Sunteți pe pagina 1din 39

Antibiotice

antibacteriene
Penicilinele
PENICILINELE

Penicilium notatum
INHIBITORI AI SINTEZEI
PERETELUI CELELAR

ANTIBIOTICE ALTE ANTIBIOTICE


BETA-LACTAMICE
VANCOMICINA
BACITRACINA

PENICILINE CEFALOSPORINE CARBPENEMI MONOBACTAMI

IMIPENEM AZTREONAM

PRIMA GENERAŢIE A II-A GENERAŢIE A III-A GENERAŢIE


Inhibitori ai sintezei peretelui celular
Ataşarea de noi subunităţi pentru elongarea
peptidoglicanului

NAG NAM NAG NAM

L- lisina

D- ala

Beta-lactaminele
Leagă şi inhibă enzimele care catalizează această legătură
Activarea unor enzime: autolizine şi mureinhidrolaze.
Penicilinele sunt antibiotice naturale sau
semisintetice având la bază un nucleu comun, acidul-
6-aminopenicilamic.
Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic şi un
inel beta-lactamic, de aici provenind şi denumirea de
antibiotice beta-lactamice.

! Mecanismul acţiunii
bactericid ---de tip
degenerativ. Penicilinele sunt active
doar în faza de
proliferare a germenilor.
La nivel molecular mecanismele de acţiune posibile sunt:
1. Legarea de proteinele membranare PBP (penicilin binding
proteins), care servesc drept receptori specifici pentru beta-
lactamine.
Aceste proteine:
- conţin în structura lor transpeptidaze care intervin în
formarea peretelui bacterian.
2. Legarea covalentă a penicilinelor de transpeptidazele care
asigură soliditatea peretelui bacterian.
3. Activarea unor enzime autolitice: autolizine,
mureinhidrolaze.
PENICILINE - CLASIFICARE
 O
R C NH S CH3
PENICILINE NATURALE Benzilpenicilina CH3
N O
Fenoximetilpenicilina O
C
Spectru
OH
antimicrobian

-coci Gram +: Streptococcus pyogenes, S. pneumoniae, Streptoccocus sp.(exc.


enterococul), Staphylococcus aureus (exc. tulpini secretoare de penicilinază);
- bacili Gram +: Bacillus anthracis, Clostridium sp. (exc. Cl. difficile);

- coci Gram -: Neisseria gonorrheae, N. meningitidis;


- spirochete: Treponema pallidum, Leptospira sp., Borellia sp.
Nu sunt active pe
bacili Gram - !
- actinomicete.

 PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE Oxacilina


Cloxacilina
Spectru Meticilina
antimicrobian

Spectrul penicilinelor naturale +


unele tulpini de Staphylococcus
aureus secretor de penicilinază
PENICILINE – CLASIFICARE (II)
Grupa Grupa
 PENICILINE CU SPECTRU LARG aminopenicilinelor: carboxipenicilinelor:
AMPICILINA CARBENICILINA
Spectru
antimicrobian AMOXICILINA

Spectrul penicilinelor naturale + bacili Gram negativ: Nu sunt active pe


-Grupa aminopenicilinelor – nu este activă pe Pseudomonas Staphylococcus
aeruginosa, unele tulpini de Klebsiella, Enterobacter, Serratia; aureus şi bacili
- Grupa carboxipenicilinelor – activă pe unele tulpini de Gram – secretori de
Pseudomonas aeruginosa penicilinază!
- Grupa ureidopenicilinelor - activă pe Pseudomonas; spectru
larg – ticarcilina, azlocilina, piperacilina

ASOCIERI DE PENICILINE CU SPECTRU LARG



+ INHIBITORI DE -LACTAMAZĂ

AMPICILINA + SULBACTAM Spectru extins şi la germenii


AMOXICILINA + ACID CLAVULANIC producători de penicilinază!
TICARCILINĂ + TAZOBACTAM
Penicilinele cu spectru larg, aminopenicilinele (ampicilina, amoxicilina):
- au spectru asemănător benzilpenicilinei, dar
- cuprind în plus bacili G-
- excepţie Pseudomonas la care majoritatea tulpinilor au devenit
rezistente.
Penicilinele active pe Pseudomonas cuprind în spectrul antimicrobian:
-bacterii G+: coci şi bacili;
-Bacili G-, inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.
Penicilinele active faţă de enterobacteriacee au spectru antimicrobian
îngust care cuprinde numai acest tip de bacterii.
Farmacotoxicologie
Reacţile adverse provocate de peniciline sunt:
a). Reacţii alergice.
- Penicilinele au un potenţial alergizant foarte mare,
- frecvenţa reacţiilor alergice fiind de 1-10% din bolnavii
trataţi cu peniciline.
Manifestările alergice cele mai frecvente sunt :
- urticarie şi eritem cutanat (aproximativ 60% din totalul
manifestărilor alergice).
Reacţii alergice mai rare sunt:
- erupţii purpurice, buloase, sindrom Stevens-Johnson,
boala serului, nefrită interstiţială;
-cea mai gravă reacţie alergică este şocul anafilactic şi are
frecvenţă de aproximativ 0,02-10% din cazuri (evoluţia este
letală).
Capacitatea antigenică a penicilinelor este datorată:
- moleculelor de antibiotic,
- unor metaboliţi care funcţionează ca haptene (antigene
incomplete) şi se leagă complet de proteine, formând
antigene complete.
Aceşti metaboliţi sunt:
- peniciloilamida (prin desfacerea inelului beta-lactamic se
formează radicalul peniciloil), considerat ’’determinant
antigenic major’’
! Este implicată cel mai frecvent în sensibilizare;
- acid penicilanic, acid peniciloic consideraţi ‘’determinanţi
minori’’, are determină mai rar sensibilizare.
b) Reacţii adverse toxice:
- convulsii la doze mari;
- hepatită (oxacilina);
- nefrită (meticilina);
- hemoragii (carbenicilina, datorită efectului antiagregant
plachetar);
- granulocitopenie (meticilină, nafcilină).
Convulsille sunt favorizate de leziuni SNC şi de
hiponatriemie.
La administrare i.v. de doze mari de benzilpenicilină
potasică, efectul toxic poate fi datorat şi cationului de potasiu
şi mai ales în prezenţa unei insuficienţe renale.
c) Efect iritant local:
- la adminstrare i.v. poate apare flebită locală;
- La administrare i.m apar dureri la locul injectării.
d) Reacţiia Herxheimer- apare în primele zile de tratament
al sifilisului, cu penicilină.
Manifestările sunt: febră, frison, mialgii, artralgii,
reactivarea leziunilor sifilitice.
Evoluţia poate fi letală.
Aceste efecte apar ca urmare a distrugerii unui
număr mare de treponeme şi a eliberării unor cantităţi
mai de endotoxine.
Pentru evitarea acestei reacţii se recomandă
începerea tratamentului cu cantităţi mici de antibiotic.
e) Favorizarea suprainfecţiilor,
- după administrarea orală a penicilinelor cu spectru larg,
ca urmare a modificării florei intestinale.
- Se pot dezvolta microorganisme rezistente: stafilococi,
Candida, Pseudomonas,
- Acestea pot produce enterită.
Peniciline naturale
Benzilpenicilina (penicilina G)
-Indicaţii
Este antibiotic de elecţie în:
a) infecţii cu pneumococ:
• pneumonii,
• meningite,
• septicemii;
b) infecţii cu streptococ hemolitic:
• angine,
• Erizipel (dermită acută –produsă de streptococ hemolitic),
• scarlatină,
• otită,
• mastoidită,
• septicemii;
c) endocardită lentă cu streptococ viridans,
- endocardită enterococică;
d) infecţii cu meningococ: meningită;
e) actinomicoză;
d) gangrenă gazoasă, tetanos, difterie;
e) lues;
f) profilactic în reumatismul poliarticular acut, plăgi zdrobite
(tetanos, gangrenă gazoasă).
Peniciline injectabile cu efect retard
Procainbenzilpenicilina (Efitard)
- o sare cristalină a benzilpenicilinei cu procaina care se
foloseşte în suspensie apoasă.
- i.m. se absoarb lent- preparat cu acţiune retard.
Doza: 30 000 UI administrată i.m..

Reacţiile adverse : risc -alergizant al procainei.


Indicaţii:
-Faringite streptococice şi scarlatină: 600 000 UI o dată/zi
timp de 10 zile;
-uretrită gonococică necomplicată: i.m. 4,8 milioane UI/zi;
-Sifilis recent 1 200 000 UI/zi timp de 10 zile.
Benzatinbenzilpenicilina (Moldamin)
- Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenzil-etilendiamina, cu caracer retard,
utilizată ca suspensie apoasă.
- pentru profilaxia infecţiei streptococice la bolnavii cu reumatism
poliarticular acut 1,2 milioane o dată pe săptămână;
- Spectrul antibacterian este identic cu cel al benzilpenicilinei.
- Local produce la locul injectării i.m. durere, noduli, induraţii (mai ales la copii
care au masă musculară redusă şi la administrarea în acelaşi loc)

Fenoximetilpenicilina (Penicilina V)
-- Se administrează oral,
- Este relativ stabilă la acţiunea sucului gastric, având o BD orală de
50%, T1/2 este de 45 minute.
- Alimentele îi scad absorbţia, datorită legării de proteinele alimentare.
- administrarea să se facă pe stomacul gol.
- Legarea de proteinele plasmatic se face în proporţie de 80%.
Peniciline de semisinteză
Peniciline antistafilococice
Sunt rezistente la acţiunea beta-lactamazelor, fiind
active faţă de stafilococul penicilinazo secretor.
Clasificare:
-Meticilina (capul de serie, scoasă în prezent din uz
datortă nefrotoxicităţii mari);
-nafcilina;
-Izoxalilpeniciline: oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina,
flucloxacilina.
Mecanismul de acţiune este e tip bactericid degenerativ.
Spectrul antimicrobian este asemănător benzilpenicilinei,
cu următoarele deosebiri:
- sunt active faţă de stafilococi secretori de beta-latamază,
deoarece au în moleculă catene laterale voluminoase
rezistente la acţiunea hidrolitică a acestor enzime.
- Acţiunea asupra stafilococului auriu este sinergică cu cea
a aminoglicozidelor;
- pe ceilalţi germeni activitatea antimicrobiană este mai
slabă.
! Staphilococus aureus şi Staphilococcus epidermidis
au dezvoltat rezistenţă la meticilină (aceşti germeni sunt
rezistenţi la toate penicilinele, cefalosporinele,
streptomicină, tetracicline).
Penicilinele antistafilococice sunt indicate exclusiv în
tratamentul cu aceşti germeni.
Reacţii adverse:
a) tulburări digestive:
- greaţă, vomă,
- diaree (mai ales pentru preparatele orale),
- rar enterocolită pseudomembranoasă;
b) hepatice: creşterea tranaminazelor, icter colestatic;
c) sânge: leucopenie;
d) renale: nefrită alergică sau toxică;
e) SNC: convulsii la doze foarte mari şi în prezenţa
insuficienţei renale;
d) Reacţii alergice (riscul de şoc anafilactic este foarte
mic).
Oxacilina
- BD după administrare orală este de aproximativ 33% datorită absorbţiei
intestinale reduse,t1/2 scurt.
Spectrul antimicrobian este specific penicilinelor antistafilococice.
Este indicată în infecţii ale pielii, aparatului respirator, septicemii.
Cloxacilina
- BD orală mai mare comparativ cu oxacilina (43%).
- Epurarea se face predominant renal sau prin metabolizare.
- Copii, cu greutate mai mică de 20 kg: 50 mg/kg/z

Dicloxacilina
- BD după administare este de 50-85 %.
- Nivelurile plasmatice eficace se menţin 6 ore.

Nafcilina
Este cea mai eficientă penicilină faţă de stafilococul auriu penicilinazo
pozitiv.
Peniciline cu spectru larg
Clasificarea aminopenicilinelor:
• substanţe active ca atare: ampicilina, amoxicilina;
• prodruguri: pivampicilina, bacampicilina, talampicilina,
hetacilina.
Spectru antimicrobian:
• coci gram pozitivi (cu excepţia stafilococului penicilinazo
pozitiv) şi coci gram negativi;
• bacili gram negativi.
• Cocii gram pozitiv prezintă o sensibiliate mai mică decât
la benzilpenicilină.
• O mare parte din bacilii gram negativ, iniţial sensibili la
ampicilină au devenit rezistenţi: Klepsiella, Enterobacter,
Serratia, Proteus vulgaris, Pseudomonas.
• Parţial rezistenţi sunt unele tulpini de enterobacteriacee:
E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Schigella.
Sunt active după administrare orală, nefiind distruse de
acidul clorhidric din stomac.
Ampicilina
- Este rezistentă la acţiunea acidului clorhidric din stomac,
iar absorbţia se realizează din intestin.
- Administrarea este redusă cu 30% dacă se administrează
pe stomacul plin.
- Se administrează cu 60 minute înainte de mâncare sau cu
2 ore după mâncare.
- Are distribuţie mare în ţesuturi, realizând concentraţii
mari în lichidele biologice.
Ampicilina
Indicaţii:
• meningite bacteriene la copii, provocate de Haemophilus
influenzae, pneumococ sau meningococ;
• sinuzite, otită medie, bronşite cronice acutizate cu
Haemophilus influenzae, pneumococ, streptococ piogen;
• uretrită gonococică;
• infecţii urinare cu germeni sensibili: colibacili sau Proteus
mirabilis;
• infecţii biliare cu colibacili sensibili;
• listerioză;
• medicaţie de alternativă în febra tifoidă şi paratifoidă;
• gastroenterita salmonelozică neinvazivă.
Ampicilină+sulbactam (Unasyn)
Sulbactamul este un inhibitor de beta-lactamază, care are
eficacitate antibacteriană redusă dacă s-ar utiliza singur.
Asociat cu ampicilina lărgeşte spectrul antimicrobian al
acesteia şi asupra germenilor producători de beta-
lactamaze.
Asocierea este activă pe:
• coci gram pozitiv, inclusiv stafilococi rezistenţi la
peniciline,
• coci gram negativ, inclusiv gonococi rezistenţi la
ampicilină;
• bacili gram negativ: H. influenzae, E. coli, Klepsiella
pneumoniae, Proteus mirabilis şi vulgaris, Bacterioides
fragilis, producători de betalactamaze.
! Sunt rezistente toate enterobacteriaceele care
produc betalactamaze: Enterobacter. Serratia,
Pseudomonas şi unele tulpini de stafilococi.
Indicaţii:
• infecţii ale tractului respirator;
• infecţii gonococice, avort septic;
• infecţii gastrointestinale;
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
• infecţii osteorticulare.
Asocierea ampicilină/sulbactam se face în raport 2/1.
Doze: un comprimat a 375mg la 6ore.
Amoxicilina
- Are BD orală mai mare (96%) comparativ cu ampicilina.
- Absorbţia nu este influenţată de alimente.
- Are diuziune mai bună în ţesuturi, inclusiv în secreţiile
bronşice.
- Eficacitatea se menţine şi după ce procesul inflamator
scade.
- T1/2 mediu este de 1,7 ore.
- Eliminarea se face renal, 86% în formă activă.
Amoxicilina+ acid clavulanic (Augmentin, Amoxiklav)
.
Acidul clavulanic - este un inhibitor de beta lactamază şi
în asociere cu amoxicilina îi largeşte spectrul
antimicrobian al acestuia.
Spectrul antimicrobian al asocierii şi indicaţiile
terapeutice sunt aceleaşi cu ale asocierii ampicilină-
sulbactam.
Asocierea amoxicilină-clavulanat de potasiu se face în
raport de 2/1 sau 4/1.
Peniciline cu spectru larg, active pe
Pseudomonas
Clasificare:
• carboxipeniciline: carbenicilina, ticarcilina;
• ureidopeniciline: mezlocilina, azlocilina, peperacilina.
Spectrul antimicrobian cuprinde:
• bacterii gram-pozitive (bacili şi coci);
Sunt active pe aceşti germeni la concentraţii mai mari
comparativ cu benzilpenicilina.
• bacili gram-negativ, inclusiv Pseudomonas.
Sunt indicate în infecţii cu pseudomonas singure sau
în asociere cu aminoglicozide sau ciprofloxacină.
Carbenicilina
- Nu se absoarbe după administrare orală, de aceea se
administrează i.m. sau i.v..

- carindacilina (esterul indanilic al carbenicilinei ) este activ -oral


- Are difuziune bună în ţesuturi, dar nu trece în LCR prin meningele
neinflamat (în meningite poate atinge concentraţii de 30-50%
comparativ cu cele plasmatice).
- Realizează concentraţii mai mari decât cele plasmatice în bilă.
Azlocilina
- Se administrează parenteral.
- Eliminarea se face predominant renal, dar şi biliar.
Este indicată în infecţii grave cu Pseudomonas:
• infecţii pulmonare,
• urinare,
• septicemii,
• la bolnavii neutropenici imunocompromişi.
! Se asociază frecvent cu aminoglicozide.
Ticarcilina
Are propietăţi asemănătoare carbenicilinei fiind indicată în:
- septicemii,
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de
pseudomonas;
- infecţii urinare cu bacili gram negativ, inclusiv enterococ;
- infecţii respiratorii, intraabdominale şi pelvine,
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de anaerobi.
Se asociază cu acidul clavulanic (Timentin) pentru largirea
spectrului şi asupra germenilor secretori de beta-
lactamaze.
Piperacilina
Are spectru asemănător carbenicilinei, cu avantajul că
este mai activă pe:
- pseudomonas,
- enterococi şi Klepsiella.
Se poate asocia cu tazobactam (inhibitor de beta-
lactamază)
Se administrează i.v. lent.
Peniciline active pe enterobacteriacee
Mecilinam
- Nu se absoarbe după administrare orală.
- Se administrează i.m. sau i.v., realizând concentraţii
plasmatice maxime la aproximativ 30 minute după
administrare
- se elimină renal, realizând concentraţii active în urină.
Spectrul antibacterian este îngust şi cuprinde bacterii
gram-negative, în special enterobacteriacee.
Sunt rezistenţi:
• Proteus indol-pozitiv,
• Serratia,
• Pseudomonas aeruginosa,
• Bacterioides.
Pivmecilinam
Este esterul pivoloil-oximetil al mecilinamului care se
absoarbe din intestin şi prin hidroliză eliberează în
organism mecilinam.
Se administrează oral: 200-400 mg de 3-4 ori pe zi în
infecţii urinare.
Temocilina
- Nu se absoarbe după administrare orală.
- Administrată i.m. sau i.v
-are distribuţie bună în ţesuturi inclusiv LCR,
- epurarea se face renal în formă activă.
Doze: 1-2 g la 12 ore.

S-ar putea să vă placă și