DESPRE ANTIBIOTICE

Antibioticele: (probabil) cel mai important progres

medical al secolului XX!!

În ultimii 80 de ani antibioticele:

• Au salvat milioane de vieți
• Au redus durata evoluției infecțiilor bacteriene și
riscul de sechele
• Au prevenit infecții postoperatorii
Este probabil că terapia antibiotică alături de imunizări și de
creșterea nivelului de igienă au determinat ca în multe dintre
regiunile planetei durata medie de viață să crească cu peste
30 de ani în ultimul secol (bolile vasculare devenind prima
cauză de deces în locul infecţiilor)
Ce efecte are administrarea AB asupra pacientului?

1. Eficiență clinică: creșterea ratei succesului clinic

și/sau vindecare mai rapidă a infecțiilor

2. Efecte adverse
 RISCURI LEGATE DE UTILIZAREA AB

- toxicitate
- patologie postantibiotică, de ex infecții cu Clostridium
difficile (ICD)
- pierderea eficienței (selectarea de bacterii rezistente)

Costuri mai mari

Riscuri mai mari de evoluție nefavorabilă
 Două mari probleme legate de utilizarea AB

1.Dismicrobisme
Cel mai important: infecţia determinată de Clostridium
Difficile; candidoze…

2. Rezistenţa bacteriană la AB
 Dismicrobisme

Administrarea de AB distruge populaţii bacteriene sensibile,

dar nu afectează alte specii bacteriene; acestea se pot
multiplica mai uşor şi pot determina infecţii.

Ex. infecţia cu Clostridium difficile (ICD), problemă severă de

sănătate publică în ultimii 15 ani (cazuri severe şi focare
intraspitaliceşti extrem de dificil de controlat):
- peste 60.000 de cazuri și aprox 8.500 decese în
anul 2006 în Marea Britanie
- aprox. 500 000 de cazuri anual in SUA
 Rezistență bacteriană la AB

a. Efecte individuale: AB selectează variante rezistente la AB

ale bacteriilor care ne colonizează; în următoarele 3-6 luni
pot determina infecţii mai dificil de tratat

b. Efecte la nivel colectiv: variantele bacteriene rezistente

selectate de tratamentul AB pot fi transmise altora
(respirator, contact direct, obiecte contaminate: de ex. E
coli după ”imperfecțiuni” de igienă personală, MRSA via
mâinilor personalului medical)

AB = singurele medicamente care odată administrate unui

pacient au efect asupra mai multor persoane!
 ANTIBIOTICE

Acționează selectiv asupra celulelor bacteriene,

dar nu există specificitate de specie bacteriană

= pot acționa împotriva agentului etiologic al

infecției (dacă am ales corect)
= acționează cu siguranță asupra bacteriilor
colonizatoare!
 Factorii care contribuie la emergența rezistenței bacteriene
și a infecțiilor cu Clostridium difficile:

• consumul de AB (30-60% din AB folosite inutil)

• transmiterea de bacterii interuman sau de la animal la om

 Reacția bacteriană = rezistența față de AB
(tot ce nu ne omoară ne face mai puternici)
- Intrinsecă (naturală) = bacterii constant rezistente
la un anumit AB
- Dobândită

Mecanisme de rezistență
• Inactivarea enzimatică a AB
• Modificarea structurii țintă (de care se leagă AB)
• Stimularea efluxului AB din celula bacteriană
• Utilizarea unei căi metabolice alternative
 CLASE DE ANTIBIOTICE

A. Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian

B. Inhibitorii sintezei proteice
C. Inhibitorii sintezei acizilor nucleici
D. Inhibitori ai unei căi metabolice
Introducerea în uz a unor noi antibiotice a avut
drept scop:

– extinderea spectrului bacterian asupra cărora AB sunt

active: bacterii intrinsec rezistente la AB existente,
bacterii care și-au dobândit rezistență (cel mai adesea)

- mai ușor de administrat/creșterea aderenței pacienților

la tratament (mai rar)
 Gonococ
Streptococi
meningococ
enterococi
stafilococi
AEROBI ANAEROBI

Coci Coci Coci Coci

Gram+ Gram- Gram+ Gram-

Bacili Bacili Bacili Bacili

Gram+ Gram- Gram+ Gram-

Corynebacterium Clostridii Bacteroides

Enterobacteriaceae; Haemophilus, Moraxella

„Nonfermentativi”(Pseudomonas, Acinetobacter…)

Majoritatea bacteriilor – definite GRAM

 Alte bacterii

•Mycoplasma/Ureaplasma – fără perete

•Chlamydia, Coxiella – intracelular

•Mycobacterii spp – acid alcoolo rezistente

• Spirochete – Leptospira, Treponema, Borrellia

Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian
 -Lactamine

cele mai utilizate AB – au eficiență foarte bună când

sunt active asupra agentului cauzal

Inhibitori ai sintezei peptidoglicanilor din peretele

bacterian = legare de PBP (”protein-binding-penicillins”)

Timp-dependente; aproape toate au și T1/2 redus

(excepţii: ceftriaxona, ertapenemul) = administrare la
intervale de timp reduse (ideal perfuzie continuă);
peniciline la 4-6 ore, cefalosporine la 8-12 ore
 B-lactamine
➢ Peniciline
➢ Cefalosporine
➢ Carbapeneme
➢ Monobactami
➢ Asocieri cu inhibitori de B-lactamază
 Peniciline

➢ Penicilina G (parenteral)
➢ Penicilina V (oral): rezistentă la pH acid

Spectru iniţial: enterococi

CGP CGN
AEROB
+
Pasteurella
ANAEROB
BGP BGN
Fusobacterium

La care se adaugă spirochetele: Leptospira, Borrelia, Treponema

 Peniciline
Indicaţii (actuale):
1. Infecţii streptococice: angină, scarlatină, erizipel
2. Angina fuzospirilară
3. Sifilis
4. Leptospiroza
5. Profilaxie plăgi muşcate

Dar lues, RAA: tratament de durată – s-ar putea mări T1/2 ?

Dibenzatinpenicilina = penicilină retard

(Moldamin, Retarpen): la câte 3-7-21... zile
 Aminopeniciline
Problemă:
•Lipsa aproape completă de activitate a Penicilinei G asupra
BGN aerobi, asupra enterococilor
= implicați frecvent în infecții urinare, digestive, respiratorii

Spectru penicilinei + enterococi + unii BGN (Haemophilus, E coli)

Indicaţii (actuale):
1. Indicațiile penicilinei
2. Infecții cu Enterococcus faecalis
3. Listerioza
 Peniciline antistafilococice
Problemă: din primul an de utilizare a penicilinei G s-au
descris stafilococi rezistenţi la penicilină (produceau
penicilinaze)

Peniciline rezistente la penicilinaze

(meticilina, oxacilina, nafcilina)

1. Sunt utilizate doar pentru tratamentul infecţiilor

stafilococice (certe/probabile)
2. Au păstrat eficienţă asupra majorității tulpinilor de
stafilococ auriu (dar sunt inactive asupra MRSA)
 Carboxipeniciline

Problema : infecţii nosocomiale (adesea Ps aeruginosa)

Nu se mai folosesc!
 Ureidopeniciline
Problemă de rezolvat: infecţii nosocomiale, adesea
intraabdominale (spitale de campanie, de ex):
Bacteroides fragilis, Ps aeruginosa

Ureidopeniciline (piperacilină)
Spectru ampicilină + Bacteroides + Pseudomonas

Beneficiu păstrat:
Se foloseşte singur sau asociat cu inhibitor de betalactamază
(tazobactam) în infecţii severe
Între 50 și 90% dintre tulpinile de Ps aeruginosa sunt sensibile
 Cefalosporine

Împărţite în categorii în raport cu:

 spectrul de activitate
 capacitatea de a rezista enzimelor bacteriene

Nu au activitate împotriva
- enterococilor (“oile negre” ale cefalosporinelor)
- Listeria
- MRSA
 Cefalosporine de primă generaţie
(“penicilină + oxacilină”)

• Activitate bună împotriva CGP aerobi (streptococi, stafilococi)

• Activitate minimă împotriva BGN

Reprezentanţi
* inj - cefazolina: profilaxia perioperatorie, din cauza activității
împotriva stafilococilor și streptococilor = germeni tegumentari
* oral – cefalexin, cefadroxil: infecții bacteriene în sfera ORL
(mai ales la copii)
 Cefalosporine generaţia a 2-a

➢ au activitate în plus asupra BGN aerobi

Lărgire spectru:
1. Moraxella, Haemophilus – infecţii respiratorii
2. Enterobacteriaceae – infecţii abdominale, urinare

Reprezentant: cefuroxima inj, oral (este cea mai

folosită cefalosporină orală în România)
 Cefalosporine generaţia a 3-a

• Ceftriaxona, cefotaxima (inj): mai active asupra CGP

• Ceftazidima, cefoperazona (inj): active asupra BGN,
inclusiv Ps aeruginosa

Cefixim, ceftibuten, cefpodoxim (oral) – ar fi de evitat

din cauza riscului major de selectare de bacterii
rezistente

Ceftriaxona: cefalosporina inj cea mai folosită în spitalele

din România
 Cefalosporine generaţia a 3-a
lărgire spectru asupra BGN
spectru C2G
+
S pneumoniae cu sensibilitate scazută la penicilină
+
Unele enterobacterii
+
Ps aeruginosa (ceftazidima, cefoperazona)

Sunt inductori puternici de betalactamaze cu

spectru extins (ESBL) – stimulează selectarea AB-R!
 Cefalosporine generaţia a 4-a
(cefepima, cefpiroma)

➢ Motivele apariţiei lor:

 Reunirea spectrului “specializat” al C3G
 Stabilitate mai mare la atacul beta-lactamazelor

Indicaţii:
Infecţii severe intraabdominale, meningiene, urinare,
respiratorii, inclusiv la imunodeprimați, de ex la
neutropenici (± aminoglicozide)
 Cefalosporine “generaţia a 5-a” – de fapt,
antiMRSA (ceftarolina)
➢ Motivele apariţiei lor (probleme de rezolvat):
 primele B-lactamine cu acţiune asupra MRSA
 reducere activitate asupra BGN (nu are activitate
asupra P aeruginosa)

Indicaţii:
1. Pneumonia comunitară
2. Infecţii severe de părţi moi

Principalul avantaj este că ar putea rezolva o carență majoră:

terapia endocarditelor şi a infecțiilor osteoarticulare cu MRSA cu
B-lactamine, dar necesită încă studii de înregistrare
Beta-lactamine + inhibitori de betalactamaze
1. Amoxicilină-clavulanat:
• infecţii respiratorii, ORL, stomatologice, părți moi
2. Ampicilină-sulbactam
3. Piperacilină-tazobactam
4. Cefoperazonă-sulbactam
5. Ceftolozan-tazobactam
2-5 includ între indicaţii şi infecţii intraabdominale
3-5 sunt utilizate și în infecţii la neutropenic (pot fi
active împotriva Ps aeruginosa)
 Carbapeneme
Problema: Enterobacteriaceae și BGN nonfermentativi
care sunt/au devenit rezistenți la cefalosporine și Pen-IBL
• Imipenem
• Meropenem
• Ertapenem (nu acţionează asupra P aeruginosa)
• Doripenem

Particularități:
• doar meropenemul se utilizează pentru meningite
• ertapenemul nu se foloseşte la pacienţi cu
albuminemie scăzută sub 2,5 g/dl
 Carbapeneme – spectru de activitate

Beta-lactaminele cu spectrul cel mai larg: active pe GP-

GN aerobi-anaerobi (”totalmicinele” anilor ”90)
Lacune spectru:
• MRSA, enterococi rezistenți la ampicilină
• Cl. difficile

Germeni inițial sensibili îşi selectează rezistenţă:

• P aeruginosa, Acinetobacter baumanii
• Klebsiella, Proteus, chiar E coli
AB minune (nemuritor) nu există!
 Carbapeneme – utilizare

1. Infecţii severe localizate/generalizate cu BGN (probabil)

multirezistenţi = mai ales infecţii nosocomiale
- pneumonii
- infecţii intraabdominale
- abcese cerebrale, meningite (meropenem)

2. Terapia inițială a infecțiilor la pacienți imunodeprimati,

inclusiv cu neutropenii severe
 Monobactami:AZTREONAM
Problema: Ce ne facem cu infecțiile cu BGN MDR la
pacienți alergici la beta-lactamine (peniciline,
carbapeneme, poate și cefalosporine)?

Monobactami: nu există alergie încrucișată cu alte beta-

lactamine; legare preferenţială de PBPurile BGN aerobi
(spectru BLactamic modificat)

K. pneumoniae, P. mirabilis, S. marcescens

H. influenzae, M. catarrhalis
Pseudomonas aeruginosa

Indicaţii: infecţii severe cu BGN certe/probabile,

la pacienţi alergici la alte beta-lactamine
Glicopeptide
 Glicopeptide
1. Introduse ca AB antistafilococice (vancomicina)

2. Utilizare limitată de toxicitatea renală şi de

apariţia altor AB antistafilococice

3. Au revenit odată cu emergenţa MRSA

Reprezentanţi:
• vancomicina
• teicoplanina
 Glicopeptide
Timp-dependente, dar contează în primul rând cantitatea
de AB la care este expus germenele

Probleme de PK: penetrare slabă LCR (teicoplanina –

nulă), respiratorie

Toxicitate:
• renală importantă (mai ales vancomicina)
• neutropenie (administrarea prelungită)
• sindromul omului roşu – administrare prea rapidă
de vancomicină (eliberare histamină)
 Glicopeptide – spectru de activitate

Active pe bacterii Gram pozitive a(na)erobe

⚫ Stafilococi, enterococi, streptococi
⚫ CGP anaerobi (peptococi, peptostreptococi)
⚫ Corynebacterium, Listeria
⚫ Clostridium spp.

Nu sunt active împotriva BGN a/anaerobe!

 Glicopeptide – utilitate clinică

AB de rezervă
1. În primă intenţie dacă există o suspiciune
importantă de implicare MRSA
2. Infecţii severe la alergici la beta-lactamine, în
infecţii care pot implica CGP
3. Indicaţii etiologice: MRSA, enterococi ampi-R,
streptococi MDR

4. Oral - infecţii cu Cl difficile

 Lipopeptide: DAPTOMICINA

Problema: apariția enterococilor rezistenți la glicopeptide

(încă din anii ”80) și a MRSA cu sensibilitate diminuată la
glicopeptide (anii ‘90)

Mecanism de acţiune: legare de membrana celulară cu

depolarizare rapidă a acesteia
 DAPTOMICINA
3. Activitate:
• S aureus (inclusiv metiR, vancoI/R)
• Enterococcus spp (inclusiv ampiR sau vancoR)
• S pneumoniae (inclusiv MDR)
Nu are activitate asupra BGN.

4. Indicaţii clinice:
- Endocardită cu germenii menţionaţi
- Indicaţii etiologice (singurul AB activ)

NU SE UTILIZEAZĂ IN INFECȚII RESPIRATORII!

Inhibitori ai sintezei proteice
 Aminoglicozide
Problema: Lipsa de activitate a penicilinei asupra BGN (au
apărut înaintea cefalosporinelor și ureidopenicilinelor)

Legare ireversibilă de subunitatea ribozomală bacteriană 30S

Reprezentanţi:
• Streptomicina (arhaic; rămâne în uz pentru TBC MDR)
• Gentamicina (parenteral), tobramicina (inhalator)
• Amikacina, netilmicina, isepamicina
• Spectinomicina: utilizare im – doar pentru gonoree (doză unică)

Probleme PK: difuzie redusă: LCR, pulmonar, osos

Reevaluare actuală: avantajul riscului redus de infecție cu C diff
 Aminoglicozide – spectru activitate:
doar aerob !
Coci Gram pozitivi - doar în asocieri (posibil) sinergice
⚫ Stafilococi, streptococi viridans, enterococi

BGN aerobi
⚫ Enterobacteriaceae

⚫ Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter

Mycobacterii – doar în asocieri

⚫ Streptomicina, amikacina
 Aminoglicozide – utilizare clinică

1. De regulă este asociat cu BL: “Logodnicul de profesie”

Indicaţii:
• Asocieri AB în infecţii severe (endocardite, pielonefrite...)
• Infecţii severe cu P aeruginosa, Acinetobacter baumanii,
Enterococcus, S viridans, S aureus
• Micobacterioze (tipice sau atipice)

2. Monoterapie în infecţii urinare înalte cu bacterii sensibile

 Aminoglicozide – riscuri și avantaje

1. Riscuri legate de toxicitate

- nefrotoxicitate (reversibilă);
- ototoxicitate (ireversibilă),
- blocada neuromusculară
Nu se administrează în insuficiența renală severă; nu în
bolus iv! (doar perfuzie sau i.m.); atenție la auz!

2. Avantaj legat de riscul redus de a declanșa infecții cu

C difficile (de preferat cefalosporinelor și chinolonelor în
infecții urinare înalte)
GRUPUL MLSK
 Macrolide

Problema: înlocuirea penicilinelor în infecții respiratorii și

ORL la pacienți alergici la acestea

… deoarece sunt active atât asupra bacteriilor Gram (streptococi,

pneumococi, Haemophilus), cât și asupra bacteriilor atipice
(Mycoplasma, Chlamydia)

Situația actuală: în mai multe regiuni se descrie frecvent

rezistență la macrolide a streptococilor, pneumococilor, cât și a
Mycoplasma/Ureaplasma
 Macrolide

Primul macrolid – eritromicina, dar:

- T1/2 scurt (adm la 6 ore);
- inactivare în mediu acid (doze mari în adm orală);
- intoleranță digestivă (peste 10% din cazuri)

Mai noi: azitromicina, claritromicina

- Spectru extins
- T1/2 (mult) mai mare
 Macrolide – indicaţii clinice

1. Alternativă terapeutică pentru cei alergici la

peniciline în infecţii ORL/respir uşoare-moderat severe
2. Acnee
3. Infecţii cu micobacterii atipice
Mai puțin utile în prezent (rezistență bacteriană)
1. Infecţii ORL, infecţii respiratorii (asocieri cu BL în
pneumonii)
2. Uretrite negonococice (Chlamydia, Ureaplasma)
3. Eradicare H pylori
 LINCOSAMIDE: Clindamicina

Avantaje faţă de macrolide:

• difuzia osoasă - AB cu cea mai bună penetrare osoasă
• extensie spectru:
-unii coci Gram pozitivi: EryR, clindaS
- anaerobi
- Pneumocystis, Toxoplasma

Recul al utilizării în perioada 1980-2000 din cauza riscului de

infecție determinată de Cl difficile; utilizat acum întrucât nu
este un factor de risc major pentru tipul 027, cel mai frecvent
întâlnit în prezent în România
 Clindamicina – indicaţii de elecţie

1. Infecţii osteoarticulare
2. Infecţii de părţi moi
3. Pneumonia de aspiraţie
4. Infecţii cu anaerobi (supradiafragmatic)
5. Toxoplasmoza cerebrală
6. Înlocuieşte peniciline la alergici în infecţii ORL sau
în profilaxia endocarditei
 Oxazolidinone: LINEZOLID

Linezolidul a apărut ca răspuns la:

• apariția rezistenței enterococilor la glicopeptide

• probleme de PK ale glicopeptidelor – linezolidul are

difuzie respiratorie şi LCR superioară

În schimb, nu difuzează suficient în vegetaţii

endocardice (rezultate modeste în endocardite)
 LINEZOLID – clinica

De regulă – antibiotic de salvare !

Indicaţie de primă intenţie:

• Pneumonii nosocomiale cu risc MRSA

Indicaţii etiologice:
• Infecţii sistemice cu enterococi VR, MRSA/VRSA
• Pneumonii, meningite cu MRSA

Reacţii adverse: trombocitopenie, leucopenie

(monitorizare hemogramă); neuropatii; hepatită
 Tetracicline – doxiciclina (tetraciclina, minociclina)

• active asupra unor coci, bacili, vibrioni, anaerobi, atipici

• au un risc minim de a determina infecție cu C difficile
• nu se utilizează la copii sub 8 ani

Indicaţii de primă intenţie:

- infecţii cu Mycoplasme, Chlamydii, Rickettsii, Coxiella
- pneumonie necomplicată/acutizări bronşite cronice
- uretrite; holeră
- infecții cu BGN MDR = minociclina

Atenție la toleranţa digestivă (administrare după mese!)

Un derivat nou al ciclinelor (glicilciclină): Tigeciclina

Problema: apariţia MRSA, BGN carbapenem-R

- BGN multirezistenţi
- CGP: inclusiv MRSA (nu enterococ rezistent la glicopeptide)

Indicaţii de primă intenţie:

- infecţii de părţi moi complicate
- infecţii intraabdominale (inclusiv megacolon toxic în infecții
cu C difficile)
- infecţii respiratorii (pneumonii, dar cu doze duble)

Nu este activ asupra P aeruginosa: asociere inițială ideală în

infecţii nosocomiale severe Tigeciclină + Colistin
 Cloramfenicol

• activ asupra cocilor, BGN aerobi, anaerobi, spirili, atipici

• difuzie bună LCR

Din cauza toxicităţii hematologice (risc de aplazie medulară) a

rămas un AB de rezervă pentru infecţii SNC/abcese profunde (în
lipsa altor soluţii de terapie)
Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
 Fluorochinolone (FQ)
➢ Au apărut la mijlocul anilor “80 ca răspuns la
extinderea rezistenţei BGN (Beta-lactami, AG) şi a
emergenței MRSA în infecții nosocomiale
➢ Avantaje:
• Spectru extins

• PK – biodisponibilitate excelentă, penetraţie

tisulară, T1/2 prelungit
• Efecte adverse reduse

➢ Dezavantaje: dismicrobisme (infecții determinate

de Clostridium difficile 027), emergenţa rezistenţei
 Fluorochinolone
Mecanism de acţiune: Inhibă enzime necesare
pentru definitivarea structurii supraspiralate a
ADN bacterian:
DNA giraza
Topoizomeraza IV
 Fluorochinolone

FQ “vechi”
➢ Norfloxacin – PO, doar infecţii digestive/urinare
➢ Ciprofloxacin – PO, IV

FQ “noi” (acțiune antistreptococică/pneumococică)

➢ Levofloxacin – PO, IV
➢ Gatifloxacin – PO, IV
➢ Moxifloxacin – po, iv
 FQ – spectru de activitate
1. Coci Gram-pozitivi – activitate redusă a FQ “vechi”;
cele noi au activitate sporită:
• MSSA (unii MRSA), S pneumoniae chiar multirezistent

2. Gram-negativi – au activitate bună, dar rezistența este în

creștere
 Enterobacteriaceae

 H. influenzae, M. catarrhalis, Neisseria sp.

 Pseudomonas aeruginosa – cipro, levo

3. Alţi germeni:
• Bacillus anthracis, Legionella, Mycobacterium spp, atipici
 FQ – indicaţii de elecţie

1. Infecţii respiratorii, ORL (cele antipneumococice)

2. Infecţii urinare înalte (dacă agentul etiologic este
sensibil); prostatite
3. Infecţii digestive
4. Infecţii oculare
5. Micobacterioze atipice; tuberculoză cu MB-MDR
6. Infecții cu Legionella
7. Antrax
 Metronidazol

Mecanism de acţiune: doză-dependent

- inhibă sinteza ADN bacterian
Utilizare
• iniţial în tratamentul infecţiilor cu protozoare (trichomoniază,
amoebiază, giardioză)
• ulterior evidenţiată activitate antianaerobă foarte bună
(Bacteroides, Fusobacterium, Clostridium)
 Metronidazol

Indicaţii clinice de elecţie:

1. Infecţii cu implicare anaerobi digestivi – cost redus!
2. Diaree postantibiotică (Clostridium difficile)
3. Eradicare H pylori (boală ulceroasă)
4. Tetanos
5. Giardioză, trichomoniază
 Rifamicine
Mecanism de acţiune:

• Inhibă sinteza de ARN bacterian prin legare de ARN-

polimeraza ADN-dependentă

• Selectivitate ridicată pentru ARN bacterian

Reprezentanţi
• rifampicina
• rifabutina
• rifaximina
 Rifamicine
Indicaţii clinice:
Rifampicină
1. Tuberculoză
2. Legioneloză
3. Infecţii osteoarticulare (în asocieri)
4. Infectii pe proteze vasculare/valvulare/articulare
Rifabutina: tuberculoză, micobacterioze atipice
Rifaximina: diaree turişti, decontaminare digestivă
(preoperatorie, ciroza)

Risc major: hepatotoxic – mai ales asociere RIF + HIN + PZM;

nefrotoxic (nu rifaximina)
Inhibitori ai unor căi metabolice
 Cotrimoxazol
(sulfametoxazol –trimetoprim)

Dublu atac al metabolismului acidului folic:

• inhibă transformarea PABA în ac dihidrofolic -sulfametoxazol
• inhibă transformarea dihidrofolat în tetrahidrofolat -
trimetoprim

Spectru:
Limitare netă a activității asupra BGN datorită aplicării
timp de peste un deceniu (anii “80) a principiului: “Dacă
te simţi nasol, ia un Biseptol!”
 Cotrimoxazol - clinica

Indicaţii
• Pneumocistoză
• Toxoplasmoză
• Infecţii cu MRSA comunitar, Stenotrophomonas
• În raport cu antibiograma: infecţii urinare, diaree

Efecte adverse
Anemie macrocitară: de asociat acid folic în tratament de
durată!
 Încă un AB parenteral

1. Colistin – un AB despre care se aude tot mai des!

•utilizare minimă anii “80-”90 datorită toxicităţii renale
•în prezent: AB ultimei speranţe în infecţii cu BGN
multirezistenţi (Acinetobacter, Ps aeruginosa, K pneumoniae)
 Încă două AB de administrare orală

1. Fosfomicina-trometamol
•AB de rezervă pentru infecţii urinare joase, care datorită
rezistenţei limitate/concentrării urinare – a devenit “de elecţie” în
infecțiile urinare joase (favorizat și de erodarea eficienței
chinolonelor)
• o singura doză

2. Nitrofurantoin
• utilizare redusă în prezent
• o alta alternativă pentru infecţii urinare joase