De Invatat Pentru Examen

CURS 2
ANTIBIOTICE
Antibioticele sunt substante naturale obtinute prin extractie din diferite tipuri de actinomicete, fie prin
semisinteza sau sinteza, cu efect antimicrobian asupra agentilor biologici patogeni pentru om si animale.
In diferite dilutii au proprietatea de a opri multiplicarea si chiar de a distruge unele microorganisme.
Antibioticele trebuie sa-si manifeste activitatea antimicrobiana la concentratii plasmatice netoxice
pentru a fi eficiente.
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR
I. Dupa structura chimică
1) Antibiotice betalactamice: Peniciline, Cefalosporine, Inhibitori ai beta-lactamazelor,
Carbapeneme, Peneme, Monobactame
2) Aminoglicozide: Streptomicine, Neomicina, Framicetina, Kanamicina, Amikacina, Tobramicina,
Gentamicina, Netilmicina
3) Tetracicline: Tetraciclina, Oxitetraciclina, Doxiciclina, Clortetraciclina, Clomociclina, Minociclina,
Rolitetraciclina
4) Macrolide nepolienice: Eritromicina, Azitromicina, Spiramicina, Oleanomicina, Roxitromicina,
Josamicina, Claritromicina
5) False macrolide:Rifamicina SV, Rifampicina
6) Lincosamide: Clindamicina, Lincomicina
7) Antibiotice polipeptidice:Polimixine, Colistina, Bacitracina
8) Amfenicoli: Cloramfenicol,Azidamfenicol, Tiamfenicol
9) Antibiotice cu structuri diverse - DE CITIT
II. Dupa mecanismul de acțiune
1) antibiotice care inhiba sinteza peretelui celular al bacteriilor:
penicilinele
cefalosporinele
2) antibiotice care modifica permeabilitatea si functia membranei citoplasmatice:
- polimixine
3) antibiotice care inhiba sinteza proteinelor (modifica functia ribozomilor):
- tetracicline
- cloramfenicol
- macrolide
- aminoglicozide
4) antibiotice care inhiba sinteza de ARN:
- rifamicine
IV. Dupa efectul antimicrobian
1) antibiotice bactericide
- inhiba sinteza peretelui celular
- modifica permeabilitatea si functia membranei celulare
2) antibiotice cu efect bacteriostatic
- inhiba sinteza proteinelor
- inhiba sinteza de ARN
Studiul antibioticelor dupa structura chimica
Antibiotice beta –lactamice
• antibiotice beta-lactamice clasice
- penicilinele
- cefalosporinele
• antibiotice beta-lactamice netraditionale
- cu structura monociclica - monobactame
- cu structura biciclica - carbapeneme
- peneme
- clavame
- carbacefeme
- oxacefeme
- cu structura triciclica (mai putin utilizate) - trineme
Betalactaminele (numite si betalactame sau antibiotice beta-lactamice) sunt unele dintre cele mai
utilizate si prescrise antibiotice.
Acestea contin in molecula un inel tetraatomic (ciclul beta-lactamic), in care
o grupare carbonil si un atom
de azot formeaza o legatura
amidica, o beta-lactama, si anume, azetidin-2-ona.
Structura a fost stabilita prin metode fizico-chimice, analiza spectrala si analiza cristalografica cu raze X
Cu exceptia monobactaminelor, celelalte beta–lactamine au ciclul beta –lactamic condensat cu un alt
heterociclu sau cu un biciclu.
O N
azetidin -2-ona
beta-lactama
A) antibiotice monociclice monobactame

O N
SO3H
B) antibiotice biciclice
S
-cu ciclu tiazolidinic penami
O N (peniciline)
O
oxapenami
-cu ciclu oxazolidinic
O N (acid clavulanic)
CH2
- cu ciclu pirolinic
carbapeneme
O N
S
- cu ciclu tiazolinic peneme
O N
S
- cu ciclu dihidrotiazinic cefeme
O N (cefalosporine)
C) Antibiotice triciclice continand un ciclu beta-lactamic condensat cu un biciclu pirolino-ciclohexanic

– tribactame sau trineme.
Mecanismul principal de actiune al antibioticelor beta –lactamice se datoreaza toxicitatii lor selective
fata de bacterii, ele actionand prin inhibarea sintezei peretelui celular.
Peretele celular bacterian este format dintr-un polimer peptido-glicanic, format din fibre de
peptidoglicani formate la randul lor din unitati de N-acetil glucozamina (NAG) si acid N-acetilmuramic
(NAM) legate prin legaturi glicozidice intre atomii de carbon 1 si 4. De fiecare rest de NAM sunt atasate
catene laterale continând 4 sau 5 aminoacizi, care la rândul lor formeaza legaturi covalente cu aminoacizii
din lanturile adiacente; prin urmare, aceasta structura complexa “tip plasa” asigura rezistenta deosebita a
peretelui celular bacterian. La formarea acestei structuri a peretelui celular participa o transpeptidaza
membranara care intervine in formarea puntilor peptidice din peptidoglican. Datorita analogiei structurale
cu portiunea terminala a pentapeptidei, antibioticele beta-lactamice se cupleaza cu transpeptidaza
blocand-o, urmarea fiind inhibarea sintezei peretelui celular, ceea ce face ca celula sa se dezorganizeze.
Antibioticele beta-lactamice pot sa blocheze o serie de enzime care intervin in procesele de formare
celulara, de multiplicare celulara in faza de formare a peretilor despartitori, determinand liza celulei.
Integritatea ciclului beta –lactamic din structura antibioticelor din aceasta clasa este indispensabila
activitatii antibacteriene.
O H H CH3
S
R C NH 6 5 4 3 CH3
7 1 2
O N COOH
H
Alte elemente necesare activitatii antibacteriene a antibioticelor
beta-lactamice sunt:
- prezenta unei grupe amidice exociclice al carui atom de azot este legat de ciclul azetidin-onic;
- prezenta unei functii cu caracter acid la carbonul C2 al sistemului heterociclic
- prezenta unei configuratii precise a cel putin doua centre de asimetrie.
Mecanismul producerii rezistentei la antibiotice
Utilizarea pe scara larga a antibioticelor pentru tratamentul infectiilor bacteriene, precum si folosirea
lor nejustificata, au condus la aparitia de tulpini microbiene rezistente (care au capacitatea de a se
multiplica si de a se mentine in forma activa in prezenta antibioticelor).
Aceasta rezistenta se manifesta prin producerea de enzime (β-lactamaze) care modifica structura
antibioticului si afinitatea fata de proteinele plasmatice de care se leaga antibioticul, precum si dezvoltarea
unei structuri alterate si reducerea permeabilitatii membranei exterioare. β-lactamazele inactiveaza
antibioticul prin hidroliza legaturii amidice din nucleul β-lactamic, formand compusi inactivi biologic. β-
lactamazele sunt produse in numar mare de bacteriile Gram-negativ si in numar redus de bacteriile Gram-
pozitiv.
PENICILINE
Spectru de activitate al penicilinelor
- coci Gram-pozitiv (streptococi, pneumococi, stafilococi)
- coci Gram-negativ (gonococ, meningococ)
- bacili Gram-pozitiv (B. carbunos)
- anaerobi ( B.tetanic, B. gangrenei gazoase)
- spirocketi
- actinomicete
Inactive fata de bacilul Koch, bacili Gram-negativ, ricketsii, virusi, ciuperci, protozoare.
Dezavantaje: induc rezistenta cu aparitia de tulpini penicilino-rezistente.
Structura de baza
Penicilinele au la baza un sistem heterociclic format dintr-un ciclu pentagonal tiazolidinic (A)
condensat cu un ciclu tetragonal beta-lactamic (B), de care se ataseaza o catena laterala acil-aminica:
O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
B A
O C N CH COOH
In structura sunt trei atomi de carbon asimetrici (din pozitiile 2, 5 si 6), motiv pentru care penicilinele
prezinta activitate optica – sunt dextrogire (proprietate utilizata la caracterizarea lor analitica).
NOMENCLATURA
Exista doua posibilitati de numerotare a penicilinelor.
Prima, conform regulilor IUPAC penicilinele sunt denumite ca acizi 6-[R-acilamino]-3,3-dimetil-7-oxo-
1-aza-4-tia-biciclo-[3.2.0]-heptan-2-carboxilici.
H H
R CO NH S
4
CH3
5 3
6
7
CH3
O N
1 2
- +
COO R
STRUCTURA GENERALA A PENICILINELOR

Mai exista un sistem de numerotare, utilizat mai rar, in care atomul de sulf este numerotat cu cifra 1,
iar atomul de azot cu cifra 4.
Considerând nucleul de baza al penicilinelor, nucleu denumit penam, penicilinele mai pot fi denumite
si ca acizi 6-acilamino-3, 3-dimetilpenam-2-carboxilici.
O N
nucleu penam
O alta forma de nomenclatura considera penicilinele ca fiind derivati ai acidului penicilanic sau 6-
amino-penicilanic.
S CH3
H2N CH3
O N COOH
acid 6-amino-penicilanic
O ultima posibilitate de nomenclatura foloseste denumirea generica de “penicilina” pentru intreaga
portiune de acid 6-carbonilamino-penicilanic, denumind compusii pe baza radicalului R.
R CO NH S CH3
1
6 5 2
7 4 3
CH3
O N COOH
Astfel, penicilina G este numita benzilpenicilina, penicilina V –fenoximetilpenicilina, meticilina – 2, 6-
dimetoxifenilpenicilina, etc.
Ultimele doua forme servesc atat pentru denumirea cat si pentru compararea structurii penicilinelor
asemanatoare, dar nu pot fi aplicate la compusii cu substituenti neobisnuiti sau la derivatii care au suferit
modificari ale celor doua cicluri.
O alta cale de obtinere a penicilinelor sintetice a constat in convertirea penicilinei naturale (cum ar fi
penicilina G potasica) intr-o forma intermediara din care a fost izolata catena acil careia i s-au adaugat noi
catene pentru formarea penicilinelor biologic active.
Astfel treptat prin studii aprofundate s-a reusit obtinerea de noi peniciline cu randamente mult mai
mari, cu o activitate superioara dar si cu o stabilitate mai buna decat primele peniciline obtinute.
Proprietati fizico-chimice
Sarurile cu unele baze organice precum benzatina, procaina, etc, sunt putin solubile in apa si ele sunt
utilizate ca peniciline depot, realizand concentratii sanguine optime terapeutic o perioada mai lunga de
timp, ceea ce permite o mai buna complianta a pacientului prin administrarea antibioticului la intervale mai
mari de timp.
Inactivarea penicilinelor
Cauza principala a inactivarii penicilinelor este datorata reactiei de hidroliza acida sau alcalina,
datorita reactivitatii ciclului beta-lactamic la atacurile unor agenti nucleofili (OH din apa, hidroxilamina,
alchilaminele, alcoolii etc.).
In solutii puternic acide (pH=3) penicilina sufera o serie de reactii de degradare cu formarea unei
varietati mari de produsi inactivi terapeutic conform
Acidul penicilenic hidrolizeaza foarte usor cu formarea acidului penamaldic care va continua sa se
degradeze pana la penicilamina ( un prim produs major de degradare) si acid penaldic.
Acidul penilic (acid imidazolin -2-carboxilic) prin decarboxilare si deschiderea ciclului prin hidroliza
acida, va forma un al doilea produs major de degradare a penicilinei - acidul peniloic.
Prin decarboxilarea acidului penaldic se formeaza peniciloaldehida (peniloaldehida) – cel de al treilea
produs major de degradare a penicilinelor.
O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
O C N CH COOH
Penicilina
+
H
COOH
S
CH NH CH COOH
N N C(CH3)2 -
HS C CH3 N HO
H2O
R O O CH3 R COOH
Acid penicilenic Acid penilic
H2O - CO2
S S
C(CH3)2 C(CH3)2
R CONH C CH NH CH COOH R CONH CH R CONH CH2
COOH HS C CH3 COOH N COOH N COOH
H H
CH3
Acid penamaldic Acid peniciloic Acid peniloic
CH3 +
H
H3C C CH COOH + R CONH CH CHO R CONH CH2 CHO
- CO2
HS NH2 COOH
Penicilamina Acid penaldic Peniciloaldehida
Instabilitatea penicilinelor in mediu acid si degradarea acestora asa cum s-a aratat mai sus le fac
improprii pentru administrare orala (din cauza aciditatii sucului gastric).
O serie de cercetari au aratat faptul ca penicilinele pot suferi reactii de degradare si de formare de
compusi inactivi si ca urmare a actiunii unor enzime numite penicilinaze secretate de unele bacterii (B.
antracis, B. tuberculosis, unele tulpini de stafilococi) motiv pentru care nu pot fi utilizate in tratamentul
infectiilor produse de aceste bacterii. Aceste penicilinaze sunt de doua tipuri: betalactamaze si acilaze.
- Beta-lactamazele hidrolizeaza penicilina la acid peniciloic, inactiv, prin deschiderea ciclului β-
lactamic.
- Acilazele inactiveaza penicilinele printr-o reactie de dezacilare hidrolitica (fara deschiderea ciclului β-
lactamic) scindand legatura amidica de la C6 si punand in libertate acidul 6-amino-penicilanic (6-APA)-
inactiv.
Acilazele au fost obtinute in mod controlat din diferite specii de bacterii Gram –negativ in scopul
obtinerii acidului 6-APA, necesar pentru prepararea penicilinelor de semisinteza.
CLASIFICAREA PENICILINELOR
A. Peniciline naturale
- pentru administrare parenterala – de scurta durata – Benzilpenicilina
- de lunga durata – Bicilina (amestec de benzatin benzilpenicilina si procain benzilpenicilin).
B. Peniciline de semisinteza
- acidorezistente – Penicilina V
- Feneticilina
- Propicilina
- Fenbenicilina
- rezistente la penicilinaza (enzimorezistente)
- administrare parenterala – Meticilina
- administrare orala si parenterala – Oxacilina
- Dicloxacilina
- Cloxacilina
- cu spectru larg de actiune – Ampicilina
- Carbenicilina
- Azlocilina, Mezlocilina, Piperacilina
- Ticarcilina
- Meticilanum
- Carbapeneme- Tienamicina, Imipenema
- Monociclice – Aztreonam, Monobactam
OBTINEREA PENICILINELOR
1. BIOSINTEZA – metoda de obtinere a penicilinelor naturale proces aerob
Etapele biosintezei:
I. Fermentarea
II. Izolarea antibioticului
III. Purificarea si conditionarea
Procedeul de obtinere a antibioticelor naturale comporta mai multe etape:
I – Fermentarea
II - Izolarea antibioticului
III - Purificarea si conditionarea antibioticului.
I - Fermentarea
Este un proces aerob de fermentare, ceea ce presupune barbotarea aerului perfect steril, prin filtrare
prin materiale fibroase, in mediul de cultura concomitent cu agitarea mediului.
Intregul proces de fermentare dureaza pana la 120 de ore si consta in:
- cresterea biomasei - cca 30 de ore
- productia propriu-zisa – 120-125 ore
- oprirea sintezei de antibiotic ca urmare a epuizarii mediului in nutrienti.
Fermentatia se considera incheiata atunci cand continutul in zaharuri scade la 0,2-0,6% iar cel de
penicilina atinge valori de 1-1,8%.
II – Izolarea antibioticului
Extractia penicilinei in solvent este o extractie moleculara care se desfasoara in mediu puternic acid.
Deoarece in aceste conditii de pH penicilinele pot suferi procese de degradare, timpul de extractie trebuie
redus la minim – de ordinul minutelor. Astazi industria utilizeaza extractoare centrifugale speciale,
orizontale sau verticale care permit ca procesul de contactare a fazelor si separare a lor sa se produca in
cateva secunde. Timpul scurt de contact si o temperatura redusa de operare (0-5ºC) asigura realizarea
unor randamente de 70-75% in faza de extractie.
III Purificarea
Separarea antibioticului se poate face prin doua procedee:
- precipitarea penicilinei sub forma de sare prin tratarea solutiei organice cu acetat de sodiu sau
potasiu, iar penicilina sub forma de sare este separata prin filtrare, se dizolva in apa, se purifica cu
carbune activ, dupa care se anhidrizeaza prin distilare sub forma de amestec azeotrop cu butanol in vid
sub o presiune de 4-6 mmHg –cand se obtine o penicilina de puritate avansata si activitate biologica
conforma cu normele farmacologice.
Dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric diluat, produsul precipita. Se filtreaza, se purifica
de solvent si se usuca la 35-40ºC sub vid de 100-200mmHg.
In ambele cazuri rezulta solventi reziduali care dupa separare prin filtrare si distilare sunt trimisi in
coloana de rectificare si recirculati.
Conditionarea se face in flacoane sterile, inchise cu dop de cauciuc etans prevazut cu o armatura
metalica, sub forma de pulbere uscata.
Prin procedeul de fermentatie fara precursori a speciei P. chrysogenum se obtine izopenicilina N.
• Se considera ca aceasta penicilina - N este un intermediar in biogeneza celorlalte peniciline si
anume:
• - in prezenta unui precursor, produsul final – penicilina biosintetizata – apare printr-o reactie rapida
datorita transferazei, cand are loc inlocuirea catenei laterale cu aceea a precursorului
• - in absenta unui precursor al catenei laterale, produsul final este acidul 6-aminopenicilanic (6APA),
care apare in cantitati apreciabile ca urmare a actiunii amidazei asupra penicilinei –N si care reprezinta
principala materie prima pentru obtinerea penicilinelor prin semisinteza.
• 2. SEMISINTEZA
• Foloseste ca materie prima acidul 6-APA care este supus acilarii cu diferiti agenti acilanti:
• acilarea cu cloruri acide
S CH3
H2N N(C2H5)3
R COCl CH3
+
O N COOH Na+(C2H5)3Cl-
S CH3
R C HN
CH3
O O N COOH
• acilarea cu anhidride acide
O
S CH3
R C H2N
CH3
O +
O N COOH - RCOOH
R C
O
S CH3
R C HN
CH3
O O N COOH
c) acilarea cu anhidride mixte

O
R COOH R C
+ O +6APA
O R' C
Cl C O -CO2
OR' -R'OH
S CH3
R C HN
CH3
O O N COOH
I. Peniciline
A. Peniciline naturale
Se obtin prin biosinteza din diferite specii de Penicillium (P. notatum, P. Rubrum) si de Aspergilllus
(A. giganteus, A. glaucus).
Au in compozitia lor elemente ca H, C, O, N si S.
Nucleul de baza este format din doi heterocicli condensati, unul pentagonal (tiazolidinic ) si altul
tetragonal (β-lactamic). Se diferentiaza prin natura radicalului (R).
S CH3
R C HN CH3
O O N COOH
1. PENICILINA G POTASICA
Benzylpenicillinum kalicum ( FRX)
Benzilpenicilina potasica – sinonim
S CH3
K+ CH2 C HN CH3
O O N -
COO
Incompatibilitati:
cu alcoolii, acizi, substante alcaline metale grele, iod, sulf vitamina B, vitamina C si penicilinazele
microbiene, inactiveaza rapid penicilina.
Administrare
-fiind solubile in apa sunt administrate parenteral: i.m., i.v., intrarahidian
concentratiile plasmatice se ating rapid
-necesita repetarea administrarii pentru mentinerea concentratiilor sanguine terapeutice, avand in
vedere eliminarea rapida a penicilinei din organism
-se administreaza dupa solubilizarea pulberii de antibiotic intr-un vehicol care in functie de calea de
administrare poate fi: pt.administrare i.m.- sol salina 0,9% (ser fiziologic); iar pentru administrarea i.v. prin
dizolvare in solutie perfuzabila de glucoza 5%
-administrarea intrarahidiana in mod exceptional –in meningite pneumococice
-sub forma de aerosoli dupa dizolvare in solutie salina 0.9%
-nu se administreaza oral din cauza inactivarii de sucurile gastrice si penicilinaze
-doze de administrare:
- mici – intre 600.000-1.000.000 UI/zi – in infectii usoare
- medii – intre 1-4.000.000 UI/zi – in infectii grave (meningite purulente, endocardita, septicemii )
- mari - 5.000.000 UI/zi- in cazul infectiilor f.grave.
Spectru de activitate
-coci Gram-pozitivi: stafilococi, streptococi (streptococul beta-hemolitic (angina, erizipel))
(streptococ viridans (endocardite)), pneumococi
-coci Gram-negativi: meningococ, gonococ
-bacili Gram-pozitiv: bacilul difteric, clostridii anaerobe (Clostridium perfringens, Clostridium tetani)
- spirochete: Treponema palidum,
- actinomicete
-inactive asupra majoritatii germenilor Gram-negativi
-inactive asupra protozoarelor, virusurilor mici
-inactive asupra bacililor acidorezistenti - B. Koch si B. Leprei
Indicatii terapeutice
infectii respiratorii acute, scarlatina, septicemie
medicament de electie pentru infectiile cu coci Gram-pozitivi
medicament de electie in infectiile cu streptococ beta-hemolitic
gonoree, sifilis
gangrene gazoase, dizenterii
endocardite cu streptococ viridans.
Reactii adverse
- nu se recomanda pacientilor cu afectiuni renale din cauza riscului de
producere a hiperkaliemiei
-reactii alergice ce pot merge de la forme usoare –intoleranta locala la
nivelul administrarii pana la soc anafilactic
-anemie hemolitica, trombocitopenii si leucopenii
-in doze mari poate produce convulsii
- reactia Herxheimer (in timpul tratamentului sifilisului)
Prezentare
flacoane injectabile continand pulbere cristalizata de penicilina G potasica
in doze de 400.000 UI, 1.000.000 UI, 5.000.000 UI
Produse farmaceutice
PENICILINA G POTASICA (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere sterila injectabila, continand
400.000 UI, 1.000.000 UI.
PFIZERPEN (Pfizer, S.U.A.) - flacoane cu pulbere sterila injectabila, continand 5.000.000 UI
penicilina G potasica.
2. Penicilina G sodica
O CH3
S
+ CH2 C NH CH3
Na
-
N COO
O
Sarea de sodiu a penicilinei G este mai bine tolerata local la administrare i.m.
Se obtine prin metode asemanatoare Penicilinei G potasice.
Spectrul de activitate si recomandarile terapeutice sunt similare penicilinei G potasica
Se recomanda administrarea cu prudenta la cardiaci si la pacientii cu afectiuni care necesita restrictie
de sare in dieta - din cauza ionului de Na+.
PENICILINA G SODICA (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere sterila injectabila, continand
400.000 UI, 1 mil. UI;
CRYSTAPEN (Brittania Pharmaceuticals Ltd., U.K.) – flacoane cu pulbere sterila injectabila,
continand 600 mg si 1200 mg penicilina G sodica.
CURS 3
ANTIBIOTICE BETALACTAMICE
PENICILINE CU ACTIUNE PRELUNGITA (DEPOZIT, DEPOT, RETARD)
Unul din dezavantajele penicilinelor naturale este reprezentat de rapiditatea cu care ele sunt eliminate
din organism.
Eliminarea rapida a benzilpenicilinei dupa administrare injectabila, pe cale renala prin secretie
tubulara si necesitatea mentinerii unei concentratii optime terapeutice la nivel sanguin, au canalizat
cercetarile spre gasirea unor noi modalitati de prelungire a actiunii prin:
➢ micsorarea vitezei de eliminare - realizata prin administrarea concomitenta de antibiotic si de
substante inhibitoare ale transportului tubular renal, ca de exemplu Probenicid sau Caronamid,printr-un
mecanism competitiv
COOH COOH
SO 2N(C3H7)2 NHSO 2 CH2 C6H5
Acid p-(di-n-propilsulfamoil)-benzoic Acid N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic

Probenecid Caronamid
➢ scaderea vitezei de resorbtie, prin utilizarea unor uleiuri sau stearati.
Solutia gasita si utilizata in tratamentele de lunga durata cu penicilina, a fost obtinerea de saruri cu
baze organice putin solubile in apa (procaina, benzatina, clemizol). Acest tip de peniciline sunt cunoscute
sub denumirea de peniciline depôt, retard sau de depozit.
BENZATIN BENZILPENICILINA
BENZATHINI BENZYLPENICILLINUM (DCI)
O CH3
S
CH2 C NH CH3
- CH2 CH2
N COO + +
O H N CH2CH2 N H
2 H H
Sinonim Moldamin
Sarea acidului 3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo heptan-2-carboxilic cu N, N’-
dibenziletilendiamina
• Actiunea antimicrobiana este similara benzilpenicilinei, avand aceleasi utilizari terapeutice.
• Spectrul de activitate: streptococul beta-hemolitic si Treponema pallidum.
• Utilizari: in scarlatina, gonoree, sifilis, angina streptococica, profilaxia recurentelor de reumatism
poliarticular acut, profilaxia endocarditei bacteriene.
• Administrare: injectabila, i.m. profund, sub forma de suspensii apoase in doze de 600.000 U.I. la
intervale de 3-5 zile, 1.200.000 U.I. la intervale de 6-10 zile, si 2.400.000 U.I. la 12-20 de zile.
• Prezentare: MOLDAMIN flacoane cu pulbere sterila de 600.000 U.I. si 1,2 mil U.I. (SC Antibiotice
SA) Penicillin G Benzatin
• RETARPEN de 1,2-2,4 mil U.I. (Biochemie).
B. PENICILINE DE SEMI-SINTEZA
Clasificare:
▪ peniciline stabile in mediu acid (rezistente fata de sucul gastric)
▪ peniciline stabile fata de penicilinaza (enzimo-rezistente)
▪ peniciline cu spectru larg de actiune
1. PENICILINELE STABILE IN MEDIU ACID
1.1. PHENOXYMETHYLPENICILLINUM (DCI)-FRX
S CH3
O CH2 CO NH
N CH3
O COOH
Penicilina V
Sinonim: Penicilina V
Spectrul de activitate:
- asemanator benzilpenicilinei
Farmacocinetica :
- se absoarbe in intestinul subtire, asigurand concentratii sanguine aproape egale cu cele obtinute
prin administrarea injectabila de benzilpenicilina, care desi sunt relativ scazute, sunt uniforme si se ating
rapid.
Administrare:
- datorita rezistentei la hidroliza acida a sucului gastric se administreaza oral.
Dozele sunt mai mari decat cele de Penicilina G (1,2mil U.I./zi) – 500.000 U.I. la 4 ore.
PENICILINA V- comprimate
OSPEN –comprimate filmate de 500, 1000,1500 UI
- sirop - 400.000 UI/5ml – uz pediatric
2. PENICILINELE STABILE FATA DE PENICILINAZA
2.1. PENICILINE REZISTENTE LA PENICILINAZA SI INSTABILE LA ACIDITATEA GASTRICA
2.1.1. METHICILLINUM NATRICUM (DCI)
Sinonim: Meticilina sodica
OCH3
S CH3
CO NH
N CH3
OCH3 O COO-Na+
Sarea de sodiu este f. solubila in apa formand solutii neutre incolore.
S-a constatat ca absenta radicalului acil din Penicilina G si prezenta gruparilor metoxi in pozitiile 2,6
(care confera o protectie sterica) fac ca acest compus sa fie in mod special rezistent la hidroliza
enzimatica.
Se administreaza in infectii stafilococice grave (septicemii, endocardite) deoarece are actiune si
asupra suselor cu rezistenta dobandita.
Poate induce producerea de penicilinaza, de aceea nu se recomanda ca dupa un tratament cu
peniciline rezistente la penicilinaza sa se continue cu un tratament cu penicilina G, deoarece aceasta va fi
inactivata.
Administrare
Nu se administreaza oral.
Se administreaza parenteral, i.m si i.v dar si intraarticular si intrapleural. Se poate administra si sub
forma de aerosoli.
Dozele administrate pot ajunge pana la 2g la 3-4 ore in infectiile grave.
Nu se asociaza cu alte antibiotice beta-lactamice.
Reactii adverse: nefrotoxicitate reversibila la intreruperea tratamentului.
Reactii hematologice: anemie, leucopenie
METICILINA (SC Antibiotice SA) – flacoane continand 1g pulbere sterila
STAPHCILLIN (Bristol)
AZAPEN (Pfizer)
2.2. PENICILINE REZISTENTE LA PENICILINAZA SI STABILE LA ACIDITATEA GASTRICA
2.2.1. PENICILINE IZOXAZOLICE
A) OXACILLINUM NATRICUM (DCI)-FRX
O CH3
+ S
Na C NH CH3 . HO
2
-
N N COO
O CH3 O
Sinonim: Oxacilina
(5-metil-3-fenil-4-izoxazolil)-penicilina
- Se foloseste sub forma de sare de sodiu monohidrat
- Are o rezistenta crescuta la actiunea penicilinazelor;
- Degradarea inelului beta –lactamic este impiedicata de prezenta radicalilor sterici 3-fenil si 5-metil
ale nucleului izoxazolinic;
- Este rezistenta la hidroliza acida motiv pentru care poate fi administrata si pe cale orala;
- Este bine absorbita dupa administrare orala la nivelul tractului gastro-intestinal atingand niveluri
plasmatice ridicate dupa numai o ora de la administrare;
- Poate fi administrata si i.m sau i.v, in functie de gravitatea infectiei;
- Este mai activa asupra stafilococilor si mai putin activa asupra pneumococilor si streptococilor;
- Dozele administrate sunt in functie de gravitatea infectiei intre 250 mg si 500 mg, sau 1g la interval
de 6 ore.
- Indicatii: infectii ale tesuturilor moi (furuncule, abcese), infectii respiratorii, septicemii cu stafilococ).
OXACILINA – flacoane injectabile continand pulbere sterila de 250mg, 500mg.
- capsule pentru administrare orala de 250mg si 500mg.
B) CLOXACILLINUM NATRICUM (DCI) FRX
O CH3
S
+
C NH CH3 . H2O
Na
N N COOH
O CH3 O
Cl
(3-o-clorofenil-5-metil-4-izoxazolil)- penicilina
Cloxacilina sodica se prezinta ca o pulbere cristalina alba, sau aproape alba, higroscopica, usor
solubila in apa si metanol, solubila in etanol.
- Atomul de clor din pozitia orto pe ciclul aromatic determina o crestere a activitatii acestui compus
comparativ cu oxacilina prin cresterea nivelului sanguin.
- Este mai rezistenta decat oxacilina fata de penicilinaza si la aciditatea sucului gastric.
Se administreaza oral sau parenteral, i.m. sau i.v., in doze de 250-500 mg la 4 ore, pentru tratamentul
infectiilor cu stafilococi penicilinazo-secretori sensibili la cloxacilina (stafilococii cutanate si ale tesuturilor
moi, plagi si arsuri infectate, stafilococii respiratorii si altele); infectii mixte produse de streptococi si
stafilococi penicilinazo-secretori.
Ca reactii adverse pot aparea in unele cazuri: greata, senzatie de greutate in epigastru, flatulenta,
diaree; rareori se pot inregistra cresteri ale transaminazelor.
ORBENIN (SmithKline Beecham) – capsule 250 si 500 mg ; sirop 125 mg / 5 ml; pulbere pentru
solutie injectabila (250 mg si 500 mg);
D) FLUCLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)
Sinonim: Floxacilina
F
O CH3
S
C NH CH3
N N COOH
O CH3 O
Cl
Sarea de sodiu a acidului 6-3-(2-cloro-6-fluorofenil) -5-metil-4-izoxazolil]-penicilina
Flucloxacilina sodica se prezinta ca o pulbere cristalina alba sau aproape alba, higroscopica, usor
solubila in apa si metanol, solubila in etanol.
De zece ori mai activa decat Meticilina fata de stafilococii rezistenti la benzilpenicilina.
La doze echivalente realizeaza concentratii plasmatice de doua ori mai mari decat Cloxacilina.
Se elimina din organism f. repede necesitand administrarea la intervale scurte de timp pentru
mentinerea unei concentratii plasmatice optime (3 ore), ceea ce nu-i confera o buna complianta.
Se administreaza oral sau parenteral (i.m.) in doze de 250-1000 mg repartizate in prize la 3 ore.
FLOXAPEN (GlaxoSmithKline, UK; Australia; Austria; Elvetia; Irlanda; Africa de Sud)
- capsule 250 si 500 mg;
- sirop (125 mg/5 ml);
- pulbere pentru solutie injectabila (250 mg, 500 mg si 1000 mg).
3. PENICILINELE CU SPECTRU LARG DE ACTIUNE
Sunt peniciline semisintetice, foarte active atât asupra germenilor Gram-pozitivi, cât si a unor germeni
Gram-negativi. Nu sunt rezistente la penicilinaza, dar sunt acido-rezistente. In aceasta categorie intra:
- Aminopeniciline
- Amidinopeniciline
- -Carboxipeniciline
- Ureidopeniciline
3.1. AMINOPENICILINE
Spectrul de activitate antibacteriana a aminopenicilinelor este superior penicilinelor naturale, fiind
extins si pe enterococii rezistenti la benzilpenicilina (Haemophilus influenzae, Salmonella, Shigella, E. coli,
unele tulpini de Proteus mirabilis).
Sunt inactivate insa de catre betalactamaze.
AMPICILINA SODICA
AMPICILLINUM NATRICUM (DCI, FR X)
S CH3
CH CO NH
NH2 N CH3
O COOH
Sinonim: Aminobenzilpenicilina.
Acid 6 (D-α-aminofenilacetamido)-penicilanic
- Prezenta gruparii amino da posibilitatea antibioticului sa traverseze peretele celulei bacteriene
impenetrabil pentru alte peniciline.
- Se presupune ca forma dextrogira, obtinuta din izomerul (-)-fenilalanina este mai activa decat forma
levogira.
- Este rezistenta la actiunea acida a sucului gastric si mai stabila decat Penicilina V.
- Tolerabilitate buna indiferent de doza administrata, nu este toxica, nu distruge flora intestinala.
- Se absoarbe in proportie de 40-65%. Concentratia plasmatica maxima se atinge dupa doua ore de la
administrarea orala; se leaga in proportie de 15% de proteinele plasmatice. Eliminarea se face prin urina,
sub forma neschimbata.
Spectrul de activitate
- activa asupra germenilor Gram-negativi – fiind chiar bactericida;
- asupra germenilor Gram-pozitivi are o activitate inferioara Penicilinei G, dar superioara altor
antibiotice
Utilizari:
Antibiotic de electie in tratamentul infectiilor produse de Haemophilus influentzae si in gonoree
(Neisseria gonorrhoeae) – asociata cu Probenicid pentru inhibarea excretiei tubulare. In ultimul timp se
constata o crestere a rezistentei bacteriene la ampicilina prin aparitia de tulpini producatoare de β-
lactamaze ceea ce pune in pericol tratamentul pentru infectiile cu H.influenzae si Neisseria gonorrheae.
Activa asupra diferitelor specii de Schigella si Salmonella - fiind utilizata in tratamentul febrei tifoide.
Utilizata in tratamentul infectiilor urinare provocate de E.Coli, Proteus mirabilis.
Se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor acute ale tractului respirator: faringite, traheite, pneumonii,
bronsite,
- infectii ale aparatului urogenital: pielonefrite, cistite, prostatite, gonoree,
- infectii ale pielii si tesuturilor moi, endocardite, meningite, septicemie.
Inactiva pe Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter.
Dezavantaje
- Ampicilina nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor.
- Absorbtie intestinala redusa - in proportie de 40-50%.
- Risc crescut de reactii alergice.
Administrare
- Se administreaza oral, in doze de 250mg- 750mg la interval de 6 ore, atingand concentratii
plasmatice ridicate la 2 ore de la administrare.
- Sarea de sodiu se administreaza i.m, sau i.v. sub forma de perfuzii, in cazuri de urgenta.
Incompatibilitati
- cu unele antibiotice: cloramfenicolul, gentamicina, polimixine, clortetraciclina, sulfafurazol
Reactii adverse
Apar in mod frecvent manifestari alergice (capacitatea alergizanta este de 5 ori mai mare decat
benzilpenicilina, frecventa eruptiilor cutanate fiind mare), tulburari digestive (greata, voma, diaree, etc.),
tulburari hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrita interstitiala acuta.
AMPICILINA – capsule cu 250 mg si 500 mg ampicilina anhidra, - pulbere pentru suspensie orala (125
mg si 250 mg / 5 ml), - --- flacoane cu 250 mg, 500 mg si 1000 mg pulbere uscata sterila ampicilina
sodica pentru administrare parenterala;
STANDACILLIN- (Biochemie, Austria) - capsule cu 250 mg si 500 mg ampicilina trihidrat; granule
pentru suspensie orala (125 mg si 250 mg / 5 ml), pulbere pentru solutie injectabila (500 mg, 1000 mg si
2000 mg).
CURS 4
Antibiotice betalactamice
DERIVATI AI AMPICILINEI
I. Derivati biologic-reversibili ai ampicilinei (proampiciline)
- Se mai numesc prodrug
- Se transforma in Ampicilina in vivo datorita labilitatii chimice si actiunii enzimatice.
- Au spectru de actiune identic.
- Avantajele farmaceutice sunt:
- o mai buna absorbtie dupa administrare orala cu cresterea biodisponibilitatii
- realizeaza nivele plasmatice ridicate, ceea ce permite ajustarea dozelor administrate (175-350mg
la intervale de 6-8 ore).
Proampicilinele au fost concepute prin esterificarea gruparii carboxilice, cu obtinerea de acil-oximetil-
esteri (pivampicilina, talampicilina, bacampicilina).
Reprezentanti: -Pivampicillinum hidrochloridum;-Bacampicillinum hidrochloridum;-Talampicillinum
hidrochloridum
II. Derivati ireversibili
Provin prin modificarea structurii chimice a ampicilinei, fara posibilitatea trecerii in vivo la acest
antibiotic.
Au actiune similara ampicilinei, prezentând unele avantaje terapeutice (absorbtie orala superioara).
1. Amoxicillinum trihydricum (DCI, FRX)
Amoxicilina trihidrat
Sinonim – p-Hidroxiampicilina.
S CH3
HO CH CO NH
NH2 N CH3
O COOH
AMOXICILINA
Acid 6-[2-amino-2-(p-hidroxi-fenil)-acetamido]-3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo heptan-2-carboxilic
sau D(-)(α-amino-p-hidroxibenzil)-penicilina
Obtinuta prin semisinteza in 1974 de catre Long, este analogul p-hidroxi al ampicilinei. Se obtine prin
acilarea 6-APA cu D-tirozina.
- spectrul de activitate aproape identic cu al ampicilinei;
- administrata oral este rezistenta la actiunea mediului acid din sucul gastric;
- susceptibila la hidroliza alcalina si la actiunea β-lactamazei.
Avantaje fata de Ampicilina:
- absorbtia gastrointestinala mai buna dupa administrare orala probabil datorita gruparii OH fenolice;
- realizeaza concentratii plasmatice superioare (duble);
- este mai activa decat ampicilina in tratamentul dizenteriei bacilare;
- mai activa de trei ori fata de ampicilina asupra enterococilor, H.influentzae, Proteus, E.coli.
- mai stabila decât ampicilina in mediu acid, dar este inactivata de penicilinaze.
Indicatii
infectii ale aparatului respirator – difuzeaza bine in secretiile bronsice;
infectii ORL (otite, angina, sinuzite)
infectii urinare;
infectii gastro-intestinale, biliare;
endocardite, meningite, septicemii;
Prezinta efecte sinergice in asociere cu peniciline izoxazolice si cu acidul clavulanic.
Se administreaza de regula pe cale orala, in doze uzuale de 250-500 mg la intervale de 8 ore; poate fi
administrata si parenteral (i.m.).
AMOXICILINA – (Antibiotice SA; Lek Pharmatech; Europharm; Arena Group, România / Ozone
Laboratories Ltd, UK) – capsule 250 mg si 500 mg; pulbere pentru suspensie orala (125 mg / 5 ml; 250 mg
/ 5 ml);
OSPAMOX (Sandoz GmbH, Austria) – comprimate filmate 500 mg si 1000 mg; capsule 250 mg;
pulbere pentru suspensie orala (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml);
DUOMOX – comprimate orodispersabile 250; 500; 750; 1000 mg;
RANOXIL - pulbere pentru suspensie orala (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml).
E-MOX – cps. 500 mg; pulbere susp. 250 mg/ 5 ml;
MOXILEN – cps. 500 mg;
JULPHAMOX – pulbere susp. 125 mg / 5 ml sau 250 mg / 5 ml.
3.3. Ureidopeniciline
1. Azlocilina
2. Mezlocilina
3. Piperacilina sodica
Antibioticele din aceasta grupa se caracterizeaza prin:
- gruparea amino este inlocuita cu o grupare ureido in pozitia α a catenei laterale;
- au spectru larg de actiune;
- sunt active asupra germenilor anaerobi;
- sunt rezistente la actiunea unor penicilinaze produse de E.coli;
- au activitatea cea mai buna fata de enterococi.
3.Piperacilina sodica
- Este cel mai promitator antibiotic din seria derivatilor semisintetici acil-α-amino –substituiti ai
ampicilinei studiati in Japonia.
- Eficienta in infectii bacteriene datorate deprimarii sistemului imunitar al organismului de catre terapia
antineoplazica.
- Este activa impotriva unor tulpini producatoare de β-lactamaze (H. influentzae, Enterobacter).
Este de asemenea indicata in:
-infectii sistemice severe, incluzând septicemie bacteriana si endocardita;
-infectii ale tractului genitourinar (complicate sau nu);
-infectii ale tractului respirator;
-infectii in sfera ORL si ale cavitatii orale;
-infectii abdominale, incluzând cele ale tractului biliar;
-infectii ginecologice / obstetricale;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi, incluzând plagi infectate si arsuri;
-infectii ale osului si articulatiilor.
Se administreaza in doze uzuale de 2 g la 6 sau 8 ore, i.m. sau i.v.
Se mai utilizeaza si in asociere cu tazobactam.
PIPRIL (Wyeth, Austria; Irlanda) - pulbere sterila injectabila continând 1 g sau 2 g piperacilina sodica;
PIPRACIL (Lederle, USA) - pulbere sterila injectabila continând 2 g, 3 g sau 4 g piperacilina sodica.
3.4. Alfa-carboxi-peniciline
1. Carbenicilina disodica
2. Indanil carbenicilina sodica
3. Ticarcilina disodica
4. Temocilina
Antibiotice cu spectru larg asupra Pseudomonas si Proteus dar si asupra unor specii de bacili Gram-
negativ.
1. Carbenicilina disodica
Sinonim : Pyopen
Este α-carboxibenzilpenicilina
S CH3
CH CO NH CH3
- +
- + N COO Na
COO Na
O
Caracterizare generala
- a fost introdusa in terapeutica pt. prima oara in 1967in Anglia pt. tratamentul infectiilor cu
Pseudomonas si Proteus;
- structura difera de cea a Ampicilinei prin prezenta unei grupari carboxilice ionizabile la atomul de
carbon din pozitia α a catenei laterale ceea ce-i confera Carbenicilinei o penetrabilitate sporita prin
peretele celular;
- este activa pe: E.coli, Klebsiella, Pseudomonas, Pyocyanes, Proteus vulgaris;
- instabila in mediu acid cand se decarboxileaza formand penicilina G –instabila in mediu acid;
- este inactivata de penicilinaza stafilococica;
- toxicitate scazuta ceea ce permite utilizarea unor doze mai mari in infectiile grave;
- tratament de electie in infectiile cu Pseudomonas si in infectii mixte, cand poate fi asociata cu
gentamicina (efect sinergic), dar administrate separat din cauza incompatibilitatii chimice a celor doua
antibiotice;
- are efect antiagregant plachetar (in doze mari)
Administrare
- numai parenteral: i.v, i.rahidian;
- dozele administrate pot merge pana la 4g/zi si chiar mai mult, in asociere cu Probenicid;
- precautii la cardiaci si persoanele cu probleme renale cand se impun restrictii de sodiu.
3. Ticarcillinum (DCI)
S O CH3
S
CH C NH CH3
COOH N COOH
O
Acid 6-(-carboxi-3-tienilacetamido) -3,3-dimetil-7-oxo-4-tia- 1-azabiciclo heptan-2-carboxilic
Ticarcilina este un analog structural al carbenicilinei, in care nucleul fenil este inlocuit cu o grupare
tienil.
Ca si carbenicilina, este instabila in mediu acid, si prin urmare, nu poate fi administrata decât
parenteral. Spectrul de actiune antibacteriana este similar carbenicilinei; se utilizeza cu precadere pentru
tratamentul infectiilor severe cu Pseudomonas aeruginosa: fibroze chistice, peritonite, infectii urinare,
septicemia.
Se administreaza de regula i.v., in doze de 200-300 mg / kg-corp / zi la 4-6 ore.
Se utilizeaza si in asociere cu acidul clavulanic.
TICAR (SmithKline Beecham, USA) – pulbere sterila injectabila continând ticarcilina disodica
echivalenta la 1 g si 5 g ticarcilina;
TICARPEN (SmithKline Beecham, Franta; Olanda; Spania) – pulbere sterila injectabila continând
ticarcilina disodica echivalenta la 1 g si 5 g ticarcilina.
INHIBITORI DE β-LACTAMAZE
• Sunt substante capabile sa impiedice competitiv actiunea distructiva a beta –lactamazelor, fixandu-
se pe structura antibioticului si avand un rol protectiv asupra acestuia.
• Principala clasa de inhibitori beta –lactamici o constituie clavamele –beta –lactame netraditionale.
Din aceasta clasa cel mai important este acidul clavulanic.
1. ACIDUL CLAVULANIC
O CH CH2OH
N
O COOH
- Identificat in culturile de Streptomyces clavuligerus;
- este un produs natural continand un rest de 2-hidroxi –etiliden;
- are o absorbtie buna atat dupa administrare parenterala, cat si orala;
- este un puternic inhibitor pentru beta-lactamazele stafilococice si eliberate de germeni Gram-
negativ;
- se utilizeaza sub forma de sare de potasiu sau sub forma acida asociat cu amoxicilina si ticarcilina
formand asocieri in care activitatea antibioticului este potentata dar se realizeaza in acest mod si o
protectie a amoxicilinei fata de beta-lactamazele produse de unele bacterii;
- sunt asocieri cu spectru larg de activitate, active atat pe Stafilococ auriu, Klebsiella, Moraxella, H.
Influenzae, E.coli, Salmonella, Schigella, Proteus mirabilis cat si pe tulpini de gonococ rezistente la
penicilina;
- asocierea permite o buna absorbtie atat dupa administrare parenterala cat si orala;
- are o buna difuzabilitate;
-la doze mari trece in l.c.r.
-excretia este sub forma activa, mai ales pe cale urinara, cu niveluri ridicate;
-se elimina sub forma activa si prin bila, fecale si sputa;
-se administreaza in infectii urinare, otite, sinuzite, angina, infectii respiratorii;
- nu necesita reducerea dozelor in insuficienta renala.
ASOCIERI
1. AMOXICILINA SI ACID CLAVULANIC:
AMOKSIKLAV, MEDOCLAV
2. AMOXICILINA SI CLAVULANAT DE POTASIU:
AUGMENTIN, FORCID SOLUTAB, ENHANCIN
3. TICARCILINA SI ACID CLAVULANIC:
TIMENTIN
AUGMENTIN
- prezentare:
– forme orale –comp.filmate de:1000mg.(875mg.amoxicilina + 125mg.clavulanat de K)
si 625mg (500mg.amoxicilina + 125mg.clavulanat de K)
- pulbere pt. suspensie orala 457mg/5ml(400 + 57); Augmentin ES 642,90mg/5ml
- forme pt.administrare parenterala –flacoane injectabile continand 1,2g si 2.2 g.
- flacoane cu solutie perfuzabila
Augmentin SR 1000 mg/62,5 mg (Amoxicilină/acid clavulanic) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta
de peste 16 ani
AMOKSIKLAV
- prezentare –forme orale – comprimate filmate de1000mg (875 mg.amoxicilina +
125mg.acid clavulanic) si 625mg (500mg.amoxicilina + 125mg acid clavulanic)
- pulbere pt. suspensie orala de 156,5mg/5ml,312 mg/5ml;
- forme parenterale – flacoane injectabile de 600mg.si 1,2 g.
TIMENTIN
- prezentare : flacoane cu pulbere injectabila de 1,6 si 3,2 g
-indicatii: - infectii ale cailor respiratorii inferioare;
- infectii ORL;
- infectii urinare;
- infectii intraabdominale, infectii postchirurgicale;
-septicemii produse de Klebsiella, Echerichia coli, Proteus aeruginosa,
Citrobacter, Enterobacter, Stafilococus aureus;
- infectii grave osoase si ale articulatiilor;
- actiune apropiata de a cefalosporinelor;
2. SULBACTAMA
O O
CH3
S
. CH3
N COOH
O
Sulfona acidului penicilanic sau acidul 1,1-dioxopenicilanic
- puternic inhibitor al β-lactamazelor, produse de stafilococi si bacterii Gram-negative;
- potenteaza actiunea antibioticelor cu care se asociaza (ampicilina,carbenicilina si cefoperazona)
largind spectrul de activitate al acestora.
ASOCIERI
1. AMPICILINA SI SULBACTAM
SULTAMICILIN
-derivat al ampicilinei si sulbactam-ului (ester dublu), legate printr-o grupare metilen
Spectrul de activitate: Stafilococul auriu rezistent la peniciline, E.coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus
vulgaris si mirabilis, tulpini de gonococ si hemofili producatori de betalactamaze.
-Indicatii; infectii ale tesuturilor moi si ale pielii, infectii abdominale, infectii digestive, biliare,
puerperale, gastrointestinale, osteoarticulare, infectii ginecologice provocate de Stafilococus aureus, E.
coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter.
Produse farmaceutice:
- UNASYN - comprimate filmate de 375 mg (contin tosilat de sultamicilina, care produce echivalentul a
147 mg sulbactam si 220 mg ampicilina)
- pulbere pt.suspensie orala 250mg/5ml
AMPIPLUS– (AMPICILLINUM + SULBACTAM)-Un flacon cu pulbere pentru solutie

injectabila/perfuzabila 1,5 g - ampicilina 1000 mg sub forma de sare de sodiu si sulbactama 500 mg sub
forma de sare de sodiu
2. CEFOPERAZONA SI SULBACTAM
SULPERAZONA(Pfizer)
4. TAZOBACTAMA
3. BROBACTAMA
RELATIA DINTRE STRUCTURA CHIMICA SI ACTIVITATEA BIOLOGICA A PENICILINELOR
Scaderea activitatii biologice sau suprimarea activitatii penicilinelor poate sa se produca in
urmatoarele situatii:
-deschiderea unuia din cele doua cicluri sau indepartarea atomului de sulf din nucleul tiazolidinic
(duce la suprimarea activitatii biologice);
-inlocuirea atomului de sulf cu oxigen;
-inlocuirea gruparii -COOH cu –CONH2 sau cu –COSH, conduce la diminuarea activitatii fata de
stafilococ;
-lungirea catenei laterale din pozitia 6;
-introducerea de grupari aril si alchil – grupari voluminoase – determina o scadere a activitatii
biologice dar provoaca o crestere a rezistentei la penicilinaze.
Cresterea activitatii biologice a penicilinelor se poate produce prin:
-introducerea de grupari ionizabile in pozitia α a catenei laterale, de tipul gruparilor NH 2,COOH,OH,
SO3H, are ca efect o crestere semnificativa a activitatii biologice fata de germenii Gram negativi;
-Introducerea gruparii NH2 in pozitia alfa, conduce la largirea spectrului de activitate si la cresterea
rezistentei in mediul acid, dar si la cresterea resorbtiei dupa administrare orala;
-Gruparea –COOH si SO3H in pozitia alfa induce penicilinei respective o puternica actiune fata de
Pseudomonas aeruginosa.
CURS 5
Cefalosporina C
are o structura diferita de a penicilinelor, sistemul biciclic fiind format dintr-un inel p-lactamic si un
inel dihidrotiazinic numit 3-cefem. In situaţia in care inelul tiazinic este saturat avem o structura de tip
cefam.
Acest tip de cefalosporina a fost mult studiata si s-a observat ca structura chimica a acesteia permite
o serie de modificări asemanatoare cu cele făcute in structura penicilinelor, pentru a se ajunge la produşi
de semisinteza cu activitate antibacteriana mai mare.
Studiile au condus la descoperirea potrivit careia catena laterala, a- aminoadipoil poate suferi o
descompunere prin hidroliza , cu punerea in libertate a acidului 7-aminocefalosporanic, inactiv terapeutic,
dar util obţinerii prin semisinteza a cefalosporinelor.
Structura celor mai utilizate cefalosporine
Structural: sistem biciclic (3-cefem)= inel dihidrotiazinic + beta-lactamic S
NOMENCLATURA
a) IUPAC: sistemul biciclic = 5-tia-l-azabiciclo [4.2.0] oct-2-ena
Acid (6R, 7R) - 3- (R2) -8-oxo-7-(Rl) - 5-tia- 1-azabiciclo [4.2.0]-
oct-2-en-carboxilic;
R2= acetoximetil
b) acizi 3-cefem-2-carboxilici
c) derivaţi ai acidului 7-aminocefalosporanic
Relaţia structura acţiune terapeutica

Radicalul Rl-determina spectrul antibacterian si intensitatea acţiunii antibacteriene;
Radicalul R2-determina proprietăţile farmacocinetice, influenţează spectrul antibacterian si absorbţia
după administrare orala;
Atomul de sulf - influenţează intensitatea acţiunii antibacteriene;
Atomul de hidrogen de la C7- influenţează rezistenta la acţiunea β- lactamazelor.
Cefalosporinele sunt derivaţi ai acidului cefalosporanic:
Proprietăţi fizico-chimice ale cefalosporinelor

- Se prezintă sub forma de pulberi albe amorfe uneori cristalizate.
- Au proprietăţi acide de intensitate medie, conferite de gruparea -COOH.
- Sunt greu solubile in apa -sub forma acida.
- Pot forma săruri care sunt uşor solubile in apa.
Cefalosporinele pot suferi o serie de transformări chimice care sunt de mare importanta
practica. Aceste transformări implica:
- desfacerea legăturii C-N la nivelul ciclului β-lactamic si desfacerea acestuia;
- scindarea grupării 7-acilamino la gruparea amino;
- transformarea grupării carboxil intr-o sare;
- oxidarea sulfului si formarea de amestecuri de sulfoxizi;
- substituirea atomului de H de la C7 cu grupări metil sau metoxi, cand rezulta compuşi cu utilitate
terapeutica.
Degradarea chimica si enzimatica a cefalosporinelor
1- degradarea enzimatica produsa de acilaza cu scindarea grupării 7-acilamino, urmata de
desacetilare si ciclizare, cu formare lactonei acidului desacetil 7-aminocefalosporanic;
2- degradarea enzimatica produsa de β-lactamaza, cu scindarea legăturii C-N la nivelul ciclului β-
lactamic, desfacerea acestuia si formarea unui compus de degradare sau degradarea poate continua prin
desacetilare, cand se produce cel de al doilea compus de degradare.
3-degradare chimica -desacetilare- cu formarea de desacetilcefalosporina care este urmata de o
ciclizare si formează desacetil -cefalosporin-lactona.
Alte metode de obţinere a cefalosporinelor
1. Acilarea acidului dezacetoxi 7-aminocefalosporanic, obtinut din Cefalosporina C prin hidrogenare

catalitica compusul obtinut fiind mai stabil chimic, cu o mai buna absorbţie in organism si mai activ
terapeutic).
2. Obţinere prin substituirea:-atomului de H de la atomul C7 cu grupări de tip: etil, acetil, metil, metoxi;
-radicalului acetoxi cu radicali de tip: carbamil, tiocarbamoil, radicali aromatici sau heterocicli.
3. Obţinerea unor betaine prin tratarea cefalosporinei C cu piridina sau cu alte amine terţiare in soluţie
apoasa, cand grupa acetoxi poate fi substituita, formandu-se betainele corespunzătoare, mai active, dar
mai toxice decat cefalosporinele obişnuite.
4. Obţinerea indirecta - folosind peniciline naturale corespunzătoare, prin inlocuirea nucleului
tiazolidinic cu nucleu tiazinic prin extindere de ciclu (de la pentaciclu la hexaciclu).
C. Sinteza totala
Cefalosporinele obţinute prin aceasta metoda au numai valoare ştiinţifica.
Acţiune antibacteriana
- Acţionează prin inhibarea sintezei peretelui celular.
- Sunt rezistente la acţiunea (3-lactamazelor.
- Acţionează asupra: - cocilor Gram-pozitivi: Stafilococcus aureus, Streptoccoc β - hemolitic
- bacili Gram-negativi: E. coli, Shigella, Salmonella
Utilizări terapeutice: - infecţii respiratorii, angina, scarlatina, amigdalita
- septicemii produse de stafilococi multirezistenti la peniciline, gentamicina, rifampicine
Reacţii adverse
- Reacţii alergice mai scăzute decat la peniciline, cu manifestări uşoare, de obicei
sub forma de urticarie.
- Cefalosporinele care conţin un rest de N-metil-5-tiotetrazol in poziţia 3
(Cefamandoli) sunt implicate intr-o măsură mai mare in producerea de
hipoprotrombinemii, ceea ce poate duce la hemoragii severe, daca sunt utilizate in intervenţii
chirurgicale mari sau in situaţii de subnutriţie.
- Nu se administrează la pacienţii care urmeaza un tratament cu anticoagulante,
datorita sinergismului de acţiune cu aceste substanţe.
- Da reacţii de tip disulfiram (antabuz) la pacienţii care consuma alcool.
- Pot da tulburări gastro-intestinale de tipul: greaţa, voma, vărsături, dureri epigastrice, diaree.
Cefalosporinele denumite cefeme au fost impartite astfel:
A. - Cefalosporine (CEF) de uz parenteral, cu 4 generaţii (CEF
gen. I, CEF gen. II, CEF gen. III, CEF gen. IV).
B. - Cefalosporine de uz oral impartite in: a) CEF "vechi"
b) CEF "noi"
Spectrul antibacterian creste (se lărgeşte) dinspre CEF gen. I spre CEF gen. IV (ultra larg).
Rezistenta dobandita fata de CEF de tulpinile bacteriene, scade progresiv dinspre CEF de gen I (la
care este maxim) spre CEF de gen II si III, la care este minima si gen. IV la care este practic neglijabila.
I. CEFALOSPORINE CU ADMINISTRARE PARENTERALA
A. CEFALOSPORINE GENERAŢIA I
Spectrul de activitate al cefalosporinelor din aceasta generaţie poate fi asemanat asocierii ampicilinei
cu oxacilina.
1) CEFALOTINA SODICA
CEFALOTINUM (DCI, FRX)
Acid (6R, 7R)-3-(acetoximetil)-8-oxo-7-(2-tienilacetamido)-5-tia-l-azabiciclo [4.2.0] oct-2-en-2-

carboxilic
Este prima cefalosporina din gen. I obtinuta prin semisinteza si introdusa in terapeutica.
Prezentare generala
Se utilizează sarea de sodiu, care se prezintă sub forma de pulbere alba, cristalina, fara miros, foarte
solubila in apa, insolubila in majoritatea solvenţilor organici.
Spectrul antibacterian este larg, fiind activa asupra germenilor Gram-pozitivi si Gram-negativi.
Spectrul de activitate este mai apropiat de cel al ampicilinei, cu deosebirea ca fata de ampicilina,
cefalotina prezintă rezistenta la penicilinazele produse de Stafilococul auriu. Este insa inactivată de unii
germeni producători de cefalosporinaza.
Indicaţii terapeutice: infecţii severe cu germeni sensibili: septicemii, endocardita, peritonita, avort
septic, infecţii respiratorii, urinare si ale ţesuturilor moi.
Cefalotina este greu absorbita după administrare orala, de aceea trebuie administrata exclusiv
parenteral (i.m. sau i.v.) din soluţia preparata in momentul utilizării (0 ,5 - lg / z i la intervale de 4-6 ore).
Antibioticul are o toxicitate minima, este rapid eliminat din organism (60%) prin rinichi in interval de 6
ore de la administrare.
Reacţii adverse: după administrare i.m - durere locala; după administrare i.v. - tromboflebita.
CEFALOTINA- pulbere pentru soluţie injectabila (1 g cefalotina sodica);
KEFLIN - pulbere pentru soluţie injectabila (1 g sau 2 g cefalotina sodica);
3) CEFAZOLINA
CEFAZOLINUM (DCI)
Acid (6R,7R)-3-[[(5-metri-1,3,4-tiadiazol-2-il)tio]metil]-8-oxo-7[2-{1 H-tetrazo!-1-il)acetamido]-

5-tia -1 -azabiciclo[4.2.0]oct-2-en-2-carboxilic
Este o cefalosporina de semisinteza obtinuta prin inlocuirea grupării 3-acetoxi cu un heterociclu
conţinand atom de sulf (tiadiazolic) si avand in structura sa la gruparea 7-amino si un rest tetrazolilacetilic.
Se utilizează sub forma de sare de sodiu;
Se administrează numai parenteral, cand isi pastreaza intreaga activitate antibacteriana;
Este instabila la pH-ul acid din stomac, ceea ce o face improprie administrării orale;
Determina niveluri serice crescute si un timp de eliminare mai mare;
Este o cefalosporina semiretard, persistand in organism la concentraţii active aproximativ 12 ore;
Se leaga in proporţie de 75% de o proteina plasmatica;
Este activa asupra asupra bacililor Gram - negativi si mai puţin activa asupra celor Grampozitivi;
Acţionează bactericid asupra tulpinilor de Pneumococus, Klebsiella, E. coli, Haemophylus influentzae,
Stafilococ;
Indicata in pneumonii, alergii la penicilina, profilaxie pre si post operatorie;
Efectele secundare produse sunt in general legate de fenomenul de hipersensibilizare, dar pot da si
tulburări hepatice, renale si hematologice. Este mai puţin nefrotoxica decat Cefalotina.
Posologie: exclusiv parenteral, i.m. si i.v., doze =0,5-1 g la intervale de 6-12 ore.
LYZOLIN - pulbere pt. soluţie injectabila lg
CEFAZOLIN - pulbere pt. soluţie injectabila
KEFZOL- pulbere pt. soluţie injectabila
(250 mg, 500 mg sau 1 g cefazolina sodica).
B. CEFALOSPORINE GENERAŢIA A-ll-A
Spectrul de acţiune: Active pe bacili Gram-negativi, nu sunt active pe Pioceanic.
Spectrul corespunde asocierii: ampicilina +oxacilina+gentamicina +metronidazol
1) CEFUROXIMA
CEFUROXIMUM (DCI)
axetil (1-acetoxietil-ester)
Acid (6R, 7R)-3-[[(2R)-(ammocarbonil)oxi]metil]-7-[[(2Z)-2-furaml(metoxiimmo)- acetil]amino]-8-oxo-5-

tia-l-azabiciclo [4.2.0] oct-2-en-2-carboxilic
Utilizata sub forma de prodrog (cefuroxim -axetil) care se hidrolizeaza in mucoasa intestinala si in
sange, eliberand cefuroxima activa. Absorbţia este mai buna in cazul administrării după masa. Difuzează
bine in ţesuturi, mai puţin in l .c . r . si se elimina pe cale urinara in forma activa (90%).
Spectrul bacterian (este bactericid) este superior CEF. din gen I. Este activa pe toti bacilii Gram-
negativi, pe unele tulpini de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Proteus, Haemophilus infl.
rezistent la penicilina. Inactiva pe Pioceanic.
Forma parenterala se utilizează in cazul infecţiilor grave sau atunci cand administrarea orala nu este
posibila.
Indicat in infecţiile tractului respirator superior, sinuzite, tonsilite (=amigdalite), otite medii, faringite,
tractului respirator inferior (pneumonie, bronşita acuta si exacerbările acute ale bronşitei cronice), tractului
genitourinar (pielonefrite, cistite si uretrite), pielii si ţesuturilor moi (furunculoze, piodermite si impetigo),
gonoreea, uretrita gonococica necomplicata si cervicita, precum si tratamentul bolii Lyme la inceput si
prevenirea ulterioara a bolii Lyme tardiva la adulţi si copii peste 12 ani.
Reacţiile adverse sunt cele caracteristice cefalosporinelor, in plus poate da efect antabuz in cazul
asocierii cu alcool.
Se administrează:
- i.m sub forma de suspensie, i.v sub forma de soluţie in doze de 500 mg pana la 1,5 si chiar 2g / zi in
funcţie de gravitatea infecţiei (750 mg la 8 ore);
- oral, in doze uzuale de 500 mg / zi in doua prize.
La copii administrarea se face ţinand cont de doza / kg corp.
In cursul tratamentului cu Cefuroxim-axetil se recomanda a se evita asocierea cu alte medicamente.
ZINACEF (Glaxo) pulbere pt sol. inj. (750 mg sau 1,5 g cefuroxim oxetil)
ZINNAT (Glaxo) - comprimate filmate (125, 250 sau 500 mg);
granule pentru suspensie orala (125 mg / 5 ml);
AXETINE - pulbere pt soluţie injectabila (250 mg, 750 mg sau 1,5 g cefuroxima);
AXYCEF - comprimate filmate a 125, 250 sau 500 mg cefuroxim axetil;
granule pentru suspensie orala (125 mg/5 ml)
CEFUROXIMA - caps, compr, pulb susp inj (i.m.) / sol inj (i.m., i.v.) mg/5 ml)
CURS 6
C. CEFALOSPORINE PARENTERALE GENERATIA A-III-A
Spectrul de actiune corespunde asocierii de ampicilina + oxacilina +ticarcilina + metronidazol.
Au un spectru ultra larg, foarte active pe bacili Gram-negativi si pe pioceanic dar si pe germeni de
spital polirezistenti.
1) CEFOTAXIMA
CEFOTAXIMUM (FRX) (PCI)
Acid (6R, 7R)-3-[(acetiloxi)metil]-7-[[(2Z)-(2-amino-tiazolil)(metoxiimino)-acetil]amino]- 8-oxo-5-tia-l-

azabiciclo [4.2.0] oct-2-en-2-carboxilic
Se utilizeaza sub forma de sare de sodiu.
Spectrul de activitate: bactericid. Activ pe streptococ (cu exceptia celor din grupaD), pneumococi
penicilinosecretori, B. subtilis, B. difteric, gonococi, meningococi, neisserii, E. Coli, Klebsiella, etc. Putin
activ pe pioceanic.
Utilizarea lor este limitata la infectii grave, in special septicemii, endocardite, unele forme de
meningita, in infectii pulmonare (atinge conc.mari la nivelul tesutului pulmonar), in profilaxia infectiilor
postoperatorii.
Farmacocinetica: Concentratii plasmatice si tisulare bune mai mari la nou nascuti si prematuri.
Difuzare buna in tesuturi si lichide biologice, inclusiv in ochi si l.c.r.
Eliminare renala.
Reactii adverse: alergie, tulburari digestive, nefrotoxicitate - in cazul administrarii in insuficienta renala,
tromboflebita - dupa administrare i.v, dureri dupa administrare i.m - motiv pentru care se asociaza cu
lidocaina (in aceasta forma se poate administra numai i.m nu si i.v, si nu se administreaza la copii sub 30
de luni).
CEFOTAX - pulbere pentru solutie injectabila i.m./ i.v. (500mg, 1 g , 2g cefotaxima sodica)
SEFOTAK (Zentiva) pulbere pentru solutie injectabila 0,5 g; 1 g
CEFOTIXIMA ANTIBIOTICE -pulbere pentru solutie injectabila/ perf lg
2) CEFTAZIPIMA
CEFTAZIDIMUM(DCI)
Spectrul de activitate: Este bactericid. Activ pe Proteus, Klebsiella, Shigella, Pseudomonas,
H.influentzae, neisserii, Streptococcus, Pyogenes, Strep, pneumoniae, Stafilococcus aureus.
Utilizat terapeutic in infectii grave cu germeni sensibili, meningite mai ales cu Pseudomonas
aeruginosa (este de cca.32 de ori mai eficient decat carbenicilina), infectii urinare severe.
Reprezinta cea mai buna alternativa pentru inlocuirea aminoglicozidelor.
Spre deosebire de cefotaxima nu are metaboliti activi.
Farmacocinetica: Atinge concentratii plasmatice si tisulare ridicate, depasind CMI, timp de 8-12 ore.
Difuzeaza bine in tesuturi. Difuzeaza variabil in l.c.r, necesitand control periodic in meningite.
Eliminare urinara, nemetabolizata.
Reactii adverse: alergie tulburari digestive, nefrotoxicitate la doze mari sau in asociere cu
aminoglicozide sau diuretice, posibile candidoze bucale, colite, vaginite. Dureri locale la administrare.
Se administreaza parenteral (i.m. sau i.v.), doze zilnice de 1-6 g, in 2 sau 3 prize, la 12, respectiv 8
ore.
CEFTAMIL - pulbere pt solutie injectabila/ perfuzabila ( lg sau 2 g ) ;
FORTUM (Glaxo) - pulbere pentru solutie injectabila lg
3) CEFOPERAZONA
CEFOPERAZONUM (DCI)
- Se utilizeaza sub forma de sare de sodiu.
- Nu produce fenomene de tip antabuz in asociere cu alcoolul.
Proprietati similare ceftazidimei, fiind utila in special pentru tratamentul infectiilor cu Ps. aeruginosa.
Se administreaza parenteral (i.m. sau i.v.) in doze uzuale de 2-4 g / zi, in doua prize.
CEFOZON (EIPICO Med RO) - pulb pt sol inj (500 mg, 1 g, 2 g cefoperazona sodica);
LYZONE - pulbere pt solutie injectabila 2 g cefoperazona sodica;
MEDOCEF - pulbere pentru solutie injectabila (1 g sau 2 g cefoperazona sodica)
Se asociaza frecvent cu sulbactam: SULPERAZON (Pfizer EU) pulb sol inj lg/lg
SULCEF (Medochemie, RO) pulb sol inj/perf
4) CEFTRIAXONA
CEFTRIAXONUM (PCI)
Spectrul de activitate- ultralarg inclusiv pe Pseudomonas. Activ pe H.parainfluentzae, gonococ,
meningococ, Proteus mirabilis, Streptococus pyogenes si pneumoniae, E.coli, Stafilococ, Salmonella,
Shigella, vibrioni, brucele, Proteus.
• Utilizat terapeutic in: septicemii, meningite, boala Lyme, infectii abdominale, infectii ale oaselor,
articulatiilor, tesuturilor moi, tegumentelor si plagilor, infectii la pacientii cu mecanisme de aparare
deficitare, infectii renale si ale tractului urinar, infectii ale tractului respirator, infectii ORL, infectii genitale,
inclusiv gonoreea; de asemenea, in profilaxia perioperatorie a infectiilor.
Se administreaza parenteral (i.m. sau i.v.). Doza uzuala este de 1-2 g ceftriaxona, administrata o data
/ zi.
ROCEPHIN (Hoffmann-La Roche, Elvetia) - pulbere pt solutie injectabila (2 g)
CEFORT (Antibiotice SA, Romania) - pulb. pt solutie injectabila/ perf. 250mg, 500 mg, 1 g, 2 g
CEFTRIAXONA ACTAVIS - pulb. pt solutie injectabila/ perf. 1 g, 2 g
NOVOSEF (Zentiva) - pulb. pt solutie injectabila 1 g
D) CEFALOSPORINE PARENTERALE GENERATIA A-IV-A
Primul compus "cefepima" a fost descoperit in 1991.
Sunt cefalosporine cu spectru ultralarg de actiune, rezistente la slactamaze, chiar si la cele care
inactiveaza cefalosporinele din gener. a-lll-a.
1) CEFEPIMA
CEFEPIMUM (DCI)
Este o cefalosporina semisintetica cu spectru ultralarg de actiune.
Farmacocinetica: dupa administrare i.v atinge niveluri plasmatice maxime dupa aproximativ 2 ore
dupa care nivelurile plasmatice active se mentin timp de 8 ore. Dupa administrare i.m. conc.plasmatice
optime se obtin dupa aproximativ o ora.
Eliminarea se face in proportie de 85% prin excretie urinara .
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 20%.
Concentratiile tisulare sau din alte lichide (inafara plasmei) sunt:
-f. mari in urina
-mari in lichidul veziculelor cutanate;
-mijlocii -in mucoasa bronsica si in sputa, bila si lichid peritoneal, prostata.
In l.c.r., pe meningele inflamat, atinge niveluri active asemanatoare ceftriaxonei, fiind astfel utila in
terapia meningitelor bacteriene cu meningococ, pneumococ si bacili Gram-negativi aerobi.
Eliminarea renala si biliara impun ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala si /sau hepatica.
Farmacodinamie: Actiune puternic bactericida. Actioneaza in faza de multiplicare logaritmica a
bacteriilor, prin inhibitia peretelui celular. Tinta cefepimei o reprezinta membrana citoplasmatica, unde se
leaga de autolizine, determinand in final distrugerea bacteriei.
Spectru foarte larg de actiune: E. coli, Salmonella, Shigella, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris,
Providencia, Str. pneumoniae, H. influenzae, Moraxella catarrhalis, Neisseria, Enterobacter.; Ps.
aeruginosa (comparabila cu ceftazidim)
Indicatii terapeutice:
infectii nosocomiale grave
pneumonii nosocomiale
infectii urinare
infectii de cateter
infectii complicate intraabdominale
infectii cutanate sau ale partilor moi
infectii ORL
infectii puerperale, avort septic
osteomielita
politraumatisme infectate
infectii secundare la arsi
Posologie: pe cale parenterala (i.v. sau i.m. profund), in doze de 1-2 g de 2-3 ori / zi.
MAXIPIME -Bristol Mayer Scquibb -pulb inj 500mg. ;lg.,2g./fl sub forma de cefepima clorhidrat
monohidrat + L-arginina (pt. pH= 4,7)
II. CEFALOSPORINE CU ADMINISTRARE ORALA DE CITIT
Cefalosporinele (sau cefeme prescurtat CEF) orale conform clasificarii adoptate la al 18-lea Congres
de Chimioterapice (Stockholm) sunt impartite in:
CEF orale "vechi" (cefalexina, cefadroxil, cefradina, cefaclor) active pe bacterii Gram-pozitive si pe unii
bacili Gram-negativi;
CEF orale "noi"(cefuroxim-axetil, cefotaxim-hexetil, cefproxil, cefetamet, cefpodoxim, ceftibuten,
cefdinir, cefteram-pivoxil) active pe bacili Gram-negativi, cu actiune redusa pe bacterii Gram-pozitive
(stafilococ), nu sunt active pe pioceanic. DE CITIT
CEFALOSPORINE "VECHI"
CEFALOSPORINE GENERATIA I
1) CEFALOGLICINA
CEFALOGLICINUM (DCI)
Acid-3-[(acetiloxi)metil]-7-{[-2-amino-2-fenilacetil]amino}-8-oxo-5-tia-lazabiciclo-
oct-2-ena-2-carboxilic
- A fost prima cefalosporina de uz oral obtinuta
- Aspect asemanator Cefalotinei.
- Se leaga de proteinele plasmatlce Intr-o proportie scazuta
- Timpul de Injumatatlre este f. scurt 1-1,5h
- Excretia se face pe cale renala, motiv pentru care a fost utilizata in tratamentul infectiilor urinare in
doze de 2-3 g./zi cand manifesta o actiune bactericida.
KAFOCIN - capsule 250 mg
2) CEFALEXINA
CEFALEXINUM (DCI)
Acid (6R, 7R)-7-[(R)-2-amino-2-fenilacetamido]-3-metil-8-oxo-

5-tia-l-azabiciclo [4.2.0] oct-2-en-2-carboxilic
Se prezinta sub forma de monohidrat cristalin, usor solubil in apa.
Este rezistenta la actiunea pH-ului acid din mediul gastric si se absoarbe bine dupa administrare orala
si se concentreaza in rinichi si ficat.
Stabilitatea in mediul acid se datoreaza prezentei gruparii a-amino si reducerii radicalului 3-
acetoximetil la grupare metil.
Se leaga intr-o proportie foarte redusa de proteinele plasmatice si se elimina exclusiv pe cale renala,
motiv pentru care este recomandata in mod special in tratamentul infectiilor urinare (cistite, prostatite,
pielonefrite acute si cronice).
Se mai utilizeaza si in tratamentul infectiilor respiratorii, in infectii ale tesuturilor moi si ale pielii.
Posologie: oral, doza uzuala = 500 mg la 6 ore.
Forme farmaceutice:
- capsule a 250mg sau 500 mg s.a.;
- comprimate filmate a 500 mg sau 1000 mg s.a.;
- granule pentru suspensie orala (125 mg sau 250 mg s.a. / 5 ml);
CEFALEXINA ATB (Antibiotice)- caps
OSPEXIN (Sandoz) - cp film, caps, gran susp orala
KEFLEX (Actavis)- gran susp orala
3) CEFADROXIL
CEFADROXILUM (DCI)
Acid 7a-(D-amino-a-hidroxifenilacetamido)-3-metil-3cefem-4-carboxilic
Este un derivat obtinut prin semisinteza, al acidului 7-amino (D)cefalosporanlc, In care gruparea 7-acll
este o jumatate de D-tlrozil sau hidroxifenilglicil;
Este bine absorbit dupa administrare orala, realizand concentratii plasmatice care ating 75-80% fata
de cefalexina;
Cefadroxil este distribuit pe scara larga in tesuturi si fluide in tot organismul;
Traverseaza placenta si apare in laptele matern;
Mai mult de 90% din doza de cefadroxil administrata, poate fi excretata neschimbata prin urina in 24
de ore, prin filtrare glomerulara si excretie tubulara;
Durata de actiune este prelungita iar excretia urinara este mai scazuta decat a cefalexinei;
Izomerul D-tirozil este mult mai activ decat izomerul L-tirozil;
Utilizat in tratamentul infectiilor urinare -lg/zi in doza unica, timp de 7 zile;
Cefadroxil este folosit ca un antibiotic profilactic, inainte de interventiile dentare. (intotdeauna se
considera ca asocierea Amoxicilina plus metronidazol ca fiind de prima linie ca masura profilactica inaintea
interventiilor dentare. in caz de alergie la peniciline, se recurge insa la "Cefadroxil")
Posologie: p .o ., doze zilnice = 1-2 g
CEFORAN capsule 500 mg
CEXYL - capsule a 250 mg sau 500 mg
comprimate filmate a 1 g
granule pentru suspensie orala
CEFADROXIL TERAPIA - capsule 250 mg, 500 mg, compr film 1 g,
granule pt suspensie orala 125 mg/5 ml, 250 mg/ 5 ml
Asocieri contraindicate:
- aminoglicozide, polimixine sau doze mari de diuretice de ansa (potenteaza nefrotoxicitatea)
-antibiotice / chimioterapice bacteriostatice (tetraciclina, eritromicina, sulfonamide sau cloramfenicol) –
efecte antagoniste.
CEFALOSPORINE "NOI"
CEFALOSPORINE GENERATIA A-ll-A
1) CEFACLOR
CEFACLORUM (DCI)
Acid 7-{[(2R)-2-amino-2-fenilacetil]amino}- 3-cloro-8-oxo-5-tia-l-azabiciclo-oct-2-ena-2-

carboxilic
Este o cefalosporina obtinuta in 1972 si care se deosebeste de cefalexina prin aceeaca grupa 3-metil
a fost inlocuita cu un atom de clor.
Se obtine din esterul 3-metilensulfoxidcefam prin ozonoliza, urmata de halogenarea P-cetoesterului
rezultat. Esterii 3-metilensulfoxidcefam sunt obtinuti prin rearanjarea derivatilor corespunzatori acidului 6-
acilaminopenicilanic.
Este bine absorbit din intestin, independent de consumul de hrana;
Este stabil in mediul acid, dupa administrare orala atinge niveluri plasmatice r id ica te .
Cefaclor traverseaza relativ putin bariera hematoencefalica (doar daca meningele este inflamat), de
aceea cefotaxima este o cefalosporina mai potrivita decat cefaclor pentru tratarea infectiilor meningeale;
Actiune bactericida si spectru larg. Mai activ decat cefalexina fata de H. influenzae si Streptococcus
pneumoniae
Cea mai activa cefalosporina de uz oral fata de H. influenzae.
Antibiotic de prima electie in infectiile respiratorii si otita medie supurata cu H. influenzae.
Posologie: pe cale orala, in doze uzuale de 250 mg la fiecare 8 ore (inf. severe: dozele se pot dubla,
doza maxima fiind 4 g / zi
CEFACLOR /Terapia, Stada, Labormed)
- capsule a 250 mg sau 500 mg s.a.;
granule pentru suspensie orala (125 mg sau 250 mg / 5 ml);
compr film elib prel. a 375 mg, 500 mg, 750 mg;
CECLOR (Actavis) - compr film elib prel. a 375 mg, 500 mg, 750 mg;
granule pentru suspensie oral a (125 mg sau 250 mg / 5 ml);
CECLODYNE (SAndoz)- capsule a 250 mg sau 500 mg s.a.;
granule pentru suspensie orala (125 mg sau 250 mg / 5 ml);
comprimate filmate cu eliberare modificata (375 mg, 500 mg,750 mg);
MEDOCLOR - capsule a 250 mg sau 500 mg s.a.;
VERCEF (Terapia) - capsule a 250 mg sau 500 mg s.a.;
2) CEFUROXIMA
CEFUROXIM-AXETIL - CEFUROXIMUM (DCI)
Cefuroxim –axetil (1-acetoxietil-ester) este prodrog al cefuroximei, care se hidrolizeaza in mucoasa
intestinala si in sange,eliberand cefuroxima.
Se adminstreaza oral
Proprietatile farmacocinetice, spectrul de activitate si indicatiile terapeutice au fost detaliate in cursul
nr.16 la Cefalosporine cu administrare parenterala.
Specialitatile farmaceutice de uz oral AXYCEF (LekPharmatech/Sandoz)-comprimate de axetil)
125, 250, 500 mg (cefuroxim- CEROXIM (Ranbaxy/Terapia)
ZINNAT (GlaxoWellcome)
CEFALOSPORINE GENERATIA A-lll-A
1. CEFIXIMA
CEFIXIMUM (DCI)
Acid-7-{[2-(2-amino-l,3-tiazol-4-il)-2-(carboxi-metoxiimino)acetil]amino}-3-eteml--8-oxo-5-tia-l-
azabiciclo-oct-2-ena-2-carboxilic
Spectru larg de actiune, fiind rezistent la majoritatea s-lactamazelor.
Activ in special asupra bacililor Gram-negativi: E.coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter,
Pseudomonas, Neisseria gonoreae
Indicata terapeutic in infectiile produse de acesti germeni, antibiotic de electie in gonoree (in doza
unica). Indicat in bronsite acute si exacerbari ale bronsitei cronice, pneumonii bacteriene, angine si
faringite, in special angine recidivante si / sau faringo-amigdalite acute si cronice, sinuzite si otite acute,
pielonefrite acute, infectii urinare complicate sau necomplicate, uretrite gonococice.
Se administreaza oral in doze de 200-400 mg (doza unica sau divizata in doua prize).
Reactii adverse: frecvente - tulburari gastro-intestinale (dureri, varsaturi, diaree, dispepsie); mai rar-
SNC (cefalee, vertij, agitatie), manifestari de hipersensibilitate (eruptii cutanate, febra, urticarie, prurit).
EFICEF (Antibiotice SA, Romania) - capsule a 100 mg, 200 mg;
SUPRAX (G.Richter)- cp.film. 200mg.
2. CEFTIBUTEN
CEFTIBUTENUM (PCI)
Absorbtie orala neinfluentata de alimente. Eliminare urinara in forma activa. Eliminare este redusa in
insuficienta renala.
Ceftibutenul are actiune bactericida, fiind deosebit de rezistent fata de actiunea penicilinazelor si
cefalosporinazelor a caror secretie este indusa prin mecanism plasmidic.
Spectrul antimicrobian include germeni G-pozitivi: Str. pyogenes, Str. pneumoniae, germeni Gnegativi:
H. influenzae, Moraxella catarrhalis, E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Salmonella, Shigella.
Ceftibutenul este inactiv fata de stafilococi, enterococi, Acinetobacter, Listeria si Pseudomonas.
- Indicatii terapeutice: infectii respiratorii, otite, infectii urinare, entente si gastroenterite la copii.
- Se administreaza oral, in doze uzuale de 400 mg / zi (doza unica).
CEDAX (Schering-Plough, EU) - capsule a 400 mg s.a.;
- pulbere pentru suspensie orala (36 mg / ml).
CEFAMICINE
Cefamicinele contin o grupare metoxi in pozitia C7 fata de cefalosporine ceea ce determina aparitia
unor proprietati noi, mai ales in ceea ce priveste spectrul de activitate antibacteriana.Astfel fata de
celelalte tipuri de cefalosporine au o actiune mai redusa fata de germenii Gram-pozitivi,dar sunt mai active
fata de germenii Gram-negativi. Deasemenea sunt mai rezistente fata de actiunea (3-lactamazelor.
Cefamicinele sunt incluse in categoria CEF de uz parenteral- generatia a-ll-a.
Clasificare:
• l)Cefamidne naturale (produse de actinomicete):
- CEFAMICINA C (produsa de Str. lactamdurans)
- si 7-a-metoxi-cefalosporina C:
2) Cefamicine de semisinteza
CEFOXITIN
CEFOXITINUM (DCI) – DENUMIRE, CLASA, DENUMIRE REPREZENTANT MEFOXIN
OXACEFEME
Sunt derivati de 3(5)oxacefem.
Sunt antibiotice cu spectru larg de actiune, stabile fata de β-lactamaze Sunt utilizate terapeutic in
tratarea infectiilor grave cu germeni Gram negativi; inlocuiesc aminoglicozidele, in tratamentul unor infectii
cu germeni sensibili; Eliminare renala si biliara nemodificata;
Reprezentanti: MOXALACTAM (Latamoxef)
Relatii intre structura chimica si actiunea antimicrobiana in clasa cefalosporinelor
Principalele modificari structurale care pot afecta activitatea antibacteriana sunt:
1. Gruparea 7-acilamino - cand gruparea 7-acil-amino este un rest de acid acetic substituit se obtine
cea mai inalta activitate antibacteriana
- catenele de acid fenil sau fenoxiacetic confera activitate antistafilococica importanta
- atunci cand catena laterala este un acid acetic substituit cu heterocicli (tiofen, tiazol, tetrazol,
piridina)sau substituenti nearomatici (cian) activitatea creste si spectrul de actiune se largeste
- introducerea de grupari a-hidroxi sau a-amino are drept rezultat intensificarea actiunii si
largirea spectrului
- introducerea unei grupari a-oxiimino duce la cresterea rezistentei fata de |3-lactamaze si la
largirea spectrului de actiune.
2. Influenta substituentilor de la C3
- substituentul din C3nu este determinant pentru activitatea antibacteriana
- substitutia cu piridina are efecte pozitive atunci cand catena laterala este un rest de tienil-2-acetil
- substituirea grupei 3-acetoxi cu hidrogen sau piridina duce la scaderea activitatii fata de unii germeni
- substituirea grupei 3-acetoxi cu un tiol heterociclic duce la cresterea activitatii fata de unii germeni
- substituentul ideal pentru gruparea 3-acetoxi este l-metil-5-mercaptotetrazolul
- substituentii l-metil tetrazoli si 1,2,3-triazol imprima cea mai inalta actiune antibacteriana (in vitro).
3. Atomul de sulf
- inlocuirea atomului de sulf cu oxigen conduce la compusi cu activitate superioara
- inlocuirea atomului de sulf cu -CH2- conduce la compusi mai putin activi.
4. Atomul de hidrogen de la C7
- inlocuirea atomului de hidrogen de la C7cu radical metoxi creste rezistenta fata de de P-lactamaze,
dar scade activitatea fata de bacteriile Gram pozitive.
CURS 7
MACROLIDE
Macrolidele sunt antibiotice produse din metabolismul unor specii din genul Streptomyces, care au in
molecula un inel lactonic legat prin legaturi glicozidice de structuri zaharidice si/sau aminozaharidice.
NOMENCLATURA:
-Caracteristici chimice comune macrolidelor
Macrolidele au in structura lor:
-un inel lactonic mare (de unde denumirea de macrolide) partial nesaturat, polisubstituit
- o grupare cetonica,
- aminozaharuri legate glicozidic de nucleul lactonic,
- prezinta o grupare dimetilamino pe portiunea glucidica, care le confera acestora proprietati bazice,
putand forma saruri solubile in apa, utilizate in terapeutica.
MECANISM DE ACTIUNE:
• bactericid sau bacteriostatic este dependent de doza
• inhiba sinteza proteica ribozomala prin fixarea pe subunitatile ribozomale 50S, blocand reactiile de
transpeptidare si/sau translocatie
SPECTRU ANTIBACTERIAN:
• coci Gram-pozitiv (inclusiv stafilococi penicilinazosecretor) si Gram-negativ, bacili Gram-pozitiv
• Mycoplasme
• Chlamydii
• Ricketsii
• Treponeme
• actinomicete
CLASIFICAREA MACROLIDELOR
A. Dupa origine
• macrolide naturale
- Eritromicina
- Oleandomicina
- Josamicina
- Spiramicina
• macrolide de semisinteza
- Roxitromicina
- Diritromicina
- Claritromicina
- Azitromicina
ERITROMICINA
Erythromycinum (DCI)
• Eritromicina A are o structura glicozidica si se comporta ca o baza monoacida, avand in molecula sa
un sistem polihidroxiacetolactonic care formeaza agliconul.
• Partea glucidica, D-desozamina, care contine o grupare amino, este atasata prin legatura
glicozidica la C6, ea fiind prezenta in structura multor antibiotice macrolide. Amina tertiara prezenta in
desozamina (3,4,6 –tridezoxi-3-dimetilamino, d-xilohexoza), confera un caracter bazic eritromicinei.
Aceasta proprietate sta la baza obtinerii sarurilor acide utilizate frecvent.
• Alta parte a moleculei contine un carbohidrat legat glicozidic la C4 si se numeste cladinoza. D.p.d.v.
chimic cladinoza este 2,3,6-tridezoxi-3-metoxi-3-C-metil-L-riboza si este intalnita numai in structura
eritromicinei.
• Agliconul (partea neglucidica) din molecula Eritromicinei este un sistem polihidroxiacetolactonic,
numit eritralozamina, fiind alcatuit din eritronolida si D-desozamina legate β-glicozidic.
• antibiotic de electie in: pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae, difterie, tuse convulsiva,
pneumonia cu Chalmydia trachomatis la sugari, forme grave de enterocolita cu Campylobacter jejuni
• medicatie de alternativa la bolnavi alergici la penicilina, in infectii cu germeni sensibili inclusiv
pentru profilaxia reumatismului poliarticular acut
•tratament topic in acneea vulgaris
Mod de administrare: oral 250-500mg la 6 h
Reactii adverse: digestive, rare fenomene alergice, aritmii cardiace, la doze mari poate apare
hipoacuzie tranzitorie
Contraindicatii: insuficienta hepatica si renala
•p.o. ERITROMICINA – cp 200/250 mg (propionat);
pulb. susp. 200mg/5ml
ERYTHROCIN STEARAT – cp film. 500 mg
• Parenteral: ERITROMICINA ETILSUCCINAT – pulb. susp. inj.
ERITROMICINA LACTOBIONAT – pulb.inj. (+ anest. local)
• Topic ZYNERIT – sol ext
- ERYFLUID –sol.ext 4%
Eritromicina poate fi utilizata ca baza libera pentru administrare orala sau locala. Datorita faptului ca
eritromicina este sensibila la actiunea pH-ului acid al sucului gastric, s-a recurs la prepararea de derivati
prin esterificarea grupelor hidroxilice libere ale desozaminei cu acidul propionic, stearic, etilcarbonat,
etilsuccinat, formand saruri mai putin solubile dar care sunt stabile in stomac si care sunt administrate sub
forma de comprimate sau drajeuri enterosolubile.
PROPIONAT DE ERITROMICINA (FRX)

indicatii terapeutice: infectii cu streptococ, pneumonii, tuse convulsiva, gonoree
• mod de administrare: 0.2-0.3g la 6h
OLEANDOMICINE
• Oleandomycinum (DCI)
• Au fost izolate din medii de cultura ale Streptomyces in 1954, de Sobin. Au o structura macrolidica
asemantoare cu cea a eritromicinei, avand in molecula doua monozaharide, D-dezozamina si L-
oleandroza, ambele fiind legate β-glicozidic de agliconul sau – oleandolina. Aceasta contine trei grupari
hidroxil, sase grupari metil, o grupare cetonica, o grupare epoxidica si o grupare lactonica. Oleandolina
este mult mai stabila decat agliconul eritromicinei.
• Cele trei grupari -OH se pot acila, fiind prezente in fiecare parte glucidica si in aglicon. Derivatul
triacetilat are actiune antibacteriana in vivo ca si oleandomicina, dar poseda proprietati farmacocinetice
superioare. In urma hidrolizei pune in libertate oleandomicina.
OLEANDOMICINA
• Oleandomycinum (DCI)
• Descriere:
•- structura glicozidica macrolidica similara eritromicinei
•- prin hidroliza acida pune in libertate: D-desozamina si L-oleandroza
•- spectru similar eritromicinei: infectii cu streptococi hemolitici, pneumococi
•- antibiotic de rezerva in infectii cu germeni penicilino-rezistenti, bolnavi alergici la penicilinele
naturale
•Mod de administrare: oral 1-2g/zi, parenteral sub forma de fosfat de oleandomicina
SPIRAMICINA
•Spiramycinum (DCI)
•-spectru similar eritromicinei: infectii cu bacili Gram pozitivi, in special cu stafilococi rezistenti la
peniciline sau alte antibiotice
•Avantaj: concentratii mari in sputa fiind utilizata in infectii orale si respiratorii
•Mod de administrare: oral 2-6g/zi fractionat la 6h; intrarectal, local
•Produse farmaceutice: Rowamycine cp 1.5mil /ui;3 mil UI
AZITROMICINA
•Azithromycinum (DCI)
Modificare de structura marcata cu rosu (in locul C10)

•- antibiotic macrolidic cu spectru similar eritromicinei, dar este activ si pe unele bacterii Gram
negative: infectii ale cailor respiratorii, infectii cu transmitere sexuala (uretrita necomplicata, cervicita),
infectii gastrice si duodenale determinate de Helicobacter pylori
Mod de administrare: oral 500mg/zi 3 zile;
•- in uretrita cu Chlamydia si infectii cu transmitere sexuala: o doza unica 1g;
•- oftalmic 1pic de 2 ori pe zi timp de 3 zile
•- Azitrox cp 500mg; susp orala 200mg/5ml; Azyter 15mg/g x 6 unidoze pic oft;
•- Sumamed cps 250mg; Azatril cps 50mg
CLARITROMICINA
• Clarithromycin (DCI)
• C6 aglicon: -OCH3
• Indicatii terapeutice:
- antibiotic macrolidic cu spectru similar eritromicinei, fiind insa activa si pe Helicobacter Pylori este
utilizata in terapia asociata pentru eradicarea Helicobacter Pylori. Este activa si pe Mycobacterium avium
(responsabila de infectii intracelulare cu micobacterii aparute la o gazda imunodeprimata, prezente in
stadiile terminale ale SIDA.
Mod de administrare: oral adult 250-500mg la 12h, copil 15mg/kg corp/zi in 2 prize la 12 ore
•- Klacid cp 250mg, SR 500mg;125mg/5ml susp;
•- Klabax 250mg,500 mg; 125mg/5ml, 250mg/5ml;
•- Lekoklar cp 250mg; 250mg/5ml susp
• FROMILID (Krka)
• comp.filmate 250mg; 500mg
• comp. filmate cu elib. modif. 500mg
• granule pt. susp.orala 125mg/5ml
• CLARITROMICINA ( Rom)
•- comp.filmate 250mg
• CLAR (India)- comp.filmate 250mg; 500mg
LINCOMICINE
• Lincomicinele sunt antibiotice cu structura aminoglicozidica, izolate din tulpinile ciupercii
Streptomyces lincolnensis care contin in molecula lor un atom de S, fiind cel mai utilizat si mai activ
compus obtinut prin fermentatie.
• SPECTRU DE ACTIVITATE: coci, bacterii anaerobe, actinomicete, micoplasma si anumite specii de
plasmodium
• MECANISM DE ACTIUNE: se leaga de subunitatea ribozomala 50S, inhiband sinteza proteica;
actiunea bactericida sau bacteriostatica este dependenta de concentratia de antibiotic.
CLINDAMICINA
• Clindamycinum (DCI)
•- antibiotic de electie in infectii grave cu anaerobi (pulmonare, pelvine, abdominale, septicemii grave
cu Bacteroides fragilis); in infectii mixte (aerobi si anaerobi) se asociaza cu gentamicina
•- medicatie de alternativa in actinomicoze, infectii streptococice, la bolnavi alergici la benzipenicilina
si cefalosporine
•- local: acneea vulgara si rozacee.
• Dezavantaj: produce colita pseudomembranoasa, scaune diareice cu mucus si sange, colici
abdominale si febra datorita favorizarii suprainfectiei intestinale cu tulpini rezistente la Clostridum difficile
•Mod de administrare: oral 150-300 mg la 6 h; infectii grave 450mg la 6h; local sol 2%
•Produse farmaceutice: Clindamycin-MIP cp 300mg, 600mg; Dalacin C cps 150mg; 300mg
RIFAMPICINA
•Rifampicinum (DCI)
•Descriere:
•-pulbere cristalina rosie-portocalie, fara gust, solubila in apa
•-ca antituberculos major (asociere obligatorie cu alte substante), lepra
•-antibiotic antistafilococic de rezerva cu actiune buna si fata de B.fragilis
•-profilactic: infectii cu meningococ, H.influenzae, pentru sterilizarea purtatorilor nazali de stafilococ
patogen.
Mod de administrare: oral in tuberculoza 10mg/kg/zi, intr-o singura priza inainte de masa; gonoree
900mg/zi o singura administrare
Produse farmaceutice: Sinerdol cps 150mg; 300mg
CURS 8
ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDICE
Antibioticele aminoglicozidice sunt antibiotice naturale sau produsi de semisinteza caracterizate
prin prezenta in molecula a aminoozelor legate glicozidic si care prezinta asemanari structurale cu unele
polizaharide din capsula si peretele celulelor bacteriene.
RELATIE STRUCTURA CHIMICA-ACTIVITATE ANTIMICROBIANA
•activitatea antimicrobiana conditionata de : -prezenta streptidinei si a streptobiozaminei, fiecare
fiind lipsita de activitate -prezenta resturilor guanidinice a caror lipsa duce la inactivare
•-CHO: oxidarea gr –CHO la –COOH duce la inactivare -reducerea gr –CHO la –CH2-OH nu
determina pierderea activitatii (dihidrostreptomicina)
•-CH3 din restul streptozic cu gr metoxi nu modifica activitatea, dar creste toxicitatea
MECANISM DE ACTIUNE:
•actiune bactericida: patrund in celule bacteriene prin difuziune si transport activ si se fixeaza pe
unitatile ribozomale 30S inhiband sinteza proteica bacteriana
SPECTRU DE ACTIUNE LARG:
•bacili Gram negativ aerobi: Enterobacter, E.coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis,
Pseudomonas aeruginosa, Salmonella, Seratia, Shigella.
•coci Gram pozitiv: stafilococi
•Mycobacterium tuberculosis: streptomicina, kanamicina.
REACTII ADVERSE:
•indice terapeutic mic : concentratia plasmatica eficace terapeutic apropiata de cea toxica
•ototoxicitate ( leziuni vestibulare si cohleare) favorizata de: tratament prelungit, doze mari, varsta
inaintata, asociere cu diuretice (furosemid)
•nefrotoxicitate (dependenta de concentratie) favorizata de: prezenta leziunilor renale, varsta
inaintata, asociere cu alte medicamente nefrotoxice ( vancomicina, cefalotina, amfotericina B),
•reactii alergice
AMINOGLICOZIDE CLASIFICARE
- dupa natura agliconului:
- aminozide cu aglicon streptidinic:
•- streptomicina,
•- dihidrostreptomicina,
- aminozide cu aglicon dezoxistreptaminic:
•-kanamicine,
•-neomicine,
•-gentamicine,
•-paromomicine,
•-tobramicina;
- AMIKACINA
- NETILMICINA
Aminozide cu aglicon streptidinic
Streptomicina
Aglicon streptidina
streptobiozamina
L-streptoza
N-metil-L-glucozamina
•SULFAT DE STREPTOMICINA
•Streptomycini sulfas (DCI, FRX)
- toate formele de tuberculoza (se asociaza cu alt antituberculos pentru a impiedica rezistenta)
- utilizare limitata in infectii cu germeni sensibili (endocardite, infectii urinare, septicemii) datorata
reactiilor adverse (ototoxicitate, nefrotoxicitate)
Dezavantaj: toxicitate sistemica mare
Mod de administrare: parenteral i.m1g/zi , in tuberculoza 1g de 2 ori pe saptamana
Produse farmaceutice: Strevital pulb pt sol inj
Aminozide cu aglicon dezoxistreptaminic

•SULFAT DE NEOMICINA
•Neomycini sulfas (DCI, FRX)
Descriere: - pulbere alba sau usor galbuie, higroscopica, fara miros, fotosensibila, solubila in apa - nu
este un produs unitar , ci un amestec de 3 antibiotice cu structuri apropiate: Neomicina A, B si C
•- infectii digestive, enterocolite, peritonite bacteriene acute, chirurgia colonului, coma hepatica
•- infectii dermatologice, oftalmice, ale urechii interne
Dezavantaj: nefrotoxica administrata parenteral
Mod de administrare: 1-2g/zi oral, local pe piele sub forma de unguente, pulberi, sprayuri, in
oftalmologie sub forma de colir 0.5%
BANEOCIN (Sandoz) – pulb cutanata; ung = Neomicina (5 mg; 5000 UI) + Zn-bacitracina (5 mg; 250
UI)
Neomicina + corticosteroizi
NEOPREOL – ung (+prednisolon+untura de peste)
NIDOFLOR – ung (+ nistatin+triamcinolon acetonid)
PANDERM ung (nistatin+triamcinolon+gramicidin)
FLUMETAZON PIVALAT N – ung, crema
FLUOCINOLON N – ung, crema
LOCACORTEN cu NEOMICIN
MAXITROL – suspensie si ung oftalmice ( + Dexametazona)
OPHTAMETASONE N = solutie oculara, otica, nazala
ANTIBIOPTAL – colir (+Cloramfenicol)
NEOSPORIN - ung oftalmic ( + polimixin B sulfat + bacitracin zinc)
PIMAFUCORT ung, crema (+ hidrocortizon+ natamicina)
•KANAMICINE
•Kanamycini (DCI)
Descriere: - izolata din culturile de Streptomyces kanamyceticus - nu este un produs unitar , ci un
amestec de 3 kanamicine: A, B si C; - in terapeutica se foloseste sulfatul de kanamicina A
•- infectii streptococice grave, respiratorii, urinare, intestinale
•- oral: pregatirea interventiilor pe colon
•- local: profilaxia si tratamentul infectiilor oculare
Dezavantaj: ototoxica, nefrotoxica
Mod de administrare: im 250mg la 6h, local
- Kanamicina sulfat 1% ung oft
- Kanamicina sulfat H ung oft
- Kamycine sol inj
•GENTAMICINA
•Gentamycini sulfas (DCI, FRX)
Descriere: - izolate din tulpinile de Micromonospora purpurea si Micromonospora echinospora - nu
este un produs unitar, ci un amestec de 4 antibiotice; in terapeutica se foloseste sulfatul de gentamicina
(amestec de saruri ale gentamicinelor C1 ,C2 si C1a)
Fara structura, doar denumirea de pe pozitii

•- septicemii, infectii ale cailor respiratorii, genito-urinare, ale pielii si tesuturilor
•- infectii intraspitalicesti cu germeni rezistenti la alte antibiotice cu spectru larg
Dezavantaj: oto- si nefrotoxicitate
Mod de administrare: im si iv lent sau perfuzie 80mg/12h, local pe piele si in sacul conjunctival;
durata maxima-7-10 zile
Sol. inj. 40 mg/ml, fiole 1 ml si 2ml
GENTAMICIN KRKA; LYRAMYCIN
Sol/ ung. oftalmice
GENTAMICIN SULPHATE (Eipico Med) – colir 0.3%
GARASONE – colir, ottoguttae (+Betametasone)
Prep. dermatologice (ung., cremã) + corticosteroizi
FLUOCINOLON G crema (+ fluocinolon acetonid)
DIPROGENTA (betametazon dipropionat)
BELOGENT ung crema (+betametazona)
TRIDERM ung crema (+betametazon + clotrimazol)
•TOBRAMICINA
•Tobramycinum (DCI)
- tratamentul de durata al infectiilor pulmonare cronice produse de Pseudomonas aeruginosa in
fibroza chistica
- infectii genito-urinare, gastrointestinale, ale SNC, ale pielii si tesuturilor moi
Avantaj: cea mai bine tolerata aminoglicozida de organism (nefrotoxicitate redusa)
Mod de administrare: inhalare prin nebulizator in 15 min 1fiola la 12h 28 zile, pauza 28 zile, se
repeta inca 2 cicluri; local in infectii oculare ca sol oft 0.3% sau ung oft 0.3%
- Tobrex, Tobradex sol oft, ung oft
- Tobi sol pt inh 300mg/5ml
CURS 9
TETRACICLINE
- Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg obtinute pe cale naturala din unele specii de
Streptomyces, dar si prin semisinteza.
- Structura lor a fost demonstrata prin reactii de degradare si confirmata prin sinteza.
- Antibioticele considerate tetracicline naturale sunt: clortetraciclina, oxitetraciclina si tetraciclina.
- La baza structurii tetraciclinelor sta un nucleu de baza format din 4 cicluri condensate linear numit
“tetracen’ care este de fapt octohidronaftacenul. De la acest sistem tetraciclic provine si denumirea de
tetracicline.
Substituentii prezenti:
-la C1si C11 – doua grupari cetonice
-la C2 – o grupare carboxamidica
-la C3 si C12 – doua grupari enolice
-la C4 – o grupare dimetilaminica orientata in spatele planului
-la C10 – o grupare fenolica
-la C12a –o grupare alcoolica
Toate tetraciclinele prin reducere energetica duc in final la obtinerea hidrocarburii aromatice de baza –
tetracenul.
Tetraciclinele au proprietatea de a se epimeriza la atomul de carbon C4 formand izomeri inactivi
terapeutic - epitetracicline.
Tetraciclinele au caracter amfoter
Epimerizarea este un proces reversibil, intre cele doua forme – izomer si compusul natural- stabilindu-
se un echilibru.
• Mai jos sunt prezentate structurile partiale ale celor doua forme ale perechii epimerice.
• S-a constatat ca tetraciclina si clortetraciclina sunt epimerizate mai usor decat oxitetraciclina, care
este mai rezistenta. Acest lucru permite obtinerea unui compus mai pur in urma procesului tehnologic de
obtinere, epimerii fiind considerati impuritati care duc la scaderea activitatii antibiotice.
Comportamentul fata de acizi si baze
• Acizii puternici ataca tetraciclinele provocand pierderea unei molecule de apa si schimbarea pozitiei
unei duble legaturi, cand se formeaza un al doilea ciclu aromatic (C), obtinandu-se anhidrotetracicline
inactive si mai toxice.
• Bazele slabe produc izomerizarea tetraciclinelor prin ruperea legaturii intre C11-C11a a ciclului C,
migrarea hidrogenului hidroxilic de la C6 la C11a si formarea unei structuri lactonice, in acelasi timp are
loc si tautomeria functiei enolice de la C12. Rezulta izotetraciclinele – care sunt complet inactive.
Mecanism de actiune
• Tetraciclinele formeaza cu metalele (calciu, magneziu si fier) complecsi sau chelati monometalici sau
bimetalici inactivi. Pe aceasta proprietate se bazeaza proprietatile antibacteriene ale tetraciclinelor,
acestea fixand ionii esentiali de metale din structura bacteriei.
• Tot pe aceasta proprietate se bazeaza si unul din efectele secundare ale tetraciclinelor. Datorita
afinitatii pentru ionii de calciu, acestea se pot depune pe oasele in curs de formare la copii si pe dintii
acestora, sub forma de complex tetraciclina-calciu ortofosfat. Depozitele fixate pe dinti determina
colorarea lor in galben, coloratie care se intensifica in timp, in urma unor procese fotochimice.
Legatura coordinativa unde apare , pozitia atomului de C, la ce atom se face legatura

Farmacocinetica
• Absorbtia incompleta din intestin si actiunea asupra florei intestinale determina in cazul utilizarii
tetraciclinelor suprainfectii cauzate de Candida albicans.
• Strabat bariera placentara si trec in laptele matern determinand la copii probleme legate de formarea
oaselor si dintilor. Din acest motiv nu se administreaza la gravide si nici la copii sub 8 ani.
Administrare
• Administrarea tetraciclinelor este orala, cand sunt absorbite partial si realizeaza concentratii
plasmatice ridicate. Tratamentul trebuie sa nu depaseasca 5-7 zile. Dupa tratamente indelungate pot
aparea fenomene secundare manifestate prin tulburari digestive, carente de vitamine, alterari micotice ale
mucoaselor (stomatite, glosite, vaginite) produse de Candida albicans.
Relatia structura /proprietati terapeutice
• Din analiza formulei generale a tetraciclinelor s-a constatat ca toti derivatii cu mai putin de patru
cicluri sunt inactivi d.p.d.v terapeutic.
•Cel mai simplu derivat al tetraciclinei care pastreaza activitatea caracteristica de spectru larg de
actiune este 6-demetil-tetraciclina (Demeciclina).
• Prezenta grupei hidroxil la C5 (Oxitetraciclina) determina o crestere a activitatii fata de Bacilul
pioceanic.
• Modificarile produse la C6 pot duce la obtinerea de compusi cu activitate foarte buna. Astfel
eliminarea grupei hidroxilice conduce la compusi mult mai stabili, iar demetilarea conduce la obtinerea de
compusi cu actiune prelungita.
Fara structura
- Gruparea hidroxil alcoolic la C12a orientata in spatele planului este esentiala in mentinerea actiunii
antibiotice. - Introducerea de halogeni in molecula la C7, cum este cazul Clortetraciclinei si
Bromtetraciclinei, determina o crestere a activitatii antibacteriene asupra cocilor Gram-pozitivi, dar si o
crestere a toxicitatii. - Gruparea dimetilamino imprima o actiune intensa asupra stafilococilor rezistenti la
alte tetracicline si o actiune prelungita.
TETRACICLINA
(FRX- TETRACYCLINUM)
Se obtine prin extractie din mediile de cultura ale speciilor de Streptomyces.
De invatat radicalul
•Tetraciclina este mai stabila in solutii alcaline decat clortetraciclina, dar solutiile isi pierd activitatea
antibacteriana.
• Tetraciclina se foloseste sub forma de clorhidrat, care este solubila in proportie de 1:10 in apa si
1:100 in alcool.
• Dupa absorbtie atinge concentratii sanguine mari si de durata (chiar si in l.c.r.).
• Este utilizata intern, sub forma de capsule, 1g/zi ( max 4g/zi) la interval de 6 ore, dar si extern in
oftamologie si dermatologie sub forma de unguente 3%.
• Exista o serie de asocieri care cresc concentratia sanguina, cum ar fi asocierea cu gluconati de
aluminiu-calciu, care pot fi administrati oral i.m si i.v.
•Tetraciclina – capsule 250 mg
•Unguent cu tetraciclina (clorhidrat de tetraciclina)
OXITETRACICLINA, TERRAMYCIN
FRX- OXYTETRACYCLINI HYDROCHLORIDUM
DOXICICLINA(DCI), VIBRAMICIN
FRX- DOXYCYCLINI HYDROCHLORIDUM
D.p.d.v.chimic este: 6(α)-dezoxi-5-oxitetraciclina.
Se obtine in prezent prin hidrogenarea catalitica a metaciclinei sau prin reducerea cu Ni a derivatului
mercaptobenzilmetaciclina.
Se foloseste sub forma de clorhidrat.
Relatia structura activitate antimicrobiana.
•Gruparea 6-metil orientata α, determina o crestere a activitatii antimicrobiene de 3 ori mai mare fata
de epimerii β.
•Absenta grupei hidroxil, ca si in cazul metaciclinei, o face mai rezistenta la actiune acizilor si bazelor.
•Dupa administrare si absorbtie se obtin concentratii tisulare crescute, iar spre deosebire de alte
tetracicline, doxiciclina nu se acumuleaza in rinichi , ceea ce face posibila administrarea ei la pacientii cu
functie renala alterata, dar din cauza clearance-ului scazut la acesti pacienti eficacitatea sa in tratamentul
infectiilor urinare este limitata.
•Spectrul de activitate antibacteriana este asemanator celorlalte tetracicline, are actiune prelungita, se
leaga de proteinele plasmatice in proportie de 82-93%.
•Spre deosebire de celelalte antibiotice care necesita administrari multiple pentru mentinerea unei
concentratii terapeutice optime, doxiciclina se administreaza in doza unica, in prima zi o doza la 12 ore,
apoi o doza in 24 ore.
CURS 10
Antibioticele cu structura aralchilica
Sunt antibiotice cu spectru larg ce actioneaza asupra celulei bacteriene prin inhibarea sintezei
ribozomale prin legarea de subunitatea 50S.
Din aceasta clasa fac parte:
-cloramfenicolul
-analogii structurali ai cloramfenicolului
CLORAMFENICOL
Chloramphenicolum (DCI, FRX)
Descriere:
-pulbere cristalina alba, cu gust amar, putin solubila in apa, foarte solubila in alcool
-molecula cloramfenicolului poseda 2 atomi de carbon asimetrici vecini si cu substituenti diferiti, ceea
ce determina 4 izomeri optic activi (2 perechi de enantiomeri) care formeaza 2 racemici:±cloramfenicol
forma “eritro” ; ± cloramfenicol forma “treo”
-din punct de vedere al activitatii antibiotice cel mai activ este D(-)-treo-cloramfenicol fiind de 50-100
ori mai activ decat L(+)-eritro-cloramfenicol, si singurul din cei 4 izomeri optici care corespunde produsului
natural si este folosit ca medicament
- antibiotic de rezerva cu spectru larg activ asupra germenilor gram-negativ si pozitivi, bacteriostatic,
folosit in infectii grave pentru care nu exista alternativa terapeutica: septicemii, meningite, infectii cu
stafilococ penicilazopozitivi, febra tifoida, laringotraheite, pneumonii, abcese cerebrale
Dezavantaj: reactii adverse grave hematologice, ale aparatului digestiv, neuropsihice -fenomene
toxice: “sindrom cenusiu” (anorexie, voma, diaree cu scaune verzi, colorarea cenusie a pielii, tahipnee,
letargie) cu risc mare la nou-nascuti (decesul survine la 3 zile de la debutul simptomelor)
Obs: in timpul tratamentului se fac examene hematologice
Mod de administrare: 500mg la 6 h la adult , local sub forma de colir 0.5% sau ung, iv 1-2g la 6-8h
- Cloramfenicol 125mg,250 mg cps
- Otis T, Solutie auriculara cu cloramfenicol si fluocinolon
Analogi structurali ai cloramfenicolului
TIAMFENICOL
Thiamphenicolum (DCI)
- este produs corespunzator cloramfenicolului la care gr nitro fost inlocuita cu o gr metilsulfonil

- in terapeutica se foloseste enantiomerul D(+)treo
- se adm oral 1-1.5g/zi
- avantaje -nu produce tulburari digestive; are activitate mai prelungita decat cloramfenicolul
Corelatia structura / activitate terapeutica
- ocuparea altor pozitii pe nucleul aromatic de catre gruparea nitro, duce la compusi cu activitate
scazuta;
- inlocuirea gruparii nitro cu alti radicali ( -NH2, -COOH, -CONH2, -CN, -SR, -X, alchil etc) duce la
obtinerea de compusi lipsiti de activitate sau cu activitate mai redusa decat a cloramfenicolului;
Inlocuirea gruparii nitro cu- o grupare acetil duce la formarea Cetofenicolului
-o grupare sulfamoil duce la formarea Tevenalului
- o grupare metilsulfamoil duce la formarea Tiamfenicolului
toti fiind compusi mai activi decat Cloramfenicolul, dar mai toxici decat acesta.
- reducerea gruparii hidroxil de la C1 determina micsorarea activitatii antibiotice , iar oxidarea acestei
grupari si transformarea in grupa cetonica conduce la Cloramfenicona ( Nicetina) – compus cu actiune
antifungica puternica, in special fata de Candida albicans, dar lipsita de activitate antibacteriana.
•inlocuirea atomilor de Cl cu un alt halogen de tipul bromului de exemplu, duce la obtinerea unui
derivat Bromamfenicol care are aproximativ 80% din activitatea Cloramfenicolului;
•prelungirea catenei de carbon poate duce la scaderea activitatii antibacteriene;
•prin esterificarea grupei OH de la C3 cu acizi grasi superiori (palmitic, stearic) aminoacizi, acizi
dicarboxilici se obtin derivati inactivi in vitro, dar care sunt activi in vivo deoarece in organism sunt supusi
hidrolizei enzimatice, punand in libertate cloramfenicol.
• Esterii cloramfenicolului sunt:
•solubili – cei care sunt administrati parenteral (hemisuccinat de cloramfenicol), glicinat de
cloramfenicol, glicinat de tiamfenicol);
•insolubili – care sunt administrati pe cale orala (tiamfenicol, stearatul si stearoglicolatul de
cloramfenicol, palmitatul de cloramfenicol).
ANTIBIOTICE CU STRUCTURI CHIMICE DIVERSE
VANCOMICINA
Vancomycinum (DCI)
Este un antibiotic glicopeptidic triciclic, izolat din Streptomyces orientalis in 1956 si introdus in
terapeutica in 1958, fiind activ pe coci gram-pozitivi, in special streptococi, stafilococi si pneumococi.
Este considerat un antistafilococic de rezerva impotriva germenilor penicilino-rezistenti si meticilino-
rezistenti.
Este indicata ca antibiotic de electie in colita pseudomembranoasa indusa de antibiotice.
Mecanismul de actiune este asemanator antibioticelor β-lactamice, adica inhiba sinteza polimerilor
peptidoglicanici si a fosfolipidelor din structura peretelui celular.
Poate sa actioneze si prin impiedicarea sintezei acidului ribonucleic. Este activa si fata de protoplasti,
carora le altereaza membrana citoplasmatica.
Vancomicina penetreaza pleura si pericardul, se concentreaza in lichidul pleural, pericardic dar si
peritoneal si sinovial.
Se administreaza numai parenteral, in infectii grave. Se elimina nemodificat in proportie de 90% in
urina.
Poate da reactii de tip anafilactic, dar si tromboflebite, tulburari oto si nefrotoxice, leucopenie,
eozinofilie.
Se foloseste sub forma de clorhidrat.
Edicin- Lek – pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g
Vancocin – Eli Lyli- pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g
Vancomicina – Teva – pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g
CURS 11
Astazi tuberculostaticele se folosesc intotdeauna asociate cate doua-trei, din doua motive: pentru
intarzierea instalarii rezistentei bacilului Koch la tuberculostatice si pentru siguranta efectuarii unui
tratament activ, in cazul in care nu este cunoscuta sensibilitatea bacilului Koch. Fiecare din cele doua sau
trei antibiotice este folosit in doza lui activa. Acest tip de terapie a devenit astazi o terapie standard.
Alegerea combinatiei de tubeculostatice depinde de localizarea infectiei (plamani, urogenital,
gastrointestinal), de varsta pacientului, de sensibilitate, de tipul de rezistenta, de toxicitatea agentilor
antiinfectiosi alesi etc.
Studii recente au aratat ca utilizarea rifampicinei asociata cu etambutolul si izoniazida au condus la
scurtarea perioadei de tratament de la 2 ani la 6-9 luni, ceea ce a constituit un real progres in terapia
tuberculozei.
Clasificarea tuberculostaticelor
•Dupa eficacitate :
tuberculostatice
- de baza: -majore : HIN, Rifampicina, Etambutol, Streptomicina
- minore : PAS, Etionamida (Nizotin), Pirazinamida, Morfazinamida (Morinamid)
- de rezerva sau de releu: Cicloserina (Tebemicina), Tiocarlidul, Viomicina.
•Dupa valoarea terapeutica
tuberculostatice - cu eficacitate ridicata – Streptomicina, HIN, Etionamida
- cu eficacitate mijlocie-Pirazinamida, PAS, Cicloserina
-cu eficacitate redusa – Viomicina, Neomicina,
ACIDUL p-AMINOSALICILIC
Acidum-aminosalicylicum (DCI)
Sin: PAS
Acidul p-aminosalicilic utilizat ca medicament nu trebuie sa contina m-aminofenol format prin

decarboxilare, ca urmare a conservarii inadecvate si nici acid 5-aminosalicilic, care ar putea rezulta ca
produs secundar in unele metode de obtinere. – de citit
-tuberculoza pulmonara, renala, gastrointestinala si a laringelui
Obs: a fost considerat un tuberculostatic valoros singur sau asociat cu izoniazida si streptomicina
- actual este medicament de alternativa datorita aparitiei agentilor mai bine tolerati (etambutol si
rifampicina)
•PAS se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 50-70% de aceea sunt necesare cantitati mari
pentru obtinerea de rezultate terapeutice optime. Prin metabolizare la nivelul ficatului formeaza N-acetil-
PAS, iar la nivelul rinichilor, acidul 2-hidroxi-4-aminohipuric – ambii produsi fiind inactivi terapeutic.
•Dupa administrare orala PAS este repede si complet absorbit, fiind distribuit egal in majoritatea
tesuturilor si fluidelor din organism, cu exceptia LCR. T1/2 este de 2 ore.
•Mecanism de actiune: inlocuirea fragmentului de acid p-aminobenzoic din structura acidului folic
(factor de crestere pentru microorganisme) inhiband metabolismul normal al celulei bacteriene si implicit
moartea celulei.
•Mod de administrare: oral 15-20g/zi fractionat timp de mai multe luni; intravenos
•Produse farmaceutice: Parasal; Pamisyl
Principalele saruri ale PAS sunt:
P-aminosalicilatul de sodiu
Are aceleasi proprietati ca PAS. Fiind o sare de sodiu poate servi la prepararea de solutii 4,8% ce se
pot administra in perfuzii. Pentru a impiedica oxidarea si decarboxilarea substantei se aduga sulfit de
sodiu 1% ca agent de conservare.
P-aminosalicilatul de potasiu
Prezinta aceleasi proprietati ca ale sarii de sodiu a PAS. Necesita prudenta datorita ionului de sodiu
care trebuie mentinut la nivele scazute.
P-aminosalicilatul de calciu
Spre deosebire de ceilalti doi derivati, reduce mult iritatiile gastrice.
IZONIAZIDA
Izoniazidum (FR.X, DCI)
Sin: HIN
-medicament de electie in profilaxia tuberculozei utilizata in toate formele, foarte activa in meningita
tuberculoasa
- scade febra, calmeaza tusea, diminueaza expectoratia, determina revenirea poftei de mancare si
cresterea in greutate a bolnavului
Reactii adverse: nevrite periferice, tulburari gastro-intestinale; evitarea aparitiei reactiilor adverse se
face prin asocierea cu vitamina B6 sau acid glutamic
Obs: asocierea cu alcool este contraindicata (coma, moarte)
Mod de administrare: oral 5-10mg/kg/zi, injectabil sc, im,iv, intrarectal (supozitoare)
Produse farmaceutice: Izoniazida, Tubazid
Este bine absorbita, la 1-2 ore dupa administrare orala si excretata rapid, 50-70% din doza fiind
eliminata prin urina la 24 ore de la administrare. Se excreta atat sub forma nemodificata cat si sub forma
de metaboliti. Principalii metaboliti sunt: izonicotinilhidrazona, acidul piruvic, acid α-cetoglutaric,
acetilizoniazida, acid izonicotinic si acid izonicotinuric.
Produce rezistenta bacilului si dupa scurt timp devine ineficace.
Principala cale de metabolizare a izoniazidei o reprezinta acetilarea azotului primar din molecula
hidrazinei.
Medicamentul actioneaza numai asupra dezvoltarii bacililor si nu asupra formelor rezistente.
Mecanismul de actiune este incomplet elucidat.
Orice schimbare in structura izoniazidei duce la scaderea sau anularea activitatii acesteia.
ETIONAMIDA
Ethionamidum (FR.X, DCI)
Descriere: - pulbere cristalina, galbena, insolubila in apa, cu miros caracteristic

Indicatii terapeutice: - medicament secundar utilizat in chimioterapia tuberculozelor
Avantaj: toxicitate scazuta
Mod de administrare: oral, sub forma de drajeuri enterosolubile; local sub forma de pulbere
Obs. : pentru evitarea instalarii rezistentei se asociaza cu antituberculoase (streptomicina, izoniazida,
cicloserina, viomicina)
Produse farmaceutice: Trecator; Nizotin
•Medicament secundar utilizat in chimioterapia tuberculozelor, intrebuintat in special in tratamentul
tuberculozei pulmonare rezistenta la izoniazida sau cand bolnavul nu suporta tratamentul cu izoniazida.
• Rezistenta se instaleaza dupa 6-8 saptamani de tratament, dar dupa un tratament asociat, rezistenta
se instaleaza mai lent.
• Se asociaza cu streptomicina, izoniazida, cicloserina, viomicina.
• Dupa administrare orala, difuzeaza bine in lichidele organismului, se metabolizeaza foarte repede,
astfel ca dupa 24 de ore nu se mai regaseste in sange.
•Au fost identificati metaboliti in urina care apar in urma unor procese ca S-oxidare, N-metilare,
desulfurare si dezaminare.
ETAMBUTOL
Ethambutoli dihydrochloridum (DCI, FRX)
- tuberculoza pulmonara evolutiva si cronica rezistenta la alte tuberculostatice
Dezavantaj: produce tulburari de vedere la tratement prelungit, motiv pentru care este necesar
examenul lunar oftalmologic; nu se administreaza femeilor gravide
Mod de administrare: orala 1-3 g / zi
Obs. : se asociaza cu izoniazida, acidul p-aminosalicilic si streptomicina
Produse farmaceutice: EMB, Myambutol
Datorita faptului ca molecula contine doi atomi de carbon asimetrici cu substituenti identici, produsul
prezinta izomeri optici: dextro, levo, mezo – cu activitate diferita dar cu aceeasi toxicitate.
Natura substituentilor de la N si lungimea catenei alchilice imprima medicamentului un caracter
puternic activ asupra infectiei.
Etambutolul se absoarbe rapid dupa administrare orala, iar concentratia max. in sange se atinge dupa
2 ore de la administrare. Se excreta rapid prin urina, pana la 80% nemodificat, restul fiind excretat ca acid
2,2’ –(etilendiimino) –dibutiric si ca dialdehida corespunzatoare.
Antibiotice utilizate in tratamentul tuberculozei
CICLOSERINA (DCI)
- septicemii cu stafilococ rezistente la alte antibiotice
- utilizare limitata in tuberculoza rezistenta la alte tuberculostatice
Dezavantaj: reactii toxice frecvente
Mod de administrare: oral 0,5 – 1 g / zi in doze fractionate la interval de 6 h
Reactii adverse: greata, voma, diaree, tulburari nervoase
Produse farmaceutice: Seromycin, Tebemicina
ANTILEPROASE
Lepra:
- boala infectioasa deosebit de grava data de bacilul leprei – Mycobacterium leprae (bacilul lui
Hansen)
- se caracterizeaza prin modificarile structurilor tisulare superficiale, in special piele si nervi periferici
- frecvent intalnita
DIAFENILSULFONA
Diaphenylsulfonum (DCI)
sin: Dapsona
indicatii terapeutice: medicament de electie in tratamentul leprei

dezavantaj: toxicitate crescuta producand anemie hemolitica, tulburari ale SNC
produse farmaceutice: Dapsone
TIASULFONA
Thiasulfonum (DCI)
indicatii terapeutice: cel mai activ medicament in tratamentul leprei

CURS 12
ANTIVIRALE
Structura:
- acid nucleic (AND sau ARN) cu structura polinucleotidica (polimer format din o pentoza, o baza
azotata si o grupare fosfat)
- o manta proteica (capsida virala): alcatuita din unitati proteice numite capsomere
-!!! unele virusuri prezinta invelis membranar sau “anvelopa virala”
Patrunderea in celule se face prin aderarea la suprafata membranei celulare la nivelul unor receptori
(glicoproteine) recunoscute de unele molecule specifice de la suprafata virusului
In chimioterapia antivirala exista doua probleme majore:
- multiplicarea virusurilor in celula gazda
- diagnosticul tardiv al bolilor virale
Obtinerea agentilor antivirali cu actiune profilactica presupune descoperirea unor substante care fie:
- sa previna patrunderea virusului in celula gazda
- sa induca sinteza interferonului produs de celula gazda ca mod de aparare in vivo
Punctul de plecare in sinteza noilor agenti virali l-a constituit obtinerea unor antagonisti prin
modificarile la nivelul enzimelor care intervin in activitatea virusurilor la nivelul nucleotidelor implicate in
replicarea lor - de citit
1. Agenti antivirali (nonretrovirusuri)
1. a) Medicamente antiherpetice
1. b) Medicamente antigripale
1. c) Alti agenti antivirali (nonretrovirusuri)
C. Dupa mecanismul de actiune
1. Medicamente care impiedica penetrarea si decapsidarea virusului
AMANTADINA
Sinonime: Symetrel,1-Aminoadamantan
-infectii gripale ca agent profilactic ca alternativa la vaccinarea antigripala
-tratarea starilor gripale incipiente si instalate
Obs: actiune antiparkinsoniana
Mecanism de actiune: impiedica patrunderea virusului in celula gazda si prin blocarea primei etape
de replicare a virusului
Reactii adverse:
Neurologice: cefalee, ameteli, insomnii, iritabilitate, dificultati de concentrare; halucinatii, cosmaruri,
Gastro-intestinale: scaderea apetitului, greaturi, varsaturi, dureri abdominale
Interactiuni: stimulente SNC, neuroleptice, antihistaminice, anticolinergice, diuretice, trimetoprim
(creste neurotoxicitatea)
Contraindicatii: femei insarcinate (teratogen); insuficienta renala
Mod de administrare: 100mg de 2 ori pe zi timp de 5 zile
Produse farmaceutice: AMANTADINA , VIREGYT –K – capsule 100 mg
A-PARKIN , SYMMETREL - compr filmate 100 mg
PARITREL – drajeuri 100 mg
ISOPRINOSINA
Isoprinosinum (DCI)
Mecanism de actiune
•Analog purinic care actioneaza ca un agent antiviral activ pe un mare numar de dezoxivirusuri si
ribovirusurii, avand un spectru larg de actiune.
•Mecanismul actiunii, desi incomplet elucidat, poate fi datorat fie stimularii simultane a celulelor gazda
–limfocitele T –raspunzatoare de imunitate, fie prin inhibarea directa a replicarii virale.
Indicatii terapeutice
•Se administreaza oral, in encefalita virala acuta provocata de HSV (virusul Herpes simplex), VZV
(virusul varicelo-zoosterian) si (virusul Epstein Barr) EBV- (responsabil de producerea mononucleozei
infectioase sau boala sarutului), forme severe de rujeola, varicela, oreion
• – in doze de 500mg/zi, in trei prize, timp de 5 zile; se repeta dupa 8 zile;
•Ca imunomodulator in viroze respiratorii, bronsite virale, infectii virale cu HSV, VZV
Produse farmaceutice: ISOPRINOSINE – compr 500 mg, sirop
Analogi ai partii glucidice care intra in structura acizilor nucleici
RIBAVIRINA (Antivirale indicate in infectii respiratorii)(Inhibitori ai biosintezei ADN/ARN viral)
Ribavirinum (DCI)
-hepatita cronica cu virus C, in asociere cu interferon α2b. Se administreaza oral 500- 600mg
ribavirina la 12 ore iar interferonul 3.000.000 U.I. de 3 ori/saptamana; - bronsita si pneumonie provocate
de virusul sincitial respirator( VRS) (sub forma de aerosoli); - infectii severe cu virus gripal (i.v. si sub forma
de aerosoli); - infectii cu virus vaccinal (Poxivirusoff.); - infectii cu virus paragripal la pacientii
imunosupresivi.
-in concentratii mari este activa fata de virus HIV impiedicand proliferarea acestuia
Mecanism de actiune: ribavirina fosforilata sub actiunea enzimelor celulare inhiba ARN-polimerazele,
sinteza ARN si terminarea sintezei de ARN viral nou
Reactii adverse: este teratogena, embriotoxica, oncogenica si posibil gonadotoxica, tulburari
hematologice, astenie, hepatotoxicitate, convulsii, iritatii ale pielii, conjunctivite iritative, wheezing
tranzitoriu, supresie medulara, cefalee, insomnii, depresii
Interactiuni medicamentoase: antagonizeaza efectul anti-HIV al Stavudinei si Zidovudinei
Mod de administrare: oral; sub forma de aerosoli; iv in cazurile in care acuza febra, hemoragii
datorate virusului Hantaan
REBETOL – caps 200 mg; solutie orala 40 mg/ml
RIBAVIRIN - comp film. 200 mg;
»solutie aerosoli;
COPEGUS – compr 200 mg + peginterferon 2a
ACICLOVIR
(Antivirale indicate in infectii cauzate de Herpes virusuri Inhibitori ai biosintezei AND viral: Aciclo-
nucleozide)
Aciclovirum (DCI)
Mecanism de actiune
Dupa patrunderea in celula gazda, aciclovirul este supus unui proces de fosforilare sub actiunea
timidinkinazei, cand intr-o prima faza se formeaza un derivat monofosfat, apoi di- si trifosfataciclovirul.
Aciclovir-trifosfatul inactiveaza dezoxinucleopolimeraza virala, intrerupand ciclul de multiplicare al
virusurilor.
Indicatii terapeutice majore
-infectii cu HSV, VZV, CMV si Epstein Barr
HSV: infectii genitale, gingivo-stomatite, infectii muco-cutanate (la pacientii imunosupresivi), Herpes
labial, genital , muco-cutanat, encefalite herpetice, herpes neonatal, herpes recurent la imunosupresati,
keratoconjunctivita herpetica (tratament local)
VZV: varicela, herpes zooster ( p.imunosupresivi)
CMV (Citomegalovirus):
Reactii adverse: Bine tolerat
La doze mari, tratamente indelungate apar
- digestive
- neurologice -persoane varstnice (cefalee, confuzii, parestezii, somnolenta) neurotoxic la doze mari
(poate da delir).
nefrotoxicitate (parenteral)
Contraindicat in sarcina
ACICLOVIR –compr 200 mg, 400 mg
unguent 5%
ZOVIRAX - compr 200 mg, 400, 800 mg
Sol uz intern
Ung si crema 5%
Ung oftalmic 3%
Flac pulb injectabila i.v. (solub in ser fiziol)
PEG-Interferoni (IFN)
Interferonii sunt polipeptide cu greutate moleculara mica (20000-25000), solubile in apa, stabile in
limite largi de pH, produse de celulele umane sau animale dupa expunere la virusuri, care poseda actiuni
antivirale, imunomodulatoare si antiproliferative.
Clasificare:
- IFN α- produse de leucocite (ca raspuns la infectii virale)
- IFN β-produse de fibroblaste (ca raspuns la infectii virale)
- IFNγ-produse de limfocite (actiune antivirala mai scazuta, actiune imunoreglatoare pronuntata)
Mecanism de actiune: inhiba penetrarea virusului si decapsidarea, sinteza de ARNm viral si
translatia proteinelor virale si/sau ansamblarii si eliberarii virusului.
Indicatii terapeutice a IFNα: hepatita B si C, Condilomatoza, leucemii, sarcom Kaposi asociat SIDA,
melanom malign diseminat
Indicatii terapeutice a IFNβ: scleroza in placi,
melanom malign diseminat
Indicatii terapeutice a IFNγ: Granulomatoza septica cronica
Mod de administrare: sc si im
Reactii adverse: dupa injectare apare sindromul gripal (febra, frisoane, mialgii, cefalee, tulburari
gastrointestinale)
IFNα : ROFERON A, INTRON A, REBETRON( intron A + Ribavirin )
IFNβ: AVONEX , BETAFERON
IFNγ : IMUKINE
Antiretrovirusuri - ANTIHIV
ZIDOVUDINA Zidovudinum (DCI)
(Anti-retrovirale- Inhibitori nucleozidici ai revers-transcriptazei (RT)
Sin:Azidotimidina, AZT
Mecanism de actiune: impiedica sinteaza lantului AND viral in care este incorporat prin trascriptaza
HIV, inhiband astfel multiplicarea si distrugand acest virus
Indicatii terapeutice: -tratamentul infectiilor HIV la adult si copil in combinatii cu alti agenti
antiretrovirali, -prevenirea trasmisiei prenatale la femeia gravida infectata HIV -chimioprofilaxia la persoane
sanatoase expuse riscului infectarii
Avantaje: eficacitate crescuta administrata in stadiu timpuriu al infectiei cu HIV, scade posibilitatea
aparitiei infectiilor oportune si a mortalitatii
Mod de administrare:
-oral 200mg la 4h durata tratam 15 zile
-iv
Atentionari: nu se asociaza cu paracetamol si clotrimazol (asocierea creste toxicitatea zidovudinei) ,
mialgii, insomnie
Produse farmaceutice Novo AZT – capsule 100 mg RETROVIR – capsule 100 mg; sol injectabila;
sirop
LAMIVUDINA
(Antivirale inhibitori ai biosintezei ADN/ARN viral
Analogi nucleotidici ai bazelor azotate)
Lamivudine (DCI)
Mecanism de actiune: actiunea antivirala principala este realizata prin incorporarea formei
monofosfat in lantul ADN viral, ducand la oprirea formarii lantului. (activarea Lamivudina-TP, inhibarea
reverstranscriptazei, inhibarea ADN-polimerazelor virale
-tratarea infectiilor cu HIV - in asociere cu zidovudina - (150 mg x 2 ori/zi);
-tratamentul hepatitei B - monoterapie, adulti si copii > 12 ani
Dezavantaj: nu vindeca si nu previne infectia cu HIV
Reactii adverse: bine tolerata (gastro-intestinale, cefalee)
– in cazul terapiei de lunga durata: pancreatita, steatoza hepatica, acidoza lactica
– (anemie, mialgii, neuropatii)
Interactiuni: Sulfametoxazolul creste toxicitatea lamivudinei;
–zalcitabina (inhiba activarea Lamivudinei )
EPIVIR – compr 150 mg; sol pediatrica 10 mg/ml
EPIVIR HBV , ZEFIX - compr 100 mg; sol pediatrica 5 mg/ml
COMBIVIR – compr (lamivudina 150 mg + zidovudina 300 mg)
NETILMICINA
PRODUSE FARMACEUTICE:
NETROMYCINE (Schering Plough) – sol.inj. 100 mg/ml (flac 1.5 ml; 2 ml) 25 mg/ml flac 2 ml
NETTACIN (SIFI Italia) – sol oftalmica 0.3 %, flac unidoza
NETTAVISC – ung oftalmic 3 mg/g
CURS 13
MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE
Fazele evolutiei cancerului:
- faza I - faza locala in care are loc invadarea si distrugerea tesuturilor din imediata vecinatate a
nodului neoplazic;
- faza a-II-a - faza de extensie regionala, care se realizeaza pe cale limfatica, determinand invadarea
ganglionilor limfatici regionali;
- faza a-III-a - faza de generalizare - faza in care se produc metastazele dupa invadarea la distanta.
Medicamentele utilizate in tratamentul cancerului au rolul de a distruge intr-o proportie mai mica sau
mai mare celulele tumorale, reducand numarul acestora fara insa ca aceasta distrugere sa fie totala.
O distrugere totala a numarului de celule neoplazice este imposibila, tinand cont de faptul ca agentii
antineoplazici actioneaza dupa o cinetica de ordinul 1 (distrug o fractiune constanta din numarul de celule
bolnave). Pe de alta parte cresterea cantitatii de agenti antitumorali este dificil de realizat datorita faptului
ca acestia sunt toxici pentru organism, doza activa terapeutic fiind apropiata de doza letala.
Modul de actiune al agentilor antineoplazici consta intr-un mecanism de alchilare a macromoleculelor
acizilor nucleici si proteinelor, intrerupand diviziunea celulara, motiv pentru care au fost denumite
medicamente citostatice, iar datorita faptului ca produc efecte asemanatoare celor obtinute prin
radioterapie se mai numesc si radiomimetice.
●Ciclofosfamida (Cytoxan, Endoxan)
N,N-bis 92-cloroetil)tetrahidro-2H-1,2,3-oxazafosforin-2-amino-2-oxid; 2-bis(2-cloroetilamino)1-oxa-3-
aza-2-fosfociclohexan-2-oxid
Agent alchilant citostatic anticanceros si imunodepresiv; este activat prin metabolizare, ceea ce-i
confera oarecare selectivitate de actiune si reduce agresivitatea tisulara.
Activa atat administrata oral cat si parenteral in mielomul multiplu, leucemia limfoida cronica, leucemia
acuta la copii etc.
Mecanismul de actiune se explica prin prezenta unor enzime de tipul fosforamidazei si fosfatazei, care
se produc la nivelul celulelor canceroase si care produc transformarea ciclofosfamidei intr-o forma activa.
In urma proceselor metabolice din organism ciclofosfamida este convertita de citocromul P-450 in
derivatul 4- hidroxilat care este o carbinolamina in echilibru cu forma aminoaldehidica cu lant deschis. Prin
descompunere neenzimatica a aminoaldehidei se formeaza fosforamida iperitei si acroleina. Studii recente
au aratat ca baza conjugata a fosforamidei iperitei se ciclizeaza cu formare de ion aziridiniu, care este
principalul agent alchilant. Toxicitatea selectiva asupra celulelor tumorale a ciclofosfamidei se bazeaza pe
pH-ul anormal de scazut al acestor celule, ceea ce permite formarea mai lenta a ionului de aziridiniu si
acumularea un timp mai indelungat in celule.
Atomul de fosfor din molecula ciclofosfamidei este substituit asimetric, ceea ce determina
transformarea sa in ioni antipozi optici, forma levogira fiind de doua ori mai activa decat cea dextrogira.
Actiune terapeutica:
Indicatii: Carcinoame de san, carcinom bronsic, cancer ovarian, de col uterin, sarcom Ewing,
neuroblastom, rabdomiosarcom si sarcoame in general, limfoame nehodgkiniene, boala Hodgkin, mielom
multiplu, leucemie acuta mielocitara, leucemie cronica limfocitara, cancer testicular (seminom); se
administreaza ca medicament unic sau in asociatii polichimioterapice. Ca imunodepresiv, in unele boli
autoimune si pentru profilaxia rejetului transplantului de maduva sau de alte organe.
Mod de administrare: Oral, ca anticanceros, in primele 10 zile 2-4 mg/kg si zi; in cazul folosirii
asociate, doza se adapteaza schemei polichimioterapice potrivite.
Ca imunodepresiv, cate 100 mg/zi (2 capsule) continuu, timp indelungat. Tratamentul trebuie strict
individualizat si facut la indicatia si sub supravegherea specialistului, cu monitorizare clinica, biochimica si
hematologica.
1.1.3. Nitrozouree
●Lomustina (Ceenu)
(1-(2-cloroetil))-3-ciclohexil-1-nitrozouree
Rezistenta la aciditatea din stomac motiv pentru care poate fi administrata oral. Este puternic lipofila
ceea ce ii permite sa treaca usor bariera hematoencefalica. Aceasta proprietate o face utilizabila in
tratamentul tumorilor cerebrale primare cat si a celor metastazate. Ca terapie secundara se utilizeaza in
boala Hodgkin.
Administrare: oral la interval de 6 saptamani.
●Dacarbazina (Dacarbazin Lachema, Daltrizen)
Blocant al sintezei ADN, actionand ca agent alchilant. Produsul are o slaba actiune imunosupresoare.
Dupa administrare i.v., substanta circula legata de proteinele plasmatice, se distribuie rapid pe calea
umorilor in tesuturi si organe – preferential in ficat, (s-ar parea). Dacarbazina traverseaza bariera hemato-
encefalica, dar nu se stie sigur daca trece prin placenta sau in laptele matern.
Concentratia plasmatica scade in doua faze, timpul de injumatatire pentru prima faza fiind de
aproximativ 19 minute si pentru a doua faza de 5 ore. La pacientii cu disfunctii renale si hepatice timpul de
injumatatire este prelungit.
Dacarbazina este metabolizata de ficat, o parte din metaboliti exercitand inca o activitate
antineoplazica. Substanta se excreta pe cale urinara, prin secretia tubulara, fie ca atare, fie sub forma de
metaboliti (AIC).
Este un antineoplazic (chimioterapic) utilizat în tratamentul diferitelor tipuri de cancer, printre care,
melanomul malign, boala Hodgkin, limfo-sarcom.
Dacarbazine este în mod normal administrata prin injectare i.m. sau in perfuzie intravenoasă (IV) sub
control medical.
In general mecanismul de actiune al agentilor alchilanti nu este pe deplin elucidat.
Dacarbazina la fel ca ajoritatea agentilor alchilanti produce efecte citotoxice, mutagene si carcinogene
prin reactii cu ADN-ul si ARN-ul si proteinele celulare.
●Metotrexat (Methotrexat si Antifolan)
■2 S) -2 - ((4 - (((2,4-diamino-il 7,8-dihydropteridin-6-)) metil (metil) amino) fenil) formamido) acid
pentandioic
Metotrexat este un antineoplazic citostatic, actionand ca antimetabolit al acidului folic printr-un
mecanism de inhibitie competitiva a reductazei acestuia, mecanism prin care interfereaza cu sinteza de
novo a acizilor nucleici si cu replicarea celulara la nivelul tesuturilor cu proliferare activa.
Dupa administrare orala in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele
mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit.
Substanta se elimina la nivel renal in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a
preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia ca urmare a unei acumulari in tesuturi.
Metotrexat nu traverseaza practic bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana se
pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Metotrexatul este un antimetabolit şi un antifolat utilizat în tratamentul cancerului, bolilor autoimune şi
avort. Acesta acţionează prin inhibarea metabolismului acidului folic.
Metotrexat inhibă competitiv si ireversibil dihidrofolat reductaza (DHFR), o enzimă care participă la
sinteza tetrahidrofolatului.
Afinitatea metotrexatului pentru DHFR este de aproximativ o mie de ori mai mare decat a acidului
folic. Dihidrofolat reductaza catalizează conversia dihidrofolatului la tetrahidrofolat activ. Acidul folic este
necesar pentru sinteza de novo a nucleozidului timidina, necesar pentru sinteza ADN-ului. De asemenea,
acidul folic este necesar pentru sinteza de baze purinice. Prin urmare, metotrexat inhibă sinteza de ADN,
ARN şi proteine.
Doze mai mici de metotrexat s-au dovedit a fi foarte eficiente in gestionarea poliartritei reumatoide,
boala Crohn şi psoriazis. Pentru tratamentul artritei reumatoide este necesara completarea pacientilor cu
acid folic. Mecanismul principal in aceaste cazuri nu este inhibarea dihidrofolat reductazei (DHFR), ci mai
degrabă inhibarea enzimelor implicate în metabolismul purinic, ceea ce duce la acumularea de adenozina
sau inhibarea activarii.
● Fluorouracil (Fluorosindan, 5- Fluorouracil Ebewe)
Citostatic - antimetabolit actionand prin blocarea enzimatica a sintezei ADN si ARN. Se realizeaza
astfel inhibarea proliferarii celulare cu efect marcat pe celulele cu multiplicare rapida.
Dupa administrarea i.v. distributia produsului este preferentiala pentru tesuturile tumorale, unde se
realizeaza concentratii mai mari si mai persistente decat in rest. O mica parte din substanta este
metabolizata la nivel tisular in metaboliti activi, iar majoritatea la nivel hepatic in metaboliti inactivi, care se
elimina pe cale respiratorie si urinara.
Indicatii: Carcinom gastric, de colon, mamar, rectal, uterin, pancreatic, al vezicii urinare, care nu
beneficiaza de tratament chirurgical sau iradiere.
Contraindicatii: Leucopenie, afectiuni hepatice si renale grave, sarcina, alaptare, hipersensibilitate la
produs, hipoplazie medulara, trombocitopenie.
Reactii adverse: Greata, varsaturi, diaree, stomatita, esofagita, proctita, inhibarea hematopoiezei,
dermatite, alopecie, rash maculo-papulos, fisuri, hiperpigmentare tegumentara, hemoragii. Toxicitatea
hematologica se reduce prin asociere cu leucovorina.
Administrare: Produsul se administreaza strict i.v. sub forma de perfuzie, prin diluare cu solutii de
glucoza 5%, 10%, ser fiziologic, solutie Ringer, Hartmann, fructoza 5%. Doza zilnica variaza in functie de
starea si evolutia pacientului intre 0,5-1 g/zi (15 mg/kilocorp sau 600 mg/m2 suprafata corp) si este de
respectiv 3-5 g total/serie de tratament. Cura se poate relua dupa o pauza de 4-6 saptamani. In timpul
tratamentului se impune un control hematologic permanent, la nevoie putandu-se recomanda transfuzii de
sange.
● Capecitabina (Xeloda)
Capecitabina (Xeloda) este o fluoropirimidină-carbamat, precursor al 5-FU, ce poate fi absorbită prin
mucoasa intestinală şi este convertită la 5-FU prin trei etape enzimatice.
• Cancerul colorectal metastatic. Se administreaza fara a fi combinat cu alte medicamente.
• Cancerul gastric in forma avansata. Xeloda este utilizat impreuna cu alte medicamente
anticancerigene incluzand si un medicament anticancerigen care contine platina (de exemplu, cisplatina).
• Cancerul de san (avansat, la nivel local sau metastatic). Xeloda se administreaza impreuna cu
docetaxel (un alt medicament anticancerigen) dupa ce tratamentul cu 14
antracicline (alt tip de medicament anticancerigen) nu a dat rezultate. Xeloda poate fi administrat si
singur in cazul in care atat tratamentul cu antracicline cat si cu taxani (alt tip de medicament
anticancerigen) nu a dat rezultate sau in cazul in care repetarea tratamentului cu antracicline nu este
indicata.
●Etoposidum (Etoposide, Lastest, Vepesid)
Actiune:Antineoplazic-citostatic prin inhibarea sintezei de ADN. Etoposida este un derivat semi-
sintetic de podofilotoxina. Ea inhiba intrarea in mitoza (profaza) a celulelor tumorale, probabil prin actinea
de complexare a topoizomerazei II. La concentratii mari, produce liza celulelor in mitoza.
Dupa administrarea i.v., biodisponibilitatea produsului urmeaza un proces bifazic, cu un t1/2 de
distributie de cca. 1,5 ore si un t1/2 terminal de eliminare, de 3-12 ore. Timpul de injumatatire plasmatic
mediu este de 6,8 ore. Dupa administrare i.v. prin perfuzie, eliminarea substantei se face pe cale renala in
proportie de 30-60%, din care 25-50% sub forma nemodificata, iar prin fecale in proportie de 0-16% din
doza. In caz de insuficienta renala, clearance-ul plasmatic se compara cu cearence-ul creatininei, cand
acesta este inferior valorii de 60 ml/min/1,73 m2, necesitand o ajustare a dozelor.
Indicatii:Etoposida este utilizata, in general, in polichimioterapie, dar poate fi folosita si in
monoterapie: tumori testiculare refractare la tratament (interventie chirurgicala, radio-terapie si
chimioterapie); neoplasm pulmonar cu celule mici; limfoame maligne hodgkiniene si nehodgkiniene;
leucemii acute; coriocarcinoame placentare; sarcom Kaposi asociat cu SIDA; neoplasm de sân tratat
anterior.
●Paclitaxelum( Paclitaxel, Taxol, Egilitax)
Metabolizarea paclitaxelului este catalizata de izoenzimele CYP2C8 si CYP3A4 din complexul
citocromului P450.
Este utilizat pentru tratarea diferitelor forme de cancer, spre exemplu:
- cancer ovarian (avansat, cu răspândirea bolii (metastazat) sau tumoră reziduală mai mare de 1 cm,
după intervenţie chirurgicală la nivelul peretelui abdominal);
- cancer de sân (tratamentul cancerului de sân incipient după intervenţia chirurgicală asupra tumorii
primare, avansat şi cu răspândirea bolii (metastazat));
- cancer bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (avansat);
- cancer de piele (sarcomul Kaposi) la pacienţii cu SIDA.
Poate fi administrat singur sau împreună cu cisplatină sau cu un medicament
●Epirubicina( Epirubicin, Episindan,Farmarubicin)
Indicatii terapeutice:Administrata in monoterapie sau in asociere cu alte chimioterapice
anticanceroase, epirubicina este indicata in: carcinom mamar, al tubului digestiv; limfom malign
(nehodgkinian, boala Hodgkin); cancer pulmonar cu 20
celule mici; sarcoame ale partilor moi; cancer superficial de vezica urinara; cancere in sfera O.R.L
●Bleomicina (Bleocin)
Actiune:Antibiotic citostatic, actioneaza prin fragmentarea ADN.
Cancere cu celule scuamoase (ale capului, gatului, esofagului, tractului genito-urinar, pielii), boala
Hodgkin si alte limfoame maligne (inclusiv mycosis fungoid), teratom testicular, revarsari maligne ale
cavitatilor seroase.
●Mitomicina (Mutamycin)
Descriere: Mutamycin (cunoscut de asemenea ca mitomicina si/sau mitomicina C) este un antibiotic
cu actiune antitumorala demonstrata, izolat din Streptomyces caespitosus. Este un compus termostabil, cu
punct de topire ridicat si solubil in solventi organici.
Actiune terapeutica: Mutamycin inhiba selectiv sinteza ADN. Continutul de guanina si citozina se
coreleaza cu frecventa legaturilor incrucisate induse de Mutamycin. La concentratii mari ale
medicamentului, ARN celular si de asemenea sinteza proteinelor sunt inhibate.
Indicatii: Mutamycin nu este recomandat in monoterapia de prima linie. Eficacitatea Mutamycin este
demonstrata in terapia adenocarcinomului gastric sau pancreatic metastatic in asociere cu alti agenti
chimioterapeutici, precum si ca tratament paliativ dupa esecul altor terapii. Mutamycin nu este recomandat
ca inlocuitor al tratamentului chirurgical sau al radioterapiei.
1.5.Alti agenti antineoplazici
Compusi ai platinei
●Cisplatinum
Actiune:Antineoplazic citostatic, imunosupresiv si radio-sensibilizant. Produsul actioneaza ca alchilant
bifazic, inhiba selectiv si preferential sinteza ADN-ului si mai putin a ARN-ului; nu are specificitate de faza
a ciclului celular. Dupa administrare i.v., produsul difuzeaza rapid in tesuturi, realizand concentratiile cele
mai mari in rinichi, ficat, prostata; nu traverseaza bariera hemato-encefalica. Eliminarea este bifazica,
realizata in principal prin urina, in primele ore rapida, apoi foarte lenta, avand un timp de injumatatire
terminal de 2-5 zile; in tesuturi, substanta poate fi detectata inca 4 luni dupa administrare.
Indicatii:Tumori maligne ale aparatului uro-genital (testicule, prostata, ovare, col uterin, endometru,
vezica urinara), tumori de esofag si din sfera ORL, osteosarcom la copii.
Administrare: Produsul se administreaza in mono- si polichimio-terapie sub stricta supraveghere
medicala.
1.6 Hormoni
●Tamoxifen (Nolvadex)
Indicatii: Carcinom mamar metastazat; terapia carcinomului mamar
Actiune terapeutica:Estrogenii pot favoriza aparitia si dezvoltarea cancerului de san. Cateva tipuri de
cancer de san sunt clasificate ca avand receptor pentru estrogeni, fiind astfel hormon sensibile. Aceste
tipuri de cancere au nevoie de estrogeni pentru a se dezvolta.
Tamoxifenul numit si modulator selectiv de receptor estrogenic actioneaza prin legarea de acest
receptor blocand actiunea estrogenilor. Este util numai pe celulele canceroase care au acest tip de
receptor, astfel incat este necesara determinarea receptorului inainte de inceperea tratamentului. Daca la
nivelul celulelor canceroase actioneaza ca antagonist in celelalte tipuri de celule din organism actioneaza
ca agonist estrogenic, putand fi folosit ca tratament antiosteoporotic.
Reactii adverse: In timpul folosirii Tamoxifen 10 Hexal pot aparea ameteli, greturi, varsaturi,
hemoragii uterine, leucoree, calvitie, eritem (eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, pemphigus
bulos), hipertermie, edeme, prurit vulvar, modificari ale valorilor

De Invatat Pentru Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De Invatat Pentru Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 2

A) antibiotice monociclice monobactame

C) Antibiotice triciclice continand un ciclu beta-lactamic condensat cu un biciclu pirolino-ciclohexanic

STRUCTURA GENERALA A PENICILINELOR

c) acilarea cu anhidride mixte

SO 2N(C3H7)2 NHSO 2 CH2 C6H5

Acid p-(di-n-propilsulfamoil)-benzoic Acid N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic

AMPIPLUS– (AMPICILLINUM + SULBACTAM)-Un flacon cu pulbere pentru solutie

Relaţia structura acţiune terapeutica

Proprietăţi fizico-chimice ale cefalosporinelor

Alte metode de obţinere a cefalosporinelor

1. Acilarea acidului dezacetoxi 7-aminocefalosporanic, obtinut din Cefalosporina C prin hidrogenare

Acid (6R, 7R)-3-(acetoximetil)-8-oxo-7-(2-tienilacetamido)-5-tia-l-azabiciclo [4.2.0] oct-2-en-2-

Acid (6R,7R)-3-[[(5-metri-1,3,4-tiadiazol-2-il)tio]metil]-8-oxo-7[2-{1 H-tetrazo!-1-il)acetamido]-

Acid (6R, 7R)-3-[[(2R)-(ammocarbonil)oxi]metil]-7-[[(2Z)-2-furaml(metoxiimmo)- acetil]amino]-8-oxo-5-

Acid (6R, 7R)-3-[(acetiloxi)metil]-7-[[(2Z)-(2-amino-tiazolil)(metoxiimino)-acetil]amino]- 8-oxo-5-tia-l-

Acid (6R, 7R)-7-[(R)-2-amino-2-fenilacetamido]-3-metil-8-oxo-

Acid 7-{[(2R)-2-amino-2-fenilacetil]amino}- 3-cloro-8-oxo-5-tia-l-azabiciclo-oct-2-ena-2-

PROPIONAT DE ERITROMICINA (FRX)

Modificare de structura marcata cu rosu (in locul C10)

Aminozide cu aglicon dezoxistreptaminic

Fara structura, doar denumirea de pe pozitii

Legatura coordinativa unde apare , pozitia atomului de C, la ce atom se face legatura

- este produs corespunzator cloramfenicolului la care gr nitro fost inlocuita cu o gr metilsulfonil

Acidul p-aminosalicilic utilizat ca medicament nu trebuie sa contina m-aminofenol format prin

Descriere: - pulbere cristalina, galbena, insolubila in apa, cu miros caracteristic

indicatii terapeutice: medicament de electie in tratamentul leprei

indicatii terapeutice: cel mai activ medicament in tratamentul leprei

S-ar putea să vă placă și