1

Fiziologia respiraiei
Respiraia = schimb de gaze ntre atmosfer i celule.
Etape:
Respiraia extern:
- ventilaia, deplasarea volumelor de gaze ntre atmosfer i plmni;
- difuziunea alveolo-capilar;
- transportul gazelor prin snge;
- difuziunea la nivel tisular a gazelor;
Respiraia intern: utilizarea oxigenului la nivel tisular.

Ventilaia este un proces ritmic automat, care poate fi controlat pe timp limitat n mod
voluntar, i al crui scop este meninerea la valori normale i constante a presiunii gazelor respiratorii
in sngele arterial.
Cele 2 gaze respiratorii sunt O2, a carui presiune parial n sngele arterial este de 100 mm Hg
i CO2 cu presiunea parial de 40 mm Hg in sangele arterial.
Ventilaia este un proces complex care implic activitatea pompei toraco-pulmonare.
Eupneea ventilaia care menine presiunile gazelor respiratorii la valori normale n sngele
arterial.
Tahipneea ventilaie cu frecven crescut, (depete 15 micri/minut). De obicei
supreficial, cu ventilarea predominent a spaiului mort anatomic.
Bradipneea ventilaie cu frecven scazut,(sub 12 micri ventilatorii/minut), cu amplitudine
mare.
Hiperventilaia ventilaie n exces fa de consumul metabolic de oxigen. Gazul cel mai afectat
este CO2, presiunea sa parial scade (hipocapnie).
Hipoventilaia es ventilaie sub necesarul metabolic de oxigen. Se instaleaz hipoxemia urmat
de hipoxie i n final, poate s apar i hipercapnia.
Respiraae apneustic frecven scazut cu amplitudine mare a inspirului, ntrerupt periodic
de expir scurt.
Apneuzis = oprirea respiraiei n inspir.
Apneea = oprirea respiraiei.
Respiraia Kssmaul: respiraia acidotic: ampl i frecvent.
Respiratia periodic: demonstreaz o scadere a sensibilitaii chemoreceptorilor centrali la CO2.
Cile respiratorii
Suprafaa de seciune crete de la punctul de pornire spre poriunea terminal de la
aproximativ 2 cm2 la 500 cm2. Din punctul de vedere al numrului diviziunii cilor respiratorii, traheea
este considerata generaia 0. Cele 2 bronii principale, = generatia 1.

2
La nivelul cilor respiratorii mari se face condiionarea aerului inspirat. Prin condiionare se
nelege pe de o parte saturaia n vapori de ap, iar pe de alt parte nclzirea aerului la 37C. Cu ct
pasajul aerului prin cile respiratorii este mai scurt, cu att ncalzirea se face mai prost, iar aerul rece
poate s produc bronhospasm.
Cile respiratorii superioare joaca rol de filtru. Sunt dotate cu un covor dens de cili care au
micare n sens cranial, i glande submucoase care secreta mucus. Se remarc de asemenea i
prezena structurilor cartilaginoase care formeaza un inel aproape complet. Aceast structur
determin rezisten mare la deformare. Sunt ci extraparenchimatoase, nu le este influenat
calibrul de volumul de aer din plmni. Cile superioare, care de la trahee n jos se numesc bronii, se
desfasoar de la diviziunea 1 la diviziunea 11 a arborelui traheobronic.
De la diviziunea 12 la diviziunea 18 ci respiratorii mici numite i broniole. La nivel broniolar
dispar inelele cartilaginoase care sunt nlocuite cu esut muscular neted. Dispar cilii, se modific i
tipul de epiteliu care devine cuboid, scade mult numrul glandelor submucoase i ca atare i secreia
de mucus. Suprafaa de sectiune crete. Prezena musculaturii netede broniolare permite
bronhomotricitatea, respectiv capacitatea de modificare activ a calibrului. Cile respiratorii mici:
sunt intraparenchimatoase, se afl n interiorul parenchimului pulmonar calibrul broniolar depinde
i de volumul de aer din plmn.
Incepnd de la diviziunea 18, intrm n domeniul unitii respiratorii. O unitate respiratorie
este format din broniola respiratorie, canale alveolare, alveole care conin saci alveolari. Au o
suprafa total: 70-75 m2 (1 m2/kg corp). La nivelul unitailor respiratorii se produc schimburile
gazoase: are loc hematoza. Cile aflate deasupra unitaii respiratorii fac parte din spaiul mort
anatomic,.
Pompa toracopulmonar este format din:
- plmni;
- cele 2 foie pleurale
- cutia toracic
- diafragmul i structurile subdiafragmatice.
Inspirul - deplasarea diafragmului dinspre torace spre cavitatea abdominal
Intre atmosfer i plmni, deplasarea aerului are loc prin convecie. Legea generala a gazelor,
(PV = constant =>dac volumul crete, presiunea scade). Ventilaia are 2 etape:
- inspirul este un act activ, la care particip muschii inspiratori principali: diafragm i
intercostali externi. Contracia muchilor intercostali este necesar pentru depairea
rezisentei la deformare a sistemului i depairea rezisentei la fluxul de aer. In inspirul
forat, apelm la muchii sternocleidomastoidieni, micul i marele dinat.
- expirul este un act pasiv, de revenire a structurilor toraco-pulmonare la dimensiunea
iniala.Se datoreaza elasticitaii plmanilor i cutiei toracice; poate s fie i act activ, n
expirul forat.
In timpul ventilaiei se deplaseaz cantita de aer care au fost clasificate n volume i capaciti
pulmonare.
Volumele:
-

Volum respirator curent (VRC, VT volum tidal 500 ml): cantitatea de aer vehiculat la
gur ntr-o respiraie normal. In repaus: 500 de ml, n efortul fizic crete cu pn la 50%
din capacitatea vital.

3
-

Volumul inspirator de rezerva (VIR 3000 ml): cantitatea de aer care poate intra plmn
ntr-un inspir maximal care urmeaz unui inspir de repaus. VIR: 3000 ml. i este rezerva
funcional care permite adaptarea la efort fizic sau altitudine. ncepe s scad cu vrsta
pe seama creterii volumului rezidual.
- Volum expirator de rezerv (VER -1200 ml): cantitatea de aer care iese din plmni ntr-un
expir forat care urmeaz dup un expir de repaus. Valoarea aproximativ: 1200 ml sau
20% din capacitatea pulmonar total.
Volumul rezidual (VR 1100 ml): cantitatea de aer care ramne n plmni dup un expir
forat. Volum rezidual la tineri: 1100 ml sau 19% din capacitatea pulmonar total. Crete cu
vrsta, putnd ajunge pn la 39% din capacitatea pulmonar total.
Capacitile sunt sume ale volumelor pulmonare:
- Capacitatea pulmonar total (CPT): 5000-6000 ml = suma tuturor volumelor pulmonare:
VRC+VIR+VER+VR.
- Capacitatea inspiratorie (CI): 3500-. Cantitatea total de aer care poate fi inspirat din
poziia de repaos respirator. Semnificaie: posibilitatea adaptrii la necesar mai mare de
oxigen.
- Capacitatea vital (CV): cantitatea de aer vehiculat la gura ntr-o respiraie maximal: inspir
maxim urmat de expir complet. Capacitatea vital este formata din VER, VIR i VIR.
Valoarea CV se exprim ca deviaie procentual fa de standardul normal al persoanei
investigate ventilator.
- Capacitatea rezidual funcional: 2300 ml =cantitatea de aer care rmne n plmn dup
un expir de repaus, este format din VER i VR =>2300 de ml = 39% din capacitatea
pulmonar total ; crete cu vrsta ajungnd pn la 59%. Din CPT.

VRC: 500 ml distribuit 150 ml n spaiul mort anatomic i 350 ml ajung n unitile respiratorii
unde particip la ventilaia alveolar (VA).
CRF: 2300 ml: VA/CRF = 350/2300 = 1/8. Cu fiecare micare ventilatorie, doar a 8 a parte din
aerul rezidual este curata. n realitate, cu fiecare respiratie prima parte a aerului care intr n
alveole provine din spaiul mort anatomic i este ncrcat cu CO2. Din acest motiv este nevoie de
aproximativ 2 minute de ventilaie n de oxigen 100% pentru a cura complet plamnii.
Pompa toraco-pulmonar este nzestrat cu proprieti elastice. Pompa este format din:
plmni, foiele pleurale i cutia toracic. Plmnii i cutia toracic nu se pot deplasa dect sinergic
(limitate de cele 2 foie pleurale). n ceea ce privete structurile elastice, se descriu la nivelul
aparatului respirator, 2 tipuri de echilibre:
Repaosul elastic al structurii: n poziia de repaus elastic, structura nu se afl sub stress
mecanic. Sistemul toraco-pulmonar are n repaus respirator o cantitate de 2300 ml aer (39% din
CPT). Dac plmni ar fi izolai de cutia toracic, s-ar retracta la un volum de aproximativ 10% din
CPT. Acest volum de aproximativ 500 ml este volumul de repaus elastic pulmonar. Plmnii dezvolt
for de recul spre hil. Aceast for de recul se reflect i pe foia visceral a pleurei. Cutia toracic
are un volum de repaus de 4000 de ml. Cutia toracic dezvolt o for de recul elastic spre exterior.
Aceasta se transmite i foiei parietale a pleurei. Cnd capacitatea rezidual functional este normal
(39% din CPT), cele 2 fore de recul sunt egale i de sens contrar => sistemul se afl n echilibru

4
elastic. O alt consecin a acestor fore de recul toraco pulmonare de sens opus, este formarea ntre
cele 2 foie pleurale a vidului interstiial, respectiv a unei presiuni intrapleurale subatmosferice.
Vidul pleural este inegal pe suprafata plamanilor. Inegalitatea depinde de elasticitatea
pulmonara si pozitia corpului. Acceleratia gravitationala are efecte diferite asupra varfului si asupra
bazei: la varful plamanilor in repaus respirator, presiunea este de -5 cm H2O; la mijlocul plamanilor:
-2cm H2O si la baze 0 cm H2O.
Inegalitatea vidului pleural determina inegalitatea regionala a ventilatiei.
Presiunea transmurala este diferenta dintre presiunea din interiorul i exteriorul unui sistem
deformabil.
Presiunea transmurala P1 - P2 = 5- ( - 5)= +10 cm H2O. O presiune transmurala pozitiva este
presiune de distensie. Ca urmare diametrul tubului creste si rezistenta la flux scade.
Daca acelasi tub in care presiunea fluidului este pozitiva (+ 5 cm H2O) este introdus intr-o
incinta cu presiune pozitiva de + 7 cm H2O -> presiunea transmurala = 5 - 7 = - 2 cm H2O rezultanta
negativa deci presiune de compresie, care face ca lumenul tubului sa se ingusteze si rezistenta la flux
sa creasca.
Pentru sistemul respirator se descriu 3 tipuri de presiuni transmurale:
-

Presiunea transpulmonara = diferenta dintre presiunea alveolara si presiunea pleurala.

o La varf: in alveole avem 0 cm H2O, in pleura avem -5 cm H2O => 0 - (-5) = +5 cm
H2O, alveolele de la varf sunt deschise.
o La baza: presiunea in alveole 0 cm H2O, presiunea pleurala 0 cm H2O -> in apnee de
repaus, alveolele de la baza sunt inchise. In aceasta situatie, la debutul inspirului,
alveolele de la varf vor fi primele care vor primi aerul. In expir, primele alveole
golite vor fi cele de la baza. Dintre cele 2 zone, cea mai eficienta in schimbul de
aer este baza. Inegalitatea regionala a ventilatiei: baza plamanilor este mai bine
ventilat decat varful.
Presiunea transtoracica = diferenta de presiune dintre cele 2 fee ale toracelui = presiunea
pleurala presiunea barometrica (atmosferica). La varf -5 - 0 = -5. -5 cu +5 -> sistem in
echilibru.
Presiunea transrespiratorie = presiune alveolara presiune barometrica (echilibru).

Inegalitatea locala a ventilaiei

este determinata si descrisa de constanta de timp a plamanilor. Constanta de timp a
plamanilor = produsul dintre complianta si rezistenta. Descrie timpul necesar pentru fiecare unitate
respiratorie pentru a se umple cu aer n procent de 63% din valoarea maxim.
Complianta
capacitatea sistemului toraco-pulmonar de a reaciona cu o anumit variaie de volum pentru
variaia de presiune de 1 cm H2O exprimat prin raportul:

, atunci cand

= 1 cm H2O. Exista 3

tipuri de complianta toraco-pulmonara: statica, specifica si complianta dinamica.

5
Complianta statica: subiectul este instruit sa inceapa manevra respiratorie de la CRF. El va face
inspir corespunzator volumului respirator curent (500 ml), dar inspirul nu este continuu ci n etape de
cate 100 de ml de aer. In cursul manevrei respiratorii se masoara variatia de presiune din sistem. Se
constata ca intre variatia de volum si variatia de presiune nu exista relatie liniara, adica, variatia cu 1
cm de H2O a presiunii nu determina intotdeauna aceeasi variatie de volum; la inceputul inspirului, la
capacitate reziduala functionala, complianta este scazuta, dupa care complianta creste brusc. In
expir, relatia presiune volum are de asemeni aspect curb, insa aceasta este mai turtita (o parte din
lucrul mecanic utilizat in inspir nu se regaseste in expiratie sistemul revine mai repede la pozitia de
repaus). Diferenta dintre curba inspiratorie si cea expiratorie a compliantei se numeste histerezis,
datorat urmatorilor factori: rezistenta vasco-elastica la deformare a pompei toraco-pulmonare i
reculului elastic pulmonar din expir, din care 2/3 se datoreaz creterii tensiunii supreficiale alveolare
din inspir. Valoarea compliantei statice este de 0,2 l/ cm H2O, adica pentru fiecare variatie cu 1 cm a
presiunii, in plaman intra 200 de ml. Panta compliantei este unghiul format intre orizontala si oblica
care uneste cele 2 extreme ale curbelor. Aceasta poate caracteriza diverse tipuri de disfunctii.
Complianta specifica plamanul drept: are o complianta de 0,1 cm H2O si cel stang tot de 0,1
cm H2O (0,2 complianta statica in total). Plamanul drept are 3 lobi, iar cel stang are 2 lobi. Pentru
plamanul drept, fiecare lob are o complianta de 0,03 si plamanul stang are pentru fiecare lob o
complianta de 0,05. Cmpliana specific exprim valoarea compliaei n raport cu masa de esut
pulmonar.
Complianta dinamica: respiratia continua defineste complianta dinamica. In complianta
dinamica, pe ordonata: variatia de volum si pe abscisa variatia de presiune. Se pleaca de la valoarea
VR si se ajunge la CPT. Pentru complianta dinamica, la inceput, la volume foarte mici pulmonare
complianta este scazuta; la nivelul CRF, curba compliantei incepe sa semene cu complianta statica,
pentru ca, ulterior, cand ne apropiem de CPT, complianta sa scada brusc catre 0. Valoarea
compliantei dinamice este 0,13 l/cm H2O, adica o valoare mai mica decat a compliantei statice.
Determinarea compliantei = diferenta intre disfunctiile de tip obstructiv si disfunctiile de tip
restrictiv.
Restrictia: incapacitatea de a ajunge la volumul maxim de distensie (restrictie = fibroza
pulmonara)
In cazul bolilor restrictive, curba compliantei este turtita, valoarea compliantei este mica si
panta compliantei este inclinata. O stare care imita restrictia din punct de vedere al compliantei este
obezitatea - complianta este mai mica decat normal (panta insa ramane normala, ca expresie a
faptului ca tesutul pulmonar nu este alterat).
Obstructia: astmul bronsic, emfizemul pulmonar.
Daca se masoara complianta in emfizemul pulmonar, se obtine o complianta mare, curba
compliantei devine abrupta, planta compliantei se verticalizeaza .
Tensiunea superficiala
(forta de coeziune a moleculelor de la suprafata unui lichid la interfata acestuia). Epiteliul
alveolar are la suprafata un strat subtire de lichid care dezvolta tensiune superficiala. Fiind vorba de o
suprafata hemisferica, aceasta tensiune superficiala se manifesta pe cele 2 raze principale ale

6
hemisferei, astfel incat, daca vrem sa masuram presiunea necesara pentru a mentine alveola
deschisa, folosim legea Laplace, conform careia, cu cat raza este mai mica si tensiunea superficiala
mai mare, cu atat am nevoie de presiune mai mare pentru deschiderea alveolei. Cu cat o alveola are
raza mai mica, cu atat are tensiunea superficiala mai mare alveola are nevoie de o presiune mai
mare pentru a se mentine deschisa. n sistemul respirator nu pot fi presiuni diferite de la o zona la
alta. Celule speciale, aflate in peretele pulmonar, numite pneumocite de tip II secreta o substanta de
tip tensioactiv numita surfactant. Surfactantul este o substanta complexa care contine
dipalmitolfosfatidilcolina, ioni de Ca si 4 tipuri de apoproteine (a,b,c,d 2 hidrofile si 2 hidrofobe).
Molecula de surfactant se aseaza cu fata hidrofila spre lichid, cea hidrofoba catre aer si scade
tensiunea superficiala. Numarul de molecule al surfactantului este relativ egal in fiecare alveola. Daca
avem o alveola cu raza mica, distributia la interfata aer-lichid se face cu molecule mai dens asezate,
densitatea mare a moleculelor de surfactant determinand o scadere mai importanta a tensiunii
superficiale. Alveolele cu raza mare au densitate mica de molecule de surfactant, tensiunea
superficiala fiind mai putin scazuta. Astfel se obtine intr-un sistem cu raza variabila si presiuni egale,
tensiune superficiala egala pentru toate alveolele.
Roluri surfactant: scade travaliul musculaturii respiratorii, favorizeaza expirul (histerezis),
stabilizeaza alveolele cu raza mica (mentine echilibrul alveolar), scade reculul elastic pulmonar la
volume mici si se opune formrii edemului pulmonar.
Secretia de surfactant incepe in luna a 7 a de viata intrauterina si pneumocitele de tip II sunt
complet mature din punct de vedere secretor abia la nou nascutul la termen. Daca copilul se naste
prematur, face detresa respiratorie a noului-nascut (boala membranelor hialine). Daca nu sunt
corect supravegheati, acesti nou nascuti pot sa moara in apnee respiratorie in timpul somnului.
Secretia de surfactant este inhibata de fumat si de terapia agresiva si excesiva cu oxigen hiperbar.
Rezistenta la fluxul de aer: rezistenta la fluxul unui fluid se calculeaza ca raportul dintre
variatia de presiune si debit.
Rezistenta este direct proportionala cu inversul razei la a 4 a de sectiune a tubului. In mod
normal rezistenta la fluxul de aer este mica, consuma mai putin de 10% din travaliul muschilor
respiratori si este distribuita inegal: 80% din rezistenta se dezvolta in caile respiratorii mari si cu
deosebire la nivelul foselor nazale. Aceasta rezistenta mare determina curgerea turbulenta a aerului
in zona, turbulente care favorizeaza eliminarea corpilor straini inhalati. Restul de 20% din rezistenta
se masoara in caile respiratorii inferioare: bronsiole unitati respiratorii. Rezistenta scazuta la acest
nivel se datoreaza marimii suprafetei de sectiune si scaderii debitului pe fiecare unitate si asigura
curgerea laminara a aerului. Caile respiratorii inferioare au calibrul dependent de volumul de aer
pulmonar (diametru mai mare in inspir si mai mic in expir); au musculatura neteda, ceea ce inseamna
ca pot fi influentate de factori fizici, nervosi sau chimici.
Bronhomotricitatea este un fenomen reglabil si reglarea nervoasa se face aproape exclusiv
prin intermediul parasimpaticului. Musculatura neteda bronsiolara are receptori de tip muscarinic si
reactioneaza la acetilcolina prin bronhoconstrictie. Simpaticul nu influenteaza bronhomotricitatea
pentru ca nu exista terminatii simpatice pe bronsiole. Exista insa receptori adrenergici de tip 2. In
consecinta, fie adrenalina venita din circulatia sistemica, fie simpatomimetice (medicatie) 2
adrenergice pot determina bronhodilatatie. Ritmul circadian:
Calitatea aerului inspirat afecteaza bronhomotricitatea .

7
O serie de factori umorali eliberati locali sunt bronhoconstrictori, printre acestia: histamina
eliberata de bazofile si mastocite, leucotrienele care au capacitate bronhoconstrictoare de 2000 de
ori mai mare decat histamina, produsi ai acidului arahidonic (tromboxanul A2 si prostaglandinele mai
ales de tip D si F), se pare ca si bradikinina are rol bronhoconstrictor, precum si neurokininele.
Bronhodilatatoare: adrenalina, medicamentele 2 simpatomimetice si prostaciclina.

Respiratia de repaus: la sfarsitul inspirului, presiunea intrapleurala medie este de -7,5 cm

H2O, in timp ce in caile respiratorii si alveole, presiunea este egala cu cea atmosferica respectiv 0
cm H2O. La debutul expirului, forta de recul a plamanilor, corespunzatoare presiunii intrapleurale se
transmite aerului alveolar care este impins spre exterior. De-a lungul cailor respiratorii se produce
pierdere dinamica de presiune, dar ct timp presiunea intrapleurala este 0, punctul de presiune
egala nu poate fi decat la gur pn la sfritul expirului. Ca urmare, nu are loc compresia cailor
respiratorii si nu exista obstacol impotriva evacuarii aerului.
Inspirul maximal urmat de expir fortat: in acest caz, presiunea intrapleurala scade mult, , dar
in cursul expirului fortat, presiunea cu care aerul iese initial din plamani este suma dintre forta de
recul elastic si forta muschilor expiratori. In timpul expirului fortat, deoarece in pleura presiunea va
deveni pozitiva, se formeaza punct de presiune egala (presiunea interior = presiunea exterior) pe
caile respiratorii superioare. Aceste cai sunt greu deformabile din cauza peretelui cartilaginos. Pe
masura ce expirul continua, forta de recul a plamanilor scade treptat deoarece alveolele se golesc.
Din aceasta cauza, punctul de presiune egala se deplaseaza dinspre caile respiratorii mari spre cele
mici. In cazul unui sistem respirator normal, acest punct de presiune egala atinge bronsiolele din
generatiile 17 - 18 dupa ce plamanii s-au golit, astfel incat nu ramane aer incarcerat. n cursul
efortului expirator are loc ingustarea treptata a cailor respiratorii, fenomen denumit compresie
dinamica a cailor. Aceasta compresie dinamica duce la modificarea regimului de curgere al aerului
astfel incat velocitatea fluxului in axul cailor aeriene creste si presiunea laterala de distensie scade.
Atunci cand aceste fenomene se produc pe cai respiratorii afectate, ingustate (hipersecretie
de mucus, inflamatia caii sau hiperreactivitate bronsica), punctul de presiune egala se deplaseaza mai
rapid si calea respiratorie se inchide inainte de a goli complet plamanii de aer. O cantitate oarecare
de aer ramane incarcerata distal de locul obstructiei si cresterea treptata de volum a alveolelor duce
in final la ruperea peretilor alveolari si instalarea emfizemului.
Investigarea functiei ventilatorii
Spatiul mort anatomic vs. spatiul mort fiziologic
Spatiul mort anatomic zona din caile respiratorii care nu permite difuziunea aerului prin
constructia sa.
Spatiul mort fiziologic reprezinta totalitatea zonelor din aparatul respirator care nu pot face
schimb gazos. In mod normal cele 2 spatii sunt identice (toate alveolele ventileaza). In conditii
patologice, acesta poate sa creasca.
O modalitate mai sensibila de investigare a functiei respiratorii este VEMS = volum expirator
maxim pe secunda. Definitie: cantitatea de aer expirata in prima secunda de expir fortat care
urmeaza unui inspir maximal. Practic, manevra se desfasoara astfel: pacientul este conectat la
spirograf, se pleaca de la valoarea capacitatii reziduale functionale; dupa 2-3 respiratii de repaus,
subiectul face inspir maxim dupa care dupa 1 secunda de apnee este instruit sa faca expir maxim si
fortat astfel incat la sfarsit sa ajunga la valoarea volumului rezidual. Cantitatea totala de aer expirat =
capacitatea vitala fortata.
VEMS trebuie corelat cu capacitatea vitala fortata: se obtine indicele de reactivitate bronsica
(indice Tiffeneau) =

. Valoare normala: 70 - 82%. Determinarea VEMS si

a indicelui de reactivitate bronsica este utila in diagnosticul diferential intre disfunctiile de tip
obstructiv si disfunctiile de tip restrictiv.
In obstructie (astm bronsic): in cursul expirului fortat, cand presiunea pleurala devine pozitiv,
presiunea transmurala devine negativa, ducnd la compresia cii si la cresterea volumului rezidual.
Deci, in obstructie, capacitatea vitala fortata este aproximativ normala. In schimb, VEMS scade mult.
Indicele de reactivitate bronsica scade semnificativ.
In restrictie (fibroza pulmonara): nu se poate destinde complet plamanul, cantitatea de aer
care intra scade - capacitatea pulmonara totala si vitala scad. In momentul exspirului fortat, scade si
VEMS si capacitatea vitala fortata. Indicele de reactivitate bronsica fie ramane normal, fie uneori
poate sa creasca.
VEMS este util ca test pentru a diferentia disfunctiile obstructive/restrictive, in testele
farmacodinamice.
Testele farmacodinamice sunt 2 categorii: teste de provocare si teste bronhodilatatoare.
Testul bucla flux-volum este o modalitate mult mai sensibila de a aprecia starea sistemului
bronho-pulmonar. Bucla flux-volum are si alt avantaj: este o amprenta individuala personala fiecare
individ are aspectul sau propriu.
Bucla flux-volum: pe ordonata debitele ventilatorii si pe abscisa variatia de volum. Partea
inferioara a curbei reprezinta debite inspiratorii si partea superioara debite expiratorii. Se pleaca de
la volumul rezidual si se ajunge la capacitatea pulmonara totala. In inspir, la introducerea aerului in
plaman, debitul cu care intra aerul in plaman este mic, alveoele insa se deschid foarte repede, debitul
creste brusc, apoi platou, si cand se ajunge la CPT debitul scade brusc la zero. Apoi, pentru partea
expiratorie, graficul pleaca de la capacitatea vitala (volumul total de aer), la debutul expirului debitul
va fi mare, pe masura ce volumul pulmonar scade, reculul scade, debitul incepe sa scada treptat pana
la volumul rezidual.
Punctele cheie ale graficului:
PEF debit expirator de varf (peak expiratory flow): este debitul maxim care se
masoara la inceputul expirului;
MEF75 debitul corespunzator unei cantitati de aer de 75% din capacitatea vitala
maxim expiratory flow la 75% din capacitatea vitala si poate fi exprimat sub forma de
FEF25 forced expiratory flow dupa ce se scoate 25% din aer;
MEF50 sau FEF50 debitul expirator maxim masurat cand am ramas doar cu 50% din
capacitatea vitala
MEF 25 sau FEF75 debitul expirator maxim masurat cand am ramas doar cu 25% din
capacitatea vitala.
Determinarea compliantei respiratorii si determinarea rezistentei la flux care se poate efectua
fie cu metoda pneumotahografica fie cu ajutorul pletismografului corporeal.
Irigatia aparatului respirator.
Caile respiratorii mari primesc irigiatie de tip nutritiv prin intermediul arterelor bronsice.
Cantitativ, aceste artere folosesc doar 1% din debitul ventriculului stang. In conditii patologice

(atrezia de artera pulmonara), debitul poate creste la 20-30% si in unele cazuri pana la 50% din
debitul VS. n acest caz, circulatia bronsica preia rolul de oxigenare a sangelui. Inafara rolului nutritiv,
circulatia bronsica mai are ca scop si:

conditionarea aerului;
sursa de IgA de tip secretor
capacitate foarte mare de neoangiogeneza

In capatul venos al circulatiei bronsice, 50% din debitul venelor bronsice se comporta normal
si se varsa in AD prin vena azygos, adica urmeaza circuitul firesc al sangelui venos catre inima
dreapta. Restul de 50% ajunge prin intermediul anastomozelor in capilarele si venele pulmonare,
adica intr-un teritoriu cu sange oxigenat. Efect de unt dreapta-stanga si urmare a acestuia se
produce contaminarea venoasa fiziologica cu scaderea presiunii partiale a oxigenului in inima stanga.
Circulatia bronsica presiune inalta, cea pulmonara este de presiune joasa
Circulaia funcional artera pulmonar. Cele 2 capete intre care exista diferenta de
presiune: ventriculul drept si atriul stang. Sangele curge de la presiune mare, media presiunii
ventriculare drepte este de 15 mm Hg, catre presiune mica, apreciata pentru AS la 8 mm Hg.
Presiunea in capilarele pulmonare: 10 mm Hg. Circulatia pulmonara este circulatie de tip functional:
prin artera pulmonara vine sange venos dezoxigenat la nivelul alveolelor se produce schimb gazos cu
eliminare de CO2 si preluare de O2, iar in venele pulmonare avem sange arterializat.
Alte roluri ale circulatiei pulmonare:
filtru si fibrinoliza: in capilarele pulmonare care au diametru foarte mic sunt opriti
trombusii de dimensiuni mici care vin din venele sistemice. In plamani se secreta
factori fibrinolitici care distrug acesti trombi.
rol endocrin: prin secretia enzimei de conversie a angiotensinei si prin secretie de
prostaglandine. Enzima de conversie transofrma Ag I in Ag II si inactiveaza bradikinina.
rol metabolic: circulatia pulmonara este capabila sa indeparteze, sa metabolizeze o
serie de produsi veniti din circulatia sistemica, printre care se numara noradrenalina,
serotonina, bradikinina, prostaglandina si leucotrienele. Nu se inactiveaza, deci trec
nemodificate: adrenalina si histamina.

Caracteristici morfofunctionale: zona circulatiei mici este o zona de circulatie cu presiune

joasa care primeste in fiecare minut acelasi debit sanguin ca si circulatia sistemica (5L), dar care are
un regim de curgere cu rezistenta scazuta. In circulatia mare rezistenta este de 1 URP, in circulatia
mica rezistenta este de 10 ori mai mica. Suprafata capilarelor pulmonare 70
=1
/kg corp,
suprafata ce coincide cu suprafata de difuziune alveolara. In mod normal, cantitatea de sange
regasita in plamani este de 500 ml, din acesti 500 de ml, 75 se afla in capilare. In cazul in care
intoarcerea venoasa creste, plamanii au capacitatea de a inmagazina pana la 1 l de sange, fara ca
presiunea din sistem sa se modifice. Timpul de circulatie al unei hematii prin capilarele pulmonare
este de 0,75 s in repaus. In efort fizic, timpul de circulatie scade la 0,25 s si acest timp este suficient
pentru oxigenarea hemoglobinei. Timpul necesar oxigenarii hemoglobinei este de 0,25 s.
Distensibilitatea si complianta sistemului este mult mai mare. Distributia rezistentei in circulatia
pulmonara : 40% din rezistenta o intalnim la nivelul capilarelor, 50% in artere si arteriole si 10% in

vene. Vasele pulmonare pot fi clasificate in : circulatie extraparenchimatoasa si

intraparenchimatoasa.
Cea extraparenchimatoasa incepe de la nivelul VD, cuprinde artera pulmonara cu ramurile
sale pana la nivelul arteriolelor si apoi venele pulmonare pana in AS. Acest segment
extraparenchimatos are debitul sangiun dependent de fazele respiratiei , depinde de presiunea
intrapleurala in cursul inspirului si expirului. n inspir debitul crete.
Vasele intraparenchimatoase capilarele pulmonare isi modifica debitul circulator in raport cu
fazele ventilatiei: in inspir, presiunea mare intraalveolara comprima capilarele limitand fluxul. In
expir, cand alveolele se golesc, capilarele se destind si atunci creste intoarcerea la inima stanga.
In circulatia pulmonara, principalul factor ce determina circulatia este diferenta de presiune (7
mm Hg). Exista insa si o alta serie de presiuni ce modifica curgerea sangelui la nivel local si regional
astfel incat se produce o inegalitate regionala de perfuzie. Primul factor care modifica presiunea de
perfuzie este inaltimea coloanei hidrostatice care se formeaza pe un plaman in pozitie vertical.
Ventriculul drept se afla in zona de mijloc a plamanului, 7 cm de masa de tesut pulmonar in dreptul
VD; astfel varful plamanilor se afla la aproximativ 8 cm deasupra planului cordului drept -la varf,
presiunea de perfuzie va fi forta medie a ventriculului drept presiunea coloanei hidrostatice 8 cm
varful plamanului este irigat in medie cu 10 mm Hg. Baza plamanului se afla la 15 cm sub planul VD
presiunea de perfuzie la baza este forta VD + presiunea coloanei hidrostatice; baza va fi irigata in
medie cu 25 mm Hg. Debitul nu difera, insa difera presiunea hidrostatica: presiunea hidrostatica este
mai mare la baza plamanului. Atunci cand exista conditii care favorizeaza aparitia edemului pulmonar
acesta incepe intodeauna sa se formeze la baza si avanseaza catre varful plamanilor. Inegalitatea
regionala a perfuziei afirma ca bazele plamanilor sunt mai bine irigate decat varful .
Un alt tip de diferenta de presiune care influenteaza circulatia pulmonara este presiunea
transmurala care face relatia intre presiunea din capilarul pulmonar si persiunea din alveole. Aceasta
presiune transmurala imparte din punct de vedere circlator si ventilator plamanul in zonele WEST
pulmonare. Exista urmatoarele presiuni: Pa (presiune la capatul arterial al capilarelor); PA (presiune
alveolara) si Pv (presiune venoasa). Teoretic sunt 4 zone WEST:

zona I: PA>Pa artera si fluxul de sange este 0;

zona II: Pa>PA>Pv (sangele poate sa intre printre peretii alveolari, in schimb iese
intermitent spre capatul venos in functie de fazele respiratiei; in expir capatul venos se
destinde);
zona III: Pa>Pv>PA (situatia clasica din tesuturi, tubul este deschis permanent, fluxul
de sange este continuu);
zona IV: Pv>Pa (sangele se intoarce din vene catre artere, exista conditii ce favorizeaza
acumularea sangelui in capilare cu crestere de presiune hidrostatica si cu formare de
edem interstitial).

Pentru plamanul normal, in 1/3 superioara avem zona WEST II si in cele 2/3 inferioare avem
zona WEST III.
Debitul ventilator=frecventa respiratiei ventilatia alveolara.
Debitul circulator=frecventa cardiaca volum bataie. Frecventa respiratorie = 12
miscari/minut. Ventilatia alveolara = 350 ml.

Frecventa cardiaca = 70 batai/min. Volum bataie = 75 ml.

Debitul ventilator =4250ml/min.
Debitul de perfuzie = 5250 ml/min.
Raportul ventilatie perfuzie = 0.8.
Coeficientul respirator = raportul dintre cantitatea de CO2 produsa (ml/min) fata de oxigenul
consumat (ml/min). In repaus se produc 200 ml CO2 in conditiile in care se consuma 250 ml O2 ->
coeficientul respirator = 0.8 = raportul ventilatie perfuzie.
Raport ventilaie/perfuzie crescut: in cazul in care un teritoriu alveolar mare este neperfuzat
ventilatia in plamanul afectat este irosita. Daca tot sangele venos este dirijat catre plamanul care nu
are obstructie vasculara se va face echilibrarea gazelor: sangele arterializat va iesi cu o presiune de
oxigen usor mai mica si cu presiunea CO2 normala. In acest caz, raportul ventilatie perfuzie in zona
afectata este crescut. In cazul unui raport ventilatie perfuzie crescut nu se modifica semnificativ
concentratia si presiunea gazelor respiratorii.
Raport ventilaie/perfuzie sczut - obstructia masiva a unui ram din arborele traheo bronsic.
Plamanul care ventileaza va avea o presiune de O2 mai mare si de CO2 mai mica. Sangele va intra in
ambele teritorii, zona neventilata va avea mult CO2 si oxigen scazut. Sangele care a intrat in zona
hiperventilata se va echilibra cu aerul din alveola, va iesi cu O2 crescut si CO2 scazut. Sangele din zona
neventilata nu se echilibreaza. Urmeaza amestescul dintre sangele arterializat cu cel venos, astfel in
inima stanga si in circulatia sistemica, presiunea de O2 va fi mult mai mica, cea de CO2 poate fi
normala.
O scadere a raportului ventilatie perfuzie determina un efect de sunt masiv dreapta stanga cu
contaminare venoasa patologica si aparitia cianozei si a hipoxemiei/hipoxiei.
Reglarea circulatiei pulmonare pasiv si in mod activ.
Reglarea pasiva distensie si recrutare.
Distensia = cresterea diametrului unor capilare anterior deschise. La nivelul circulatiei
pulmonare capilare exista mici diferente de diametru intre capilarele aflate in paralel, mici diferente
de rezistenta si mici diferente de flux de sange.
Recrutarea=capilarele care la debit circulator nomal nu erau perfuzate, devin active.
Fenomenele de distensie si recrutare : rol de amortizor al volumului de intoarcere pentru
inima stanga; cresterea suprafetei de difuziune; scaderea distantei de difuziune; controlul variatiei de
presiune in circulatia pulmonara (factori care protejeaz plmnii mpotriva edemului pulmonar).
Reglarea activa: principalul factor reglator este oxigenul. Efectele hipoxiei locale sunt
vasoconstricie n circulatiea pulmonara. Hipoxia alveolar produce vasoconstrictie. Raspunsul
vasoconstrictor hipoxic are ca mecanism blocarea canalelor de K sensibile la O2; aceasta blocare
determina hipopolarizarea celulei, hipopolarizare care va duce potentialul transmembranar la
valoarea prag la care se deschid canale de Ca+2 voltaj dependente -> contractie+vasoconstrictie.
Vasoconstrictia hipoxica are rol important de protejare impotriva suntului dreapta stanga patologic.
Aceasta vasoconstrictie hipoxica este eficienta si nu duce la risc de hipertensiune pulmonara daca nu
depaseste 20% din suprafata circulatiei pulmonare. Daca insa hipoxia este generalizata si
vasoconstrictia va fi intensa se poate instala edemul pulmonar.

Reglarea circulatiei pulmonare

Substante vasoconstrictoare eliberate in circulatie: angiotensina II care se si formeaza in
circulatia pulmonara, endotelinele, serotonina (mai ales in teritoriul venos), tromboxanul A2 si
prostaglandinele.
ADH in circulatia pulmonara are efect vasodilatator.
Alte substante vasodilatatoare: bradikinina, histamina, prostaciclina si NO. NO este un gaz cu
afinitate foarte mare pentru hemoglobina (de 200.000 de ori mai mare decat O2.
In momentul cresterii debitului circulator in vasele pulmonare, plamanul se poate adapta prin
fenomele de distensie si recrutare impiedicand hipertensiunea pulmonara. Aceste fenomene au
limite care sunt descrise de factorul de siguranta al plamanilor.

Phidrostatica capilare pulmonare = 10 mm Hg (efect profiltrant).

Pcoloidosmotica a proteinelor din plasma = 28 mm Hg (efect antifiltrant).
Phidrostatica interstitiul pulmonar = -9 mm Hg (datorata vidului pleural, forta profiltranta).
Pcoloidosmotica din interstitiul pulmonar = 10 mm Hg (forta profiltranta).
P efectiva de filtrare = P hidrostatica capilare + P hidrostatica interstitiu + P coloidosmotica interstitiu P
coloidosmotica capilar = 10+9+10-28 = 1 mm Hg.
Lichidul care ajunge in interstitiu este foarte repede indepartat prin intermediul circulatiei
limfatice. Daca presiunea hidrostatic se mrete brusc , factorul de siguranta are valoarea de 28 mm
Hg. In conditii de crestere lenta, a presiunii din atriul stang, factorul de siguranta creste la 40 mm Hg.
Difuzia este cea de-a 2 a etapa de transport a gazelor si reprezinta deplasarea moleculelor de
gaze respiratorii pe distante mici, transport care se datoreaza concentratiei gazului si care se face de
la presiune mare la presiune mica.
Presiunea partiala a unui gaz este dezvoltata de fractiunea gazului dizolvata liber in plasma si
nu de gazul aflat in combinatii cu diverse substante. Legea Boyle: PV = constant.
Legea Henry: Ppartiala gaz = coeficient solubilitate x concentratia gazului. (px = x [X])
Legea Dalton: presiunea totala a unui amestec gazos este suma presiunilor partiale a gazelor
din amestec sau: presiunea pe care o dezvolta un gaz dintr-un amestec este aceeasi pe care ar
dezvolta-o daca s-ar afla singur in incinta respectiva. Aerul atmosferic este un amestec de 79% azot,
21% oxigen. (20% O2 dezvolta 158 mm Hg).
Formula Fick:

Coeficientul de solubilitate pentru oxigen = 0.024 si pentru dioxid de carbon = 0.57

Raportul /

poarta numele de coeficient de difuziune si reprezinta particularizarea

fiecarui gaz. Pentru oxigen coeficientul este 1, pentru CO2 este 20.

Suprafata totala de difuzie este de 70 m2 pentru ca si membrana alveolara si capilarele au

aceeasi suprafata. Suprafata are variabiliate temporospatiala chiar la acelasi individ si in conditii de
sanantate. Se poate modifica semnificativ in stari patologice. Variabilitatea temporala tine de fazele
respiratiei: in inspir, cand creste volumul alveolar, suprafata de difuzie creste; in expir invers.
Variabilitate spatiala: exista alveole cu dimensiuni si capacitate de distensie variabile, cele care se pot
destinde mai mult au o suprafata mai mare, celelalte invers.
Distanta de difuziune: in mod normal grosimea membranei alveolocapilare variaza intre 0,2 si
0,6 microni. Timpul necesar unei molecule de oxigen sa strabata o distanta de 1 micron este de 1 ms.
Pentru a traversa un spatiu de 5 cm, aceeasi molecula de oxigen are nevoie de 13 ore. Grosimea
prezinta si ea variatie temporo-spatiala. In inspir: scade distanta de difuziune, in expir creste. In
momentul in care creste perfuzia pulmonara, distanta de difuziune scade pentru ca avem mai multe
capilare active. Distanta creste in: ingrosarea membranei alveolo-capilare.
Diferenta de presiune
In aerul atmosferic: P O2=158 mm Hg; P N2=596 mm Hg, PCO2=0,3 mm Hg si PH2O (intre 0-5
grade si 5% umiditate)=5,7 mm Hg.
In alveola, datorita umidifierii aerului inspirat, PH2O=47 mm Hg, PCO2=40 mm Hg. P O2:
100(102-104) mm Hg si PN2=573 mm Hg.
Sangele venos ce vine la plaman: PO2: 40 mm Hg si PCO2: 45-46 mm Hg. Difuziunea are loc de
la presiune partiala mare la presiune partiala mica - oxigenul trece din alveola in sange - in venele
pulmonare presiunea O2 se echilibreaza la 100 mm Hg, iar CO2 va trece din sange in alveola pentru a
fi eliminat - presiunea CO2 in sangele arterializat va fi 40 mm Hg.
Cand sangele ajunge la tesuturi, unde PO2 = 40 mm Hg si PCO2= 46 mm Hg, schimburile vor
avea loc in sens invers: oxigenul este preluat in tesuturi si dioxidul de carbon va fi eliberat.
Pentru oxigen:
creste fie crescand presiunea in alveola, fie scazand presiunea in sangele venos. Presiunea
in alveola poate creste in hiperventilatie (maximul este de 149 mm Hg) sau daca se respira oxigen
100% sau oxigen hiperbar. Scade continutul de O2 in sangele venos in consumul tisular, in efortul
fizic.
scade atunci cand scade presiunea partiala in alveola. Are loc in hipoventilatia localizata
sau generalizata sau cand se respira intr-o atmosfera saraca in oxigen (altitudine factor limitativ
pentru adaptarea la altitudine).
mediu pentru O2 este de 11 mm Hg (pe toata lungimea capilarului).
Capacitatea de difuziune a unui gaz = cantitatea de gaz care difuzeaza in fiecare minut pentru o
diferenta de presiune partiala de 1 mm Hg. Aceasta capacitatea de difuzie pentru oxigen este de 21
ml/min/mm Hg (in repaus).
Difuzia neta a oxigenului (
mediu x capacitatea de difuzie) va fi 230 ml/min. In efortul fizic,
capacitatea de difuziune creste la 65 ml/min/mm Hg. Aceasta crestere este determinata de cresterea
volumului curent (hiperventilatie); cresterea suprafetei de difuziune, scaderea distantei si de
scaderea timpului de circulatie. (
creste, debitul cardiac creste de 5-6 ori).

Pentru CO2 capacitatea de difuziune este de 1 ml/min/mm Hg. In repaus se produc 200 ml
CO2/min.
Difuziunea limitata de capacitatea de difuzie: CO este un gaz cu afinitate de 200 de ori mai
mare pentru hemoglobina decat oxigenul. La o persoana sanatoasa si nefumatoare, concentratia
acestui gaz in sange este 0. Daca se administreaza pentru perioada scurta un amestec gazos cu 0,1%
concentratie CO, acesta va difuza rapid din alveole in plasma. De aici este preluat la fel de repede de
hematie si se fixeaza pe hemoglobina. Oricat de mare sau oricat de mic ar fi debitul circulator, in
conditiile de respiratie data (timp scurt, concentratie mica CO) nu exista timp pentru ca presiunea
plasmatica a CO sa se echilibreze cu cea alveolara => difuziunea gazului este limitata de proprietatile
de difuzie ale membranei.
Difziunea limitata de perfuziea pulmonar: pentru a demonstra influenta perfuziei
pulmonare asupra difuziunii gazelor se foloseste respiratia pe termen scurt intr-un amestec gazos cu
0,01% conc N2O. Oxidul nitros are afinitate 0 pentru hemoglobina. Ca urmare, difuzia din alveola in
plasma determina echilibrarea foarte rapida a presiunii partiale intre alveola si plasma. Indiferent de
grosimea membranei de difuziune, gazul se va echilibra. Cu cat debitul circulator va fi mai mare, cu
atat echilibrul se atinge mai tarziu. Cu cat debitul circulator va fi mai mic, cu atat echilibrul se atinge
mai repede.
In mod normal, oxigenul si dioxidul de carbon se comporta ca oxidul nitros = se comporta ca
niste gaze a caror difuziune este limitata de perfuzie. Respiratia la altitudine, in mediu hipobar sau cu
continut scazut de oxigen, in aceste momente
pentru oxigen scade, iar aceasta scadere face ca
difuziunea sa devina factor limitativ pentru preluarea de oxigen.
Membrana de difuzie (0,2-0,6 microni) este formata din:

strat subtire de lichid cu surfactant, epiteliu alveolar (pneumocite de tip I)

membrana bazala a alveolei
spatiu interstitial foarte subtire
membrana bazala a capilarului
endoteliu capilar pentru trecerea gazului din alveola in plasma
membrana hematiei.

Transportul gazelor in sange se face fie sub forma dizolvata fizic fie in diverse combinatii.
Pentru O2: parametrii ce ne ajuta in aprecierea capacitatii de oxigenare tisulara:

puterea oxiforica a hemoglobinei. In conditii ideale este de 1,39 ml O2/ g Hb, dar in
realitate, din cauza unei cantitati de Hb nefunctionale metHb cantitatea este de
1,34 ml O2/ g Hb);
capacitatea de oxigenare a hemoglobinei = reprezinta cantitatea de oxigen
transportata in 100 ml de sange in fiecare minut, 100 ml de sange transporta 20 ml de
O2

saturatia in oxigen a hemoglobinei reprezinta procentul de oxihemoglobina fata de

hemoglobina totala
diferenta arterio-venoasa de oxigen = diferenta intre oxihemoglobina in sangele
arterial si oxihemoglobina din sangele venos (in sangele arterial 20 ml O2/dl in sangele
venos 15 ml O2/dl - DAV=5 ml O2;
coeficientul de extractie tisulara = procentul de oxigen extras din sangele arterial =
diferenta arteriovenoasa in raport cu oxihemoglobina - gradul de extractie este
5/20=25%.

Cianoza este un semn clinic care inseamna coloratia in albastru a mucoaselor si tegumentelor.
Acest semn apare in conditiile care cantitatea de hemoglobina redusa depaseste 5 g/dl.
Bolile cianogene pot fi te tip central (bloc alveolocapilar, hipoventilatie masiva sau boli
congenitale cardiace cu sunt masiv dreapta-stanga) sau de tip periferic atunci cand viteza de
circulatie scade, timpul de circulatie creste, ceea ce inseamna ca tesuturile au la dispozitie timp mai
lung sa preia oxigen (desatureaza mai lung hemoglobina).
Cantitatea de oxigen existenta in organism la un moment dat este de 2 l: 1 l in circulatia
sistemica si restul aflat in mod special pe mioglobina.
Cantitatea dizolvata fizic in plasma este mica, de 0,3 ml O2/dl.
Oxigenul este transportat legat labil de hemoglobina.
In relatie cu transportul gazelor, Hb se poate afla sub 2 forme: hemoglobina tensionata (forma
T) si hemoglobina relaxata (forma R).
In cazul hemoglobinei tensionate intre inelele tetrapirolice exista punti de hidrogen, fierul este
scos din planul hemului si are legaturi puternice cu histidina. Exista legaturi intre lanturile globinice si
intre lanturile se fixeaza o molecula de 2,3 DPG. In prezenta presiunii mari de oxigen, treptat,
interactiunea dintre lanturile globinice slabeste, puntile saline se rup, 2,3-DPG este indepartat si in
molecula intra pe rand 4 molecule de oxigen. Relatia dintre presiunea partiala de oxigen si saturatia
in oxigen a hemoglobinei nu are aspect liniar, ci are forma unui S italic. O relatie intre presiunea
partiala de oxigen si saturatia in oxigen a hemoglobinei este data de parametrul numit p50 =
presiunea partiala a oxigenului la care 50% din hemoglobina este saturata (valoare normal 26 mm
Hg pentru hemglobina adult).
Hb are capacitatea de a-si modifica comportamentul fata de oxigen in raport cu tipul de Hb,
varsta, activitatea metabolica locala si cu metabolismul intraeritrocitar. Daca p50 creste, Hb are
nevoie de presiune partiala mai mare a oxigenului pentru saturaie - toata curba se deplaseaza catre
dreapta. Presiunea partiala a oxigenului din tesuturi intersecteaza noua curba de oxigenare pe un
punct care corespunde unui procent de extractie tisulara mai mare = valoarea crescuta a lui p50
deplaseaza curba la dreapta si aceasta deplasare descrie o hemoglobina care capteaza mai greu
oxigenul, dar care il cedeaza mai usor la tesuturi.
Scaderea valorii p50 Hb se satureaza mai usor i curba se deplaseaza catre stanga. Presiunea
partiala a oxigenului tisular intersecteaza noua curba intr-un punct ce corespunde unui coeficient de
extractie scazut. P50 scazut deplaseaza curba de asociere/disociere catre stanga si aceasta deplasare
arata ca Hb este avida de oxigen, dar il cedeaza cu dificultate.

Diferentele de Hb: Hb fetala prezinta 2 lanturi gama care modifica interrelatia cu 2,3DPG care
se fixeaza mai greu pe molecula. Deci Hb fetala are p50 mai scazut, curba este deplasata catre
stanga. Hemoglobina materna are un p50 mai mare (30 mm Hg), Hb da mai usor oxigen.
In functie de metabolismul local si intraeritrocitar: deplasarea la dreapta si la stanga depind de:
concentratia ionilor de hidrogen, concentratia CO2, de temperatura locala si de cantitatea de 2,3
DPG.
Cand creste concentratia ionilor de hidrogen (pH scazut, acidoza) sau cand creste presiunea
partiala a CO2 sau cand creste temperatura locala sau cand creste 2,3 DPG, curba se deplaseaza la
dreapta (Hb cedeaza mai usor oxigenul). Scaderea concentratiei ionilor de hidrogen (cresterea pH)
sau scaderea presiunii partiale a Co2 sau scaderea temperaturii locale sau scaderea cantitatii de 2,3
DPG deplaseaza curba la stanga.
Relatia hemoglobina oxigen ioni de hidrogen este cunoscuta sub denumirea de fenomen
BOHR. Explicatia interrelatiei dintre cele 3 elemente: hidrogenul stabilizeaza forma tensionata
(cresterea concentratiei de hidrogen favorizeaza expulzia oxigenului si deplasarea curbei spre
dreapta).
Relatia Hemoglobina oxigen dioxid de carbon are 2 explicatii:
Fenomenul BOHR-like: CO2+H2O->H2CO3->H+HCO3. Protonii formati - fenomen BOHR.
Fenomenul Haldane: interrelatia dintre dioxidul de carbon si lanturile globinice ale Hb. CO2 are
capacitatea de a se fixa pe gruparile amino, obtinandu-se carbamatii de Hb. Exista 2 tipuri de
carbamati: carbamatii alfa sunt compatibili cu prezenta simultana in molecula si a oxigenului;
CO2 legat de lanturile beta intra in interiorul moleculei, scotand oxigenul cu deplasarea curbei
catre dreapta.
Hb- CO2-Hidrogen: fenomenul anti-BOHR. Acest fenomen reprezinta competitia dintre CO2 si
hidrogen pentru molecula de Hb. Cand un tesut este foarte activ metabolic si produce acizi labili in
cantitate mare, CO2 forteaza Hb sa ramana in stare relaxata si atunci Hb isi pierde capacitatea de a
capta hidrogenul, adica isi pierde capacitatea de tampon antiacid
Temperatura: variatiile de temperatura modifica conformatia lanturilor globinice: la
temperatura crescuta se cedeaza oxigenul; la temperatura scazuta curba se deplaseaza la stanga.
2,3 DPG stabilizeaza forma tensionata si provine din metabolismul (glicoliza anaeroba)
intraeritrocitar: din acidul 1,3 DPG sub actiunea unei mutaze se formeaza 2,3 DPG care la randul lui
sub actiunea unei fosfataze formeaza acid 3 fosfogliceric. Activitatea enzimatica intraeritrocitara
scade cu varsta eritrocitului. O hematie imbatranita va avea cantitate mica de 2,3 DPG. Curba
oxihemoglobinei se deplaseaza catre stanga .
Cantitatea de 2,3 DPG depinde si de pH intracelular. Astfel, alcaloza stimuleaza mutaza si
inhiba fosfataza in timp ce acidoza are efect invers de inhibare a mutazei si de stimulare a fosfatazei.
Aceste efecte tin in mod special de formele acute de acidoza si alcaloza de tip respirator.
Transportul CO2 de la tesuturi la plaman este imposibil in lipsa hematiei, formele de transport
pentru acest gaz sunt: dizolvat fizic in plasma sau in diverse combinatii.

Fenomenul de membrana HAMBURGER

La capatul arterial al capilarului: PO2: 100 mm Hg si PCO2: 40 mm Hg; hematia are HbO2.
In tesut: P O2: 40 mm Hg si P CO2: 46 mm Hg.
CO2 este de 20 de ori mai difuzibil decat O2, deplasandu-se rapid dinspre tesut spre sange (de
la presiune mare la presiune mica). 8% din cantitatea totala ramane in plasma. Din acestia, 5% se vor
dizolva fizic, 3% din CO2 se combina cu proteinele plasmatice formand carbamati plasmatici.
92% din CO2 difuzat din tesut intra in eritrocit. Din acesti 92%, 10% se fixeaz pe molecula de
hemoglobina ; 82% reactioneaza cu apa, reactie rapida la nivelul eritrocitului unde exista o enzima:
anhidraza carbonica care catalizeaza aceasta reactie si duce la formare de H2CO3 care disociaza in ioni
de H si ioni HCO3. Ionul de H se duce pe molecula de hemoglobina formand punti si expulzand
oxigenul care se indreapta catre tesut. Ionul HCO3 se acumuleaza, depasind cu mult concentratia
extracelulara. Ca urmare, transportorul Cl/HCO3 va scoate ionul bicarbonic din celula si in schimbul
HCO3 va intra Cl in hematie. Cl provine din NaCl disociat in plasma. Deoarece Cl dezvolta proprietati
osmotic active, el va trage dupa sine si cantitatea osmotic echivalenta de apa. Astfel, volumul
hematiei creste -> hematocritul se va mari. Ht venos este mai mare si mai acid decat cel arterial.
Formele de transport ale CO2 de la tesuturi la plaman sunt: dizolvat fizic in plasma, carbamati
plasmatici, carbamati de Hb si forma majoritara cantitativ: HCO3 plasmatic. Geneza HCO3 este
intraeritrocitara.
Fenomenul Hamburger inversat are loc in plamani. In plasma, Pp CO2=46 mm Hg. Hemoglobina
este in stare tensionata. In prezenta oxigenului cu presiune partiala mre, incep sa se rupa rapid
puntile de hidrogen. Ionii de H ies din molecula de Hb si sunt inlocuiti de O2. Cresterea concentratiei
de H liberi permite refacerea H2CO3 din H si HCO3, acidul carbonic se desface in H2O si CO2. Dioxidul
de carbon difuzeaza din eritrocit in plasma, din plasma in alveola si, pe masura ce se consuma HCO3
intraeritrocitar, este inlocuit de cel din plasma, pentru ca schimbatorul va functiona in sens invers
(scoate Cl, introduce HCO3). Se mentine acest ciclu de reactii pana se elimina CO2 adus de la tesuturi.

1
REGLAREA VENTILATIEI
Respiratia este un act reflex, dar poate fi controlata in mod voluntar atat ca amplitudine si frecventa
cat si ca posibilitate de a instala apneea. Controlul voluntar este facut de centrii nervosi cu origine in
cortexul motor, centri care trimit fibre corticospinale directe la motoneuronii nervilor frenici din
coarnele anterioare ale maduvei aflate intre segmentele C3-C5.
Centrii de control ai respiratiei automate sunt dispusi in trunchiul cerebral, majoriatea se afla in bulb
si de asemeni exista si zone pontine de modulare a respiratiei. Grupul de neuroni bulbari se afla
localizat in 2 zone: grupul respirator dorsal aflat de o parte si de alta a liniei mediane a bulbului,
format din neuroni cu activitate automata de tip pace-maker care descarca ritmic, frecventa
normala: timp de 2 secunde acestia descarca impulsuri cu frecventa din ce in ce mai mare, dupa care
3 secunde se opresc. In-afara de motoneuronii premotori mentionati si care trimit eferente catre
motoneuronii nervilor frenici, exista la acest nivel si neuroni senzitivi precum si interneuroni. Zona
principala respiratorie se aflata in apropierea nucleului ambiguu. Actul respirator automat este de
fapt un echilibru si o comunicare permanenta intre grupurile neuronale din bulb, intre aceste grupuri
exista inervatie reciproca. Cand inhibitorii nu functioneaza, stimulatorii se activeaza si invers. Vin
impulsuri la inceputul expirului de la zonele expiratorii ale grupului respirator ventral (ce-a de-a 2 a
aglomerare neuronala bulbara care controleaza ventilatia). Grupul respirator ventral (GRV) este
format din neuroni desfasurati pe toata lungimea portiunii ventrale a bulbului si acesti neuroni sunt
organizati in 3 segmente: portiunea rostrala contine mai ales neuroni expiratori si acestia sunt
interconectati cu partea inferioara a grupului respirator ventral. Tot aici exista neuroni inspiratori
care fac legatura cu grupul respirator dorsal si sustin tonusul neuronal in acest ultim grup la sfarsitul
expirului (pentru a contracara revenirea brusca a intregului sistem). Zona mijlocie are activitate
predominant inspiratorie, iar zona inferioara (caudala) are activitate de tip expirator si trimite
eferente la motoneuronii muschilor intercostali interni si ai muschilor abdominali. La grupul
respirator dorsal vin informatii din trunchiul cerebral; din punte se primesc aferente de la centrii
apneustic si pneumotaxic; din portiunea superioara a SNC se primesc aferente de la centrii
termoreglatori hipotalamici si de la sistemul limbic.
Centrul apneustic este in partea caudala a puntii, este un centru care moduleaza frecventa si
amplitudinea respiratiei .
Centrul pneumotaxic se gaseste in portiunea rostrala superioara a puntii si este conectat cu grupul
respirator dorsal. Stimularea centrului pneumotaxic inhiba grupul respirator dorsal astfel incat
inspirul se opreste si este permisa miscarea expiratorie. Distrugerea comunicarii intre centrul
pneumotaxic si grupul respirator dorsal) determina respiratia de tip apneustic.
Controlul ventilatiei: ventilatia se modifica in conditii impuse de mediul exterior. Rol in fonatie,
diverse meserii , in cazul digestiei. Efortul fizic implica controlul si modificarea actului ventilator.
Imersia fara aparate autonome.
La centrii nervosi vin o multime de semnale din periferie (receptori in aparatul respirator si in afara
acestuia). Receptorii din aparatul respirator: cei din plaman se impart in receptori cu cai mielinizate si
receptori cu cai nemielinizate cu conducere lenta. Receptorii cu cai mielinizate se subimparte in
receptori cu adaptare lenta si receptori cu adaptare rapida. Receptorii cu adaptare lenta sunt
mecanoreceptori care reactioneaza la distensia alveolaraa. Ei se afla in peretele bronsiolelor mici, in

2
apropierea alveolelor si sunt responsabili de reflexul respirator numit Hering Breuer. La omul adult,
acest reflex devine functional doar atunci cand volumul curent depaseste 1000-1500 ml.
Semnificatia lui este de a limita miscarea inspiratorie. APNEUZIS = oprirea respiratiei in inspir maxim
(sectionarea legaturii cu nervii vagi).
Receptorii cu adaptare rapida sunt chemoreceptori pe care ii gasim in epiteliul cailor respiratorii mici
inferioare. Ei reactioneaza la substante inhalate sau la substante eliberate local cum ar fi histamina si
raspunsul respirator ca urmare a stimularii acestor receptori este tahipnee, bronhospasm, tuse si
hipersecretie de mucus.
Receptorii cu ci mielinizate se afla in jurul capilarelor pulmonare, se numesc receptori C (capilar) sau
J (juxtacapilar). Sunt tot chemoreceptori, care insa ajung sa fie stimulati in stri patologice ca
embolia sau edem pulmonar si declanseaza un reflex mixt cardiorespirator care include: apnee
urmata de tahipnee, bronhospasm, hipersecretie de mucus, bradicardie si hipotensiune arteriala.
Chemoreceptorii din caile respiratorii mari reactioneaza la substantele iritante inspirate. Se impart in
chemoreceptori din zona supra/sub glotica. Cei din zona supraglotica sunt extrem de sensibila la
cloroform. Aceasta substanta, la unele persoane produce apnee cu deces. La nivelul fusurilor
neuromusculare ale muschilor respiratori sunt proprioreceptori care controleaza amplitudinea
miscarilor respiratorii.
Fusurile neuromusculare din articulaii si tendoane sunt importante in adaptarea ventilatiei la
efortul fizic chiar in sens anticipativ. Acesti receptori sunt stimulati nu doar de contractia propriu-zisa
a muschiului ci si de miscarile pasive intr-o articulatie. Punerea lor in tensiune in cadrul reactiei de
start creste ventilatia chiar inainte de a incepe efortul.
Receptorii din tractul gastrointestinal exista receptori de iritatie care sunt stimulati de hiperaciditate
gastrica, colici biliare in cazul diskineziilor biliare. Sughitul consta in miscarea brusca si ampla de
inspir in cursul careia, brusc, glota se inchide. Sughitul poate sa fie benign dar poate fi si sub forma
invalidanta.
Termoreceptorii cutanati sunt majoritari receptori pentru rece. Acesti receptori duc informatia in
substanta reticulata bulbara si imersia brusca in apa rece provoaca stop respirator si cardiac.
Baroreceptorii arteriali sunt receptori situati la nivelul glomusului carotidian si crosei aortei, astfel in
hipertensiune acesti receptori initiaza o depresie a ventilatiei, in timp ce in hipotensiune ventilatia
este stimulata.
Toate aceste aferente care ajung in bulb la grupul respirator dorsal fac posibila modularea ventilatiei
in functie de: tipul de activitate desfasurata si de relatia cu mediul extern.
Controlul de tip chimic care depinde de: pO2 si pCO2 din sangele arterial si de pH. Dupa locul in care
se gasesc, chemoreceptorii respiratori se clasifica in: periferici si centrali.
Chemoreceptorii periferici sunt formatiuni situate la nivelul glomusului carotic si in crosa aortic. . De
la nivelul glomusului carotic, aferentele spre bulb pleaca pe n IX, in timp ce de la crosa aortei,
informatia va lua calea n X. Functia celor 2 zone reflexogene este echivalenta. La nivelul glomusului
aortic exista capilare fenestrate. Exista 2 tipuri de celule glomice: de tip I cu rol receptor care sunt

3
celule enterocromafine asemanatoare celor din medulosuprarenala si care se creta catecolamine,
principala fiind dopamina; glomice de tip II cu rol de sustinere. Glomusul carotic este o structura
mica, are doar 2 mg, debitul circulator in aceasta zona este insa foarte mare: la cele 2 mg de tesut vin
in fiecare minut 0,04L/sange echivalentul a 2000 ml/minut/100 g tesut. Celulele au capacitate foarte
mare de extractie a oxigenului 50%. Datorita debitului foarte mare, glomusul carotic isi poate lua
tot oxigenul din fractiunea dizolvata fizic in plasma, astfel incat nu foloseste oxigenul legat de
hemoglobina. Principalul stimul al glomusului carotic este hipoxia. In afara de presiunea partiala
absoluta a oxigenului, zona este afectata si de cresterea diferentei arteriovenoase in oxigen.
Mecanismul prin care hipoxia stimuleaza celulele glomice I: in aceste celule exista canale de K
sensibile la O2. Relatia dintre hipoxie si gradul de stimulare al chemoreceptorilor: acestia sunt activi
la presiuni foarte mari ale oxigenului (spre ex. 500 mm Hg) dar la aceast presiuni activitatea lor este
foarte mica si se mentine scazuta pana cand presiunea oxigenului ajunge la 60 mm Hg. Din acel
moment, numarul de impulsuri creste exponential pana la 800 de impulsuri/ minut paralel cu
scaderea presiunii oxigenului. Stimularea modesta a glomusului carotic va creste putin ventilatia
(hiperventilatie). Hiperventilatia determina scaderea CO2 plasmatic -> hipocanie care inhiba
ventilatia. Celulele glomice sunt sensibile si la cresterea presiunii de CO2 hipercapnie. In acest caz,
chemoreceptorii periferici raspund mai putin intens decat cei central. . Alt stimul pentru
chemoreceptorii periferici: cresterea concentratiei de H+ acidoza metabolica. Celulele glomice de
tip I sunt influentate si de hiperpotasemie.
Chemoreceptorii centrali sunt neuroni aflati in portiunea ventrala a bulbului protejat de BHE.
Aceasta bariera este foarte putin permeabila pentru substante ca: H+ si HCO3-, in schimb
permeabilitatea este mare pentru CO2 . CO2 este considerat hormon respirator pentru ca in mod
real controlul cel mai intens al ventilatiei este facut de CO2. Acest control nu este insa direct. Odata
ce gazul difuzeaza in LCR, se hidrateaza in prezenta anhirazei carbonice. In urma hidratarii rezulta
H2CO3 care disociaza in H+ si HCO3*. H+ stimuleaza chemoreceptorii centrali care la randul lor vor
stimula grupul respirator dorsal neuronii inspiratori crescand ventilatia. Acestia prezinta
variabilitate de raspuns la CO2, legata de gradul de antrenament fizic. In somn si cu inaintarea in
varsta toleranta pentru CO2 creste. Astfel, in functie de variabilitatea individuala a sensibilitatii, sunt
persoane care fac respiratie de tip periodic Cheyen-Stokes in somn. Chemoreceptorii centrali
manifesta proprietati de resetare in momentul in care CO2 ramane crescut pe timp indelungat.
Aceasta capacitate de adaptare este un lucru rau in cazul BPCO severa, ambele gaze respiratorii fiind
modificate: subiectul prezinta hipoxie si hipercapnie. Daca un asemenea subiect respir oxigen cu
concentratie mare , stimulul hipoxic dispare.
Progesteronul si eritropoietina influenteaza ventilatia. Secretia de progesteron creste in faza luteala a
ciclului ovulator si in timpul sarcinii. Actiunea progesteronului este la nivel hipotalamic de unde
pleaca semnale stimulatorii pentru grupul respirator dorsal. Progesteronul, deci, stimuleaza
ventilatia. Cert este ca femeia gravida, pe langa o respiratie superficiala (limitare diafragm) are o
respiratie mai frecventa. Sub actiunea acestui hormon, cresterea ventilatiei determina hipocapnie.
Urmarea hipocapniei este cresterea pH-ului alcaloza.
Eritropoietina este sintetizata de rinichi, functia principala: stimuleaza eritropoieza. Alte functii:
simularea chemoreceptorilor periferici si stimularea directa a grupului respirator dorsal.
Exista si acte comportamentale respiratorii: tuse, stranut, sughit, cascat si oftat.

4
Tusea si stranutul sunt acte reflexe de aparare, care permit indepartarea corpilor straini inhalati si a
mucusului secretat in exces. Tusea consta in expirul brusc fortat care initial se face cu glota inchisa
presiunea intrapleurala poate sa creasca la 100 mm Hg. Apoi, brusc, in cursul miscarii expiratorii,
glota se deschide si aerul este expulzat cu o viteza de 965 km/h. Cascatul si oftatul sunt
comportamente respiratorii gasite nu doar la adult, ci si in viata intrauterina, si nu doar la primate.
Explicatii posibile: exista un oarecare grad de hipoxie cerebrala organismul simte nevoia
introducerii de aer in plamani; persoanele care casca au un numar de alveole ateletactice (colabate),
iar miscarea respiratorie ampla determina deschiderea acestora; in cursul cascatului creste
intoarcerea venoasa la inima (substrat circulator). Cardiacii ofteaza mai mult decat persoanele
normale.
Conditii particulare de ventilatie
Hipoxia si tipurile de ventilatie. Prin hipoxie se intelege scaderea presiunii partiale de oxigen la nivel
tisular: hipoxie hipoxica, hipoxia anemica, hipoxia stagnanta si hipoxia histotoxica.
Hipoxia hipoxica se traduce prin cantitatea scazuta de oxigen care este transportata la tesuturi cu
scderea pO2 in sangele arterial. Apare n boli respiratorii sau cardiovasculare cu sunt dreaptastanga. Hipoxie hipoxica se intalneste la expunerea la altitudine ridicata. Hipoxia de altitudine
determina 3 cateogirii de manifestari: raul acut de altitudine, edemul pulmonar si edemul cerebral.
Simptomatologia pentru raul acut de inaltime incepe sa se manifeste inca de la 1200 de m. Primul
semn este pierderea acuitatii vizuale nocturne. Apoi urmeaza simptome digestive (inapetenta,
greata, varsaturi). Apar tulburari de somn cu insomnie si la persoanele mai sensibile poate sa se
instaleze apneea de somn. Tublurarile neurologice: persoanele respective devin iritabile, uros
dezorientate, prezinta ameteli, cefalee si in cele din urma se poate ajunge la pierderea contienei.
Edemul pulmonar acut apare ca urmare a hipertensiunii pulmonare, datorata vasoconstrictiei
hipoxice generalizate din circulatia pulmonara.
Edemul cerebral este consecinta: 1. Hipertensiunii sistemice de expunere la altitudine 2. Scaderii
capacitatii de reglare in circulatia cerebrala.
Rau de altitudine se coreleaz cu inadaptarea diurezei . Dupa adaptare, diureza revine la normal.
Desi acumularea de lichid se datoreaza intr-o care masura secretiieide ADH, tratamentul nu se face
cu diuretice obisnuite.
Adaptarea la altitudine se face in 2 etape: acuta si cronica. Adaptarea acuta consta in cresterea
ventilatiei care nu este proportionala cu gradul hipoxiei de altitudine deoarece hiperventilatia
determina hipocapnie care contrabalanseaza efectele hipoxiei. Curba de asociere a hemoglobinei se
deplaseaza catre dreapta. Adaptarea cronica incepe la 4-5 zile de la momentul expuneriei si se face
pe parcursul a ani de zile. Perfect adaptati la altitudine sunt locuitorii care se nasc si traiesc in acele
zone. Adaptarea cronica: cresterea numarului de eritrocite -poliglobulie adaptativa (secundara);
cresterea numarului de mitocondrii din tesuturi care permite preluarea oxigenului mai usor;
modificarea formei si diametrelor cutiei toracice (toracele capata un aspect in butoi, cu diametrele
antero-posterior si transversal largite si cu mobilitate foarte mare a cutiei toracice). La 3000 de m
altitudine, presiunea alveolara de oxigen este de 60 mm Hg. La 3700 de m apar primele simptopme

5
(variabilitate individuala, varsta). La 5500 de m (ultimele asezari umane), simtpomatologia devine
severa. La 6100 de m intervine coma hipoxica.
Hipoxia stimuleaza sinteza unei substante numita factor indus de hipoxie. Acest factor este format
din unitati alfa si beta globinice. In mod normal, acestea nu se unesc; in cazul hipoxiei insa,
subunitatile dimerizeaza, acest lucru are pe de o parte stimularea angiogenezei si deasemeni efectul
este si de stimulare pentru secretia de eritropoietina.
Hipoxia anemica apare atunci cand scade numarul de hematii (in anemii). Scaderea capacitatii de
transport pentru oxigen apare si in momentul in care avem intoxicatie cu CO sau cand exista
methemoglobinemie severa (numar normal de eritrocite, cantitate normala de Hb, o parte din
aceasta insa nu este functionala). Diferenta intre anemia propriu-zisa si intoxicatia cu CO este
urmatoarea: in anemie, sinteza de 2,3 DPG creste astfel incat, curba oxihemoglobinei se deplaseaza
spre dreapta; intoxicatia cu CO deplaseaza curba la stanga (cantitate mai mica de Hb care cedeaza
mai greu oxigenul). Cel intoxicat cu CO are manifestari mai severe. CO rezulta din arderile
incomplete ale combustibilor solizi. Afinitatea CO este de 210 ori mai mare pentru Hb decat oxigenul.
Intoxicatia cu CO poate fi acuta sau cronica. Cea acuta se face la expunere brusca masiva, intoxicatie
acuta care daca depaseste 70% carboxihemoglobina este letala. Intoxicatia cronica apare la
persoane expuse in mod repetat, prelungit la concentratii relativ mici. Intoxicatia cronica se insoteste
de tulburari neurologice.
Hipoxia stagnanta: creste timpul de circulatie.
Hipoxia histotoxica inseamna blocarea capacitatii citocromilor de a prelua si utiliza oxigenul. Se
intampla in intoxicarea cu cianuri.
In general, daca se administreaza oxigen cu o concentratie mai mica de 80% se poate mentine
terapia zile/luni la rand fara efecte nocive. Daca se apropie de 100%, apar semnele de toxicitate ale
oxigenului. Initial, toxicitatea se manifesta la nivelul aparatului respirator (uscaciunea cailor
superioare cu iritatia mucoasei, tuse seaca iritativa, senzatie de arsura retrosternala, daca se
continua se ajunge la afectarea epiteliului alveolar, scad miscarile cililor de pe caile respiratorii si
scade secretia de mucus, scade secretia de surfactant.
Daca administram oxigen hiperbar (4-6 atmosfere) efectele respiratorii se instaleaza rapid, dar apare
si simptomatologia nervomuscular: fasciculatii musculare, contractii spastice spontante
necontrolate, in cele din urma convulsii, pierderea constientei si coma. Durata terapiei este limitata,
indicatiile sunt limitate (ulcere varicoasa in diabetul sever, gangrena gasoasa, necroza congenitala de
cap de femur datorita lipsei irigatiei locale, intoxicatice cu CO).
Adaptarea la efort se face nu doar prin modificarea ventilatiei, ci si prin adaptarea aparatului CV i a
tesuturilor pentru a capta mai mult oxigen. In principiu, creste ventilatia inaintea inceperii efortului
fizic -> din start mai mult oxigen si mai putin CO2. De fapt, principalii stimuli chimici nu pot intra in
discutie In realitate, factorii sunt: reactia de start si punerea in tensiune a mecanoreceptorilor din
articulatii si din muschi; cresterea diferentei arteriovenoase in oxigen; cresterea temperaturii;
cresterea potasemiei si reflexul conditionat la sportivii de performanta. Debitul respirator poate sa
creasca de la 4,2 l/min pana la 200 l/min, ceea ce inseamna ca aportul de oxigen poate varia de la
250 ml/min pana la 6,6 l/min.

6
Stadializarea efortului fizic: aerob, intensitate 100W, poate fi mentinut pe timp nelimitat. Efort fizic
moderat: 200-250 W, poate fi mentinut pana la 40 de minute si in cursul lui se produce acid lactic
care va atinge o concentratie x, dupa care ramane in platou. Efortul fizic intens: 700W poate fi
mentinut pe timp scurt, 1 minut, acidul lactic se acumuleaza progresiv pana la un nivel care nu poate
fi suportat.
Adaptari ventilatorii: crestere de amplitudine si de frecventa. Acestea duc la cresterea debitului
ventilator, cresterea suprafetei de difuziune si scaderea distantei de difuziune. Adaptari circulatorii:
mobilizarea sangelui stagnant: cresterea volumului efectiv circulant, cresterea fortei si ulterior a
frecventei cardiace (debitul poate ajunge de la 5 la 25-30 l/min), adaptari tisulare locale
(vasodilatatie debit crescut, suprafata de difuzune crescuta, distanta de difuziune mai mica),
cresterea activitatii mitocondriilor si deplasarea curbei oxihemoglobinei catre . Datoria de oxigen
poate fi platita si pana la 90 de minute de la oprirea efortului fizic.
Respiraia in hiperbarism (la presiune crescut). Ritmul cu care crete presiunea n imersie este:
pentru ap srat 1 atmosfer n plus la fiecare 10 m profunzime; pentru ap dulce 1 atmosfer la
1,4 m profunzime. La asemenea adncimi, presiunea de oxigen va fi foarte mare,; sistemele SCUBA,
au amestecuri gazoase mai srace in oxigen. Prima opiune a fost azotul (iniial considerat inert).
Efectul toxic al azotului asupra sistemului nervos central beia adncurilor pastrarea abilitailor
motorii , dar afectri ale comportamentului, ale capacitatii de a reactiona, de a aprecia situatia. Se
instaleaza o stare euforica asemanatoare cu betia. In contrast cu betia adancurilor, respiratia in
amestec gazos care contine heliu are un efect opus: persoana respectiva isi pastreaza capacitatea
cognitiva, dar isi pierde abilitatea motorie.
Boala de decompresie: cnd se revine foarte brusc de la adncimi mari la suprafat , se produce
mobilizarea azotului, volumul mobilizat brusc formeaza bule care obstrueaza vasele producnd
embolie gazoas. Primele semne sunt articulare, nsa ulterior apar semne neurologice definitive.

Fiziologia aparatului
reno-urinar
dr. Magda Buraga
mai 2015

Funciile rinichiului

1.Excret majoritatea produilor de catabolism, substane

strine : medicamente, colorani.
2. Menin constant volumul i compoziia LEC prin controlul

hidro - electrolitic,
osmolaritii,
echilibrul ac.bazic,
PA

3. Rol endocrin : renina, eritropoietina (EPO),

1,25dihidroxicol- calciferol, prostaglandine.
RENINA - eliberat de ap. juxta ggl ( in cond de ischemie renala,
hipoV, hipoTA, IC, Cl in urina ) actioneaza enzimatic asupra
unei prot plasmatice :Ag I = are prop vasoconstrictoare

Ag I sub influienta enz. de conversie (de la niv. endoteliul vaselor pulm)

pierde 2aa AgII cu rol vasocr. n teritoriul cutanat, splanchnic i renal
Fr s influeneze circulaia cerebral, coronarian i muscular ,
determin PA
Captoprilul este inhibitor al enz de conversie si (+) al bradikininelor

Rinichiul hipoxic eritropoietin, secretata de fibroblastii

din interstitiul corticalei si medularei ext.

In IR cr, deficitul de EPO anemie severa

Metabolismul Ca este influenat de un derivat al vit.D, 1,25

(OH)2.D3, format n cel proximale din 25 OH.D3
PROSTAGLANDINELE- ac.grai 20C, cu rol n
vasodilataie, PA, diureza, eliminarea de Na.
Sindromul Bartter (secretie de PG) hiponatremie (125
mEq/l), hiperaldosteronism (hiperkaliurie i hipokaliemie
- 2mEq/l), poliurie, apatie, tulburri de cretere.
4. Sinteza glucozei, n post - gluconeogenez
Concluzii : in af renale cr si severe = IR, se dezv dereglarii :

Ale volemiei
Compozitiei compartimentelor hidrice
Se acumuleaza cant de K, acizii, lichide, subst toxice deces daca nu se
intervine prin dializa

Organizarea funcional a
rinichiului
Cortexul partea extern, conine
toi glomerulii renali
Medulara partea intern,
structurat n piramide renale,
orientate cu baza spre cortex i
vrful la papile, n bazinet
Bazinetul prezint calicele mici
calicele mari ; se continu cu
ureterul, vezica urinar ;
Hilul renal locul de trecere
pentru vasele sanguine, limfatice,
nervi i uretere. -

Sructura rinichiului

Corticala - Conine glomerulii nefronilor. Reprezint

stratul de filtrare a rinichiului
Medulara - format din aprox. 8-13 format. piramidale
Malpighi. Este stratul tubilor colectori i ai AH
Pelvisul - teritoriul n care dreneaz toii tubii colectori i
se continu cu ureterul.

Cand pasaseste canalul de colectare renal, urina nu se mai

modifica compozitia si calitatea ei raman neschimbate la niv
pelvisului, uretere, VU, uretra

Ureterul transport urina n vezica urinar

Unitatea anatomic i funcional a R este nefronul
format din : corpusculul Malpighi i tubul urinifer.

THE NEPHRON

Corpusculul Malpighi

Este alctuit din glomerulul (gll) renal i capsula

Bowman
Glomerulul renal este alctuit din 50 anse capilare ce
se nfoar n jurul unor tije intercapilare care
formeaz es. mesangial.
Capilarele ptrund ntr-o poriune dilatat i nfundat
a tubului urinar - capsula Bowman
Sngele capilarelor gll provine dintr-o arteriola
aferenta (aa) i prsete gll prin arteriola eferenta (ae)
cu un calibru de 1/2 din aa.
Presiunea sngelui din gll produce filtrarea plasmei n
capsula Bowman i de aici lichidul ajunge n TCP.

GLOMERULUS

TUBUL URINIFER

Alctuit din mai multe segmente : TCP, AH, TCD, continu capsula
Bowman i are o lg. de 45-65mm (120 km, suprafaa 12m)
1. TCP- lg 14-24mm, 55microni. Impartit in Tubul contort
proximal si Tubul drept proximal
Dupa structura morfo-funct. : 3 segS1, S2, S3
format dintr-un singur strat de celule, aezate pe o mb. bazal
prelungit din zona capsulei Bowman
celulele sunt cilindrice, la polul apical: margine n perie dat de
numeroase microviloziti, cu multiple sisteme de cotransport. Contin
lizozomi si un RE bine dezv, ap Golgi iar la polul bazal, membrana
sufer numeroase invaginri, ce delimit n sectorul subnuclear
compartimente ce conin multe mitocondrii, asigura E necesara pt
mec de TA
Exista cili centralii cu rol in deplasarea lichidului tubular (LT)
TCP intervine n reabsorbia apei, NaCl, glucozei, amnoacizilor,
vitaminelor.

ANSA HENLE- form de tub n U

ram descendent - subire, alctuit din celule epiteliale turtite, f.

permeabil, la ap i puin permeabil pt uree i ionii adaptat pc
de difuziune
ram ascendent - 1 poriune este subire cu celule turtite care devin
cilindrice la limita de separare dintre medulara extern i
intern.Poriunea subire este impermeabil pt ap i permeabil pt
ionii, iar cea groas este impermeabil pt ap.i uree
Cel epiteliale ale AH por groas sunt similare TCP : sunt adaptate
pt TA de Na i Cl din LT n interstiiu. Nu contin margine in perie

Nefroni cu corpusculi renali situai n cele 2/3 externe ale corticalei, posed
AH scurte (14mm), iar cei care au corpusculi renali localizai juxtamedular au
AH lungi (26mm) - 15-20%

Secreta GP Tamm Horsfall (THP) 30-50mg/zi

Ram ascendent groas a AH n in unghiul dintre aa si ae - macula

densa (cel dense, nalte, mb.bazal incomplet,mitocondrii rare.
Rol osmo/chemoreceptor la fluctuaiile Na i Cl,urin

TCD-lg. 5-8mm, de 30-40 alcatuit din 3seg:

Tubul contort distal

Tubul de conectare, contine cel de legatura secreta
kalikreina si cel intercalate
Tubul colector initial

Epiteliul cuboidal este lipsit de marginea n perie dar prezint

margine lateral distinct.La ac niv. act hormoni pt ionii si apa

Tubul de conectare si tubul

colector initial sunt
identici ca structura. Conin 2 tipuri de celule :

1.principale 2/3, au mitocondrii, invaginati, cilii

centrali, apical exista canale pt K

Au rol in reabsorb de Na si Cl i secreia de K

2. cel. intercalate 1/3, nu dispun de cilii centrali.

Sunt subpopul A sau intercalate care secreta H si reabs
de K (utiliznd o prot.transp de H-ATPazalocaliz apical

Mai multe TCD se adun ntr-un TUB COLECTOR

Bellini (lg20) care stbate corticala i poriunea
medular pt a se deschide n calicele renale
are structur similar cu a TCD ultimile 2/3
Si tubul colector este impartit la niv celor 3 segmente :
corticala, medulara externa si medulara interna

i subpopulatia B sau SS intercalate care reabsorb HCO3

La ac niv numarul cel intercalate, scade.

Spre pelvisul renal cel cresc in inaltime

La acest nivel actionz. hormonii pt : ionii, apa si uree

TC are rol n procesul de concentrare a urinii
Un TC dreneaz n calice urina prod. de aprox. 2800
nefroni.

VASCULARIZATIA RINICHIULUI

Rinichiul prezint o vascularizaie abundent provenit din arterele

renale care se divid n interiorul R. n a. interlobare ce se ndreapt
spre cortical printre piramidele Malpighi. (vase de tip terminal) necroza es. tributar
La zona dintre medular i cortical, artera se cudeaz n unghi
drept - artere arcuate sau arciforme - formndu-se un plex arterial
Din a.arciforme se desprind n evantai a. interlobulare ce ptrund
printre piramidele Ferrein spre supraf.organului
A.interlobulare dau natere arteriolelor aferente , care se
capilarizeaza si vor forma glomerulul (gll)
Arteriola eferent ce prsete gll, se divide ntr-o nou reea
capilar peritubular, care irig tubul renal - sistem port arterial,apoi
se vars n venele interlobulare - venele arcuate - interlobare - vene
renal.

Acest tip de circulatie : arteriola-capilar-artetiola-cap = pres adacvate fct lor de

filtrare (60mmHg) si reabsorbtie (10mmHg)

Cea mai mare parte a reelei de capilare peritubulare se afl n

cortexul renal de-a lg TCP, TCD, TC corticali.
Ram din artera arcuata sau port proximala a arterelor interlobare
furnizeaza o popul de gll juxtamedulari (mai mari) la intersectia
dintre corticala cu medulara
gll. juxtamedulari - din a.ef pe lng capilarele pritubulare se
desprind ramuri capilare lungi, care formeaz anse, numite vasa
recta, ce ntr adnc n medular, nsoind AH pn la papilele
renale. La fel ca i AH se rentorc n cortex i se vars n venele
arcuate.
Vasele limfatice se gasesc mai ales in cortexul R. sunt o cale imp
de elim a proteinelor in LI.

contin cant de EPO

Limfaticele sunt absente in medulara previne indepartarea osmolaritati

La acest nivel - anomalia osmotic a medularei (P. osm.

1200- 1400 mOsm/l, excepie n organism)

APARATUL JUXTAGLOMERULAR

Alctuit din celule juxtaglomerulare i macula densa, este situat

n zona hilului fiecrui glomerul,
Cel granulare - celulele musculare din tunica medie a arteriolei
aferente i eferente la contactul cu macula densa, sunt mai
globuloase, afibrilare, conin granule de renin. Funcioneaz ca
baroreceptori, care cresc producia de renin cnd nu sunt
destinse.
macula densa - la locul de contact dintre tubul distal i aa i a
ef, celulele tubulare sunt mai dense, cu ap. Golgi plasat spre
arteriol, argument pentru secreia unor substane n arteriole .
Lichidul din TCD joac rol important n controlul funciei
nefronului, furniznd semnale de feedback att arteriolei aferente
ct i a eferente

Se regleaza FSR, RFG si indirect moduleaza excretia de Na si PA

CIRCULAIA RENAL

Rinichiul primete 25% din DC de repaus - 1,25l sg/min

Distribuia sg n R, este neuniform : 90% cortical, 10% medular
( 9% medulara ext. 1% medulara intern)
Rol : fluxul mic al medularei int. nu ,,spalactivitatea osmotic de
la acest nivel,
Msurarea debitului renal sanguin s-a fcut cu metode directe debitmetre aplicate pe vasele renale i indirecte care se bazeaz pe
1) principiul Fick :
debitul renal se calculeaz stabilind - cantitatea de subst. trasoare
preluat de rinichi n unitatea de timp i mprind valoarea la
diferena arterio-venoas.

Permite aprecierea vol mediu de sg ce traverseaza un organ, in care subs

transportata este captata. Debitul sg va fi egal cu debitul captarii de subst :
Qs ml/min raportat la dif A-V
DS ml/min = Qs ml/min / dif A-V (ml/100ml sg )

Determinarea clearance renal :

pt. a cuantifica eficacit cu care rinichii excret diferite substante

i evalueaz fc renal ; filtrarea gll, reabsb i secreia
Clearance sau indice de epurare se nelege volumul virtual
de plasm, exprimat n ml, din care rinichiul elimin complet
o anumit subs. n unit. de timp.
Dac o subst este complet epurat din plasm, val clearance
subst respective este = cu val FPR
Fluxul plasmatic renal, msurat dup acest raionament
reprezint clearance-ul renal dup formula : Cl = UV/P
U - concentraia urinar a subst. n mg/ml,
V - volumul de urin eliminat ntr-un minut ml/min,
P - concentraia plasmatic a subst. mg/ml

Cant de subst transp de circulaia sg la niv renal (FPR x Ps) este egal cu
cant excretat n urin (Us xV) FPR = UsxV/Ps

Substana utilizat : acid paraaminohipuric (PAH) sau diodrast

(iodopiracet), dozndu-se conc.lor plasmatica i urinar.
Substanele sunt filtrate prin glomerulii renali i secretate de ctre
celulele tubulare, coeficientul lor de extracie fiind f. mare la
concentraii sang reduse: 0,90 pt. PAH, 0,85 pt. diodrast.

Coeficientul de extractie a unei subst rezulta din raportul :

Conc arteriala - conc venoasa / conc arteriala

Tehnica de lucru, principii :

Conc C1 si V1 a subst administrate sunt cunoscute.
Produsul celor doua cantitatea injectata = Q
Aceasta cant se raspandeste in V2 necunoscut al compartimentului
de determinat intr-o C2 ce se masoara : C1xV1 = C2xV2
V2 = C1xV1/C2

PAH testul se face perfuzand PAH in ritm continuu in asa fel incat conc
plasmatica a subst sa fie mica dar constanta in timpul recoltarilor de sg,
Se cateterizeaza si vezica urinara
Atat recoltarea sg cat si a urinii se face la perioade stabilite

Debit plasmatic renal = 14x0,9/0,02 = 630ml/min

Flux plasmatic real = 630/0,9 = 700 ml/min

Ex. : conc. PAH n urin este de 14 mg/ml, volumul urinii de

0,9 ml/min, conc.PAH n plasm de 0,02 mg/ml

0,9 este coeficientul mediu de extracie a PAH

Flux sanguin renal se calculeaz dup formula :

FPRr.x100/100-Ht 700x100/(100-45) = 1273ml/min
Utilizarea gazelor radioactive (Kripton, Xenon) a
permis calculul fluxului sanguin n : cortical - 5ml/g de
esut/min, n medulara ext.- 2ml/g de esut/min, iar n
medulara intern sub 0,2ml/g de esut/min.
Timp de trecere eritrocit - 2,5s cortical, 27,7s
medular.

AUTOREGLAREA CIRCULAIEI RENALE

Rein n 1931, la cine a surprins constana debitului renal la

variaii ale presiuni de perfuzie ntre 80-200mmHg
teorii acceptate : miogen i macula densa
Autoreglarea debitului sanguin renal garanteaz o filtrare
glomerular constant
Fenomenul de autoreglare s-a observat n cortical, pe cnd irigaia
medularei variaz o dat cu variaia PA.
Procesul de autoreglare poate fi perturbat n anumite condiii :
efortul fizic prin noradrenalin crescut produce vc. pe aa,
reducnd debitul sanguin
iar substanele piretogene l mresc ( influiene nervoase i
umorale)

IL1 subst endogena ca si proteinele degradate, toxinele lipopolizaharidice

din membranele bacteriene pragul termostatului hipotalamic

CONSUMUL DE OXIGEN N R

Sg. venos renal conine cant mai mari de O2 dect sg venos

provenit din alte esuturi
Diferena arterio-venoas este de 1,4-1,7ml/% ( N = 4,5ml%)
i rmne const n cond unor largi variaii ale fluxului sang
Consumul mediu de O2 n R este de 400micromol/ min/100g
i reprezint 4-8% din consumul total de O2 al organismului
La un debit sg renal de 6-7ml/min/100g, consumul zilnic a
celor 2 R este de 18-21ml/O2/min
La niv corticalei consumul este mai mare ca la nivelul
medularei datorit transportului activ de Na
Consumul R de O2 este crescut datorit metab. tubular :

Cand fluxul sg si RFG si reabsorbtia de Na este scazuta si se consuma

mai putin oxigen,
In cond bazale consumul de oxigen la di cant de O consumata N

FUNCIILE NEFRONULUI

1. Segmentul de ultrafiltrare - glomerulul

2. Segmentul de contracie volumic izoosmotic : TCP
i prima parte a AH,
3. Segmentul de recirculare - AH,
4. Segmentul de diluie:part groas AH si prima TCD
5. Segmentul de finalizare a urinii concentraie /
diluie : a doua jumtate a TCD i TC
Formarea urinii respect cele 3 etape : ultrafiltrarea, reabsorbia
i secreia ( la niv tubului urinifer)

ULTRAFILTRAREA este un proces - pasiv selectiv n urma cruia

are loc formarea urinii primare.
Sediul - glomerulul cu 2 zone : mb ultrafiltrant si mesangiul

FILTRATION MEMBRANE

STRUCTURA MEMBRANEI FILTRANTE

GLOMERULAR
A. MFG este alctuit din :
1. Celulele endoteliale ale cap gll sunt inconjurate de
membr bazala. Exista in centrul gll o zona in care nu
exista membr bazala si nici podocite = cel mezangiale.
La ac nivel nu se produce filtrarea
sunt stbtute de mii de pori numii feneste cu
diametrul de 70nm care nu ofera restrictii subst dizolv
in plasma sunt bariera doar pt elem figurate
Pe suprafaa celulelor se distinge glicocalix = un strat
de glicozaminglicani incarcati negativ previne
scurgera de macromolecule incarcate negativ
2. Membrana bazal - alctuit din 3 staturi : lamina
densa este mrginita n zonele subendotelial i
subepitelial de lamina rara intern i lamina rara ext.

Situata intre celulele endoteliale si pedicele ;

3.Epiteliul capsulei Bowman - la suprafaa gll, nu sunt celule

continuii, sunt prelungiri numite podocite care vin n contact cu
stratul ext. al mb.bazale, delimitnd nite fante nguste ,,fante-pori
de la 4-14nm

Nu trec anionii de marii dimensiunii

Pe suprafaa mb bazale ntre zonele de implantare a podocitelor se

afl o diafragm de fant ,,slit membrane cu rol de ataare i
meninere n poziie a pediculilor

Este alctuit din fibre de colagen i proteoglicani heparin sulfat cu puternic

ncrctur electic negativ (proteinele plasmatice ncrcate negativ sunt
astfel respinse).
Realizeaz spaii largi prin care lichidul filtreaz uor, restrictioneaza
elementele mai mari de 1KDa

Nefrin, neph1, podocin si alte membrane organizate pe plute lipidice

formeaza diafragma de fanta (nefroza lipoidica)

se formeaz o reea vast de canale intercelulare prin care

filtratul ajunge n spaiul Bowman. Tot ac traseu este facut
printr-o succesiune de filtre a caror dimensiunii sunt din ce in ce
mai mici.

B. CELULELE
celulele mezangiale
- se afl ntreMEZANGIALE
capilare, axial sunt nconjurate de
substana fundamental i mb axial bazal.

Mezangiul are o reea extins de filam compus din actin actinin

i miozin
Fc. principal a filam este de a mpiedica distensia pereilor cap.
sec. pres intracapilare
Sunt implicate n injuria gll

Secreta matricea extracelulara. Ac. retea este continua cu cel musculare netede
ale aa si aef. Matricea se extinde la cel mezangiale extra gll

prin prod de citokine : PDGF, IL1 i EGF( fc de epitelial)

proliferare celular local
sinteza de PG

Rolurii : fagocitoz (complexe imune, precipitate proteice) i prin

contracie /relaxare regl dim.porilor, secreie de renina

Glomerulonefrita : inflamatie si lez ale cap gll, prin retinerea de complexe AgAc la niv memb bazale, urmata de rc inflamatorie cu acumulare de leucocite.
Cel mezangiale prolifereaza iar gll devin permeabili si permit difuziunea
proteinelor si a eritrocitelor. In fct de ev. poate fi ac sau cronica

FACTORII DE CARE DEPINDE FILTRAREA

GLOMERULAR

A. permeabilitatea membranei filtrante gll

B. suprafaa de filtrare
C. gradientul de presiune hidrostatic i coloid
osmotic de o parte i alta a membranei gll.
A Permeabilitatea membranei
n pofida marii permeabiliti (100-500) a
membranei gll, ea prezint o mare selectivitate n
privina moleculelor ce trec prin ea.

Caracteristicile particulelor solvite n plasm

Greutatea molecular a particulelor solvite:
cele GM mic ( 6.000 ) sunt filtrate uor (ca apa) : ionii, compuii
organici mici ( ex : glucoza, inulina ),
cele cu GM mare sunt tot mai puin filtrate, pn aproape de 0 ( ex.
Albumina cu GM = 69.000).
Dimensiunea
particulele cu < 8 nm pot trece prin porii membranei gll
ncrctura electric a particulelor solvite
Cele ncrcate + sunt mai uor filtrate ca cele ncrcate - , chiar la
aceeai dimensiune, datorit negativitii membranei filtrante
Patologic : pierderea - membranei filtrante permite proteinelor cu greutate
molecular mic (albuminele) s fie filtrate apar n urin (Proteinurie cu
albuminurie ), naintea apariiei unor modificri histopatologice
Nefropatia cu modificri minime = dat unor rc imunologice anormale cu Ac
asupra membr bazale. Este frecv. La copil cu pierderea de 40g/proteine zi.
Conc pl ajunge = 2g/dl PCO la 10mmHg cu transudarea unor cant de
lichid in SI edeme

Moleculele cationice,strbat uor mb bazal cu ct sunt mai

puternic ncrcate pozitiv ns nu pot strbate diafragma de fant n
faa creia se acumuleaz.
Forma moleculelor : cele liniare fiind mai flexibile dect cele
globulare, traverseaz mai uor
Diafragma de fant are rol de a mpiedica ptunderea n spaiul
Bowman a moleculelor mai mari dect albuminele.
Macromoleculele ajunse n regiunea diafragmei de fant pot fi
captate prin pinocitoz de cel epiteliale.
Creterea permeabilitii gll pt. macromolecule are drept
consecin acumularea lor n cel mezangiale - det. Hipertrofia
mezangial i scleroza renal
Compoziia FG : este aceeai cu a lichidului care filtreaz n
interstiii la captul arterial al capilarelor - este o plasm care
nu conine proteine n cantitii semnificative

SUPRAFAA
DE FILTRARE
Depinde deB.numrul
nefronilor
n funcie, fiind egal la
om cu 1,2-1,5 m2, pt cei 2 rinichi
Kf - caracterizeaz permeabilitatea filtrului renal.
Kf depinde de suprafaa de filtrare i este influienat de
celule mezangiale

Variaii ale suprafeei de filtrare sunt posibile prin contracia

celulelor mezangiale sau alterarea podocitelor. Podocitele pot
deveni aplatizate i s acopere complet poriuni mai mari din
membrana bazal, scznd S de F

Angitensina II, tromboxanul A2, ADH, PAF (fc secretat

de macrofag), PG F2, determin contracia celulelor
mezangiale i scade suprafaa filtrant.
sunt relaxate ANP, PG E2 supraf filtranta

Scleroza renal, nefrectomie parial af. in care suprafaa

de filtrare din cauza distrugerii nefronilor

C: PRESIUNEA EFECTIV DE FILTRARE

Aceste fore sunt :

1. Presiunea hidrostatic intraglomerular a
sngelui - 60 mmHg
2. Presiunea din capsula Bowman - n exteriorul
capilarelor se opune filtrrii = 18mmHg
3. Presiunea coloidosmotic a proteinelor
plasmatice din capilare - se opune filtrrii
este de 28 mmHg la intrarea n capilarul gll dar pe
msur ce apa intravascular ultrafiltreaz P CO,
crete pn la 36 mmHg la ieirea din capilar. (PCO
medie 32mmHg).

4. Presiunea coloidosmotic a proteinelor din capsula Bowman favorizeaz filtrarea. n mod normal filtreaz puine proteine de aceea
acest factor este = 0
pef = Phg - (PCO + Phg B)
pef = 60 - (32 +18)= 10mmHg.
REZULTATUL ULTRAFILTRRII :

Are toi constituienii plasmei mai puin macromoleculele

Elementele minerale - ionii - nu se afl n concentraii
identice.Urina primar conine cu 5% mai muli anioni i
cu 5% mai puini cationi. (echilibrul Donnan).

Proteinele reinute in sg capilar se comport ca polianioni,

(proteoglicani sunt ncrcai negativ) se produce ef.Donnan
de aceea anionii sunt respini cationii reinui
In ultrafiltrat anionii difuzibili ca HCO3, Cl sunt cu 5% mai
multi decat in plasma iar conc unor subst neionizabile (ureea,

DEBITUL FILTRRII GLOMERULARE (RFG)

Cantitatea de filtrat glomerular care se formeaz n fiecare minut n toi nefroni

reprez. debitul filtrri glomerulare - 125 ml/min la brbai i de 110ml/min la
femei = 180l/zi

RFG este proportionala cu S corpului, varsta

RFG - se msoar indirect , prin det.clearance la inulin.Subst care se filtreaza in

totalitate la niv gll, nu se reabs, nu se secreta
Prin compararea Cl inulinei (care estimeaza RFG) cu Cl altor subst pot fi
efectuate urmatoarele generalizari :

Cand Cl subst este = cu Cl inulinei ca substanta este doar filtrata

Cand Cl subst este mai mic ca cel al inulinei ca subst a fost reabsorbita la niv tubilor R
Cand Cl subst este mai mare decat Cl inulinei ca subst a fost secretata in LT

Cl creatininei si conc pl a creatininei pot estima RFG : Clcr=135ml/min,

Creatinina este o subs ce se secreta incat cant excretata este mai mare ca cea filtrata.
Dar si niv plasmatic al creatininei este supraestimat (dat cr exogene) Cele 2 val se
anuleaza
In starea de echilibru rata de excretie urinara a cr este egala cu productia metabolica :
Se masoara creatinina pl care este invers proportional cu RFG. Sunt necesare
probe de sg venos si urina pt a det concentratia creatininei ;
RFG = Clcr = ( Ucr x V / Pcr )

Coeficientul de filtrare ci ml de UF se produc pe

minut la o presiune efectiv de filtrare de 1mmHg
Este o masura a produsului dintre conductivitatea
hidraulica si aria suprafetei membr gll. Nu poate fi
masurat direct, este estimat :
Kf = RFG/pef (presiunea net de filtrare)

125/10 = 12,5ml/min/mmHg ;
cand se exprima la 100g/tes.renal este 4,2ml/min/mmHg,
fiind de 400ori mai decat val medie pe 100g/tes de la alte
org 0,01ml/min/mmHg
Kf depinde de permeabilitatea membranei filtrante

- de suprafaa acesteia,
In afectiuni ca DZ, HTA Kf, prin ingrosarea membranei bazale a
cap gll si reducerea nefronilor
RFG = Kf Pef
12,5x10 = 125 ml/min

Fracia de filtrare este procentul din fluxul plasmatic renal ce

devine filtrat gll :
FF = RFG/FPR (125/650) FF este 1/5 (0,19) sau 20%

FC. CARE INFLUIENEAZ RFG

Debitul sanguin renal - crete fluxul renal, crete

debitul filtrrii glomerulare (RFG) i invers.
Variaiile de calibru a celor 2 arteriole : aa i ae
A. aferent : prin vasoc. ei, scade debitul renal,
scade RFG anurie, vasodilataia ef invers :
crete Phg si RFG.
A. efernt : vasoc., determin creterea rez la flux la
niv cap gll = presiuni gll si atata timp cat Rez in
ae nu reduce fluxul crete RFG pana la
momentul cand PCO creste f mult si forta neta de
filtrare cuRFG ( ef bifazic i tranzitor)
PA sistemic - relaie special.

Factori care scad RFG

Determinanti fizici (variatiile in sens opus conduc la RFG)

Kf = RFG
presiunii hidrostatice din capsula Bowman = RFG
presiunii coloid osmotice din cap gll = RFG
PA sistemice presiunea hidrostatica din cap gll (Phg)
Rez la niv arteriolei aferenta = Phg (prin activ simpatice)
Rez la niv arteriolei eferente = Phg (prin AgII)
Cauze patologice ;
Af renale, DZ, HTA = scad Kf
Obstructia de tract urinar (calculi) poate modifica presiunea
hidrostatica din capsula Bowman, o scade

PA sistemic - relaie special.

Este un mecanism intrinsec

R menine const.RFG
Cond necesar pt controlul
precis al excreiei R de ap
i solvii
PA < 75mmHg RFG
PA < 60mmHg anurie
PA > 160mmHg FSR si
RFG

1. MEC. MIOGEN : creterea brusc a PA, det creterea fluxului renal

dar dup 30-60 sec, apare la nivelul muchiului neted al aa, contracia
ca urmare a ntinderii produse, reducndu-se debitul arteriolei aferente.
R vasc FPR si implicit a RFG
P intinde siraza vasului. Se activ canalele Na Ca din musc
neteda vasc depolariz cu aflux de Ca si (+) contractia
2. FEEDBACK-UL TUBULOGLOMERULAR
Controleaz att RFG ct i FSR, dar n unele cazuri menine RFG pe
seama modificrii FSR (efect pe controlul RFG)
Protejeaza cap gll impotriva cresterilor de presiune de perfuzie
Asigura cant de filtrat si de subst solvite ce ajung in tubii uriniferi
Imp raspunsul aa la modif PA de peste zi ; schimbari posturale, effort,
somn
Are 2 componente, legate de aparatul juxtglomerular
Mecanismul de feedback pe arteriola aferent si eferenta
autoreglare eficient a RFG n condiiile unei largi variaii de PA

AUTOREGLAREA (intrisec) RFG

2. FEEDBACK-ul tubuloglomerular (rol imp.lichid TCD)

Mec. de feedback vasodilatator al arteriolei aferente : un
debit redus al fluxului tubular, produce reabsorbia crescut
a Na i Cl la niv AH asc. astfel nct conc sczut a acestora
det la niv MD un semnal dilatator al aa - crete RFG (
rez. n aa i pres hg cap)
Mec.de feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente :
conc. redus a Na i Cl de la niv. MD va determina i
eliberarea de renin din celulele juxtagll cu formarea de
Ag IAgII cu rol vasoconstictor pe aef - crete Phg gll cu
revenirea la normal a RFG

In HTA sec stenozei de a renala, IC congestiva adm de captopril poate det

anuria
Constrictia preferentiale pe ae a AgII, contribuie la prevenirea reducerii phg
gll si RFG atunci cand perfuzia renala scade mult

Ap juxtagll mediaza mecanismul de feedback tubulo-gll.

Cand creste PA :
Cel MD din seg gros al AH sesizeaza o a RFG ceea ce va
vasoconstrictia aa cu Phg si RFG
PA det RFG care va livra o cant crescuta de Na si Cl la niv cel
MD ale ap juxtagll.
Dat Co-transp Na/K/2Cl din membr apicala a MD rezulta o reabs
marcata cu intracelulara a ac ioni.
Cresterea Cl intracelular in combinatie cu un canal de Cl din
memb bazo-laterala va duce la depolarizare. Se va activa un canal
cationic neselectiv care va permite Ca sa intre in cel MD
Ca intracelular va det eliberarea din ap Golgi a unor subst
paracrine (ATP, adenozina, Tx) cu rol in contractia cel musculare
netede

Rc A1adenozin de la niv cel musculare netede sunt implicati in ac raspuns

Ef net este rezistentei in aa RFG contracarand RFG

Sensibilitatea mec de feed-back este influienat de expansiunea volemic, diet

bogat n proteine, Hglicemie, masei renale

Urmatoarele se refera la relatia FPR cu RFG

Subs VD PCI2, ach, BK, histamina, DA, au ef asupra circulaiei renale o dar
RFG nu paralel cu FPR dat Kf (NO- rez vasc renal)

FSR si RFG cu 20-30% dupa o masa bogata in proteine, glucide :

Se refera la mec de reabsorbtie a acestora
cant de NaCl la niv MD se activ mec tubulogll

Au efect mai ales asupra aa, atenueaza ef vasoconstr ale n simpatici si AgII

Subst VC endotelinele, PGE2, TX, leucotriene (ca raspuns la inflam.) contr

aa si ae Kf RFG si FPR.
Ag II -FPR dar modif puin RFG pt c ac. prin R vasculare si a Phg gll la niv ae
Sinteza AgII creste n strii asociate cu PA, a volemiei cand RFG. Prin
mec de feed-back tubulogll pe ae, previne scaderea RFG. Constrictia pe ae va
induce un flux lent la niv tubular ce va determina reabsorbiei de Na care va
restabili volemia i PA
Hormonii ;
Glucocorticoizii - RFG prin R vasculare la niv aa
Noradrenalina - R vasc la niv aa (mai putin pe ae) cu FPR si a RFG
ADH influieneaz RFG prin contracia cel mezang.
PTH Kf i RFG
Glucagonul i STH - RFG
PNAvasodil aa si ae. Efect net FPR si RFG

Rolul SNC

Filetele nervoase simpatice reglementeaza ; FSR (fluxul sg renal),

RFG (filtrarea ggl), reabsorbtia tubulara
Rinichii - nu dispun de fibre n parasimpatice
N simpaticii provin din plexul celiac secreta NA si DA in tes
conj liber din apropierea aa si ae si la niv TCP
Stimularea simpatica are 3 ef.

Catecolaminele vasoconstrictie
Catecl. reabsorbtia Na in TCP
La niv ap juxta ggl secretia de renina

Exista si af senzoriale de la baroreceptorii si chemoR ce provin de la

niv renal

pres de perfuzie renala (+) baroR din artere si arteriolele interlobare

Ischemia renala si compozitia ionilor in L interstitial (+) chemoR din pelvisul
renal : Pt niv foarte de K si H modifica fluxul sg

Ischemia, anxietatea, schimbarile posturale si adm de barbiturice sau anestezice

FPR

EFECTUL STIMULRI SIMPATICE

asupra fluxului sanguin renal- fen. de ,,scpare

Nervii simpatici: acioneaz asupra aa i ae i parial la nivelul

tubilor renali, cu efect redus asupra filtrrii gll
Mecanismele intrinseci de autoreglare sunt mai eficiente dect
stimul. nervoas
Dup stimulare simpatic brusc, puternic anuria
Dac stimularea persist, cteva ore ,PA crete suficient pentru a
contracara efectele vasoconstric. simpatice se reiau FSR, RFG
Cind autoreglarea este afectataPA determina RFG

Diureza presional : De aceea orice cretere a ratei filtrrii gll

determin automat i creterea debitultui urinar. Acest efect
pronunat al presiuni arteriale asupra debitultui urinar se numete
diurez presional.

Diureza presionala

Cand in org se acumuleaza lichid in exces, cresc volemia si

implicit PA care la randul ei va avea efect direct asupra R care
vor elimina lichidul in exces aducand asfel presiunea la valorii
normale = sistemul reno-vascular in reglarea PA
La valorii ale PA de 75-160mmHg = mec de autoreglare, dar
la cresterii acute cu 30-50% peste aceste val. excretia de apa si
sare cresc, efect numit diureza de presiune si natriureza de
presiune
formarea de AgII i reabsorbiei de Na
PA in artera renala Phg n cap peritub ( la niv vasa
recta, mai ales) urmat apoi de Phg interstiiale i det
retrodifuziunea Na n lumenul tubular = reabsorbia de
Na i a apei i diureza
Ac mecanisme au ca rol de a mentine echilibrul intre aportul si
excretia de sare si apa

FUNCIA TUBILOR RENALI

Urina primar, rezultat al ultrafiltrri plasmei sanguine la niv ggl

renali, trece de la niv.capsulei Bowman n sistemul tubular :

n acelai timp cant. de FG se reduce f. mult :1200-1800ml /24ore.

Tubul renal intervine n 2 fc. majore :

TCP : urina primar este izoton cu plasma,

AH ram descendent : la captul lui, urina este hiperton,
AH segmentul gros i TCD : urina devine hipoton
TC : urina este hipo/hiperton, n fc de starea de hidratare a org.

de reabsorbie
de secreie - exist un grup de substane endogene care se cer mai rapid
eliminate dect o poate face abundentul Fg.

RFG det rinichii sa elimine din org subst a caror excretie depinde
de FG. Majoritatea prod de metab sunt slab reabsorbite la niv tubilor
si astfel sunt eliminati dependent de vola RFG

Totodata permite R sa controleze rapid volumul si compoz lichidelor din org.

Cant de plasma este procesata de 60ori/zi iar LEC de 12-14 ori

Reabsorbia lichidului n capilare peritubulare

Vehicularea urinii prin tubul renal depinde de gradientul

de presiune hidrostatic existent ntre capsula Bowman

Epiteliul tubular reabsoarbe peste 99% ap din filtrat,

precum cant mari de electrolii i alte subs. :

18mmHg i bazinet 0 ( la niv TCD 7mmHg )

P cap. peritub 13mmHg : P interstiial renal

6mmHg un de presiune pozitiv 7mmHg, care se opune
reabsorbiei
acest gradient este contracarat de PCO din plasm 32mmHg,
i PCO din interstiiu 15mmHg. Rezult o presiune net de
reabsorbie osmotic a lichidului n capilar 17mmHg
presiunea net de reabsorbie = 10mmHg
( 17mmHg - 7mmHg)

Aceast presiune mare de reabsorbie permite reabsorbia

unor mari cantiti de lichid din tubii n interstiiu.

Au rol si in aportul de subst nutritive si O la niv. cel epiteliale

FACTORI CARE POT INFLUENA

REABSORBIA CAPILAR PERITUBULAR

Pc Reabsorbia

c Reabsorbia

Raa Pc
Rae Pc
Presiunea arterial Pc
aa c
FF c

Kf Reabsorbia

Pc presiunea hidrostatic din capilarele peritubulare

R aa, R ae rezistena la niv. arteriolelor aferente i eferente
c presiunea coloid osmotic n capilarele peritubulare
aa presiunea coloid osmotic n plasma arterial
FF fracia de filtrare
Kf corespunztor membranelor capilarelor peritubulare

Dupa absorbia in lichidul interstitial, transportul apei si solvatilor prin peretii

cap peritubulare in circulatia sg se realiz prin pc de filtrare fortata care depinde
de presiunile hidrostatice si coloid-osmotice

REABSORBIA

Reabsorbia tubular =pc n care subst. trec prin:

1. membrana luminal a cel tubulare,unde exist

canale ionice i carrieri (pol apical), S absorbcu
jonciunii stnse
2. membrana bazolateralla acest niv pompe in nr.
pt TA (transp activ)
3. endoteliul capilarelor tubulare
Pc de Reabsb este :

Transcelular
Paracelular prin jonciunile stnse

Cea mai mare parte a reabsb.(FG) are loc la niv.TCP

= 80% (reabsb. obligatorie), 19%(reabsb. facultativ)
= TCD

Reabsorbia are loc prin mecanisme :

ACTIVE necesit ATP pentru a deplasa o

substan mpotriva unui gradient de conc. (sau
electric) prin membrana bazolateral

Transportul activ poate fii :

TA primar cuplat direct cu sursa de E :
1. ATP-aza Na/K din memb bazolat creeaz
electochimic :

ntre LT i cel exist un gradient electric () de -70mv

Favoriz transp la polul apical

Asigur TA sec

2. ATP-aza Ca controlat de PTH

3. ATP-aza H i H/K cu rol n EAB

TA secundar carrier cuplat indirect cu sursa

de E

Transport activ limitat de cap max de

transport a carrier-ului

Folosete electo-ch datorat TA I

Sunt de tip simport i antiport

Tr. max are o val caracteristic pt fiecare subst

Reabs. cu Tr max depirea ei substana
rmne n urin
Pt. glucoz, proteine, aa, Ca, Mg,

Pinocitoza variant de TA, necesit E pt

reaab macromoleculelor

Transportul pasiv - TP

PASIVE : nu necesit ATP, se face n sensul unui gradient

electrochimic
Fc determinani :
electro-ch pt. reabsb ionilor
osmotic solvatul trece de la conc spre conc
,,solvent drag trecerea pasiv a apei i a solviilor
micromoleculari neselectivi, paracelular din urin n sg pe baza
osmotic i oncotic peritubular
Difuziune dependent de Ph :

Formele neionizate ale acizilor i bazelor trec mai uor dect cele ionizate
de ph se realiz ntre LT i LPT(interstitial)

Permeabilitatea peretelui tubular

Timpul de pasaj dependent de debitul tubului urinar

REABSORBIA Na necesar 10-20 mEq/zi

600g de Na se filtreaz prin gll n 24ore, dar este

reabsorbit activ pe toat lg. nefronului cu excepia ram
descendente a AH.

Reabsorb are loc transcelular si paracelular

TCP : Transportul activ primar de Na, se produce n

extremitatea bazal, n zona spailor intercelulare laterale
prin pompa 3Na/2K

- consum 100- 200mEq/zi

expulzarea Na din celula tubular se face la schimb cu K ce

ptrunde n celul. Se creeaz un gradient electic, puternic
negativ,de 70mV.

Cei 2 fc ce det difuz Na din LT n interiorul cel sunt :

gradient de conc. : n LT 140mEq/l si 12 mEq/l intracelular

gradient electic de - 70mV
Trecerea Na se produce i paracelular in S2 si S3 dat unui ,, +
1/3 din Na patruns transcelular se reintoarce in lumen pe cale
paracelulara ,,back-leak

Transportul activ secundar - co-transport : nu folosete energie

furnizat direct din ATP, nsi micarea ionilor de Na activeaz
mai multe transporturi secundare :
simport : Na/ glucoz, Na/aminoacizi, (glucoza , aa, sau alte subst
care au trecut prin co-transport din lumenul tubular n cel.
epitelial
acestea stbat membr. bazolateral prin difuziune facilitat cu
ajutorul altei proteine transportoare
antiport : Na/H (o parte din cant de Na trece n sg la schimb cu H
rebsorbie izoosmotic).
La niv TCP se absoarbe 65% din cant de Na, reabsorbia este
obligatorie i hormono - independent.(!)

Transp de tip gradient durat, depinde de electo-ch, intervalul de timp

n care subst este n tubii renali i de rata fluxului tubular

Rata de reabsorb este proporional cu conc din lumenul proximal i cu ct

fluxul este mai .

ANSA HENLE, Na este reabsorbit 20 - 25%

AH seg desc. impermeabil pt ionii i uree
AH seg ascd reabs de Na se face paracelular prin
transp pasiv datorit osmotic
AH seg gros seg de diluie a urinii
Reabsorbia se realiz la polul apical :

TP dat osmotic i
TA co-transp Na/K/2Cl urmnd absorbia activ de Cl
( exist o pomp activ de Cl)

antiport Na/H

la pol bazal : TA Na/K ATP-aza

Exist canale de K apical ceea ce det aparitia unui pozitiv

la niv LT de aceia din Na reabsorbit se face paracelular
impreuna cu K, Ca, Mg
Tot la acest nivel exista hiposmolaritate seg de dilutie

TCD i TC la acest nivel se reabsorb doar 8-10% din Na

dependent de hormonii ( transcelular )
La polul apical aldosteronul permeabilitatea pt Na i K
Exista un Co transport Na /Cl (sensibil la diuretice tiazidice)
La polul bazal prezint Na/K ATP-aza

reabsb de Na i secreia de K
reabsb de Cl, HCO3 i ap

Na/H , Na/K controlat de aldosteron.

Cele dou funcioneaza corelat cu echilibrul ac-bazic :
n alcaloz Na/K
n acidoz Na/H
! In alcalozele asociate cu hipopotasemie, retinerea K este mai
pretioasa pentru organism decat retinerea H, de aceea, desi
exista alcaloza, se va elimina H ACIDURIE PARADOXALA
TC corticali si medulari Na intra in cel prin canale epiteliale de
Na ENAC (este un heteromer ce cuprinde subunit :, si )

REGLAREA REABSORBIEI DE Na

Depinde de urmtorii factori :

Gradul de expansiune a volumului lichidului extracelular
reabsorbia se face proporional cu solicitarea tubular: balana sau
echilibrul glomerulo - tubular capacit R de a rata reabsorbiei ca
rspuns la ncrcrii tubulare.

Mec. imp previne suprasolicitarea seg tubulare distale atunci

cnd RFG crete.

Cand RFG de la 125ml/min-150ml/min, rata reabs. la niv TCPde la 81ml/min

la 97,5ml/min = 65%

adaptarea reabs are loc numai ntre anumite limite : cnd RFG se reduce la 30-40%
din val normal, reabsorbia de ap i sruri este total anuria

Balana gll-tub este contolat de : PCO i Phg. din cap peritubulare

P hidrostatice i PCO diminu reabs de Na

P hidrostatice i PCO mresc reabs. de Na
fluxului tubular determina indoirea pronuntata a cililor centrali, semnaland
reabsorbtia de lichid
Alt fc ipotetic AgII care este filtrata gll si secretata de TCP reabsb de
Na prin AT1 din membr apicala si bazal (la niv TCP) si

(+) si Na/H din AH gr si (+) si canalele de Na din TC reabsorbtia de Na

Intervenia mineralocorticoizilor :

Ald. scade eliminarea de Na prin stimularea reabsorbiei la niv cel principale

din nefronul distal 2-3% din reabsorbtia de Na este controlata de Ald

Act pe nr de canale de Na si K din membr apicala si a nr de pompe din membr

bazala si metab mitocondrial

n cond de hiperaldosteronism cr, mai nti se instaleaz retenia sodat i

expansinea volemic PA diureza presionala (astfel se revine la nivelul
iniial al excreiei urinare de Na) Acesta este ,,fen. de scpare de sub
influiena ald. (care s-ar datora scderii reabsorbiei de Na n seg distale desi
Ald).
Din ac moment rata de incarcare cu NaCl si apa va fi zero, pastrandu-se un
echilibru intre aport si eliminare, dar s-a instalat HTA
Reabsorbia activ de Na stimulat de aldosteron are loc la niv. nefronului
distal, fiind cuplat cu secreia de K i H

Ali fc modulatori ai eliminri de Na :

PCE2, BK, DAreabsorb de Na prin (-) ENaCs

parathormonul scade reabsorbia de Na prin inhibarea canalelor de sodiu din
membrana lunimal
Hormoni tiroidieni - produc o RFG prin creterea debitultui sang renal
ADH (+) reabs de Na la niv AHgr act apical pe Na/K/2Cl si canale K.
In cel principale nr de canale de Na deschise din membr apicala

Peptidul natriuretic atrial(ANP)-elim de Na i diureza

eliberat de cel miocardice atriale, produce o natriurez
nsemnat prin intensificarea FG :

Alte efecte :

VD a aa i VC pe ae
Kf la niv MFG
Antagonist al SRAA renina secreiei de Ald = reabsorb
tubular de Na i sec de Cl det elim de Na

Pe vasele sistemice VD
PA prin ef vascular i renal
neurotransmitor

Activitatea simpatic

modific forele Starling din capilarele perif., volemia,

hemodinamica renal i stimuleaz eliberarea de renin :
(+) elib de renina, amplificand reab de Na si implicit elim
fluxul sanguin renal si RFG excretia de Na

DIURETICELE

Inhib reabsorbia de NaCl la diferite niveluri ale tubului renal

Acetazolamida (inhibitor al anhidrazei carbonice) acioneaz
mai ales la niv TCP, inducnd o excreie urinar crescut de Na
i bicarbonat - induce acidoz,
Diuretice de ans : furosemid, ac etacrinic, bumetanid (-)
reabsorb. activ de Cl,( sec Na) n braul gros ascendent al AH.

Diuretice tiazidice hidroclorotiazida, clortalidona, larg

utilizate Mecanismul de aciune : inhib transportul activ de
Na-Cl din memb lum

Ca urmare n TCD i TC rmn cant mari de NaCl ce mpiedic

reabsorbia apei.

Diuretice distale, acioneaz asupra rc. la niv TC reabsorb

de Na si secretia de K (economisesc K)

(-) co-transportul Na/K/2Cl

Eplerenona, Spironolactona antagonisti al aldosteronului

Blocante ale canalelor de Na inhib direct difuz. la niv TC

amilorid, triamteren

REABSORBIA K

K - ionul specific intracelular legat de fosfaii i proteine cu rol

important n activ f musc miocardice, n activ nervoas n reacile de
fosforilare
In conc de140mEq/l intracel140x28l=3920mEq iar n plasm conc
sa este meninut n limite nguste - 4,2mEq/l4,2x14l=59mEq
Daca dupa ingestia de alim K nu ar fi introdus in cel.ar duce la conc
plasmatice cu aprox 3mEq/l
Fc ce reduc K extracelular

Insulina (+) transportul K in cel (in DZconc plasmatica K dupa mese)!

Aldosteronul transp intracelular al K (in sdr Conn=hipoK iar in boala
Addison = hiperK)
Stimularea adrenergica epinefrina deplaseaza K intracel:

De aceea in trat HTA cu propranolol (blocanti de rc adrenergici HiperK

Tulb ac-bazice :ac metabolicaHiperK iar alcalozahipoK

Fc ce K extracelular :

Distructii cel lez musculare grave , liza eritrocitara masiva

Eforturile fizice intense hiperK moderata
Cresterea osmolaritatii LEC favorizeaza efluxul apei din cel prin mec osmotic
difuz de K

K este filtrat liber la niv gll i apoi este reabsorb.

n TCP, reabsorbie ce continu i n AH.
Nefronul distal poate reabsorbii sau secreta :

TCP 65 -80% , reabsorb pasiva (paracelular)

urmeaza miscarea Na si a apei
Cand se deprima reabs apei si reabsorb K
In S3 pot (+) este fav. electrodifuziunii paracelulare
rez la ac niv. Mec implicate :

Pompa Na/K ATP-aza bazal

Canalele apicale si bazo-lat pt K
Co-transportul K/Cl(KCC) bazolateral

K preluat prin pompa Na/K recicleaza prin canalele

bazale si co-transportorii Nu apare in lumen

Canalele de K apicale sunt in repaus cat mai mult timp

AH seg gros 25% ;TP paracelular si TA transcel.

(cotransport) Na/K/2Cl,
Dat gradientului ,,+ favorabil reabsorb cationilor, 50% din
cant de K se reabsoarb prin ac mec
Restul prin mec activ trancelular

La niv nefronilor juxta medulari exista o secretie pasiva in lumen, pt

ca este crescuta permeabilitatea pt K la niv ansei si creste conc acestuia
in lumen si intersritiu

TCD 1/3 i TC reabsorb 5% i SECREIE de K

cel intercalate la acest nivel in polul apical exist o pomp
activ H/K ATP-aza care reabs. K si secreta H.
La polul bazal func pompa Na/K ATP-aza care asigur efluxul
de Na din celul spre interstiiu i de K n sens invers

canal de K din membrana bazolat prin care se scurge K

In hipoK pot creste dramatic nr de pompe Na/H si sa det secretie
crescuta de H alcaloza cu hipoK

K care se elimin prin urin rezult din secreia acestuia la niv TCD i TC (cel
principale) prin intermediul pompei dependente de aldosteron

Cant. secretat egaleaz cant ingerat : 45-100mEq/zi

aportul alimentar de K/zi este de 50-100 mEq, (limite extreme 10-500mEq/zi)

din care 90% se elimin pe cale renal i restul prin tubul digestiv

Secreia K implic 2 etape :

Fc care (+) secretia de K : conc extracelulare de K, niv de Ald., LT la niv tubilor

renali
Fc ce diminueaza secretia de K conc de H

1. Captarea ionilor de K din lichidul peritubular ca urmare a activ. Na/KATPaza de la niv membranei bazolaterale,
2. Difuziunea K din cel n lichidul tubular se datoreaz :
migrri Na intracelular cu modificarea potenialilui la niv de lumen devine
puternic electonegativ. (-40mV)
Difuziune pasiva dat conc din cel. (principala) in LT, prin canale apicale KCC
TA sec la niv de membran apical, prin cotransp de K/Cl

Cu ct cant de Na care ajunge n TCD, crete cu att se stimuleaz

secreia de K (kaliureza dup adm de D)

Ef net miscare activa de K din sange in LT.

Capacit de secretie de la corticala spre medulara

Controlul secreiei de K
este asigurat de Aldosteron :

Aportul hidric: redus excreia de K, iar aportul hidric

crescut, stmuleaz excreia :

care intensific activ Na/K ATPaza, facilitnd captarea intracel a K

stimuleaz reabsorbia Na la nivel distal
crete permeabilitatea membranei luminale pt K

fluxului tub la niv TCD atunci cnd exist expansiune volemic , aport
de Na sau trat cu diuretice

Tulburrile echilibrului acido bazic :

acidoza metab sau resp instalat acut det reducerea brusc a secreiei de
K prin trecerea din cel tubulare n LEC kaliureza

Acidoza cronica determina pierdere de K pt ca este (-) reabsorbtia de NaCl si

apa la niv TCP

alcaloza metab sau resp acut det creterea brusc a eliminrilor de K.

ADH - favorizeaz acumularea de K n interst medularei renale i

crete permeabilitatea TC pt K - rezultatul final fiind creterea
kaliurezei

REABSORBIA Ca

Homeostazia Ca extracel este meninut n limite nguste 2,5mEq/l

9-11mg% dat rolurilor importante : coagularea sngelui,
excitabilit. neuromusc. permeabilitatea capilar, etc
n plasm Ca :

Reabsorbia lui are loc pe toat lungimea nefronului i 1% din cant filtrat se
va elimina prin urin (N: 5-10mEq/l)

TCP 65%Reab tub.a Ca este legat de a Na i are loc prin 2 mec :

la polul apical (transcelular) prin difuziune pasiv pe baza
gradient. de conc. La polul bazal prin mec. activ : transp primar
Ca ATP-aza si schimbator Na/Ca

(n cel. cant. sa este de cteva sute de ori mai mic dect n lumen)

In seg S2, S3 paracelular dat electric,,+ (cea mai mare cant)

vol LEC i PA reabs apei i a Na i implicit a Ca ceea ce det
eliminrii acestuia

40% Ca legat de proteinele (legarea lui in alcaloza) nu se filtreaz gll

50% Ca ionizat, (n acidoz) se filtreaz gll
10% Ca neionizat legat de anioni (fosfai, citrai) se filtreaz gll

AH seg gros 20% paracelular Val. pot. electric n LT (+8mV)este

mai dect n sp intersti si realiz reabsorb. cationilor : Mg, Ca, Na, K
TCD i TC 5-10% reabsorb transcelulara :
Exista canale apicale si bazal pompa Na/Ca , pompa de Ca

Controlul excretiei de Ca

La niv TCP reabsorb este in leg cu a Na si a apei. Cand vol LEC sau PA
reabsorbtia de Na si apa si implicit de Ca = excretia (si invers)

TA de Ca are capacit limitat Tmax = 0,125mM/min

La niv R, Ca este fitrat si reabsorbit, insa nu este secretat :

Rata excretiei de Ca = Cant filtrata de Ca Cant reabsorbita de Ca

PTH i vit D3 reabsorbia de Ca i excreia de fosfai

Fosfatul pl PTH reabs de Ca
EAB n acidoz reabsorb de Ca iar n alcaloz

PTH (R1 2 proteine G si (+) 2 kinaze)

prin canale apicale TRPV5/6 (ECaC1/2)

hipercalciuria din Hparatiroidism se dat creterii cant de Ca filtrat

Clinica diureticele : furosemidul reabs Ca se dat electric

Tiazidicele (-) Na-Cl apical si Amiloridul (-) apical canalele de Na

Aportul este de 250-300mg/zi iar excreia de 125-150mg/zi

Rinichii excret 10-15% din cat filtrat gll :

TCP se reabsoarbe 15%, paracelular
AH seg gr. 70%. paracelular (transcel incert - canale TRPV5/6)

Concentraia plasmatic 1,8mEq/ldar 50% este legat de proteine 0,8 1,0mEq/l ionizat

Implicat n pc. bioch. din org i n activ a numeroase enzime

Reabsorbia Mg

50% depozitat la niv sistemului osos

49% n sp intracel
1% n LEC

Bazal incert : Mg ATPaza sau schimbator Na/Mg

TCD i TC 10%
Fc de care depinde reabs :

conc extracelulare a Mg si hipercalcemia reabsorbtia

vol extracel reabsorbtia
Furosemid si manitol reabsorbtia
PTH ( glucagon, ADH) (+) reabsorbtia in AH gr TCD si TC

REABSORBIA FOSFAILOR

Fosfaii anorganici din plasm n concentratie de 8mg%

1-1,5mEq/l se afl sub form de fosfaii mono sau dibazici.
80-90% din cant de fosfai filtrat este reabsorbit
TCP TA sec = 2/3din fosfai filtraii,
prin cotransport cu Na SLC34A1 (3Na/1HPO3) dependent de
pH, iar prin membr bazala tot prin cotransport( ipoteza)

Reabsorbia continu i la nivelul AH seg gros

PTH (-)cotransp apicali, diminu reabsorbia fosfailor. Efecte
similare are i calcitonina :

T max 1mM/l

calcitonina acioneaz predominant asupra reabsorbiei de Na i nu asupra

transportului specific de fosfai.

Acidoza metab. si de glucocorticoizi = eliminarea

Hipercalcemia reabsorbia fosfailor dat. (-) secreiei de PTH.
Vit. D3 i metabolii si stimuleaz transportul transtubular al
fosfailor i excreia urinar.

Sdr. Fanconi

Tulb generalizat a reabsorb de aa, glucoz, ionii

fosfat, bicarbonaii cu acidoz metabolic,
excreiei de K i Ca +diabet insipid
Cauzele sdr.:

Defecte ereditare ale mec de transp

Prezena de toxine sau medicamente care produc lez cel la
niv TCP (mai ales)
Lez ischemice celulare

Hipofosfatemia pe termen lg conduce la decalcifiere

osoas i rahitism
Acest tip este refractar la trat cu vit. D3

REABSORBIA Cl

Este anionul principal care acompaniaz Na :

Prima port.TCP paracelular, ultima port. transcelular
n TCP, reabsorbie pasiv - urmeaz Na (dat ncrcturi sale
electrice)

In S2 si S3 concentatia de Cl mult in comparatie cu celula

tubulara reabs este paraceluara

Paracelular pasiv dat tensiuni lumen ,, generat electrogen de catre Na

la niv. S1

La ac niv lumenul este ,,+, se opune reab paracelulare dar de conc fiind f
mare det reabsorbtia

Alt mecanism implicat antiportul Na-H genereaza la niv luminal

schimbul pt anionii (oxalati, OH, SO4) cotransp Cl/anionii mediat
de CFEX (SLC26A6)
Poate fi un ex de transp activ tertiar care va sustine de Cl
la schimb anionic
Bazal transcelular, exista canale de Cl ce permit acestuia sa
ajunga in interstitiu si mai exista si co-transp K/Cl (KCC)

AH - segm.subire - difuziune pasiv a Cl spre

interstiiu pentru echilibrarea osmotic cu interstiiu
hiperton.
por groas - transport activ secundar. La nivelul
membranei apicale se afl un cru care transport din
lumen n cel epiteliale 2Cl/Na/K

Na este transportat activ n interstiiu, K difuzeaz pasiv n

lumen- menine dif de potenial se creeaz un pot + care
favorizeaz trcerea cationilor
1 Cl difuzeaz pasiv n interstiiu iar cel de-al 2-lea ajunge n
celula prin cotransport cu HCO3

TCD Mec de co-transp al Cl mpreun cu Na la niv

membranei luminale, bazal exista canale de Cl
TC prin 2 mec :

Cel principala paracelular (- 40mV = lumen)

Cel intercalata transcelular, la schimb cu ionul HCO3

BICARBONATE
RREABSORBTION MECHANISM

REABSORBIA GLUCOZEI

Reabsorbia glucozei ntrunete caracteristicele unui sistem

de transport activ cu capacitate limitat
n mod normal glucoza nu se elimin prin urin, ntreaga
cant filtrat este reabsorbit la niv TCP (100%)
La niv polului apical, glucoza este introdus n cel. prin
transport activ sec (simport cu Na) avnd un carrier comun
(cu un locus pt toate monozaharidele ce concureaz pt el,
glucoza avnd afinitatea maxim i un locus pt Na)
In S1 reabsorbtia glucozei este cea mai mare cantitativ
Exista 2 transportorii :
SGLT2 (high-capacity/low-affinity) 1-1 in S1
SGLT1 (high-affinity/low-capacity) 2-1 in S3
Florizina are afinitate pt carausi, (-) reabsb glucozei

Este o glucoza care are inlocuit 1 OH din C1 cu radicalul

oxicetona. Extrasa din coaja radacinilor de cires, mar
O doza de 0,01g glicozurie tranzitorire = diabet fluorizinic

La polul bazal, glucoza trece din cel n mediul intern prin

difuziune facilitat, dat gradientului de conc

Procesul este limitat de capacitatea de reabsorb a tubilor

exprimat prin Transport maxim al glucozei (Tmg)
care depinde de :

Exista transportorii din fam ; GLUT2 si GLUT1

conc plasmatic a glucozei, debit de filtrare gll, capacit de reab

tubular.

In situatiile cand conc. glucozei peste un anumit nivel

critc prag renal, determinat de gradul de saturatie al
cruului, glucoza apare n urin

Cnd glicemia este 80-100mg% i filtrarea gll125ml/min,

nseamn c prin filtratul gll trec 100-125 mg/glucoz/min

Transportul maxim transtubular pt glucoz este la brbai de

375mg/min iar pt femei de 300mg/min
Pragul renal = reprezint concentraia plasmatic la care glucoza
ncepe s se elimine reanal. El poate fi calculat :

conc prag glucoz = 300(375)x100/125 = 240-300mg%, acesta este pragul

teoretic la care apare glicozuria.

Pragul renal variaz invers proporional cu debitul de filtrare i

direct proporional cu Tmg

n DZ la vrstnici,cu glicemie crescut (prag renal

crescut) glicozuria nu apare deoarece filtratul gll este
sczut dat angiosclerozei (cant de glucoza filtrat este
mic i poate fi reabsorbit n totalitate ).
Transport. transtubar alterat al gluc. - diabet renal
(normoglicemie i glicozurie)

reabs este izoosmotic i e urmat de contracia volemic a UF

REABSORBIA AMINOACIZILOR(aa)

aa filtrai fr restrici, sunt reabsorbii activ la niv TCP

Na fiind necesar pt transportul lor pe crui
reabsorbia aa este aproape complet, urina conine 1-2%
aa din cant filtrat
Exist T max 1,5mM/min
se admite existena mai multor sisteme de transport ale aa,
unele se suprapun ca specificitate.
pentru aa neutrii exist trei sisteme de transport : unul pt
aa neutri (cu excepia cistinei), al doilea pt prolin i
hidroxiprolin, al treilea betaaminoacizi
Ac.aminoneutrii apical SLC6A19,
bazal SLC7A8/SLC3A2
Prolina : apical impreuna cu H SLC36A1,
bazal SLC7A8/SLC3A2
Tirozina iese prin SLC16A1

Cistinuria defect ereditar al reabs tubulare a aa care se pierd prin

urin : arginin, lizin, ornitin

Apar calculi de cistina si se depun in SRE, cristalin, rinichi, se impiedica

reabsorbtia de aa, glucoza, fosfati

Este afectat trans apical SLC7A9/SLC3A1

pt. aa diaminici : arginin, lizin , ornitin i aa

dicarboxilici, reabsorbia se realizeaz prin 2 sisteme de
transport diferite :
Lizina si arginina apical : SLC7A9/SLC3A1
bazal SLC7A7/SLC3A2 (care preia Na si un ac aminat)
Hiperaminoaciduria intoleranta la proteine prin reabsb. redusa
de lizina si arginina

Se afecteaza ciclul ureei hiperamonemie cu afectarea pulmonara,

cauzatoare de deces.

Hepatosplenomegalie
Tulb. psihice
Este afectat transportorul bazal

glutamatul apical : SLC1A, acesta preia si Na-H/K si

bazolat. SLC1A4/SLC1A5
Cel mai comun transp bazal pt aa SLC38A3

REABSORBIA PROTEINELOR

Aproximativ 30g proteine trec prin filtrul renal n 24/ore. Se

elimina doar 30mg/zi reabsorbtia fiind de 96-99%
Proteimele cu MM mai mic de 68000D, care se regsesc n
filtratul gll, prin pinocitoz la niv. TCP (100%) :
ele se ataeaz pe memb celular de rc (megalin, cubilin )ce se
invagineaz dnd natere la o vezicul ce fuzioneaza cu
lizozomi n interiorul crora are loc descompunerea proteinelor
n aa care apoi sunt absorbii n lichidul peritubular.
Exist T max 30mg/min
Proteinuria - prezena proteinelor n urina final poate fi :
fiziologic, nu depete 150mg/zi (0,07mg/min) i poate fi
consecina efortului fizic, sarcin, (300mg/zi)
patologic : de afectare a membr gll 1.glomerulonefrite

tubular 2. pielonefrite, 3. nefrogen (renal).

Proteinuria include : 40% albumine serice, 5% alte prot serice, 15% Ig i
40% proteine din esutul renal.
Sdr NEFROTIC = pierderea in urina a proteinelor

REABSORBIA UREEI

Forma principal de elim a azotului. Se sintetiz in ficat, conc seric 15-60mg/%

Zilnic se formeaz 25-30g uree care se filtreaz prin gll i se reabsoarbe n
proporie variabil prin tubi renalii.

Reabsorbia depinde de conc plasmatic i RFG

n cond de antidiurez cnd se reabsoarbe 99% din FG (adic debit urinar

de 1ml/min) 60-70% din ureea filtrat retrodifuzeaz n sg.
n diureza intens cu debit urinar de 2ml/min, retrodif 40%.

TCP 40% se reabsoarbe pasiv (difuziune)

Eliminarea urinara de uree = 450mm/zi

Membr tubular este f permeabil pt uree

de aceea pe msur ce apa se reabsoarbe din tubi, conc. ureei creindu-se
un de conc. : tub urinifer lichid peritub cu difuziunea ureei n capilar.

In nefronii juxtamedularii:
AH desc. la varf ureea in interst medularei, fiind mai conc
fata de LT. La ac nivel ureea este secretata prin difuz. facilit.
mediata de UT-A2

AH gr, TCD, TC-por cortic impermeabili pt uree

TC ultima parte, necesit prezena ADH,
Sub ac ADH apa din seg incipiente ale TC trece in interst

n prez ADH, cel tubulare devin permeabile pt uree. Se

prod difuz subt n intersti medularei dat de conc
Din interstiiu ureea difuz n AH por asc i ajunge din
nou n urin procesul de recirculare al ureei pentru mec
de concentrare al urinii

ureea ce avea o conc de 4,5mOsm/l n urina primar la niv TCP,

progresiv se va conc pn la 400 - 450mOsm/l

Se acumuleaz ureea n zona papilar unde rmne blocat dat mec

de contracurent din vasa recta

Pc de difuziune este facilitat de molec specifice (la niv TC)

cu rol n transportul ureei UT-A1 (apical) activ de ADH
Dar NU act. si asupra UT-A3 de la niv bazal

Malnutriia conc de uree i afecteaz fc de conc a urinii

La indiviz cu dieta bogata in proteine urina este mai concentrata

Cl ureei este de 75ml/min la debit urinar de 2ml/min, dac debitul

urinar crete, retrodifuziunea este limitat pn la 75% din rata de
filtrare
AC. URIC rezult din metab bazelor purinice.

90% din uraii filtrai sunt reabsorbii la niv. S1 si S3 si la niv S2

pc de secreie (asemntor excreiei K)
Reabsorb este : paracelular pasiv
Trancelular activ la schimb cu anionii intracelulari

Conc plamatic 4-5mg%.

Astfel apical prin URAT1 pt monocarboxilaze (lactat)

OAT4 pt decarboxilaze
La polul bazal difuz facilitata prin intermediul OAT2
Sau la schimb cu un anion organic prin OAT1 sau OAT3

Secretia invers.

Bazolat este mediata la schimb cu anionii organici prin inversarea de

OAT1/OAT3 si difuz facilit OAT2
Apical OAT4/DC si UAT

n urina alcalin ac uric se afl sub form de urai

solubili
In urina acid (pH - 5) ac uric.

De aceea n tratamentul litiazei urice un rol important l are

alcalinizarea urinei.

Medicamentele uricozurice, care mpiedic

reabsorbia urailor : cincofenul, probenecidul,
fenilbutazona, salicilai sunt utilizate n trat. Gutei,
boal caracterizat prin precipitarea cristalelor de
urai n articulaii, ci urinare.
Rolul lor (-) URAT1
Tiazidele i pirazinamida reduc uraturia (ceea ce a
permis studiul mec de reabs si secretie a ac uric)

REABSORBIA APEI

Din imensul volum 180l urin primar, filtrat n 24/ore, se elimin 11,5 l/zi = diureza

Apa se reabsoarbe (99%) pe toat lg tubului cu excepia seg de diluie.

Pasiv, prin osmoz, urmnd Na, Cl,

Reabsorbia solicit capilarele peritub. caracterizate prin porozitate mare, P Hg

mic (13mmHg) i PCO mare (36mmHg) ceea ce prod. reabs. osmotic rapid
Debit urinar normal : 1-2ml/min, limite 0,5- 20ml/min

TCP: 65%, reabsorbie obligatorie,

AH bra descendent subire -15%,
TCD seg de legatura i TC - 19%, reabs. facultativ , hormonodependent.

Rinichiul uman poate conc urina pn la max.1400mOsm/l

n 24 ore se excret aprox. 600mOsm de micromolecule sub form de prod de

catab. (ure,ac.uric,fosfai etc).
Cant minim de ap pt excreia lor n cond de conc maxim a urinii,este :
600mOsm/zi / 1400mOsm/zi = 0,444l/zi.
Limite extreme ale osmolaritii urinare : 50-1200mOsm/l (1400 mOsm/l)

TCP- difuziune pasiv, urina primar - 300mOsm/l.

Solvent drag : apa + constituienii micromoleculari, pe baza osmotic i oncotic

Transcelular aquaporine,(AQ1 apical si bazal in nr ) dat electric de Na

AH a nefronilor juxtamed.coboar adnc n piramidele medulare

nainte de a drena n TC.
Se nregistreaz o cretere gradat a osm interstiiului piramidelor
dinspre cortical spre medular ajungnd la 1200mOsm/l
AH, seg. desc (20%) - adaptat pt difuziune, Se reabsorb dat
osmotic corico - papilar
AH, por ascend - implicat n mec de conc a urini
AH gr. adaptat pt trans activ de Na/K/2Cl din lumenul tub n
interstiiu, impermeabil pt ap, uree care rmn n tub.

Dat acestor schimbri de permeabilitate, cea mai mare parte a ionilor aflai n
tub sunt transp n interstiiu, care devine hiperton iar lichidul tub.de la niv
AH gr. devine hipoton. Rol imp n mec de diluie i conc a urini
Co-transportul de la ac niv creeaza un de conc de aprox 200mOsm/l intre LT
si lichidul interstitial
AHgr. realiz disocierea apei de ionii

TCD i TC se completeaz reabsorbia apei, sub influiena ADH h. antidiuretic

ADH-ul rspunde de reabsorbia facultativ prin care se asigur
diluarea/concentrarea urinii n fc de necesiti
TCD- extensie a seg gros al AH, impermeabil pt ap i contribuind
la ndeprtarea srurilor duce la diluarea lichidului tubular
n prezena ADH, apa din tubul de conectare i TC trece n
interstiiu, urina se conc progresiv, pres ei osmotic egaliznd-se
cu cea a lichidului interstiial.

ADH reabsorb de ap elim de urin cu osmolritate = oligourie

(urin concentrat)
ADH reabsorb de ap = poliurie cu osmolaritate (urin diluat)

Proteine transmembranare = canalele pt apa cu struct

oligopeptidica (269-301aa) cu dispunere tetramerica cu exceptia
AQ4 multimerica

AQ1 pt TCP si AH, vasa recta, endotelii capilare ggl

AQ2 la niv.TC, dependent de ADH, stocate in veziculele subapicale
AQ2 si AQ4 la niv pol bazal

n antidiureza maxim, se reabsoarbe 99,7% din apa filtrat, iar conc

urinii finale ajunge la 1200-1400mOsm/l
Cnd ADH lipsete, cel TC sunt impermeabile pt ap
lichidu hipoton din seg gros al AH 100mOsm/l din care cel TCD i
TC continu s sustrag Na ajunge la conc final 30-40mOsm/l
Reabsorbia intens a solviilor la niv segmentelor distale ale
nefronului cu pstrarea apei n tubi reprezint : mec renal de
excreie a urini diluate
Procesul de concentrare a urinii este complex

depinde de dispoziia anatomic special a AH i vasa recta din medulara renal.

presiune osmotic mare n lichidul interstiial din medulara int - dat reabsb
repetitive a NaCl de la niv AH gr i a influxului continuu de sare din TCP.
Niv de ADH

Se explic prin :
AH care funcioneaz ca un sistem de multiplicare n contracurent
i vasele recta - ca un schimbtor n contracurent

MEC. MULTIPLICATOR n contracurent

Transportul activ de Cl, Na i K n cel AH gr, constituie sursa de

energie pt multiplicarea n contracurent
Permeabilitatea diferit a celor 2 brae ale AH ct i forma de U
poriunea subire a AH, permeabil pt ap care trece n interstiiu dat
gradientului, iar Na,Cl difuzeaz n ans, retotransport, conc lor
crescnd spre vrful AH, maxim:

La niv AH gr, Na este transp activ n interstiiu,crescnd osmolaritatea

lichidului interstiial i realiznd un gradient cortico-medular fapt ce det o
cretere progresiv a conc de Na n AH descendent
pe msur ce lichidul tubular progreseaz de-lg ansei (ce ptrunde n mediu
hiperton),apa difuzeaz din ansa desc spre mediul interst hiperton iar Na
difuzeaz pasiv din ansa ascend pn la echilibrare osmotic
Se pastreaza o dif de 200mOsm intre AH ram asc si interstitiu !!

urina intr izoton n AH descen.i ptrunde hiperton n AH

ascendenta
la vrful ansei, ureea difuz din TC (segm medular) n AH

MEC. SCHIMBULUI prin CONTRACURENT

Este asigurat de fluxul sang redus din medulara profund.

Capilarele vasa recta n form de U, func ca un mec de schimb prin
contracurent.
Perii tubului fiind f permeabili :
ram descend: NaCl i ureea difuzeaz (pasiv , dat grad de conc)
din interstiiu n sg n timp ce apa iese n interstiiu (osmoz) .
Aceste schimburi de ap i sare det creterea progrsiv a
osmolariti sg capilar pn la conc max din vrful ansei vasa
recta de 1200mOsm/l
ram.ascendent a capilarului : sarea i ureea difuzeaz n
lichidul interstiial, n timp ce apa ptrunde n sg.
La ieirea din medular osmolaritatea sg este uor mai mare
dect a avut-o la intrare n vasa recta
Izostenuria incapacitatea R de a dilua sau concentra urina
Capacit de a conc.:

Fluxul tubular rapid la niv TC impiedica reabs apei

Fluxul tubular rapid la niv AH impiedica factori implicati pt mec
multiplicator osmolaritatea urinii = filtratul gll

THE COUNTER CURRENT

MECHANISM

DIUREZA APOAS

Ingerarea n scurt timp a unor cant crescute de lichide hipotonice (12 l), det o reducere a reabsorbiei tubulare a apei dup 15 min.
Efectul max este la 45min cnd fluxul urinar ajunge la 12-15
ml/min, avnd o Posmotic redus - fen numit diurez apoas
lichidele absorbite reduc Posm cu 10mOsm/l n plasm, ceea ce
inhib secreia de ADH
alcoolul etilic acioneaz direct asupra hipotalamusului mpiedicnd
secreia de ADH - diureza apoas

Ef. Similare n DI, hipopotasemia i Hcalcemie,

ingerarea unor cant de lichid hipoton ntr-un ritm ce depete

capacitatea maxim de eliminare renal - 16ml/min are drept
consecin hipotonia lichidului interstiial cu ptrunderea apei n
interiorul celulelor :

det tumefierea i apariia simptomelor intoxicaiei cu ap : convulsi, com,

moarte.
EXP- prin adm de ADH , fr suprimarea aportului hidric.

DIUREZA OSMOTIC

Substanele micromoleculare care nu sunt reabsorbite n TCP, pe

msur ce volumul urini primare nu se reduce, se concentraz i prin
presiunea osmotic pe care o exercit rein apa n tub :

retenia apei n TCP scade gradientul de conc. al Na din lichidul tubular i cel
tubular impiedicnd-i reabsorbia

AH - la acest niv ajunge un vol crescut de lichid izotonic

TC - la acest nivel, prezena unei cant crescute de subst ce nu au fost
reabsorbite, va det scderea reabsorbiei de ap avnd drept urmare
eliminarea unui volum crescut de urin - diurez osmotic (cant
crescut de ap +electrolii/Na)
Comparativ cu diureza apoas, n care reabsorbia este normal la niv
TCP, n diureza osmotic,reabsorbia la acest nivel este redus
Experimental : manitol , zaharoza. Clinic adm de manitol (in HTA
craniana dat tumorilor sau abcese cerebrale,in hemoragii, hematoame,
edeme) atrage osmotic apa din tesutul cerebral in sistemul vascular
rinichiul o va elimina = diureza

EXPLORAREA rinichiului- funcia de

concentrare

Pentru a cuantifica ctigul sau pierderea de ap prin excreia unei urini

concentrate sau diluate se calculaez Clearance-ul apei libere (CH20)
care reprezint :
Diferena dintre volumul urinar i clearance osmolar ( Cosm)

CH2O = V - (Uosm x V/Posm )

Cosm=Uosm x V/Posm = 5ml/min

unde : V=debit urinar, Uosm i Posm reprezint osmolaritatea urinar i respectiv

plasmatic

Clearance-ul osmolar reprezint cant de ap necesar pentru a excreta

ncrctura osmotic ntr-o urin izoton cu plasma
Cnd urina este izoosmotic cu plasma, Cl-ul Osm este egal cu volumu
urinar (Closm=UV/P) deci R nu concentr. i nici nu dilueaz. (are
valoarea zero)

n urina diluat (hipoton ) CH2O are val. +,

iar n urina cocentrat (hiperton) are val. negativ

ROLUL RINICHIULUI n controlul osmolaritii

90% din osmolaritatea LEC se datoreaz Na, iar glucoza i urea

(subst neionice osmotic active) reprezint doar 3%, Reglarea
conc Na n LEC :

1. Sistemul osmoreceptor - hormon antidiuretic

2. Mecanismul setei
3. Mec apetitului pt. sare

Sistemul osm-ADH, mec de feedback care acioeaz asfel:

creterea osm cu 1%, stimuleaz osm din H ant,lng nc suproptici

se determin eliberarea de ADH,
care la niv renal (TCD por cortical i TC), se fixeaz pe rec V2,
crescnd permeabilitatea tubului, prin canale stocate n endozomii din
celulele tubulare.
conservarea apei i elimina Na i a altor subst osmotic active ,
corecteaz osm LEC

MECANISMUL SETEI

Reglarea osmolaritatii i apei n org este n orice moment reglat

de echilibrul ntre aport i pierderile de ap
senzaia de sete apare la creteri ale Posm peste 285mOsm/l
centri setei din reg H lat - aria preoptic, sunt stimulai de orice
factori ce produc deshidratarea intracelular

creterii ale Na n LEC

pierderi de K, cu scderea coninutului intracel din neuronii centrului
setei i micorarea volumului acestora

la creterea conc de Na cu 2mEq/l peste normal (sau cu

4mOsm/l) este amorsat mecanismul de ingestie a apei : aceea
persoan a atins un nivel de sete suficient de important pt a
activa efortul motor necesar pt a bea - momentul denumit pragul
setei.
Consumul de lichide se face pn la starea de saietate,
corespunztoare normalizrii osmolaritii LEC

APETITUL PENTRU SARE

Meninerea Na extracelular la val N necesit nu numai un

control al excreiei dar i al aportului de Na
Mec apetitului pt sare este similar mecanismului setei n
controlul aportului de ap, cu diferena c setea apare imediat n
timp ce dorina pt sare dup cteva ore.
Factorii ce controleaz acest mecanism sunt:scderea conc Na n
LEC i insuficiena circulat. det mai ales de hipoV
centri implicai sunt situai n reg AVaV3 din creier

reg anteroventral a ventricului 3, centru setei ,( neuroni de la acest nivel

sunt osmoreceptori ce trimit impulsuri nervoase nc supraoptici pt a
contola ADH)

Apetitul pt sare se manifest prin creterea consumului de sare pt

meninerea unei conc extracelulare sodate normale i a
volumului LEC

B Addison nu exista secretie de aldosteron ceea ce det depletie de Na

prin urina cu de Na extracelular si a volemiei. Se stimuleaza f mult
dorinta de sare

IZOVOLEMIA
R are rol fundamental n meninerea constant a
volemiei : PA = DC x Rp : volemia controleaz PA, care
la rndul ei acioneaz asupra R :

volemiei det creterea DC i implicit a PA,producnd

diurezei,
cnd volemia f mult, DC i PA scad, R rein lichidele i n
timp, aduc la normal volemia

Factorii ce intervin n aceste mec sunt :

Reflexul de volum : PA det tensionarea barorec arteriali i a

altor rc de ntindere din zone de joas P det inhibiia reflex a
SNS, cu vasodilat a renale i debit urinar (modif V puin)
ANP - creterea diurezei
Sist RAA
ADH

REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE

Mec. rapide sec.min.(rspunsuri i reflexe nervoase)

Mec pe termen mediu min. ore

Mec feed back baroreceptor

Mec ischemic al SNC
Mec chemoreceptori
Mec vasoconstrictor al sist RAA
Stress-relaxarea vaselor sang
Transferul bidirecional de lichid prin peretele cap n i
dinspre arborele circulator pt reajustarea vol sg.

Mec de reglare pe termen lg

Mec reno-vascular (rinichi lichidele extracelulare)

Mec RAA

Rolul R n reglarea pe termen lung a presiunii

arteriale

I. Mecanismul R lichide extracelulare :

Cnd vol lich.extrac , PA i ea det diurez i natriurez presional

Curba fc renale (debitului urinar) :

Principiul ,,eficienei nelimitate n controlul PA de ctre mec

R lichide extracelulare

La PA 50mmHg diurez 0
La PA 100mmHg diurez N
La PA 200mmHg diurez de 6-8ori fa de N

1) curba debitului renal pt ap i sare

2) dreapta ce reprezint aportul de ap i sare
Pct de echilibru unde eliminarea echivaleaz aportul

Cnd PA, debitul renal de ap i sare este de 3ori >aport,

de aceea vol sg i PA
Cnd PA, aportul de ap i sare va fi > dect eliminarea.
Vol sg i PA pn ating pct de echilibru

Aceast revenire a PA la pct de echilibru principiul eficienei nelim.

Rolul NaCl n mec. R LEC n reglarea PA

aportului de ap i sare este mai eficient n

PA dect aportul de ap
Prin acumularea n org. sarea vol LEC:

Sare n exces, osmolaritatea i stimuleaz centrul

setei i aportul de ap vol LEC
osmolaritii stimuleaz eliberarea de ADH care
det reabsorbia apei vol LEC

HTA prin creterea vol extracelular

vol extracel. determin DC iar fluxul de sg n toate

es i prin mec de autoregl va vasoconstric periferic
cu R vascul periferice i implicit PA
n zilele urmtoare Rez periferic total i DC la N,
prin fen de autoreglare
Paralel cu DC, vol LEC i vol sg revin la N deoarece :

1) rez arteriolare presiunea capilar ceea ce permite

revenirea lichidelor n vase
PA det. rinichii s elimine volumul n exces

Dup cteva sptmni de la debutul ncrcrii

volumice rezult :

HTA
rezistenei periferice
Revenirea la N a vol LEC, vol de sg, i a DC

HTA determin:
Suprasolicitare cardiac :

PA det ruptura vaselor cerebrale + coagularea

sngelui infarctul cerebral(AVC)

Insuficien cardiac congestiv

Boal coronarian
Infarct miocardic

Paralizie, demen, amauroz, etc

PA det hemoragii la niv R zone de necroz

Se agraveaza leziunile si apar tulb a fct renale la niv

vaselor de sg si a gll :
Scleroza renala R vasculara renala cu FPR si a RFG
Gllnefrita cr boala lent progresiva dat inflamatiei si
lezarii cap gll ingrosarea si fibroza Kf
Hipersc. de Aldosteron
Insuficien renal : retentie lichidiana (edeme) uremie,
acidoza, anemie, osteomalacie moarte

SISTEMUL RAA n controlul PA

Renina, eliberat de R cnd PA ac asupra AgI Ag II

cu rolul de a PA prin mai multe mec :

Vasoc la niv arteriolar ce det PA i vasoc la niv venos,

determinnd ntoarcerii venoase DC
Ag II - eliminarea de ap i sare cu vol LEC i PA

Este puternic vasocons la niv arteriolelor mici,

La niv TCP (+) antiportul, AHgr(+) Na-H, la niv TC (+)canalele de Na

HTA Goldblatt pe R unic, clamparea arterei renale

Celalalt este indepartat

PA este det de mec vasoconstictor al SRAA :

prin clampare flux sg renal i R elib. renin cu AgII i PA
Secreia de renin dureaz cteva zile iar PA revine la N i
nltur ischemia
PA se dat i reteniei de lichid dat PA iniial n a renal dar n
5-7 zile vol de lichid suficient pt aPA

HTA de tip vasoconstrictor dat Ag II

HTA prin ncrcare volumic - de fapt Rez. Periferic total

SECREIA TUBULAR

Secreia tubular const n completarea depurrii de subst

exogene i endogene, nceput la niv gll,cu eliminarea
subst din circulaia peritubular n lumenul tubular
tubi renali secret n urin :
H, amoniac, K, saruri biliare, oxalatii, uratii, catecolamine
precum i numers subst stine org, ptrunse accidental sau
terapeutic (medicamente si toxine) :
Sunt transportate in LT direct prin cel tubulare incat se
realizeaza rapid epurarea sg

anioni organici : rou fenol, PAH, penicilin, probenecid,

furosemid, acetazolamid (diamox), creatinin
cationi organici : histamin, cimetidin, cisplatin,
noradrenalin, chinin, tetraetilamoniu, creatinin (conine n
molec gr + i -)

mecanismele implicate n secreie :

transp pasiv difuziune simpl :

K la niv apical TCD i TC (sec ATP-aza Na/K la
polul bazal
ureea - AH por subire medular,
difuziune neionic : NH3, la niv TCP,TCD, TC,
proces sec secreiei de H
transp activ - primar : H i K la niv TCD i TC
apical controlat de aldosteron
trans activ sec (antiport) - la niv TCP apical : H/Na

FIZIOLOGIA URETERELOR

Ureterele sunt conducte musculare care provin din pelvisul renal i

se vars n VU,
ptrunderea se face oblic pt a preveni refluarea urinii
La niv ureterelor si a VU cel musc netede au un PR= - 60mV det de
K prezinta permeabilit membranara
canalele de Na si mai ales de Ca PA (pot de act)
Ureterele musc neteda sincitiala cu jonct gap. Activ electrica de
la o cel la alta se transmite cu o viteza de 2-6cm/sec
Undele peristaltice provin prin (+) electrica din port proximala a
pelvisului renal cu o frecv de 2-6/min si o vitez de 3cm/s
Presiunea Hg intraureterala este 0-5cm H2O in momentul initial si
de la 20-80cm H2O in timpul valurilor perstaltice
Cand exista piatra la R, ureterul se dilata P Hg la 70-80cm H2O
pe o per de 1-3 ore

litiaza ureteral prin semnal algic (reflex uretero-renal)

stimuleaz f simpatice care det constricia arteriolelor renale cu
diminuarea sau chiar blocarea prod de urin.
Hidronefroza dilatarea pelvisului si calicelor renale poate
evolua ore-zile
Pacientii acuza durerii severe colica renala
Daca piatra nu este eliminata disfunctie renala = IR ac

Se produce anurie dar filtrarea gll continua in ritm aratand echilibrul

intre filtrare si reabsorbtie

trecerea urini n VU se face n jeturi intermitente odat

cu undele de contracie :
sunt (+) de distensia ureterului i creterea cant de urin
Funcioneaz fra inervaie dar sunt prevzute cu
numeroase fibre vegetative :

simpatice care (-) activ contr.

i parasimpatice ach (rc muscarinici) n doze mari (+)
perstaltica

VEZICA URINAR
Este organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate, alctuit
din : corp (distensibil i contractil) i col.
Posterior, deaspra colului se afl o zon triunghiular prin
care trec ureterele i uretra trigon (muc este neted)
Muchiul neted vezical este alctuit din fascicule care se
mpletesc n toate direciile i n profunzimea peretelui
vezical detrusor

Are structur sinciial , prezint zone de joas rez. electic

conduc rapid potenialul de aciune i det contracia simultan a
tuturor regiunilor VU

Muchiul colului vezical are rol prin tonusul su natural de

a mpiedica ptrunderea urinii la niv colului i a uretrei
nainte ca pres. s ating val prag rol de sfincter
intern.
Uretra stbate diafragma urogenital care conine sfincterul
extern al VU este m scheletic controlat voluntar de SN

INERVAIA VEZICII URINARE

SNVS n. hipogastrici

Ef principal pe vascularizaia vezicii

Ef. redus relaxeaz detrusorul i contract sfincterul int
Rol n senz de ,,plin i uneori durere
SNVP n pelvini din plexul sacrat

Provin de la niv S2, S3, S4 i f pregll ajung la VU

Receptorii de ntindere localiz n detrusor trimit stimuli la centrii medulari

Rol : contracia detrusor i relaxarea sfincterului int

Control cortical centrii n punte i cortex

provin din coarnele lat ale mduvei lombare ( L2)

trec prin lanul simpatic paravertebral, gll celiac i mezenteric sup, se
unesc n n. presacrat n hipogastrici

Aferenele pe cile spino-talamice

Eferenele prin n ruinoi ctre sfincterul extern

aferenele senzitive nociceptive sunt

dirijate spre mduva spinri prin fibre simpatice anexate n hipogastrici iar
cele de distensie sunt parasimpatice i intr n alctuirea n pelvieni

UMPLEREA VEZICII

Mucoasa VU prezint numeroase cute ceea ce permite o dilatare

considerabil n timpul depozitri urinii
nmagazinarea urinii ntre anumite limite nu se nsoete de o
mrire semnificativ a presiunii intravezicale
VU evacuat PintraV este = 0, la un vol de 30-50 ml P
intraV = 5-10 cmH2O, ntre 200-300ml presiunea variaz f puin
acest nivel aproape constant este prop intrinsec de adaptare
a detrusorului

independent de mecanismele nervoase i legea Laplace P = 2T/r

lg arat c presiunea ntr-un org cavitar este direct propor cu de 2 ori
tensiunea peretelui i invers proporional cu raza
umplerea vezicii mrete raza cavit i totodatp tens pereilor fr a modif
pres intracavitar

La vol urinar de 400ml PintraV = 20cmH2O, ceea ce det

apariia de contr ritmice pt miciune dar controlul sf ext mpiedic
miciunea
Normal n VU se pot acumula 500-600ml de urin fr s se
ajung la distensie dureroas
PintravV=70cmH2O limita de rezisten a sfincterului ext

MICIUNEA

Miciunea este un act reflex medular de evacuare a urini facilitat

sau inhibat de centrii nervoi sup
Reflexul este iniiat de presoreceptorii la distensia peretelui
atunci cnd VU se umple cu urin la P intraV mari :

calea aferent est reprez de f senzitive din n pelvieni

centrul reflexului se afl n mduva sacrat S2-S4
calea eferent : f parasimp ce intr n alctuirea n pelvieni

impulsurile nervoase se transmit prin cii ascendente centrilor

miciuni din trunchiul cerebral, hipotalamus, scoar
Reflexul de miciune o dat iniiat se autoamplific. Contrac
iniial a VU determin descrcarea de impulsuri pn se ajunge la
o contracie puternic a detrusorului, apoi n cteva sec ciclul
reflex se stinge i detrsorul se relaxeaz
Dup nceperea evacuri urinii reflexul de miciune se
autontreine

CONTROLUL REFLEXULUI DE MICIUNE

Este un act reflex vegetativ medular pn la 12-18-30 lunii
parasimpaticul contract detrusorul i relaxeaz sfinc. int
este un reflex voluntar dup mielinizarea cilor nervoase
Centri nervoi sup exercit controlul fin al miciunii :

CN sup menin reflexul de miciune parial inhibat atunci cnd

miciunea nu este dorit,
CN sup previn miciunea chiar i atunci cnd apare reflexul de
miciune prin contrc tonice continue ale sfincterului vezical ext
pn cnd miciunea este posibil.
Cnd miciunea este posibil centri corticali ajut centri sacrai ai
miciuni iniieze reflexul de miciune i inhib sfincterul
vezical ext astfel ca miciunea s se produc
mec voluntar efector contribuie la relaxarea planeului pelvin i
tracionarea detrusorului pt iniierea contraciei i la contracia
voluntar a muchiului peretelui abdominal i diafragmului cu
creterea P intraabdominale i intraV pc facultative
controlul voluntar poate fi meninut pn cnd P intraV la
70-100cmH2O, cnd miciunea se declaneaz involuntar.

TULBURRII ALE MICIUNII

Vezica urinar aton - se datoreaz distrugerii fibrelor

sezitive care trimit impulsurii de la VU la mduv, dispare
controlul reflexului de miciune.

Celelalte elemente ale reflexului sunt integre. VU nu se mai

golete periodic, ea se umple complet i apoi n uretr se scurg
cteva pic de urin : incontinen urinar prin prea plin

Vezica urinar automat - cnd transeciunea medular are

loc deasupra centrilor sacrai reflex. de miciune nu dispare.
Se ntrerup leg cu CN sup. VU este evacuata periodic dar
pc mictiunii nu poate fi controlat voluntar
Vezica neurogena blocarea transmiteri impulsurilor (-) de
la niv cerebral:

Cauza lez la niv maduvii spinari sau trunchi cerebral

Se manifesta prin mictiuni frecv si relativ necontrolate.

Retenia de urin poate fi produs prin :

calculi renali : srurile din urin pot precipita

formnd cristale, care cresc genernd pietre (trat :
chirurgical, litotripie - ultrasunete)
adenom de prostat ,
tumor vezical

Pielit : imflamaia pelvisului renal i a

calicelor (E.coli)
Cistit :inflamaia /infecia VU, prezint
disurie, lombalgii

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

Echilibrul acido-bazic = EAB

Reprezinta capacitatea organismului de a controla concentratia de protoni din mediul intern.
Corespondenta intre concentratia H si valoarea ph-ului:
- Cu cat concentratia protonilor scade, cu atat pH creste.
- Modificarea pH-ului cu o unitate determina modificarea concentratia de protoni de 10 ori.
Cum pH mediu intern oscileaza intre 7,35 7,42 => variatia normala de pH este de mai putin
de o 1/10 unitate pH este una din cele mai strans controlate valori ale homeostaziei
mediului intern.
- Puterea exponentiala a concentratiei de protoni are aceeasi valoare cu pH- ul solutiei (ex:
[H+]=10(-1) = pH = 1).
Din punctul de vedere al EAB, notiunea de neutralitate se refera la momentul in care
concentratia de protoni este egala cu cantitatea de substan nedisociat. In vitro,n conditii
standard c (temperatura 250C), neutralitatea = pH 7. In vivo, la 37 grade, neutralitatea este la
6,8 unitati de pH astfel incat pH extracelular reprez usor alcalin. Valorile viabile ale pH sunt intre
6,9 si 8 unitati. Fata de pH-ul extracelular exista variatii in functie de zona:
- Intracelular - 6,8 (neutralitate biologica)
- pH LCR - 7,3 - variaza mai greu datorita barieriei hemato-encefalice.
Referinta pentru EAB este data de pH-ul extracelular.
O scadere a ph-ului sub 7,35 se numeste acidoza si procesul patologic care a dus la aceasta
modificare este acidemia.
O crestere a ph-ului peste 7,42 se numeste alcaloza si procesul care a determinat aceasta
modificare se numeste alcalinemie.
Consecinele acidozei:
Protonii sunt ioni extrem de mobili si reactivi care interactioneaza rapid si violent cu anionii
proteici, modificandu-le structura si functia. n acidoza se modifica activitatea sistemelor de
transport transmembranar, in mod particular a pompelor ionice, din acest motiv, distributia
electrolitilor intre mediile intra si extracelulare este alterata si consecintele sunt:
- scadere a excitabilitatii celulare in general cu tulburari de activitate cardiaca de potential de
actiune
- scaderea excitabilitatii si transmiterii conducerii nervoase
- modificarea activitatii enzimatice atat intra cat si extracelulare ceea ce inseamna din nou o
scadere a metabolismului celular
- efect vasodilatatie
- curba de asociere/disociere a oxihemoglobinei, ionii de hidrogen determinand deplasarea
curbei la dreapta, respectiv scade afinitatea pentru oxigen.
Alcaloza:
Daca tendinta este doar de usoara alcaloza (crestere moderata a ph-ului):
1|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

- creste activitatea celulara generala

- creste tonusul neuronal si transmiterea nervoasa
- crete rezista la efort fizic intens
Daca alcaloza este severa, efectul asupra proteinelor plasmatice care au caracter amfoter. In mediu
alcalin, ele tind sa cedeze protonii pentru a readuce pH-ul spre normal, dar in acelasi timp
eliberarea/disocierea intensa a gruparilor carboxil terminale favorizeaza fixarea calciului ionizat pe
acestea = calcemia totala este normala, dar calciul ionizat, respectiv fractiunea biologic activa,
scade. Efectul scaderii calciului ionizat asupra sistemului neuro-muscular este cresterea
excitabilitatii, (spasmofilie si tetanie).
Reactia generala a unui acid este aceea de asociere/disociere, respectiv un acid poate
disocia in anioni si protoni, iar acestia se pot recombina pentru a forma acidul.
In momentul in care reactia se afla in echilibru, adica atunci cand cantitatea de acid
nedisociat e egala cu cantitatea de acid disociata ne aflam in punctul numit constanta de disociere.
Aceasta constanta de disociere este diferita pentru fiecare substanta in parte si caracterizeaza
capacitatea unui sistem de a acidifia mediul, dar si capacitatea de a se apara impotriva presiunii
acide.
Daca concentratia de protoni se exprima in pH, ceilalti termeni trebuie exprimati in acelasi
fel = ecuatia Henderson-Hasselbalch, conform careia: pH = pK + log[

].

Prin urmare, conform ecuatiei, valoarea pH-ului depinde de raportul anion/acid nedisociat pentru
ca pK este o constanta. Daca raportul creste = log creste = pH-ul creste = alcaloza. Daca raportul
scade = log scade = pH scade = acidoza.
In momentul in care un termen al raportului s-a modificat, daca modficam si celalalt termen
al raportului in acelasi sens, pastram valoarea logaritmului normala = controlare pH prin
modificarea ambilor termeni =compensare.
Productia zilnica de acid se imparte in acizi:
a) Volatili:
- = care se elimina prin respiratie
- Principalul acid volatil: CO2 pentru ca peste 99% din acidul carbonic este disociat sub
forma de CO2 si apa.
- Productia zilnica normala: 24000 miliechivalenti
b) Acetona este un alt acid care se poate elimina prin respiratie daca se produce in cantitate
mica. Cand este in cantitate mare, intra in categoria celor nevolatili.
c) Nevolatili:
- Productie zilnica: intre 80 si 100 miliechivalenti.
- Nu se pot elimina respirator
- Calea de eliminare principala este cea renala, secundar se pot elimina prin saliva sau
secretie sudorala.
- se impart in:
2|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

anorganici
sulfuric, clorhidric, ...
organici
rezultati din metabolismul celular:
o lactic: productie zilnica de 1000 mEq/L; daca se acumuleaza = lactacidemie
sau acidoza lactica
o corpii cetonici: acid acetoacetic, betahidroxibutiric; crestere = cetoacidoza.
In final, pH-ul mediului intern depinde si de tipul de alimentatie..
Mijloace de aparare impotriva aciditatii:
1. Mecanisme fizico-chimice = sistemele tampon:
- Un sistem tampon este un cuplu format dintr-un acid slab si sarea acestuia cu o baza
puternica (baza conjugata).
- Exemplul clasic: acid carbonic cu bicarbonat de sodiu. In momentul in care acest sistem
tampon se intalneste cu un acid mai puternic (ex: acid lactic), reactia va fi de tamponare =>
sodiul bazei conjugate inlocuieste H din ac lactic => sarea acidului puternic (lactat de sodiu)
si acidul slab al sistemului (acid carbonic) care ulterior va disocia in CO2 si apa.
- Avantajul este ca intervin prompt.
- Dezavantajul e ca sistemul se consuma.
- Se impart in:
a) Sisteme tampon extracelulare:
50% sistemul bicarbonatilor
Restul de 50%:
o 80% e format din sistemele hemoglobinatilor. Doua sisteme: HbH cu HbK,
HbO2cu HbO2K
o Relatia dintre Hb si H este urmatoarea: H e fixat de histidina din Hb ca si se
intre inele tetrapirolice si formeaza puntile saline care stabilizeaza forma
tensionata a Hb.
o Anemia este o cauza importanta de scadere a capacitatii de aparare antiacid.
Sistemul fosfatilor format din fosfat monosodic (componenta acida) si fofat disodic
(baza conjugata)
Sistemul proteinatilor: proteina acida si proteina de sodiu.

b) Sisteme tampon intracelulare

Acid carbonic pe bicarbonat de K
Fosfat monopotasic pe fosfat dipotasic
Proteina acida pe proteina de K.
Diferentele dintre cele doua categorii sunt:
1. Extracelular baza conjugata e cu ioni de Na, iar intracelular avem saruri de potasiu

3|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

2. Cantitatea sistemelor tampon variaza: bicarbonat este mai important in extracelular, in

timp ce proteinatii sunt mai importanti intracelular.
Intre sistemele tampon din organism exista si functioneaza principiul izohidriei, conform caruia
agresiunea acida se manifesta in mod uniform fata de toate sistemele tampon.
Criteriile de eficienta sunt:
- Cantitatea:
Ionul bicarbonic 24-25 mEq/L
Fosfati 2 mEq/L
Proteinatii:
Principalele proteine care disociaza sunt albuminele
Raportul albumina/globulina este de intre 1.2 si 1.5
Proteinemia este de 8 g/dl => 5 grame albumina, 50% sub forma acida, 50% sub
forma de baza conjugata => 2.5 g de sistem tampon al proteinatilor
- Valoarea pK: cu cat pK este mai apropiat de pH-ul mediului in care se petrec reactiile cu atat
sistemul este mai eficient.
Bicarbonatii pK = 6.1
Fosfatii pK = 6.8
Proteinatii:
pK variabil
Principalul aa din structura proteica cu functie de tampon este histidina cu pK
6,5;
pK poate sa oscileze intre 3,9 si 10,8, dar histidina fiind cea mai importanta se
alege un pK mediu de 7,5.
- Valoarea raportului anion pe acid: cu cat e mai aproape de 1, cu atat sistemul e mai eficient:
Sistemul bicarbonatilor raport 20/1
Sistemul fosfatilor in plasma 5/1 (raportul intre fosfat disodic/fosfat monosodic)
Proteinatii 1/1:
Clasificarea tulburarilor EAB
1. Dezechilibre simple
a. Acidoza = scaderea pH-ului care este determinata de cresterea concentratiei de
protoni, ca urmare a raportului anion/acid scazut. Acest raport poate sa scada prin:
- scade bicarbonatul sau creste CO2. Bicarbonatul depinde de cantitatea de acid pe care
trebuie sa-l tamponeze = bicarbonatul se va numi componenta metabolica a sistemului in
timp ce CO2 este componenta respiratorie. Daca pH scade prin scaderea bicarbonatului =
acidoza metabolica. Daca pH scade prin crestere CO2 = acidoza respiratorie.
b. Alcaloza = cresterea pH adica scaderea concentratiei de protoni, respectiv cresterea
valorii raportului. Daca pH creste prin cresterea cantitatii de bicarbonat = alcaloza
metabolica. Daca pH creste prin scadere CO2 = alcaloza respiratorie.
4|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

2. Acute = de data recenta astfel incat organismul nu a avut timp sa decompenseze => pH
modificat fata de valoarea normala
3. Cronice = se instaleaza si se mentin pe timp indelungat si acestea pot fi:
Compensante: in momentul in care un termen al raportului se modifica si determina
dezechilibru, compensarea se face prin modificarea celeilalte componente in acelasi
sens. Niciodata un dezechilibru nu e compensat perfect, dar compensarea incearca sa
aduca pH cat mai aproape de normal.
Decompensate = organismul isi pierde capacitatea de control.
4. Mixte = doua sau mai multe tipuri de dezechilibre
a) Convergente = reflecta doua sau mai multe tipuri de dezechilibru de aceeasi parte:
pH este foarte departe de valoarea normala
ex: diabet zaharat (cetoacidoza diabetica adica acidoza metabolica) poate dezvolta in
timp boala pulmonara cronica cu acumulare de CO2 => acidoza mixta de tip metabolic si
de tip respirator
b) Divergente = coexistenta intre mai multe dezechilibre de tip diferit
Ex: o acidoza si o alcaloza in timp efortului fizic intens. In efort fizic intens se produce
hiperventilatie cu cresterea eliminarii CO2 = alcaloza respiratorie si acumulare de acid
lactic = acidoza metabolica.
Pot avea pH normal sau foarte aproape de normal, dar EAB nu e normal.
Mijloace biologice de control ale EAB
1. Transmineralizare
- Descrie in contextul EAB relatia dintre deplasarea protonilor si a K intre mediile intra si
extracelular in raport cu variatia pH-ului mediului intern.
- In cazul acidozei metabolice: modificarea initiala este cresterea concentratiei de protoni,
astfel incat prin gradient chimic trec spre mediul intracelular. Aceasta deplasare poate
genera dezechilibru electric => in locul protonilor iese potasiu din celula. Prin urmare in
cazul acidozelor acute, se poate intalni hiperpotasemie.
- Alcaloza are ca prima modificare scaderea concentratiei de protoni din mediul extracelular
H iese din celula conform gradientului de concentratie si pentru restabilierea echilibrului
electric, K se deplaseaza inspre celula si atunci alcaloza metab poate genera hipopotasemie.
2. Mijloacele biologice propriu-zise implica sisteme, aparate sau organe care fie extrag protoni
din med extern fie controleaza eliminarile de CO2 si bicarbonat:
Sistemul osos
In conditii acute este extrem de eficient. Osul tamponeaza protonii atat prin matricea
proteica, cat si prin sarurile de fosfat de Ca+2 care pot sa fixeze H+. Daca insa, acidoza
este cronica, efectul protonilor pe os este urmatorul: se mobilizeaza Ca+2din depozitele
fixe, se activeaza osteoclastele =>osteoliza, iar cele doua procese impreuna =
osteoporoza. Ca mobilizat din os se depune la nivel renal = litiaza renala.
5|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

6|Page

iunie 2014

Muschii Contin mioglobina, care contine multa histidina = muschiul are capacitate
mare de tamponare acida
Tractul gastro-intestinal
Intervine in mod benefic sau dezechilibreaz EAB
Ficatul
Printre multiplele functii metabolice o are si pe aceea de a metaboliza acidul lactic. O
insuficienta hepatica poate duce la lactacidemie = acumulare de acid lactic.
Stomacul
Celula oxintica secreta HCl. Ionii de H+ sunt secretati in lumen glandelor gastrice, iar
ionul bicarbonic se intoarce in plasma. In timpul digestiei gastrice, mediul intern se
alcalinizeaza usor. In cazul acidozei respiratorii, celula oxintica are capacitate
suplimentara de formare de HCl pentru ca are sursa suplimentara de CO2. Daca exista
hipersecretie acida gastrica (ulcere duodenale), sinteza si reabsorbtia bicarbonatului
este mare = alcaloza metabolica. In cazul varsaturilor gastrice din stenoza pilorica se
poate instala acaloza metabolica franca.
Pancreasul exocrin
Secreta lichid cu caracter puternic alcalin. In cursul digestie intestinale, mediul intern se
acidifica Dar, in cazul in care se produce pierdere de suc pancreatic fie prin fistula
pancreatica, fie prin boala diareica, se poate instala acidoza metabolica. Diareea mai
declanseaza acidoza metabolica prin scaderea timpului de reabsorbtie al
bicarbonatului.
Eritrocitul
Fenomenul de membrana Hamburger: eritrocitul extrage CO2 din plasma, apoi o parte
din CO2 se fixeaza pe hb, hb fixeaza protoni nu in ultimul rand, eritrocitul face sinteza de
bicarbonat, deci reface zestrea sistemului tampon din organism. Cand se ajunge la
plaman, reactia se inverseaza, bicarbonatul se transforma in CO2 si apa, CO2 se elimina
prin plaman. (vazi curs respirator).
Plamanii
Produc dezechilibru sau incearca sa compenseze un dezechilibru.
Acidozele sau alcalozele respiratorii sunt compensate renal.
Acidoza metabolica = cresterea concentratiei de protoni. Efectul protonilor pe glomusul
carotic e acela de crestere a ventilatiei = scadere CO2. Compensarea respiratorie in
acidozele metabolice nu poate merge pana la infinit, prin urmare ea este incompleta,
periodica si oscilanta. Hiperventilatia acidotica scade CO2 = inhibare chemoreceptori
centrali = hiperventilatia este limitata prin mecanism central.
Alcaloza metabolica = scaderea concentratie de protoni si scaderea activitatii
chemoreceptorilor periferici ceea ce duce la hipoventilatie. Din nou, acest mecanism
periferic de compensare a tulburarii este constrans de interventia

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

chemoreceptorilor centrali (hipoventilatie = hipercapnie = activare intensa

chemoreceptori centrali)
Rinichiul
Este cel mai important organ care poate sa controleze/compenseze/corecteze un
dezechilibru, cu exceptia bolilor renale generatoare de dezechilibre AB. Plamanii intervin
mult mai repede, dupa cateva minute de la instalarea dezechilibrului dar activitatea lor e
oscilanta, tranzitorie si periodica, iar rinichii au nevoie de 3-4 zile pentru a-si activa
functia de compensare la maxim, dar cat timp exista dezechilibru, ei functioneaza la
capacitate maxima pentru a controla starea.
Rinichii nu fac doar compensare, fac si corectie. Corectie = nu doar readucerea
pH la normal cat si readucerea valorilor raportului la starea normala.
Mecanismele prin care rinichii intervin sunt: excretie de protoni sub forma de aciditate
libera, excretie de protoni sub forma de aciditate titrabila, amoniogeneza, sinteza de
HCO3 si in functie de situatie acest bicarbonat poate fi reabsorbit sau secretat in lumenul
tubular.
Excretia de protoni:
La nivelul tubului contort proximal (TCP) activitatea ATP-azei Na-K din membrana
laterobazala asigura un gradient electrochimic intre nefrocit si lichidul tubular (LT).
Gradientul este de Na+, iar gradientul electric este de -70 mV. Pe de alta parte, in TCP
exista anhidraza carbonica atat in celula tubulara cat si in polul apical al membranei. In
celula, reactia de hidratare a hidroxidului de carbon genereaza in final ion bicarbonic si
protoni. Bicarbonatul se reabsoarbe prin mecanism secudnar activ, fie in simport cu Na+
fie in antiport cu ionii de Cl-. Ionii de H+ vor fi secretati prin mecanism secundar activ.
Secretia secundar activa a protonilor poate fi utilizata pana cand pH-ul urinar scade la
cel mult 6,5 unitati de pH. Sub aceasta valoare secretia va fi activa folosind pompele
de H+ . H+ secretat in lichidul tubular reactioneaza cu bicarbonatul filtrat produce acid
carbonic care va disocia in CO2 si apa. Apa se reabsoarbe peritubular prin gradient
osmotic, iar CO2 retrodifuzeaza in celula tubulara reluand sinteza de bicarbonat, secretie
de protoni. Procesul se poate desfasura teoretic cand timp mai am bicarbonat in urina,
practic se opreste cand pH-ul urinar a scazut la 4,5. La nivelul tubului colector - pH mult
scazut - reabsorbtia de bicarbonat se face in antiport cu Cl-, iar secretia de H+ este
exclusiv activa si foloseste fie pompa de hidrogen, fie pompa de H-K. In tubul colector
exista celule intercalare care se activeaza in cazul alcalozelor pentru ca au capacitate
invers de a secreta bicarbonat si de a absorbi ionii de H+.
Aciditatea titrabila:
H+ se afla sub 2 forme liber (valoarea pH-ului actual), legati
(de exemplu in fosfat disodic sau monosodic, ei putand fi eliberati in urma unei reactii
de titrare).
in urina primara a filtrat si sistemul fosfatilor. Raportul dintre fosfatul disodic si
monosodic in plasma e de 5/1. In urina, H+ secretat transforma fosfatul disodic in fosfat
7|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

monosodic = raportul se inverseaza si poate oscila de la 1/9 pana la 1/50 (fata de

plasma, concentratia componentei acide a sistemului din urina poate creste de 250 ori).
Fiind legat de fosfat, H nu scade pH-ul urinar.
Amoniogeneza:
Incepe in TCP datorita capacitatii acestuia de a metaboliza glutamina. O molecula de
glutamina genereaza 2 HCO3 care se reabsorb, si 2 NH4 .Acesta este fie excretat in urina
prin antiport (mecanism secundar activ) la schimb cu Na+, fie disociaza in NH3 si H+.
Protonii sunt secretati prin mecanism secundar activ, iar amoniacul difuzeaza. In urina
amoniul se reformeaza. Aproape tot tubul renal este impermeabil pentru amoniu,
exceptia fiind ramul gros ascendent al ansei Henle care permite trecerea amoniului din
LT in interstitiul renal, aici amoniul se disociaza. Aceasta reacie este n echilibru.
Amoniacul difuzeaza din interstitiu in tubul colector. Pe masura ce se preia amoniacul
din interstitiu, amoniul continua sa disocieze. Protonii pe de alta parte sunt secretati in
mod activ in lumenul tubular. Cand se intalnesc amoniacul si tubular, reformeaza
amoniul care din nou nu poate retrodifuza pentru ca si tubul colector este impermeabil
pentru amoniu, astfel incat se elimina ioni de H sub forma de ioni de amoniu.
Parametri de apreciere ai EAB se iau tot timpul din sangele arterial
1. pH-ul mediului intern 7,35 7,42.
2. pCO2 40 mm Hg
- Nu trebuie calculata concentratia pentru ca aceasta depinde de presiunea partiala si
coeficientul de solubilitate are o valoare fixa.
3. Rezerva alcalina 24 mEq/l
4. Bicarbonat standard (BS) 24 -26 mEq/l
- Definitie = cantitatea de bicarbonat plasmatic, masurata in conditii standard, respectiv 37
grade, 760 mm presiune atm si 40 mm presiunea CO2.
- Valoarea bicarbonatului standard elimina variatia CO2.
5. Baze totale tampon (BB buffer bases) 50 55 mEq/l
- Reprezinta totalitatea tampoanelor extracelulare, incluzand hemoglobinatii.
6. Exces de baze (BE) 0 +/- 2,5 mEq/l
7. Anion gap 12 +/- 4 mEq/l
- Reprezinta diferenta intre concentratia de Na+ si suma concentratiei de Cl- si HCO3.
- Permite orientarea in privinta acidozei si tipului acesteia. Exista acidoze metabolice cu anion
gap crescut si acidoze metabolice cu anion gap normal.. Acidozele metabolice cu anion gap
normal sunt cele din insuficienta tubular renal in care este alterata reabsorbtia de Cl-.
8. Electrolitii plasmatici (Na, K, Ca)
- Reflecta starea organismului in urma dezechilibrului acido-bazic.
9. ENA [(UNH4xV)+UATxV)] - (UHCO3xV)
- ENA = excreia neta de acid.
10. HCO3 total (TCO2)
8|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

Reprezinta cantitatea totala de CO2 cel dizolvat in plasma si cel care se afla sub forma de
bicarbonat.

Cauze si tipuri de acidoza metabolica

1. Tulburari la nivel gastro-intestinal
Fistule pancreatica, diaree.
2. Cauze metabolice
- In functie de tipul de acid nevolatil care creste:
a. Cetoacidoza: apare ca urmare a metabolismului excesiv al acizilor grasi. Ex: diabet zahar
(sursa de energie sunt lipidele), subnutritie cronica severa, alcoolici.
b. Lactacidemia: cea mai comuna cauza este insuficienta hepatica. A doua cauza:
expunere in mediu hipoxic (hipoxie acuta brusc instalata) -> insuficient O2. A treia cauza:
insuficienta cardiaca -> timp de circulatie creste.
3. Acidoze de tip renal (insuficienta renala)
4. Acidoze de tip exogen, respectiv cele care rezulta dintr-o serie de intoxicatii
- Etanol, salicilati (! Stimuleaza intens centrul respirator mai ales la copii acidoza metabolica
+ alcaloza respiratorie).
Tipuri de acidoza respiratorie
1. De cauza pulmonara
- Se instaleaza doar in boli pulmonare cronice severe. Altfel, in boala pulmonara acuta
moderata sau medie, se produce hipoxemie => hiperventilatie hipoxica => scade CO2 =>
alcaloza respiratorie.
2. De cauza non-pulmonara
- Blocarea centrilor respiratori
- Anestezice, barbiturice
- Tulburari de transmitere nervoasa
- Tulburari la nivelul placii motorii
Alcaloza metabolica
Cauze:
- Varsaturi gastrice
- Administratii excesive de diuretice = contractie volemica = hiperaldosteronism
- Posthipercapnica.
1. Hiperaldosteronism primar/secundar
- Aldosteronul functie principala: secretie de potasiu
2. secreta H+ si reabsoarbe K+ la nivelul tubului colector in hiperaldosteronism = pierdere H+
in exces = alcaloza metabolica insotita de acidurie paradoxala
3. Posthipercapnica

9|Page

Catedra de Fiziologie si Neurostiinte

iunie 2014

Alcaloza respiratorie
Cauza extrapulmonara
- Efort fizic
- Expunere la altitudine
- Femei insarcinate
- Crizele psihogene
- Boli febrile expunere la temperaturi crescute
- Iritare centri respiratori
- Hemodializa:
este o manevra necesare si vitala pentru persoanele cu insuficienta renala. La
acestea dezechilibrul EAB pe care il dezvolta -> acidoza metabolica compensata
respirator (pentru ca e bolnav cronic). In momentul in care persoana ajunge la
hemodializa, sangele este curatat atat de produsii catabolismului proteic cat si de
excesul de protoni => pH creste, CO2 nu revine imediat la loc => pentru un timp
scurt se trece din acidoza metabolica compensata in alcaloza respiratorie.

10 | P a g e