ANTIBIOTICE

ANTIBIOTICE - DEFINITII
 CHIMIOTERAPIC: substanta obtinuta prin sinteza
chimica
 ANTIBIOTIC: substanta obtinuta prin purificarea
unor produsi de metabolism bacterian sau fungic
 Astazi majoritatea substantelor antimicrobiene
sunt obtinute sau sunt imbunatatite prin sinteza
chimica
 De aceea este mai corecta utilizarea termenului de
antibiotic, pentru a evita confuzia cu termenul de
chimioterapic care desemnează produse utilizate în
tratamentul unor afectiuni neoplazice
ANTIBIOTICE - DEFINITII
 ANTIBIOTIC: orice substanta care
manifesta o actiune antibacteriana,
impiedicand multiplicarea in doze mici, printr-
o actiune selectiva asupra bacteriilor, la nivel
molecular, interferand specific cu o cale
metabolica, calea respectiva trebuie sa fie
absenta in organismul uman sau sa nu fie
afectata datorita unor particularitati
structurale sau functionale.
ANTIBIOTICE - DEFINITII
 Spectru antibacterian de actiune: totalitatea
speciilor asupra carora are actiune
antibioticul respectiv
 Spectru larg: inhiba un numar o varietate
mare de bacterii Gram pozitive si Gram
negative (ex. Tetraciclina)
 Spectru ingust: antibioticul este activ asupra
unui numar limitate de specii bacteriene (ex.
Penicilina)
 ANTIBIOTICE - DEFINITII
 Efect bacteriostatic:
 inhiba multiplicarea bacteriana
 efect reversibil
 este nevoie de apararea organismului (fagocitoza) pentru
omorarea bacteriilor
 Ex: tetracicline, cloramfenicol, eritromicina, sulfamide
 Efect bactericid:
 omoara bacteria
 efect ireversibil
 Ex: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide,
 Exista antibiotice cu efect static la concentratii mai mici si efect bactericid la
concentratii mai mari.
 Exista antibiotice cu efect static asupra unor specii bacteriene si efect bactericid
asupra altora.
ANTIBIOTICE - DEFINITII
 Combinatii de antibiotice: antibioticele se pot administra in
combinatii:
 In prevenirea infectiei la pacienti imunosupresati sau debilitati
 Pentru a acoperi un spectru mai larg atunci cand
 ele se administreza empiric

 in infectiile polimicrobiene

 Pentru a evita aparitia rezistentei la antibiotice in timpul

terapiei, in boli cronice
 Pentru a obtine un efect sinergic
 Efect sinergic: combinatia celor 2 AB are o activitate
bactericida mai buna decat administrate separat (ex: Penicilinele
sau cefalosporinele in combinatie cu amninoglicozidele)
 Efect antogonist: unul dintre antibiotice inhiba activitatea
celuilalt, de ex. Ampicilina (bactericid) + cloramfenicol
(bacteriostatic)
ANTIBIOTICE- CLASIFICARE
DUPA MECANISMUL DE ACTIUNE
1. INHIBAREA SINTEZEI PERETELUI CELULAR:
2. ALTERAREA MEMBRANEI CITOPLASMATICE
3. INHIBAREA SINTEZEI PROTEICE
4. INHIBAREA SINTEZEI SI ALTERAREA STRUCTURII
ACIZILOR NUCLEICI
5. ANTIMETABOLITI
1.INHIBAREA SINTEZEI
PERETELUI CELULAR
 BETA-LACTAMINE
 PENICILINE
 CEFALOSPORINE

 ANTIBIOTICE GLICOPEPTIDICE (teicoplanina

si vancomicina)
 BACITRACINA

 CYCLOSERINA
 BETA - LACTAMINELE
 Beta-lactaminele sunt AB care contin un inel beta-lactam
in structura lor si care reprezinta situsul activ al AB.
 Blocheaza activitatea transpeptidazelor (enzima care
catalizeaza formarea legaturilor moleculare din fazele
finale ale sintezei PG), datorita similitudinii dintre
gruparea beta-lactamica si D-alanil-D-alanina (din
structura PG)
 Transpeptidaza se leaga de beta-lactamina, enzima este
inactivata, iar sinteza PG este stopata.
 Cand sinteza PC este incompleta se activeaza niste
autolizine bacteriene (amidaze si glicozilaze) care duc la
liza bacteriei
MECANISM DE ACTIUNE:
PERETE
BACTERIAN

PBP+TRANSPEPTIDAZE

BACTERIE IMEDIAT
BACTERIE ADULTA
DUPA FORMARE

PERETE
BACTERIAN

PBP+ATB
BACTERIE TANARA
NUCLEUL PENICILINIC
PENICILINE
 Peniciline naturale
 Penicilina G (benzilpenicilina)
 Penicilina V (Fenoximetilpenicilina,OSPEN)
 Peniciline semisintetice:
 Peniciline-penicilinazo-rezistente: Oxacilina, Meticilina,
Cloxacilina, etc
 Peniciline cu spectru largit: (Amoxicilina, Ampicilina, etc)
 Peniciline antipseudomonas (Piperacilina, Ticarcilina,
Carbenicilina, etc)
 Analogi: (acidul clavulanic, sulbactam, tazobactam)
Ampicilina/Sulbactam (Unasyn), Amoxicilina/Acid
clavulanic=Augumentin, Ticarcilina/Acid clavulanic,
Piperacilina/tazobactam= Tazocin
 Antibiotice penicillin-like:
 Carbapeneme: Imipenem, Ertapenem, Meropenem
 Monobactami: Aztreonam
PENICILINE
 Penicilina
G (benzilpenicilina) este
disponibila in 3 forme:
 Penicilina G apoasa (se metabolizeaza rapid)
 (flacoane de 400.000 UI, 1.000.000 UI, 5.000.000 UI)
 i.m. din 6 in 6 ore; i.v. in perfuzie

 Penicilina
G conjugata cu procaina (se
metabolizeaza mai lent si este mai putin
dureroasa la injectarea i.m) (Efitard)
 fl 800.000 UI
 i.m. 1-2/zi

 Benzathin- penicilina G – penicilina retard

(Moldamin)
 fl. 600.000, 1.200.000 UI
 i.m. 1/saptamana
 PENICILINE
 Penicilina
G (benzilpenicilina):
 SPECTRU DE ACTIUNE
 Bacterii gram pozitive:
 Pneumococi
 Streptococi

 Enterococi

 Stafilococi

 Corynebacterium diphtheriae

 Bacterii gram negative

 Neisseria meningitidis
 Neisseria gonorrhoeae

 Treponema pallidum
 anaerobi
 PENICILINE
 Penicilina G (benzilpenicilina):
 Avantaje:
 Ieftina
 Netoxica
 Eficienta pe coci G+, cociG-
 Dezavantaje:
 1.Nu sunt suficient de eficiente asupra bacililor G-
 2. Hidrolizata de aciditatea sucului gastric, nu se pot
administra oraladministrare im/iv.
 3. Inactivate de beta-lactamaze
 4. Pot declansa reactii de hipersensibilitate, chiar
soc anafilactic la unele persoane !!!
 PENICILINE
 1.Eficienta penicilinelor asupra bacililor G- a
fost sporita considerabil prin o serie de
modificari la nivelul lantului lateral:
 Ex. Ampicilina, Amoxicilina

 2.Al doilea dezavantaj major- hidroliza acida in

stomac a fost contracarata prin obtinerea
penicilinei V, OSPEN,
 peniclina
cu administrare orala – cp. 400.000 UI,
1.000.000 UI
 Asemanatoare Penicilinei G, cu actiune mult mai slaba
 Administrae
 pe stomacul gol cu o ora inainte de masa;
 doze duble fata de Penicilina G;

 din 6 in 6 ore.
PENICILINE
 3.
Al treilea dezavantaj –inactivarea
penicilinei G de catre
 beta-lactamazele stafilococice  obtinerea
penicilinelor penicilinazo-rezistente,
antistafilococice:
 Meticilina, Oxacilina, Cloxacilina
 beta-lactamazele bacililor G- (E.coli,
Klebsiella, Proteus): utilizarea analogilor:
 Acid clavulanic,
 Sulbactam

 Tazobactam
 INHIBITORII DE BETALACTAMAZE (IBL)

 ACIDUL CLAVULANIC
 SULBACTAM

 TAZOBACTAM
BACTERIA
ATB minore, scazute

BL

Leg. betalactam

O N

Leg. betalactam
N ATB
O
minor
Principalele prod. comerciale IBL+BETALACTAMINE

1. ACID CLAVULANIC + AMOXICILINA = AUGMENTIN,

AMOXIKLAV
susp., caps., fl., la 8 ore
2. ACID CLAVULANIC + TICARCILINA = TIMETIN
fl. (i.m., i.v.) la 6 ore
3. SULBACTAM + AMPICILINA SULTAMICILINA
= UNASYN
susp, caps, fl.(i.m., i.v.) la 8 ore
PENICILINE
 4.Riscul declansarii reactiilor de
hipersensibilitate
 1-10% din persoane sunt sensibile (alergice) la
peniciline
 Reactiile de hipersensibilitate includ:
 Eruptii cutanate,
 urticarie,

 Edem Quinke

 Anemie hemolitica

 Soc anafilactic (0,5% din pacienti)

 Reactia alergica poate sa apara la Penicilina G,

V, Oxacilina, Ampicilina sau chiar
cefalosporine (mai rar)
CEFALOSPORINE
GENERATIA I
 Cefalexin (orala), Cefalotin (im, iv), Cefazolin (im, iv), etc
 Foarte active fata de:
 Coci Gram pozitivi:
 pneumococi,
 streptococi,

 stafilococi Meticilino-sensibili

 Bacili Gram pozitivi

 Corynebacterium diphtheriae
 Clostridium perfringens

 Bacili Gram negativi:

 E. coli, Klebsiella, Proteus
CEFALOSPORINE
 GENERATIA II
 Cefaclor, Cefuroxim (Zinnat), Cefamandol, Cefoxitin
 Active si fata de:
 Haemophilus influenzae
 Neisseria

 Enterobacter, Citrobacter, Serratia

 Nu se recomanda in tratamentul infectiilor cu Gram

pozitivi pentru ca nu au o eficienta mai buna decat
generatia I (si sunt mai scumpe)
CEFALOSPORINE
 GENERATIA III
 Ceftazidime, Cefoperazona, Ceftriaxon
 Au un spectru larg de activitate, in special asupra
bacilior Gram negativi
 Efect relativ slab asupra bacteriilor Gram pozitive
 Strabat bariera hematoencefalica si se pot
administra in meningite (pneumococi, menigococi, H.
influenzae)
 Au activiate anti-pseudomonas
CEFALOSPORINE
 GENERATIA IV
 Cefepime
 au un spectru de actiune mai bun pentru unele
bacterii Gram pozitive
 Au activiate anti-pseudomonas
 Unii le considera tot generatia a III-a
VANCOMICINA
 Este un glicopeptid complex
 Utilizata in infectii cu
 Stafilococi oxacilino-rezistenti,
 Enterococi
 Bacterii G+ rezistente la betalactamine
 Inactiva pe G-, molecula este prea mare pt a
strabate ME
 Efecte adverse: ototoxica, nefrotoxica, duce la
elimerare de histamina
BACITRACINA
 Mixtura de polipeptide
 Are actiune pe bacterii G+

 Este toxica, se administreaza doar local

 2. INHIBAREA SINTEZEI
PROTEICE
A. SUBUNITATEA RIBOZOMALA 30S
• A1. AMINOGLICOZIDE (EFECT BACTERICID)
• A2. TETRACICLINA (EFECT BACTERIOSTATIC)
B. SUBUNITATEA RIBOZOMALA 50S
• B1. CLORAMFENICOLUL (EFECT BACTERIOSTATIC)
• B2. MACROLIDELE
• B3. LINCOSAMIDELE
A1. AMINOGLICOZIDELE
 Streptomicina,

 Kanamicina,

 Neomicina,

 Gentamicina,

 Tobramicina,

 Amikacina,

 Netilmicina
A1. AMINOGLICOZIDELE
 Utilizare:
 Infectii cu bacili Gram negativi aerobi
(Pseudomonas, Acinetobacter, Enterobacter),
unii bacili Gram pozitivi
 Se utilizeaza in tratamentul empiric al
infectiilor grave: septicemii, infectii
intraabdominale, infectii urinare complicate,
etc
 Tratamentul tuberculozei (streptomicina)
 Gentamicina si Tobramicina au un spectru larg
- Se pot utiliza si in tratamentul cu bacterii
Gram pozitive
- Au efect sinergic cu betalactaminele de ex. in
tratamentul inf. streptococice: peni + genta
A1. AMINOGLICOZIDELE
 Dezavantaje:
 Ototoxice
 Toxice renale
 Ineficiente asupra anaerobilor
 Ineficiente asupra bacteriilor situate in zone ale
corpului cu concentratii crescute de acizi sau saruri
 Penetreaza greu celula gazda, nu prea au efect
asupra bacteriilor cu dezvoltare intracelulara
A2. TETRACICLINIELE
 Tobramicina,
 Clortetraciclina,

 Oxitetraciclina,

 Doxiciclina,

 Minociclina, etc

 Bacteriostatice
A2. TETRACICLINIELE
 Actiune:
 In primul rand asupra bacteriilor cu dezvoltare
intracelulara: Chlamydii, Rickettsii, Mycoplasme, dar si
pe alte bacterii G+ sau G-
 Efecte adverse:
 Au tendinta (administrate oral) de a reduce microflora
digestiva  colite
 Irita tractul digestiv: greturi, varsaturi, diaree
 Pot afecta calcifierea tesutului osos
 Duc la ingalbenirea dintilor la copii
 Inactivate de ionul de Ca2+, nu se administreaza
impreuna cu lapte sau iaurt
 Inactivate de antiacide
B1. CLORAMFENICOLUL
 Bacteriostatic
 Actiune:
 Spectru larg de actiune: bacterii G+ si G-, inclusiv
anaerobi
 Chlamydia psitacci
 H. influenzae (meningite), patrunde si se concentraza in
LCR
 Rickettsii, Salmonella (typhi), Yersinia
 Eficient in inf cu bacterii cu dezvoltare intracelulara
 Efecte adverse
 Toxic pe maduva hematogena  anemie aplastica
B2. MACROLIDE
 Eritromicina,
 Azithromycina,

 Clarithromycina,

 Spiramycina, etc
 Bacteriostatice la c% mici, bactericide la c% mari
B2. MACROLIDE
 ERITROMICINA
 Actiune:
 Spectru asemanator Peniclinienei G, nu este
susceptibila la betalactamine
 Infectii cu: Legionella, Mycoplasme, Chlamydia,
difterie, Bordetella pertusssis
 Efecte adverse:
 Tulburari gastro-intestinale, dar nu este toxica
B2. MACROLIDE
 Macrolidele mai noi au un spectru mai
mare de actiune si sunt mai bine tolerate
la nivelul tractului gastrointestinal
 Azithromycina are efect:
 Boala Lyme (Borrelia burgdorferi),
 H. influenzae
 Toxoplasma gondii (parazit !!!)  toxoplasmoza
 Clarithromycina:
 mycobacterii atipice,
 Helicobacter pylori
B3. LINCOSAMIDE
 Efect bacteriostatic
 Lincomicina, Clindamicina, Linezolid
 Actiune: spectru asemanator Penicilinei G,
dar in primul rand asupra anaerobilor
 Bacteroides fragilis, Actinobacillus,
Actinomyces, Clostridii, Fusobacterii,
Peptostreptococi, etc
 Clindamicina se administreaza cu
predilectie in infectii profunde cu
stafilococi.
3. ALTERAREA MEMBRANEI
CITOPLASMATICE
 Polimixinele sunt antibiotice cu structura
polipeptidica ce contin acizi grasi,
numeroase sarcini electrice si un lant lung
alchil
 Polimixina B si polimixina E (colistin)

 Efect bactericid prin ruperea membranei

 Efecte adverse: toxixitate mare, sunt

utilizate doar in infectii grave
4. INHIBAREA SINTEZEI
ACIZILOR NUCLEICI
 Deoarece enzimele raspunzatoare de
 Mentinerea structurii superhelicoidale a ADN
cromozomial
 Copierea cromozomului
 Sinteza ARN

 Sunt diferite de cele ale celulelor eucariote,

aceste enzime sunt o tinta buna pentru
antibiotice
4.1 RIFAMYCINELE
 Rifampin, Rifabutin
 Efect bactericid,

 Spectru larg

 Actiuni: foarte activa fata de

Mycobacterium tuberculosis, coci G+
aerobi (staf, strepto)
4.2 QUINOLONELE
 Actiune bactericida
 Acidul nalidixic se administreaza in
infectii urinare, dar bacteriile castiga
relativ rapid rezistenta
 Fluoroquinolonele:
 Ciprofloxacin, Norfloxacin, Ofloxacin,
Lomefloxacin, Moxifloxacin, etc
 Infectii urinare, gonoree, infectii ale pielii,
boli diareice
 Nu se recomanda la copii sau la gravide
(altereaza cartilajul de crestere)
5. ANTIMETABOLITI
 1. SULFONAMIDELE
 Efect bacteriostatic
 Analogi ai PABA
 PABA + PTERIDINA
DIHIDROFOLATULTETRAHIDROFOLATUL
  inhiba sinteza acidului folic (bacteriile folosesc
acidul folic)
 Actiune: ITU necomplicate
 2. TRIMETOPRIM
 Analog cu pteridina din dihidrofolat

 Sulfometoxazol + TMP = Biseptol

REZISTENTA MICROBIANĂ LA
ANTIBIOTICE
 Este capacitatea microorganismelor de a supravietui si
a se multiplica în prezenta antibioticului.
 Rezistenta poate fi
 naturală
 dobândită.
 Rezistenta naturală fată de un antibiotic este
prezentă la toti membrii unei specii bacteriene, este
determinată genetic.
 De exemplu: Enterococcus spp la Cefalosporine
 REZISTENTA MICROBIANĂ LA
ANTIBIOTICE

Dobândită: în cadrul unor specii natural sensibile unele

tulpini dezvoltă sau achiziţionează rezistenţă
Mecanismele genetice ale rezistenţei dobândite:
1. Mutaţia
2. Infecţia cu un plasmid
3. mediata de transpozoni
 DISEMINAREA GENELOR DE
REZISTENŢĂ
1. Rezistenţă mediată cromozomial: selecţia mutantei

antibiotic

2 Rezistenţă meditată de plasmide: diseminarea plasmidului de rezistenţă

Plasmidele - molecule de DNA

Ce se replică independent de
cromozom. Acelaşi plasmid
donor receptor poate codifica rezistenţa faţă
de mai multe familii

conjugare
DISEMINAREA GENELOR DE
REZISTENŢĂ
3. Rezistenţa mediată de transpozoni

‘transpozonii’ - ‘genele
săltăreţe’
Elemente extracromozomiale
(segmente circulare de ADN
dublu catenar care asigură
transferul unor secvenţe
scurte de material genetic
Genele de rezistenţă de pe transpozoni se
pot muta între plasmide şi cromozomi
şi de la un plasmid la celălalt
 MECANISMELE BIOCHIMICE ALE
REZISTENŢEI
 Alterarea ţintei – a unei enzime sau a altui situs sau
scăderea afinităţii pentru substanţa antibacteriană
 Absorbţie scăzută - prin creşterea inpermeabilităţii
peretelui celular (pierderea unor proteine bacteriene –
porine), sau prin mărirea activă a efluxului de
antibiotic
 Inactivarea antibioticului în exteriorul celulei
bacteriene - prin producerea unor enzime care
modifică sau distrug agentul antibacterian (de ex. beta
lactamazele, enzime de modificarea a aminoglicozidelor)