EXPLORAREA

SISTEMULUI RESPIRATOR
Determinarea VR prin metoda dilutiei cu
Heliu
Determinarea debitelor ventilatorii maxime
VEMS
Determinarea debitelor ventilatorii
maxime
 Coeficientul respirator

 În condiții normale, de repaus, cantitatea de

CO2 expirat echivalează cu 82% din cantitatea
de O2 inspirat. Raportul dintre CO2 produs si
O2 consumat este denumit coeficient respirator
(R):
 R=rata producerii dioxidului de carbon/ rata
consumului de oxigen
 Măsurarea schimbului gazos
 Pulsoximetria este o metoda alternativa
rapidă, noninvaziva de evaluare a oxigenării.
Pulsoximetrul măsoară saturația în O2 cu
ajutorul unei sonde prinse ca un clește pe
degetul pacientului.
 Spirograma
 Spirografia face parte din testele functionale
ventilatorii ce constau în cuantificarea
volumului de gaz din plămâni, prin măsurarea
volumelor, capacităţilor şi debitelor
pulmonare.

SPIROGRAF-SPIROGRAFIE-SPIROGRAMA
 Importanţa clinică a testelor funcţionale ventilatorii.
Aceste teste îi ajută pe medici:
 să stabilească gradul de afectare a funcţiei ventilatorii
în diferite boli care reduc parenchimul pulmonar
(sindroame restrictive) sau care obturează căile
bronşice (sindroame obstructive);
 să pună diagnosticul unor boli respiratorii, cum ar fi
astmul bronşic sau alte boli obstructive cronice –
bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC); o să
evalueze funcția ventilatorie a unei persoane înaintea
unei intervenţii chirurgicale;
 să monitorizeze funcția respiratorie a unei persoane
care este expusă regulat la noxe respiratorii, cum ar fi
cărbunele, azbestul, praful, siliciul etc.;
 să urmărească eficacitatea tratamentului administrat
pentru diferite afecţiuni respiratorii.
 Măsurarea se face dimineaţa, după un post de fumat de cel
puţin 2 ore, cu glicemia normală.
 Testele respiratorii NU se fac la pacienţii care:
 au dureri precordiale sau au suferit un infarct acut de
miocard (IMA);
 au avut intervenţii chirurgicale recente la nivel ocular,
toracal, abdominal sau au avut pneumotorax recent;
 au valori mari ale presiunii arteriale;
Metoda
 se aplică o clemă nazală subiectului (pentru a preveni

respiraţia pe nas)
 se cere subiectului să respire normal timp de un minut; din

traseul astfel înregistrat putem calcula volumul curent (VT),

frecvenţa respiratorie şi debitul ventilator de repaus
(ventilaţia de repaus);
 se solicită executarea unui inspir maxim, urmat de un expir

cât mai lent şi mai complet posibil; astfel se înregistrează

capacitatea vitală (CV);
 se cere apoi efectuarea unor respiraţii normale, timp de 15

secunde;
 pentru măsurarea volumului expirator maxim pe secundă

(VEMS sau FEV1) se cere un inspir maxim, apoi apnee timp

de 2 secunde şi, în final, un expir maxim, brusc şi prelungit;
 se fac mai multe astfel de determinări, până când, cel puţin

trei dintre ele sunt repetabile şi se reţine valoarea cea mai

mare a capacităţii vitale şi a VEMS –ului
 Calcularea volumelor, capacităţilor şi a debitelor se face urmărind indicaţiile
care există pe spirogramă privind etalonarea (corespondenţa dintre înălţimea
diviziunii şi volum).
 De exemplu, cea mai mică diviziune pe verticală corespunde la 50 cm3 sau 50
de ml, între 2 linii de grosime medie sunt 200 de cm3 , între 2 linii groase sunt
1000 de cm3 (1 litru).
 Rezultatele se corectează cu factorii de corecţie ai diferitelor volume şi debite:
BTPS şi STPD.
 BTPS (Body Temperature and Pressure, Saturated) este factorul folosit la
corecţia tuturor volumelor şi debitelor, exceptând consumul de O2; prin
utilizarea lui, se aduce gazul respirat la condiţii standard de: temperatură
(temperatura corpului 37°C), presiune (presiunea barometrică de 760 mmHg
sau o atmosferă) şi saturare în vapori de apă.
 STPD (Standard Temperature Pressure and Dry) este folosit la corectarea
consumului de O2, necesar pentru aducerea O2 la temperatura standard de
0°C, presiunea standard de 1 atm şi gaz uscat.
 spirometrele moderne realizează automat corecţia acestor volume la condiţiile
de temperatură, presiune şi saturaţie în vapori de apă ;
 !!! rezultatele obţinute sunt actuale sau reale ale pacientului respectiv.
 Exprimarea rezultatelor se face în cm3 (ml) sau litri pentru volume şi
capacităţi şi în cm3 sau litri/unitatea de timp pentru debite (cm3 /secundă
pentru VEMS; cm3 sau litri/minut pentru ventilaţia de repaus, ventilaţia
maximală, consumul de oxigen).
 Raportarea la valoarea ideala
 Calcularea volumelor, capacitatilor si a
debitelor , se realizeaza cu ajutorul
spirogramei , insa , trebuie sa ne raportam la
valorile ideale .
 Datorita variabilitatii mari de la un individ la
altul a parametrilor ventilatori, se prefera
exprimarea valorilor reale sub forma de
procent din valorile ideale ( prezise) , pentru
subiectul respective.
 Valoarea ideala este o valoare teoretica ,
calculata cu ajutorul unor formule de regresie ,
in functie de sex , inaltime, varsta, greutate ,
rasa.
 Formulele de regresie deriva din curbele de
regresie , realizate pe baza datelor statistice
obtinute in urma masuratorilor de pe subiecti
sanatosi, nefumatori, si fara semne clinice sau
paraclinice de afectiune respiratorie .
  % din valori ideale/teoretice
 
Capacitatea vitala fortata ( CVF) >80%
 
Volum expirator maxim intr-o secunda (VEMS) >80%
 
Debit expirator fortat 25-75% >80%
 
Rata varfului debitului expirator ( PEFR) >80%
 
Indice de permeabilitate bronsica (VEMS/CVF)-INDICE >70%
TIFFENEAU  

Capacitatea pulmonara totala (CPT) >80%

 
Volum rezidual ( VR) >80%
 
 Exemplu :
 Barbat , 57 ani , 182 cm, 78 kg

  REF PRED %PRED(PRED/REF

CVF 4,86 4,92 101
VEMS 3,68 3,74 102
INDICELE TIFFENEAU 77 76 99
( VEMS/CVF)
 PNEUMOTAHOGRAFIA SI
PNEUMOTAHOMETRIA
 Pneumotahografia reprezintă o metoda de
explorare a ventilaţiei pulmonare, modernă,
bazată pe mijloace mecanice şi electronice, prin
care se obţin, în special, date legate de
fluxmetrie (debite), curbe flux-volum
expiratorii şi inspiratorii, sau calcularea FVC
(CV forţată), FIVC (CV inspiratorie forţată),
SVC (CV lentă).
 PNEUMOTAHOGRAFIA are la baza urmatorul
principiu: cand fluxul de aer trece printr-un tub in
care exista o obstructie partiala , presiunea de dupa
obstructie, este mai mica decat cea masurata inaintea
ei . Obstructia este realizata de o sita din fire metalice
cu retea foarte fina, sau de un numar de tuburi
capilare montate in paralel in mijlocul unui tub
cilindric . Ele opun rezistenta la curgerea aerului , pe
care, in plus, il obliga sa le parcurga laminar
( criteriu necesar pentru validitatea masuratorilor .
Pierderea de presiune cauzata de sita sau de tuburile
capilare, este masurata de un electromanometru
diferential , si convertit in variatie de flux , care este
integrat in functie de timp, astfel incat sa se obtina
volumul de aer ventilat .
 Spre deosebire de spirogramă, care înseamnă
înregistrarea volumului în funcţie de timp,
pneumotahograma reprezintă curba flux-timp
 DISFUNCȚIA RESPIRATORIE
OBSTRUCTIVĂ
 • Reprezentată de existența unui proces
obstructiv în căile respiratorii, producându-se
astfel o limitare a expirului.
 • Este caracterizată de creșterea rezistenței
căilor respiratorii care duce la scaderea
circulației aerului prin arborele bronșic
 • Intâlnită in astmul bronșic, BPOC,
bronșiectazii)
 In cazul acestei disfuncții :
 Scad: VEMS, IPB (Indicele de permeabilitate
bronsică, - indicele Tiffneau) , VER , CV
 Cresc: VR, CPT, CRF
 Bucla debit-volum are aspect concav,
caracteristic afectiunilor obstructive .
Bucla debit volum în disfuncții
obstructive
 DISFUNCȚIA RESPIRATORIE
RESTRICTIVĂ

 • Caracterizată de scăderea complianței

pulmonare sau cutiei toracice cu redurea
volumelor și capacităților pulmonare.
 • Afectează în principal capacitatea de a
inspira
 In cazul acestei disfuncții:
 Scad: CV , VIR, CPT , (VER ; PERF, VEMS pot fi
normale sau ușor scăzute)
 Cresc: IPB (Indicele TIFFNEAU) in disfunctii
restrictive parenchimatoase, VR.
 Bucla debit-volum are aspect inalt și îngust.
Bucla debit-volum în disfuncții restrictive