CEFALOSPORINELE

Neacșu Claudia
medic rezident an V
Cefalosporinele (CS) reprezintă o subfamilie importantă și numeroasă a beta-lactaminelor. CS au in
CS sunt clasificate în 4 generații distincte, spectrul extinzându-se progresiv de la prima generație către
structura lor pe lângă ciclul beta-lactam şi un nucleu cefem. Din punct de vedere al spectrului antibacterian
ultima. În fiecare generație există CS de administrare orală şi CS de administrare injectabilă, cu excepția
ultimei generații, în care toate CS sunt injectabile.

 
 Cefalosporinele de generația l-a
Spectrul CS 1 =sumă compusă din spectrul antibacterian al penicilinei G + spectrul penicilinei A +
spectrul penicilinei M.
CS1 sunt foarte active pe CGP(cu excepția MRSA și a enterococului), fiind însă mai puțin active asupra
BGN. Cefazolina este foarte activă pe stafilococul Meti-S.
CS I NU sunt active pe:
-Stafilococul Meti-R
-Enterococi
-Listeria monocytogenes
-Pseudomonas aeruginosa (piocianic)
-Mycoplasma pneumoniae
-Chlamydia pneumoniae/ Chlamydia psittaci
-Coxiella Burnetti
-Legionella pneumophila
-Mycobacterium tuberculosis
 Cefalosporinele de generația l-a

Principalele indicaţii terapeutice sunt:

-Angina cu streptococ B-hemolitic de grup A, în caz de alergie la penicilină;
-Infecții ORL;
-Exacerbarea acută a BPOC
-Infecții urinare cu bacterii dovedite sensibile la CS1 pe antibiogramă
-Infecții cutanate cu bacterii dovedite sensibile la CS1 pe antibiogramă
-Infecții sistemice cu stafilococi Meti-S, în special în bacteriemia cu stafilococ Meti-S necomplicată,
unde cefazolina injectabilă este echivalentă cu penicilinele M injectabile. În caz de inocul bacterian
mare (endocardită infecțioasă, diseminare secundară, bacteriemie persistentă), "efectul inocul” și
prezența tulpinilor producătoare de beta-lactamaze Bla (Z) ar putea antrena o scădere a eficacității
CS1. CS1 nu pătrund în LCR
-Antibioticoprofilaxia în chirurgie, cea mai utilizată CS1 fiind cefazolina injectabilă.
 Cefalosporinele de generația I a

Reacţii adverse specifice: -CS1 sunt puternic inductoare de tulpini bacteriene

rezistente, motiv pentru care autoritățile
Reacţii alergice: -In absența unei sensibilizări
internaționale recomandă limitarea ultilizării acestora
cunoscute la peniciline, riscul de reacții alergice
severe la CS este foarte mic (0,02%), în timp ce -Tulburări de coagulare/ hemostază.
reacții moderate (rash, prurit) pot apărea la 1-3% din
Interacțiuni medicamentoase - nu sunt raportate.
pacienţii trataţi.În prezența unei sensibilizări
cunoscute la peniciline, riscul de sensibilizare Precauții de utilizare și contraindicații specifice:
încrucişată este de sub 5% atunci când testele La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară
cutanate sunt pozitive pentru peniciline și de sub 1% adaptarea posologiei în funcție de clearance-ul la
atunci când testele cutanate sunt negative pentru creatinină
peniciline.
-Flebite la locul de administrare intravenoasă
-Impact important asupra microbiotei intestinale cu
dismicrobisme şi risc de diaree postantibiotice
(stafilococ, Candida sp, Clostridium difficile)
 Cefalosporine de generația a II-a şi cefamicine
Spectrul CS2 este spectrul CS1, la care se mai adaugă unii BGN și unele bacterii anaerobe.
CS2 sunt mai active pe CGP și mai puțin active pe BGN, fiind însă inactive pe stafilococul Meti-
R, enterococi, Listeria monocytogenes, piocianic, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae,
Chlamydia psittaci, Coxiella Burnetti, Legionella pneumophila, Mycobacterium tuberculosis.
Cefamicinele au un spectru similar CS2, care se extinde teoretic și către unele enterobacterii secretoare de
ESBL, fără a exista suficiente date de eficacitate clinică asupra acestora (cu excepția infecțiilor urinare cu E.coli
secretor de ESBL).Cefoxitina este foarte activă pe bacteriile anaerobe, inclusiv pe Bacteroides fragilis.
CS2 de administrare orală au biodisponibilitate și difuzie tisulară mediocre, fapt care contrastează cu
spectrul lor antibacterian larg. Eficacitatea moderată și impactul important asupra microbiotei intestinale
au impus recomandarea de limitare a utilizării CS2 orale. Din păcate, în ţara noastră CS2 orale sunt utilizate
în continuare pe scară largă.
CS2 sunt mai puțin sensibile decât CS1 la acțiunea cefalosporinazelor, dar cu toate acestea în ultimii ani a
crescut alarmant rata de rezistență a bacteriilor la CS2.
Principalele indicaţii terapeutice ale CS2 sunt:
1.Ca alternativă la amoxicilină și ca indicație de a 2-a
intenție în:
•   Infecțiile de căi respiratorii superioare:
• Angina cu Streptococ B-hemolitic de grup A
• Sinuzita acută a adultului
• Otite medii acute.
• Exacerbări acute ale BPOC.
2.Antibioticoprofilaxie în chirurgie (CS injectabile).
Indicațiile terapeutice particulare ale cefamicinelor
Infecții sistemice cu stafilococ Meti-S, ca alternativă la
penicilinele M
Infecţii urinare cu enterobacterii secretoare de ESBL
Infecţii plurimicrobiene documentate bacteriologic cu:
Streptococi, MSSA, enterobacterii sensibile, anaerobi.
Reacţii adverse:
-impact important asupra microbiotei intestinale,
producând dismicrobisme, fapt ce antrenează un risc
crescut de diaree postantibiotice (stafilococ, Candida
sp, Clostridium difficile)
-CS2 orale sunt puternic generatoare de tulpini
bacteriene rezistente, motiv pentru care autoritățile
Interacțiuni medicamentoase- nu au fost descrise
Precauțiuni de utilizare și contraindicații specifice: în
sarcină, CS2 traversează placenta, fără să se fi
observat vreun efect teratogen la făt. Cefuroxima-
este CS2 preferată în sarcină.
 Cefalosporinele de generația a III-a și a IV-a

CS3 au spectrul antibacterian al CS2, care a fost extins către BGN, cu mențiunea că activitatea lor
 

pe coci gram (+) este mai redusă comparativ cu CS1 şi CS2. Există nişte diferente de spectru între
diversi reprezentanţi ai CS3:
-Cefotaxima și ceftriaxona sunt mai active pe CGP (pneumococ, stafilococ Meti-S)
-Ceftazidima este mai activă pe BGN, fiind de obicei activă şi asupra Pseudomonas spp și
Acinetobacter spp. În ultimele decenii a crescut alarmant rata de rezistență dobândită la  CS3 a
BGN, în special prin secreția de ESBL.
-CS3 sunt inactive pe majoritatea anaerobilor, cu excepția Fusobacterium și Prevotella spp.
Moxalactamul este CS3 cu cea mai bună activitate asupra anaerobilor. Se înregistrează însă
creștere a ratei de rezistență dobândită a celor 2 specii de anaerobi la CS3.
-CS3 sunt însă inactive asupra: stafilococului Meti-R, enterococului şi Listeriei monocytogenes,
care
rămân "oile negre” ale CS de generația 1, 2 și 3.
CS4 au spectrul antibacterian al CS3, care a fost lărgit către BGN, inclusiv piocianic. CS4 sunt CS
spectrul cel mai larg, fiind active în egală măsură atât pe CGP, cât și pe BGN. Dintre CS4
cefepima este molecula cu spectrul cel mai larg, cuprinzând atât BGN non-fermentativi (P.aeruginosa,
Acinetobacter spp), cât și enterobacteriile de grup 3, producătoare de cefalosporinază inductibilă.
Cefpiroma este de obicei activă asupra Pseudomonas spp și Acinetobacter spp.
CS3 și CS4 au afinitate mult crescută asupra moleculelor ţintă (PBP) și sunt mult mai stabile la acțiunea
betalactamazelor.
Ceftriaxona are T1/2 lung, fapt care permite administrarea ei în 1-2 prize/ zi. Cefoperazona se
concentrează bine biliar, fiind preferată pentru infecțiile abdominopelvine, iar ceftriaxona se concentrează
bine în LCR find preferată în meningite.
 Principalele indicații terapeutice
-Pneumopatii bacteriene cu pneumococ sau BGN
CS3 orale sunt indicate în: (dovediți sensibili la CS3)

1.Tratamentul de a 2-a intenție în infecțiile ORL: -Pielonefrita acută și infecții urinare severe la bărbat

-Angine recidivante, sinuzite acute, otite medii acute la -Tratamentul empiric al meningitelor acute purulente cu
copil exacerbările acute ale BPOC (cefpodoximă pneumococ, meningococ, H.influenzae, inclusiv purpura
proxetil).  fulminans (ceftriaxonă)

2.Cistitele simple necomplicate (cefiximă). -Infecții nosocomiale cu BGN (ceftazidimă)

CS3 parenterale sunt foarte mult utilizate în practica -Febra la pacientul neutropenic, în asociere cu
clinică de spital, fiind indicate în: antibiotice din alte clase (ex. aminoglicozid,vancomicină)

-Infecții localizate cu BGN dovediți sensibili pe -Borelioza Lyme - forma precoce sau tardivă
antibiogramă (ceftriaxona)

-Infecții sistemice cu BGN dovediți sensibili pe -Febra tifoidă

antibiogramă (ceftazidima), în asociere cu -Exacerbări BPOC (tratament de a 2-a intenție)
-antibiotice din alte clase (ex. aminoglicozid) -Antibioticoprofilaxia în chirurgia abdominopelvină.
-Infecții pneumococice, inclusiv cele cu tulpini de
pneumococ cu sensibilitate diminuată la penicilină
CS4 parenterale ar trebui considerate antibiotice de rezervă şi ar trebui
recomandate numai cu avizul unei comisii de experți în antibioticoterapie din
spitalul respectiv, în vederea limitării extinderii rezistenței bacteriilor și către
această ultimă generație de CS. Astfel, actualmente CS4 sunt indicate în:
• Infecțiile nosocomiale severe
• Infecțiile la neutropenic, în asociere cu 1-2 antibiotice din alte clase (ex.
aminoglicozide)
• Infecțiile sistemice severe, polimicrobiene.
Reacţii adverse specifice:
Reacţii alergice.
Pseudo-litiază biliară – observată după tratamentele prelungite cu ceftriaxonă, mai ales la nou-născut.
Disbioză intestinală: CS3 fac parte din grupul antibioticelor care au cel mai mare impact ecologic asupra
microbiotei intestinale, producând dismicrobisme intestinale severe, fapt ce crește riscul de diareee
postantibiotice (inclusiv de colită cu C. Difficile). Aceste efecte par a fi mai reduse la cefotaximă comparativ cu
ceftriaxona.
CS3 sunt antibiotice intens generatoare de rezistență bacteriană.
Tulburări de ritm cardiac în cazul administrării rapide pe cateter venos central a cefotaximei.
Interacţiuni medicamentoase: nu au fost raportate
Precauţii de utilizare și contraindicaţii specifice:
La pacienţii cu insuficienţă renală este rareori nevoie de adaptarea posologiei în funcție de
clearence-ul la creatinină, dar există diferente de la o moleculă la alta, motiv pentru care este
necesară studierea RCP-ului pentru fiecare CS3 și CS4 în parte. Pentru ceftriaxonă nu este necesară
 Cefalosporine anti-stafilococice (anti-MRSA)

Din aceasta nouă clasă de CS fac parte Ceftarolina și Ceftobiprolul, ele fiind singurele CS active pe
stafilococii Meti-R.
CS anti-MRSA au spectrul CS2, la care se adaugă stafilococii Meti-R.
CS anti-MRSA NU sunt active pe:
- Enterobacteriile secretoare de ESBL
-BGN non-fermentativi (P. aeruginosa. Acinetobacter spp)
-Bacteriile atipice: Mycoplama pneumoniae,Chlamydia psittaci / pneumoniae, Coxiella Burneti
Recomandările actuale sunt ca CS anti-MRSA să fie considerate antibiotice de rezervă şi să fie utilizate
numai pentru infecțiile pentru care nu există alte alternative terapeutice active:
-Infecții plurimicrobiene cu bacterii multirezistente
-La pacienţii cu intoleranțe sau comorbidități care contraindică alte antibiotice active pe MRSA.
 Cefalosporine anti-stafilococice (anti-MRSA)
În practica clinică, CS anti-MRSA trebuie să fie
utilizate mai ales pentru tratamentul infecțiilor
stafilococice localizate sau sistemice (în special cele
cu stafilococi Meti-R), atunci când nu există alte
alternative terapeutice active pe MRSA, care să aibă
spectru mai îngust și care să nu aibă toxicități
incompatibile cu copatologiile pacientului.
Principalele indicații terapeutice pentru CS anti-
MRSA sunt:
-Pneumonii comunitare (ceftarolină, ceftobiprol)
-Pneumonii nosocomiale (ceftobiprol), cu excepţia
pneumoniilor la pacientul ventilat mecanic
-Infecţii ale pielii și țesuturilor moi (ceftarolină).
Reacții adverse specifice:
-hiponatremie, hipopotasemie
-neutropenie- descrisă după tratamente prelungite
și/sau cu doze mari
-exantem cutanat- observat mai ales la asiatici
(ceftarolină)
Precauțiuni și contraindicații specifice:
-la pacienții cu insuficiență renală este necesară
adaptarea posologiei în funcție de clearance-ul la
creatinină
-evitarea administrării ceftobiprolului în soluții care
conțin calciu pentru a evita precipitarea acestuia
-pentru sarcină și alăptare nu există suficiente date
acumulate, însă se consideră ca pot fi utilizate în
sarcină, atunci când ele sunt necesare.
 Cefalosporinele de generația I a
Spectru antibacterian
Specii bacteriene de obicei
sensibile:
-CGP: streptococi, MSSA.
-Unii BGN neproducători de beta-
lactamaze: enterobacterii grup 0-
2.
-Anaerobi
Specii bacteriene rezistente:
-MRSA
-Enterococi
-Listeria monocytogenes
-Enterobacterii din grup ≥ 3
-BGN nefermentativi
-Bacteroides spp.
Farmacocinetică
Biodisponibilitate=75-100%
Fixarea de proteinele serice:
˂30%
Distribuție tisulară: bună în
majoritatea țesuturilor, cu
excepția SNC și LCR
T ½=45 min-2h
Eliminare: renală
Modalități de administrare
și posologie
Cefalexina PO
A:1-4 g/ zi
C: 50-100 mg/kgc/zi
3-4 administrări/ zi
Cefazolina IM/IV
A: 2-6 g/zi
C: 50-100 mg/kgc/zi
2-3 administrări/ zi
 Cefalosporine de generația 2
Spectru antibacterian Farmacocinetică Modalități de administrare și
posologie

-similar cu cel al CS1, dar Biodisponibilate:30-40% Cefamandola IM/IV

exitins către unele A: 3-6g/zi, 3-4 prize
enterobacterii de grup 3 (în
funcție de profilul lor de
Fixarea de proteinele serice Cefuroxima IM/IV
rezistență și de moleculele
˂30% A:2-6 g/zi, 3-4 prize
luate în considerare)

Distribuție tisulară: bună la Cefuroxim axetil PO

nivelul tuturor țesuturilor, cu A: 500 mg- 1g/zi, 2 prize
excepția SNC și a LCR
T1/2= 1h

Eliminare:renală
 CEFAMICINE

Spectru antibacterian Farmacocinetică Modalități de administrare și

posologie

Similar cu cel al CS2, dar este
teoretic extins la unele
enterobacterii secretoare de
ESBL
Fixarea de proteinele serice: 65-
80%
Distribuție tisulară: bună în
majoritatea țesuturilor, cu
excepția LCR și SNC
Cefoxitina IM/IV
A: 3-6 g/zi, 3-4 prize
Cefotetan
A: 2-4g/zi , 2-3 prize
C: 30-60 mg/kgc/zi

T1/2=45 min

Eliminare:renală
 Cefalosporine de generația 3 și 4
Spectru antibacterian
-CGP: streptococi, MSSA
-CGN: Neisseria spp
-BGP: Corynebacterium spp
-BGN: enterobacterii grup 0-5,
BGN nonfermentativi:
Pseudomonas aeruginosa
(cefatzidima, cefepima),
Pasteurella, Haemophilus spp
-Spirochete
Farmacocinetică Modalități de administrare și
posologie
Biodisponibilate:50% pentru Cefixima PO
CS 3 orale A: 400-600 mg/zi, 2-3 prize
Fixarea de proteinele serice: C: 8 mg/kgc/zi
20-65% pentru CS3 orale, 10%
Ceftriaxona, Cefotaxima 30- Cefpodoxima proxetil PO
50% Ceftazidima 85-95% A: 200-400 mg/zi, 2 prize
C: 8 mg/kgc/zi
Distribuție tisulară: bună la
nivelul tuturor țesuturilor, cu Cefotaxim IM/IV
excepția SNC și a LCR. CS 3 si A: 2-6 g/zi, 3-4 prize
4 injectabile pătrund în LCR C: 100 mg/kg/zi
cand meningele e inflamat
T1/2= 2-4 ore pt CS3 orale, 8 Cefriaxona IM/IV
ore pentru Ceftriaxona A: 1-2 g/zi, 1 priza
Eliminare: în principal renală C: 50 mg/kgc/zi
Ceftriaxona- renală și biliară

În asociere cu un inhibitor
de betalactamază spectru
CS3 se lărgește către
numeroși BGN secretori
de ESBL și
carbapenemaze și către
unii anaerobi (cu excepția
Clostridium spp si a unor
tulpini de Bacteroides)
Ceftazidim IM/IV
Cefalosporine de generația 3 și 4 A:2-6 g/zi, 3 prize
C: 50-100 mg/kgc/zi
Cefoperazona IM/IV
Biodisponibilate:50% A:2-4 g/zi, 3-4 prize
C: 50-100 mg/kgc/zi
Cefsulodina IM/IV
A: 2-6 g/zi, 3-4 prize
Fixarea de proteinele serice: 20-65% C: 30-60 mg/kgc/zi
Cefepima IV (CS4)
A: 2-6 g/zi, 2-3 prize
Cefpiroma IV (CS4)
Distribuție tisulară: bună la nivelul tuturor
țesuturilor, cu excepția SNC și a LCR A: 2-4 g/zi, 2 prize
Ceftazidim+ Avibactam IV
T1/2= 2-4 ore A: 6 g/zi, 3 prize
Ceftlozan/ Tazobactam IV
A: 3g/zi, 3 prize
Eliminare: în principal renală

Spectru antibacterian
-Similar cu cel al CS2 la care se
adauga MRSA
Nu sunt active pe:
-enterobacteriile secretoare de
ESBL
-BGN nonfermentativi
-Mycoplasma, Chlamydia psittaci/
pneumoniae
Cefalosporine anti-MRSA
Farmacocinetică Modalități de administrare și
posologie
Fixarea de proteinele serice Ceftarolina IV
15-20% A:1200 mg/zi, 2 prize
Distribuția tisulară pare să fie
bună în numeroase țesuturi Ceftobiprol IV
A: 1500 mg/zi, 3 prize
(date încă insuficiente)
T1/2=3 h
Eliminare renală sub formă
activă
 Bibliografie
• Streinu-Cercel A, Aramă V, Calistru PI. Boli Infecțioase – Curs pentru studenți și medici rezidenți –
Volumul 2, Editura Universitară „Carol Davila” 2021
• Ghidul Angelescu- terapia antimicrobiana