternocleidomastoidieni, trapez.
Expirul forţat este o fază activă, producându-se prin
contracţia muşchilor expiratori, reprezentaţi în special de
muşchii abdominali şi intercostali interni.
 VOLUME ȘI CAPACITĂȚI PULMONARE
O metodă simplă pentru studiul ventilaţiei pulmonare este înregistrarea volumului aerului
deplasat spre interiorul şi, respectiv, exteriorul plămânilor, procedeu numit spirometrie datorită
denumirii aparatului utilizat — spirometru.
Există patru volume pulmonare diferite care, adunate, reprezintă volumul maxim pe care îl
poate atinge expansiunea pulmonară.
VC – volum curent  –  500 ml – este volumul de aer
inspirat şi expirat în timpul respiraţiei normale.
VIR – volumul inspirator de rezerva – 1500 ml – este un
volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste
volumul curent.
VER – volumul expirator de rezervă  – 1500 ml –
reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi
expirată în urma unei expiraţii forţate, după expirarea
unui volum curent.
VR – volumul rezidual –  1500 ml – este volumul de aer
care rămâne în plămâni şi după o expiraţie forţată; nu
poate fi măsurat spirometric.
 VOLUM CURENT

VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ CAPACITATE

VITALĂ
CAPACITATE
PULMONARĂ
TOTALĂ VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ

VOLUM REZIDUAL
 Frecvența respiratorie reprezintă numărul de respirații/minut. Are valori variabile în funcție
de vârstă, sex, condiția de sănătate etc. În general este de 16/minut la bărbat și 18/minut la
femeie.
Debitul respirator – FR*VC
- volum de aer inspirat sau expirat de către plămâni pe unitatea de timp şi a
cărui măsurătoare este utilizată în scopuri de diagnostic.
 1.B. Difuziunea gazelor respiratorii-etapa pulmonară
Procesul are loc doar în condiţiile în care există o diferenţă de presiune, iar sensul procesului
va fi totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare către zona cu presiune mică.
Difuziunea O2
se face din aerul alveolar spre sângele din
capilarele pulmonare.
presiunea parţială a O2 în aerul alveolar este de
100 mm Hg, iar în sângele care intră în capilarele
pulmonare este de 40mmHg.
Difuziunea CO2
se face dinspre sângele din capilarele
pulmonare spre alveole.
presiunea parţială a  CO2 în sângele din
capilarele pulmonare este de 46 mm Hg, iar în
aerul alveolar de 40 mm Hg.
 2.Etapa de transport a gazelor prin sânge
  Transportul O2

-după ce traversează membrana respiratorie, moleculele de

O2 se dizolvă în plasmă, ceea ce duce la creşterea presiunii
parţiale a O2 în plasmă; consecutiv, O2 difuzează în hematii,
unde se combină cu hemoglobina.
► 98,5 % este transportat de hemoglobină sub forma unui
compus chimic labil-oxihemoglobină
► 1,5 % dizolvat în plasmă
Transportul CO2
-CO2 este rezultatul final al proceselor oxidative tisulare
- este transportat prin sânge sub mai multe forme:
► dizolvat fizic în plasmă 5%
►sub formă de carbaminohemoglobină, care rezultă
prin combinarea CO2 cu grupările NH2 terminale din
lanţurile proteice ale hemoglobinei 5%
 3.Etapa celulară,tisulară sau de ardere

PO2=40mmHg
PCO2=46mmHg
b.Respirația celulară
Substanțe
organice + O2 CO2 + H2O+ Energie (ATP)

PO2=100mmHg

PCO2=40mmHg

a.Schimburile de gaze la nivel tisular

 Noţiuni elementare de igienă şi patologie a respirației

1.Gripa-este o boală infecțioasă respiratorie sezonieră, cu contagiozitate mare,poate avea

forme grave la vârste extreme.
Cauza –infecția cu virusul gripal
Simptome 
- febrã ridicatã,cefalee,dureri oculare,frisoane, dureri în gât,
secreții nazale,tuse
Profilaxie
- vaccinarea antigripală este modalitatea cea mai
la îndemână de prevenție a gripei
- igiena corespunzătoare,
-evitarea aglomerațiilor și a contactului cu persoanele
bolnave.
-alimentația va fi echilibratã, cu aport de vitamine
și minerale
 2.Emfizemul pulmonar

Cauze - fumatul îndelungat

-bronșite cronice
-inhalare de fum sau alte substanțe iritante
Simptome 
-termenul denotă „aer în exces” la nivel pulmonar,
aerul fiind ,, prins” în alveole și  acestea se
supradestind și se rup.
-scade suprafața de schimb pentru gazele
respiratorii
-conduce în timp la insuficiență cardiacă
Prevenire –renunțare la fumat, evitarea inhalãrii
de praf sau vapori toxici
 Cauze –inhalarea unor particule microscopice
3.Fibroza pulmonară (praf,fum,nisip,azbest)
-infecții pulmonare fungice, virale,
micobacteriene
-tabagismul
Simptome
•ţesutul pulmonar funcţional este înlocuit cu ţesut
fibros
•scãderea elasticitãții pulmonare , scade capacitatea
respiratorie
•greutate la respirare, tuse
•un exemplu de fibroză este antracoza, ce rezultă prin
inhalarea, timp îndelungat, a prafului de cărbune
•poate determina apariția cancerului pulmonar
Prevenire
-renunțarea la fumat
-evitarea inhalãrii de praf sau vapori toxici