Sunteți pe pagina 1din 11

Curs nr.

1
ANTIBIOTICE-Antibioticele sunt un grup de substante chimice organice , provenind din
metabolismul celulelor vii , majoritatea obtinute prin extractie din diferite specii de ascomicete,
altele obtinute prin sinteza sau semisinteza si care in dilutii au proprietatea de a opri
multiplicarea si chiar de a distruge unele microorganisme
Pt a fi eficiente antibioticele trebuie sa-si manifeste activitatea antimicrobiana la concentratii
plasmatice netoxice.
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR
I.Dupa structura chimica
1.Antibiotice beta lactamice
2.Macrolide
3Aminoglicozide
4.Tetracicline
5.Antibiotice polipeptidice
6.Antibiotice diverse Cloramfenicolii si derivatii sai
- Vancomicina
- Novobiocina
II.Dupa mecanismul de actiune
1) antibiotice care inhiba sinteza peretelui celular al bacteriilor
- penicilinele
- cefalosporinele
- vancomicina
- cicloserina
2) antibiotice care modifica permeabilitatea si functia membranei citoplasmatice
- polimixine
3) antibiotice care inhiba sinteza proteinelor ( modifica functia ribozomilor)
- tetracicline
- cloramfenicol
- macrolide
- aminoglicozide
4) antibiotice care inhiba sinteza de ARN
- rifampicina
- griseofulvina
III Dupa spectrul de actiune :
1)antibiotice cu actiune asupra cocilor gram pozitivi si negativi si asupra bacililor gram pozitivi
- peniciline
- cefalosporine gener. I
- macrolide
- vancomicina
2) antibiotice cu actiune asupra cocilor gram pozitivi si negativi si in mod caracteristic asupra
bacililor gram negativi
- aminoglicozide
- polimixine
- cefalosporine gen. II
3) antibiotice cu spectru larg de actiune ( coci si bacili gram pozitivi si gram negativi ,
spirocketii , chlamidii
- - tetracicline
1

- cloramfenicol
- peniciline
- cefalosporine gen,II si III
IV Dupa efectul antimicrobian
1) antibiotice bactericide
- inhiba sinteza peretelui celular
- modifica permeabilitatea si functia membranei celulare
- aminoglicozide administrate in doze mari
2) antibiotice cu efect bacteriostatic
- inhiba sinteza proteinelor
- inhiba sinteza de ARN
Studiul antibioticelor dupa structura chimica
A.Antibiotice beta lactamice
a) antibiotice beta-lactamice clasice
- penicilinele
- cefalosporinele
b) antibiotice beta-lactamice netraditionale
- cu structura monociclica
- monobactame
- cu structura biciclica
- carbapeneme
- peneme
- clavame
- carbacefene
- oxacefene
- cu structura triciclica ( mai putin utilizate )- trineme
Toate beta-lactaminele au o structura constituita dintr-un nucleu tetragonal ciclul azetidin -2ona ( -lactamic) structura stabilita prin metode fizico-chimice, analiza spectrala si analiza
cristalografica cu raze X.Cu exceptia monobactaminelor , celelalte beta lactamine au ciclul
beta lactamic condensat cu un alt heterociclu sau un biciclu.
O

azetidin -2-ona
beta-lactama

A) antibiotice monociclice

monobactame
SO3H

B) antibiotice biciclice
S

penami
(peniciline)

-cu ciclu tiazolidinic


O

N
O

oxapenami
(acid clavulanic)

-cu ciclu oxazolidinic


O

N
CH2

- cu ciclu pirolinic

carbapeneme
O

N
S

- cu ciclu tiazolinic
O

peneme

N
S

- cu ciclu dihidrotiazinic
O

cefeme

(cefalosporine)

C) Antibiotice continand un ciclu beta-lactamic condensat cu un biciclu pirolino-ciclohexanic


tribactame sau trineme.
Mecanism de actiune
Studiile au demonstrat ca mecanismul principal de actiune al antibioticelor beta
lactamice se datoreaza toxicitatii lor selective fata de bacterii , actionand prin inhibarea
sintezei peretelui celular .Peretele celular bacterian este format dintr-un polimer peptidoglicanic , format din fibre de peptidoglicani formate la randul lor din unitati de N-acetil
glucozamina si acid N-acetilmuratic , legate prin lanturi de pentaglicina .La formarea acestei
structuri a peretelui celular participa o transpeptidaza membranara care intervine in formarea
legaturilor dintre polimer si pentaglicina .Datorita analogiei structurale cu portiunea
terminala a pentapeptidei , antibioticele beta-lactamice se cupleaza cu transpeptidaza
blocand-o, urmarea fiind inhibarea sintezei peretelui celular, ceea ce face ca celula sa se
dezorganizeze.
Antibioticele beta-lactamice pot sa blocheze o serie de enzime care intervin in procesele
de formare celulara , de multiplicare celulara in faza de formare a peretilor despartitori ,
determinand liza celulei.
Integritatea ciclului beta lactamic din structura antibioticelor din aceasta clasa , este
indispensabil activitatii antibacteriene.
Alte elemente necesare activitatii antibacteriene a antibioticelor beta-lactamice sunt:
-prezenta unei grupe amidice exociclice al carui atom de azot este legat de ciclul azetidinonic;
- prezenta unei functii cu caracter acid la carbonul C2 al sistemului heterociclic;
-prezenta unei configuratii precise a cel putin doua centre de asimetrie
Mecanismul producerii rezistentei la antibiotice
Utilizarea pe scara larga a antibioticelor pt. tratamentul infectiilor bacteriene , precum si
folosirea lor nejustificata , au condus la aparitia de tulpini microbiene rezistente ( care
au capacitatea de a se multiplica si de a se mentine in forma activa in prezenta
antibioticelor )
3

Aceasta rezistenta se manifesta prin producerea de enzime (-lactamaze ) care modifica


structura antibioticului si afinitatea fata de proteinele plasmatice de care se leaga
antibioticul , precum si dezvoltarea unei structuri alterate si reducerea permeabilitatii
membranei exterioare.-lactamazele inactiveaza antibioticul prin hidroliza legaturii amidice
din nucleul -lactamic , formand compusi inactivi biologic.-lactamazele sunt produse in
numar mare de bacteriile gram negative si in numar redus de bacteriile gram pozitive.
I.PENICILINELE
Spectru de activitate al penicilinelor
-coci gram pozitivi(streptococi ,pneumococi,stafilococi)
-coci gram negativi(gonococ, meningococ)
-bacili gram pozitivi ( B.carbunos)
-anaerobi ( b.tetanic.b.gangrenei gazoase)
-spirocketi
-actinomicete
Inactivi fata de bacilul Koch , bacili gram negativi, ricketsii , virusi, ciuperci,protozoare
Dezavantaje : induc rezistenta cu aparitia de tulpini penicilino rezistente
Structura de baza
Penicilinele au la baza un sistem heterociclic format din condensarea unui ciclu azetidin -2
onic cu un ciclu tiazolidinic , avand trei atomi de carbon din pozitiile 2,5si 6 asimetrici , motiv
pt. care penicilinele prezinta activitate optica sunt dextrogire ( proprietate utilizata la
caracterizarea lor analitica )
Conform regulilor IUPAC penicilinele sunt denumite ca acizi 6-acil-amino-3,3-dimetil-7oxo-1-aza-4-tia-biciclo-[3,2,]-heptan-2-carboxilici
R

CO

NH
O

H
5

6
7

S
4

CH3

CH3

N
1

COO-R+
STRUCTURA GENERALA A PENICILINELOR

Mai exista un sistem de de numerotare in care atomul de sulf este numerotat cu cifra 1 , iar
atomul de azot cu cifra 4
Au fost adoptate trei forme de nomenclatura:
-una utilizeaza denumirea penam pt.sistemul biciclic nesubstituit ,
S
O

-o a doua forma , mai des intalnita in literatura medicala , foloseste numele de acid penicilanic
pt. a descrie sistemul ciclic cu substituentii existenti , in general 2,2-dimetil si 3-carboxil( in cazul
celui de al doilea sistem de numerotare)
S
O

CH3
CH3
COOH

-o a treia forma utilizeaza o nomenclatura care denumeste intreaga portiune de acid 6-carbonilamino penicilanic si apoi distinge compusii in functie de radicalul (R) al portiunii acil.
4

R CO NH
O

CH3

S
6
7

5
4

2
3

CH3
COOH

Ultimele doua forme servesc atat pt. denumirea cat si pt.compararea structurii penicilinelor
asemanatoare , dar nu pot fi aplicate la compusii cu substituenti neobisnuiti sau la derivatii care
au suferit modificari ale celor doua cicluri
Aspectul neobisnuit al sistemului biciclic, beta-lactamic , a intarziat elucidarea structurii
penicilinei care s-a realizat abia intre anii 1943-1945 ca urmare a colaborarii intre cercetatori din
Marea Britanie si SUA.Au existat multe incercari pt a realiza sinteza penicilinelor , ele culminand
in 1957 cu obtinerea fenoximetilpenicilinei ( Penicilina V)este adevarat in cantitati mici
(randament de 10-12%).Randamentul mic de fenoximetilpenicilina a facut ca metoda de obtinere
sa aiba numai valoare teoretica ea demonstrand existenta ciclului beta-lactamic.
Izolarea acidului 6-aminopenicilanic dintr-o cultura de P.chrysogenum de catre un grup de
cercetatori britanici a deschis calea spre obtinerea de peniciline sintetice prin acilarea gruparii
6-amino.
O alta cale de obtinere a penicilinelor sintetice a constat in convertirea penicilinei naturale
( cum ar fi penicilina G potasica), intr-o forma intermediara , din care a fost izolata catena acil
careia i s-au adaugat noi catene pt. formarea penicilinelor biologic active .
Astfel treptat prin studii aprofundate s-a reusit obtinerea de noi peniciline, cu randamente
mult mai mari , cu o activitate superioara dar si cu o mai buna stabilitate decat primele
peniciline obtinute.
Proprietati fizico-chimice
Prima penicilina izolata se prezenta sub forma de pulbere amorfa , colorata de la galben la
maron, era instabila si se inactiva usor , necesita coservare la temperaturi scazute .Azi
penicilinele sunt purificarte si cristalizate ( tehnologia fiind un secret de fabricatie ) ele
prezentandu-se sub forma de pulberi albe care-si pastreaza stabilitatea un timp mai indelungat (12 ani) fara a necesita conditii de conservare speciale, inafara de loc uscat din cauza
higroscopicitatii pulberilor.
Toate peniciline se comporta ca acizi tari (pH=2,5-3), putin solubile in apa , solubile in
cloroform (cel mai bun solvent pt.peniciline)
Functia carboxilica poate fi esterificata , poate forma anhidrida cu carboxilul unei a doua
molecule , poate forma anhidride mixte si saruri,Sarurile de sodiu si potasiu sunt solubile in apa
si alcool metilic , putin solubile in alcool etilic si insolubile in alti solventi organici.In stare pura
aceste saruri au o buna stabilitate in timp.
Sarurile cu unele baze orgnice precum benzatina , procaina ,etc , sunt putin solubile in apa si
ele sunt utilizate ca peniciline depot ,realizand conc sanguine optime terapeutic o perioada mai
lunga de timp ,ceia ce permite o mai buna complianta a pacientului prin administrarea
antibioticului la intervale mai mari de timp .
Inactivarea penicilinelor
Cauza principala a inactivarii penicilinelor este datorata reactiei de hidroliza acida sau
alcalina , datorita reactivitatii ciclului beta-lactamic la atacurile unor agenti nucleofili ( OH din
apa,hidroxilamina,alchilaminele,alcoolii etc.)
In solutii puternic acide (pH=3) penicilina sufera o serie de reactii de degradare cu formarea
unei varietati mari de produsi inactivi terapeutic conform schemei de mai jos .
Intr-o prima faza ,se produce o protonare a atomului de azot al ciclului beta lactamic, urmata
de un atac nucleofil al atomului de oxigen al gruparii acil asupra gruparii C = O ,cu deschiderea
ciclului -lactamic ,ceea ce va destabiliza inelul triazolidinic ,care prin cataliza acida formeaza
5

acidul penicilenic.Ca urmare a instabilitatii , acesta se va degrada in continuare urmand doua cai
:
-.1.O prima cale consta in hidroliza ciclului oxazolic si formarea acidului penicilenic,instabil
aflat in echilibru cu acidul penilic,deasemenea instabil.Acidul penicilenic hidrolizeaza la randul
sau foarte usor ,cu formarea acidului penamaldic ,care va continua sa se degradeze pana la
penicilaminei ( un prim produs major de degradare) si acid penaldic;
-2.O a doua cale de degradare consta in trecerea acidului penicilenic in acid penilic printr-o
rearanjare intramoleculara de inchidere a ciclului. Acidul penilic (acid imidazolin -2-carboxilic)
prin decarboxilare si deschiderea ciclului prin hidroliza acida , va forma un al doilea produs major
de degradare a penicilinei- acidul peniloic
Prin decarboxilarea acidului penaldic se formeaza peniciloaldehida (peniloaldehida ) cel de
al treilea produs major de degradare a penicilinelor.
Instabilitatea penicilinelor in mediu acid si degradarea acestora asa cum s-a aratat mai sus , le fac
improprii pt. adminstrare orala (din cauza aciditatii sucului gastric)
O serie de cercetari au aratat faptul ca penicilinele pot suferi reactii de degradare si de
formare de compusi inactivi si ca urmare a actiunii unor enzime numite penicilinaze secretate de
unele bacterii ( B.antracis,B.tuberculosis, unele tulpini de stafilococi)motiv pt. care nu pot fi
utilizate in tratamentul infectiilor produse de aceste bacterii.Aceste penicilinaze sunt de doua
tipuri : betalactamaze si acilaze .
-Beta-lactamazele hidrolizeaza penicilina la acid peniciloic , inctiv , prin deschiderea
ciclului -lactamic.
-Acilazele inactiveaza penicilinele printr-o reactie de dezacilare hidrolitica ( fara deschiderea
ciclului -lactamic),scindand legatura amidica de la C6 si punand in libertate acidul 6-aminopenicilanic(6-AP)-inactiv .
Acilazele au fost obtinute in mod controlat din diferite specii de bacterii gram negative , in
scopul obtinerii acidului 6-APA , necesar pt. prepararea penicilinelor de semisinteza.
CLASIFICAREA PENICILINELOR
A.Peniciline naturale
-pt.administrare parenterala de scurta durata Benzilpenicilina
- de lunga durata - Bicilina
- Benzilpenicilina+Novocaina
B .Peniciline de semisinteza
-acidorezistente Penicilina V
- Feneticilina
- Propicilina
- Fenbenicilina
-rezistente la penicilinaza ( enzimorezistente)
- administrare parenterala Meticilina
- administrare orala si parenterala Oxacilina
- Dicloxacilina
- Cloxacilina
- cu spectru larg de actiune Ampicilina
- Carbenicilina
- Azlocilina , Mezlocilina. Piperacilina
- Ticarcilina
- Meticilanum
- Carbapeneme- Tienamicina,Imipenema
- Monociclice Aztreonam ,Monobactam
OBTINEREA PENICILINELOR
6

1. BIOSINTEZA metoda de obtinere a penicilinelor naturale


Etapele biosintezei :
I .Fermentarea
II.Izolarea antibioticului
IIIPurificarea si conditionarea
2. SEMISINTEZA pornind de la acidul 6-APA prin acilare
3. SINTEZA TOTALA fara importanta practica , realizata pt. prima oara in 1957
1.BIOSINTEZA
Tehnologia de obtinere a penicilinelor prin biosinteza este comuna , in mare parte , tuturor
antibioticelor de biosinteza .
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza
Principalele elemente pe care trebuie sa le contina un mediu de cultura pt. a asigura
desfasurarea normala a procesului de biosinteza sunt urmatoarele:
- hidratii de carbon asigura sursa energetica necesara dezvoltarii culturilor ( glucoza si lactoza )
- azotul care este asigurat prin adaos de azot organic;
- sarurile minerale - prezenta acestora este vitala in perioada de crestere a masei celulare,
deoarece afecteaza direct permeabilitatea membranei celulare si echilibrul ionic si activeaza
sistemele enzimatice .
- precursorii - care se adauga in cantitati mici in mediul de cultura si care reprezinta de
fapt o catena laterala a structurii amidice ,care va servi dirijarii biosintezei spre un anumit tip
de penicilina in functie de scopul urmarit.
- antispumanti uleiuri vegetale , acizi grasi nesaturati .Adaugarea acestora in mediul de cultura
este necesara pt. ca din cauza barbotarii aerului si agitarii , apare tendinta de spumare.
Procedeul de obtinere a antibioticelor naturale ,comporta mai multe etape :
I Fermentarea
II- Izolarea antibioticului
III-Purificarea si conditionarea antibioticului
I- Fermentarea
Se realizeaza in fermentatoare cilindrice verticale , echipate cu agitatoare, , utilizand filtre
speciale pt sterilizarea aerului tehnologic si dispozitiv de transvazare aseptic.Temperatura este de
26+/- 1 granC, la un pH= 5,5-7(optim=8) .
Este un proces aerob de fermentare , ceia ce presupune barbotarea aerului perfect steril , prin
filtrare prin materiale fibroase , in mediul de cultura concomitent cu agitarea mediului.
Intregul proces de fermentare dureaza pana la 120 de ore si consta in
-cresterea biomasei - cca 30 de ore
-productia propriu-zisa 120-125 ore
-oprirea sintezei de antibiotic ca urmare a epuizarii mediului in nutrienti .
Fermentatia se considera incheiata , atunci cand continutul in zaharuri scade la 0,2-0,6%, iar
cel de penicilina atinge valori de 1-1,8%.
II Izolarea antibioticului
Amestecul rezultat este filtrat apoi prin filtre de vid rotative cu tambur ( ultrafiltrare ).Filtrarea
se realizeaza usor datorita caracterului fibros al miceliului.Filtratul obtinut se raceste la 5-6 grade
si se depoziteaza in rezervoare intermediare in vederea prelucrarii
Extractia antibioticului din mediul de cultura se realizeaza cu ajutorul solventilor .S-au
studiat f. multi solventi ( acetatul de etil , eterul etilic , cloroformul , toluenul , dicloretanul ,etc )
dintre care rezultatele cele mai bune s-au obtinut cu acetatul de butil , si eter etilic la temp 0-5
gradeC si alcool n-butilic la temperatura mediului ambiant.
Extractia penicilinei in solvent este o extractie moleculara , care se desfasoara in mediu puternic
acid .Deoarece in aceste conditii de pH penicilinele pot suferi procese de degradare , timpul de
7

extractie trebuie redus la minim de ordinul minutelor.Astazi industria utilizeaza extractoare


centrifugale speciale , orizontale sau verticale care permit ca procesul de contactare a fazelor
si separare a lor sa se produca in cateva secunde.Timpul scurt de contact si o temperatura
redusa de operare (0-5C) asigura realizarea unor randamente de 70-75% in faza de extractie.
III Purificarea
Separarea antibioticului se poate face prin doua procedee
- precipitarea penicilinei sub forma de sare prin tratarea solutiei organice cu acetat de sodiu sau
potasiu , iar penicilina sub forma de sare este separata prin filtrare se dizolva in apa se purifica
cu carbune activ , dupa care se anhidrizeaza prin distilare sub forma de amesctec azeotrop cu
butanol in vid sub o presiune de 4-6mmHg cand se obtine o penicilina de puritate avansata si
activitate biologica conforma cu normele farmacologice.
Penicilina V se obtine prin aceiasi tehnologie , doar ca la fermentatie se foloseste ca precursor
acid fenoxiacetic , iar exctractia se face in doua faze datorita solubilitatii f. scazute a penicilinei
V in apa .Dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric dil. , produsul pp. Se filtreaza , se
purifica de solvent si se usuca la 35-40C sub vid de 100-200mmHg.
In ambele cazuri rezulta solventi reziduali care dupa separare prin filtrare si distilare sunt
trimisi in coloana de rectificare si recirculati.
Conditionarea se face in flacoane sterile ,inchise cu dop de cauciuc etans prevazut cu o
armatura metalica , sub forma de pulbere uscata .Pastrarea se face la temperaturi de 24de
grade C
Prin procedeul de fermentatie fara precursori ale speciei p.Cryseogenum ,se obtine
izopenicilina N
HOOC CH

(CH2)3

NH2

Izopenicilina

C HN
O

CH3
CH3
COOH

(Penicilina N)

se considera ca aceasta penicilina - N este un intermediar in biogeneza celorlalte peniciline


si anume
-in prezenta unui precursor , produsul final penicilina biosintetizata apare printr-o reactie
rapida datorita transferazei , cand are loc inlocuirea catenei laterale cu aceeia a precursorului
-in absenta unui precursor al catenei laterale , produsul final este acidul 6aminopenicilanic(6APA) , care apare incantitati apreciabile ca urmare a amidazei asupra
penicilinei N si care reprezinta principala materie prima pt. obtinerea penicilinelor prin
semisinteza.
2 SEMISINTEZA
Foloseste ca materie prima acidul 6-APA prin acilare cu diferiti agenti acilanti
a) acilarea cu cloruri acide
R COCl

H2N
N

COOH
S

R C HN
O

CH3
CH3

N(C 2H5)3
+

Na (C2H5)3Cl

CH3
CH3
COOH

b ) acilarea cu anhidride acide

O
R C
O

H2N

R C

CH3
CH3

- RCOOH

COOH

O
S

R C HN
O

CH3
CH3

COOH

c) acilarea cu anhidride mixte


O

R COOH
+
O
Cl C
OR'

R C
R'

+6APA

-CO2
-R'OH

R C HN
O

CH3
CH3

COOH

3. SINTEZA TOTALA
S-a realizat pt. prima oara in 1957 , dar ea nu prezinta importanta practica
I.Peniciline
A.Peniciline naturale
Se obtin prin biosinteza din diferite specii de Penicillium ( P.notatum, P.rubrum ) si de
Aspergilllus ( A.giganteus ,A.glaucus) avand in compozitia lor elemente ca H,C,O,N si S si o
greutate moleculara mai mare de 300 , diferentiate prin natura radicalului (R) .Nucleul de baza
este format din doi heterocicli condensati , unul pentagonal (tiazolidinic ) si altul tetragonal (lactamic)
R

HN

CH3
CH3

COOH

1.PENICILINA G POTASICA
Benzylpenicillinum kalicum ( FRX)
Benzilpenicilina potasica sinonim

K+

CH2 C HN
O

CH3
CH3
COO-

Obtinerea
Prin biosinteza, utilizand tulpini de P.notatum P.crysogenum in medii de cultura , cu aport de :
-glucoza , latoza , amidon ca surse energetice;
-extract de porumb care contine -feniletilamina , cu rol de precursor ( sau acid fenilacetic)
-antispumant ulei de floarea soarelui
- stabilizatori de pH carbonatul de calciu
-microelemente minerale K,Na,Mg. etc
Proprietati fizice :Conform FRX :-pulbere cristalina alba , cu miros slab , caracteristic si gust
amar , higroscopica.
- f. usor solubila in apa , practic insolubila in cloroform ,eter,parafina lichida si uleiuri
grase
Incompatibilitati : cu alcoolii , acizi , substante alcaline
- metale grele ,iod, sulf,
9

- vitamina B , vitamina C si penicilinazele microbiene , inactiveaza rapid penicilina


Administrare:
- fiind solubile in apa sunt administrate parenteral : i.m,i.v.intrarahidian
- concentratiile plasmatice se ating rapid
- necesita repetarea administrarii pt. mentinerea concencentratiilor sanguine terapeutice ,
avand in vedere eliminarea rapida a penicilinei din organism,
- se administreaza dupa solubilizarea pulberii de antibiotic ,intr-un vehicol care in funtie
de calea de administrare poate fi : pt.administrare i.m- sol salina 0,9%(ser fiziologic ) ;iar
pt. administrarea i.v. prin dizolvare in solutie perfuzabila de glucoza 5%;
- administrarea intrarahidiana in mod exceptional in meningite pneumococice
- sub forma de aerosoli dupa dizolvare in solutie salina 0.9%;
- nu se administreaza oral din cauza inactivarii de sucurile gastrice si penicilinaze;
- doze de administrare :
- mici intre 600.000-1.000.000 UI/zi in infectii usoare
- medii intre 1-4.000.000 UI/zi in infectii grave ( meningite
purulente , endocardita lenta , septicemii )
- mari - 5.000.000UI/zi- in cazul infectiilor f.grave.
Spectru de activitate
- coci gram pozitivi :stafilococi,strptococi,pneumococi, enterococi
- coci gram negativi : Neisseria
- bacili gram pozitivi : antrax , clostridii ,spirochete, (Treponema palidum),leptospire
- streptococul beta-hemolitic ( angina , erizipel)
- stafilococ viridans (endocardite)
- inactive asupra majoritatii germenilor gram negativi
- inactive asupra protozoarelor ,virusurilor mici ,
- inactive asupra bacililor acidorezistenti - B.Koch si B.leprei
Indicatii terapeutice
- infectii date de germenii mentionati mai sus
- medicament de electie pt. infectiile cu coci gram pozitivi
- medicament de electie in infesctiile cu streptococ beta-hemolitic
- gonococii acute , lues
- gangrene gazoase, dezinterii.
- Endocardite cu stafilococ viridans
Reactii adverse
- nu se recomanda pacientilor cu afectiuni renale din cauza riscului de
producere a hiperkaliemiei
- reactii alergice ce pot merge de la forme usoare intoleranta locala la
nivelul administrarii pana la soc anafilactic,
- anemie hemolitica , trombocitopenii si leucopenii,
- in doze mari poate produce convulsii.
Prezentare
- flacoane injectabile continand pulbere cristalizada de penicilina G potasica
in doze de 400.000 UI , 1.000.000 UI,5.000.000UI
2.Penicilina G sodica
Sarea de sodiu a penicilinei G este mai bine tolerata local la administrare i.m
Se obtine prin metode asemanatoare Penicilinei G potasice
Spectrul de activitate si recomandarile terapeutice sunt similare penicilinei GK
Se recomanda administrarea cu prudenta la cardiaci si la pacientii cu afectiuni care necesita
restrictie de sare in dieta - din cauza ionului de Na+
10

11