TRATAMENTUL BOLILOR

INFECŢIOASE

Conf. Univ. Dr. Simona Claudia CAMBREA

TRATAMENTUL BOLILOR INFECŢIOASE
 Se realizeaza:
 în condiţii de izolare a bolnavului
fie în spital, fie la domiciliu,
 conform prevederilor legislaţiei
sanitare în vigoare.

 Spitalul,sau secţiile de boli

infecţioase îşi asigură
funcţionalitatea prin:
 tehnicile aseptice,
 izolarea bolnavului.
IZOLAREA BOLNAVILOR
 Seface pe grupe de afecţiuni în funcţie de
gradul de contagiozitate:
 boli aerogene: difterie, gripă, infecţiile
meningococice, stafilococice, streptococice,
oreionul, rujeola, tuberculoza, etc.;

 boli digestive: enterocolitele acute,

toxiinfecţii alimentare, poliomielita, hepatita
acută virală epidemică, etc.;

 boli diverse: antrax, encefalite, febra

butonoasă, malaria, leptospiroza, tetanosul,
trichineloza, meningita, etc.
 TRATAMENTUL GENERAL
NESPECIFIC
 Repausul la pat
 contribuie la creşterea
rezistenţei nespecifice la
infecţie prin reducerea
necesarului de oxigen şi a
nevoilor nutritive ale organelor
şi ţesuturilor;
 în unele boli (hepatite acute
virale, neuroviroze paralitice),
reprezintă principala
conduită în lipsa
tratamentului etiologic.
 accelerează procesul de
vindecare prevenind
complicaţiile, aşa cum se
întâmplă în bolile febrile scurte
(gripa, viroze respiratorii).
ÎNGRIJIRILE IGIENICE
 spaţiului de spitalizare, a patului, rufăriei, a
manoperelor terapeutice, precum şi regimul de „cruţare
psihică”, creează o atmosferă favorabilă vindecării.
 igiena personală a bolnavului însumează ceea ce
îndeobşte se cunoaşte sub titlul de „micile îngrijiri”,
cu rol în evitarea suprainfecţiilor de spital, a escarelor
de decubit, a complicaţiilor bucale şi pulmonare
 adresate tegumentelor şi mucoaselor (spălare, îndepărtarea secreţiilor),
 gargarisme,
 schimbarea poziţiei în pat,
 „micile îngrijiri” includ şi supravegherea excreţiilor
(scaun, urină, spută, etc.), sunt fundamentale la:
 sugari si copiii mici
 bătrâni
 bolnavii cu infecţii grave (come, tetanos, poliomielită);.
TRATAMENTUL DIETETIC
 Are o deosebită importanţă, mai ales în bolile
febrile; datorită consumului mărit de proteine
(catabolism crescut), este necesar un spor de calorii
(2.500-3.000 la adult), constând în principiu în:
 hidratare corectă;
 aport suficient de calorii, în special glucide, pentru cruţarea
proteinelor;
 aport de proteine (lactate iniţial);

 aport de săruri minerale;

 aport de vitamine.

 Regimurile se alcătuiesc în funcţie de:

 vârstă,
 boală,
 stadiul bolii
 situaţii speciale (ex.: diabet, comă, cortizon, diaree, hepatită).
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
Se adresează combaterii:
 febrei, prin antitermice (aminofenazonă,
paracetamol, algocalmin) sau împachetări
reci;
 durerilor, prin antialgice (antinevralgic,
algocalmin, etc.);
 colicilor, prin antispastice (No-Spa,
scobutil, papaverină, Gripe Baby Watter,
etc.),
 insomniei, agitaţiei, convulsiilor prin
diazepam, fenobarbital, etc.;
 greţurilor şi vărsăturilor, prin
antiemetice (metoclopramid, la copii:
motilium etc.);
 constipaţiei, prin laxative,
 clisme evacuatorii.
TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ŞI
STIMULARE

 Constă în administrarea:

 vitaminelor,

 gamaglobulinelor,

 transfuziilor de sânge - anemii severe,

 stimulării rezistenţei nespecifice.

TRATAMENTUL ANTIINFLAMATOR
ŞI ANTIALERGIC
 Are la bază folosirea în principal a hormonilor
corticosteroizi ce posedă în plus şi efecte
antitoxice, acţionând asupra toxinelor microbiene.

 Antialergice pot fi folosite urmatoarele

preparate:
 Romergan,
 Feniramin,
 Tavegyl,
 Peritol,
 Claritine,
 Aerius,
 Xyzal, etc.,
INDICATIILE CORTICOTERAPIEI
 Indicaţiile majore sunt:
 şocul infecţios şi cel anafilactic;
 reacţii de tip Herxheimer;
 forme hipertoxice de boală;
 complicaţii neurologice postinfecţioase, postvaccinale
(antirabic, antivariolic);
 precome, come;

 laringite acute obstruante;

 boli infecţioase ce survin pe fondul unor afecţiuni ce

impun corticoterapia (insuficienţa corticosuprarenală
preexistentă, agranulocitoza, anemia aplastică, etc.).
INDICATIILE CORTICOTERAPIEI
 Indicaţiile selective sunt:
 encefalitele şi meningitele virale acute;

 hepatitele acute virale cu debut sever,

forme persistente sau colestatice;

 formele severe de mononucleoză

infecţioasă;

 trichineloza;

 formele severe de sepsis, sub acoperire

antibiotică.
ANTIINFLAMATORII
NESTEROIDIENE
 Se pot utiliza substanţe nesteroidiene aparţinând
următoarelor grupe farmacologice:
 salicilaţi - acidul acetilsalicilic (Aspirina);
 pirazolaţi- aminofenazonă;
 noraminofenazonă (Algocalmin, Novalgin);
 fenilbutazonă;
 indometacin;
 acidul mefenamic şi flufenamic;
 ibuprofen - Brufen, Paduden, Motrin, etc.;
 Diclofenac
 Derivati de oxicam: Lornoxicam - Xefo.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
 În bolile infecţioase este indicat în:

 rezolvarea infecţiilor locale şi regionale septice (incizie

şi drenaj);

 excizia chirurgicală a unor focare septice

(focar tetanigen,
dentar, amigdalian);

 tratamentul plăgilor septice, al perforaţiei intestinale

din febra tifoidă.
TRATAMENTUL SPECIFIC
 Se bazează pe folosirea a două grupe de produse
biologice

 seruri imune şi imunoglobuline;

 vaccinuri şi anatoxine.
TRATAMENTUL ETIOLOGIC
TRATAMENTUL ETIOLOGIC
(ANTIMICROBIAN)
 Antibioticele şi chimioterapicele
antimicrobiene reprezintă un grup de medicamente
capabile să distrugă sau să stânjenească
multiplicarea unor anumite organisme patogene.

 Aceste medicamente au acţiune antimicrobiană

specifică şi selectivă,
 în doze terapeutice ele nu lezează celulele
organismului gazdă, spre deosebire de antiseptice şi
dezinfectante.
ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ
 Poate fi bactericidă sau bacteriostatică.
 Efectul bactericid constă în distrugerea bacteriilor;
 Efectul bacteriostatic în oprirea multiplicării
bacteriene.

 Obţinerea la bolnav a unuia din cele două efecte

depinde de 3 factori:
a. modul de acţiune al antibioticului
asupra metabolismului bacterian;
b. stadiul de dezvoltare a bacteriei (forme
vegetative, spori, faza de latenţă sau multiplicare,
forme „L”, sferoplaşti, protoplaşti);
c. concentraţia efectivă de antibiotic
realizată la nivelul conflictului dintre bacterie şi
organism.
A ACŢIUNEA ANTIBIOTICELOR
 Asupra bacteriei poate fi:

o bactericidă prin substanţele care blochează

sinteza:
o peretelui bacterian,
o a membranei citoplasmice,
o a cromozomului microbian,

o bacteriostatică prin antimicrobienele care

interferă cu:
o sinteza proteică
o procesele metabolice a microorganismului incriminat.
 Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi
suficientă pentru obţinerea vindecării în:
 infecţii uşoare sau medii
 în bolile ciclice,

 organismul completând acţiunea antibioticelor prin

declanşarea mecanismelor proprii de apărare
antiinfecţioasă.

 Mai frecvent folosite sunt:

 tetraciclinele,
 cloramfenicolul,
 eritromicina
 sulfamidele.
 Folosirea unui antibiotic bactericid sau a unei asociaţii
bactericide este absolut necesară în următoarele situaţii:
 infecţii bacteriene severe (sepsis, bronhopneumonii, meningite);
 infecţii bacteriene de focar, greu sterilizabile (endocardite,
osteomielite, tromboflebite, tuberculoza);
 infecţii cronice sau cu tendinţă la cronicizare (angiocolite,
pielonefrite, etc.).

 Antibioticele bactericide mai frecvent folosite aparţin

următoarelor grupe:
 peniciline (G, V, oxacilina, carbenicilina, ampicilina),
cefalosporine;
 aminoglicozide (streptomicina, kanamicina, gentamicina, etc.).
 prin asocierea lor se obţine un efect sinergic bactericid.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
 Reprezintă numărul mai mare sau mai mic
de germeni asupra căruia antibioticul este
sigur activ, fiecare antibiotic având un anumit
domeniu de activitate.

 Trebuie cunoscut spectrul iniţial precum şi

modificările ulterioare.

 Medicul terapeut trebuie să cunoască:

 microorganismele patogene în ansamblu
 bolile şi sindroamele infecţioase în care acestea sunt
implicate etiologic.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
 Spectrul îngust poate fi de tip:
 penicilinic - penicilina, eitromicina, lincomicine,
care sunt active pe:
 bacilii grampozitivi,
 cocii grampozitivi şi gramnegativi,

 spirochete,

 leptospire, etc;

 streptomicinic - aminoglicozide ce acţionează pe:

 bacilii gramnegativi,
 cocii gramnegativi şi pozitivi.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Bacili Coci grampozitivi şi Bacili gramnegativi
grampozitivi gramnegativi

de tip penicilinic

de tip streptomicinic

larg (tetraciclină, cloramfenicol)

SPECTRUL ANTIMICROBIAN
 Spectrul larg este acoperit de tetracicline, cloramfenicol,
active pe bacilii grampozitivi şi gramnegativi, cocii
grampozitivi şi gramnegativi, spirochete, leptospire,
rickettsii, chlamidii şi micoplasme.

 În prezent s-au descoperit noi antibiotice cu spectru larg

şi ultralarg din familia betalactaminelor:
 ureidopenicilinele,
 tienamicine,
 cefalosporine de generaţia a- III si a IV –a;
 carbapeneme.

 Există antibiotice uzuale şi antibiotice „de rezervă”, de

excepţie ca o alternativă pentru germenii de spital,
multirezistenţi.
PRINCIPALELE CLASE DE
ANTIBIOTICE
PENICILINE
 Penicilina G cristalină - de uz parenteral; după şase
decenii de utilizare, este activă asupra:
 streptococilor betahemolitici de grup A, pneumococilor, streptococului
viridans;
 stafilococilor albi şi aurii nesecretori de penicilinază;
 cocilor grampozitivi anaerobi;
 neiseriilor;
 bacililor cărbunoşi;
 corinebacteriilor;
 spirochetelor, leptospirelor;
 actinomicetelor.
 Se foloseşte în monoterapie sau asocierea sinergică cu
aminoglicozide.
 Rămâne de primă alegere în: angine streptococice, erizipel,
scarlatină, pneumonia pneumococică, otite şi sinuzite, antrax,
difterie, sifilis, leptospiroze, actinomicoze.
 În doze mari este folosită în tratamentul meningitelor
purulente (meningococice, pneumococice), în asociere cu
aminoglicozide găsindu-şi aplicarea în tratamentul
endocarditelor şi sepsisului streptococic sau stafilococic.
PENICILINE
 În traumatologie este folosită împreună cu serul şi
vaccinul specific în profilaxia tetanosului.
 Nu va fi folosită în infecţiile stafilococice cu tulpini „de
spital”.
 Procainpenicilina (Efitard) şi benzatinpenicilina
(Moldamin) au indicaţii limitate în profilaxia şi
tratamentul infecţiilor streptococice şi în venerologie.
 Penicilina V - de uz oral, cu administrare comodă,
preţ de cost scăzut.
 Neîncrederea în eficacitatea ei se anulează prin
respectarea a 3 condiţii:
 administrarea în doze duble faţă de penicilina G;
 administrarea strictă pe stomacul gol cu o oră înainte de
masă;
 respectarea intervalelor dintre doze.
PENICILINE SEMISINTETICE -
ANTIPENICILINAZICE

 Meticilina - scoasă din uz;

 Izoxazolilpenicilinele - oxacilina, cloxacilina,

dicloxacilina,
 având ca indicaţie majoră (aproape exclusivă), infecţiile
severe (sigure sau presupuse) cu stafilococi
penicilinorezistenţi, producători de penicilinază;
 pe germenii penicilinosensibili are o activitate bactericidă de

4 ori mai slabă ca penicilina G, deci este o eroare folosirea ei

în astfel de situaţii.
 În infecţiile grave, asocierea cu un aminoglicozid (oxacilina +

gentamicina), acţionează sinergic.

PENICILINE SEMISINTETICE -
ANTIPENICILINAZICE
 Ampicilina şi alte aminopeniciline

 reprezintă un grup de peniciline cu spectru lărgit, faţă de

penicilina G,
 activă pe unii dintre bacilii gramnegativi aerobi (enterococ
penicilinorezistent, hemofili, shigele, bacilii tifici, salmonele,
colibacili, proteus, klebsiella, etc.
 se citează rezistenţa stafilococilor secretori de penicilinază.

 realizează o concentraţie biliară „înaltă” (antibiotic „biliar”) şi

concentrează mai bine în LCR şi parenchimul renal decât
penicilina.
 este foarte bine suportată de sugar, copilul mic şi femeile
însărcinate.
 Indicaţiile ampicilinei sunt: dizenteria, febra tifoidă,
leptospiroza, angiocolite, infecţii urinare, meningite,
pneumonii, endocardite, sepsis etc.
 contraindicaţia majoră este reprezentată de infecţiile cu germeni
de spital.
 s-au sintetizat compuşi de tipul esterilor şi derivaţilor lor -
amoxicilina (Amoxyl) de administrare orală (capsule, sirop,
injectabil) cu biodisponibilitate superioară, absorbţia intestinală
este completă.
PENICILINE SEMISINTETICE -
ANTIPENICILINAZICE

 Carbenicilina (Pyopen), are spectrul de acţiune al

ampicilinei la care se adaugă acţiunea pe piocianic,
proteus, enterobacter;
 se asociază sinergic cu gentamicina.
 rămâne ca indicaţie majoră în infecţiile cu piocianic, dozele

eficiente la adult fiind foarte mari 10-30 g/zi.

 au fost obţinute şi preparate orale sau parenterale noi:

carindacilina (Geopen) şi carfenicilina (Uticilin).

 Ureidopenicilinele, clasă superioară de peniciline

din care amintim: azlocilina (Securopen), mezlocilina
(Baypen).
PENICILINE SEMISINTETICE -
ANTIPENICILINAZICE
 Monobactam - Aztreonam - acţionează aproape
exclusiv asupra germenilor gramnegativi.

 Inhibitori de betalactamază - acidul clavulanic,

sulbactamul, tazobactamul şi avibactamul;
 asocierea amoxicilină cu clavulanat de potasiu (Augmentin)
activă şi pe gonococii rezistenţi la peniciline;
 asocierea ticarcilină cu clavulanat de potasiu (Timentin),
este activă şi pe piocianic.
 Asocierea ampicilină cu sulbactam (Unasyn) are de asemenea
indicaţii în patologia actuală’
 Asocierea Piperacilina si tazobactam în preparatul Tazocin;
ceftolozan+tazobactam = Zerbaxa;
 Asocierea Avibactam cu Ceftazidima si Ceftarolina – utila
in tratamentul infectiilor cu BGN secretori de ESBL si
carbapenemaze inclusive Piocianic
CARBAPENEMII
• Dau posibilitatea unei monoterapii în infecţii cu
germeni plurirezistenţi (septicemii cu puncte de
plecare enteric, genital, avorturi septice, ulcere de
decubit).
• Pătrunde bine în ţesuturile şi fluidele organismului -
amigdale, sinusul maxilar, corticala şi medulara
renală, lichidul prostatic, endometru, meninge etc.
 Imipenem - tienam, reprezintă un grup de peniciline cu
spectru ultralarg similar cefalosporinelor de generaţia a III-a;
activitatea sa creşte prin asociere cu cilastatina 1:1
 acţionează pe germenii grampozitivi, pe 90% din enterococi şi
stafilococii rezistenţi, germeni gramnegativi şi germeni anaerobi.
 Ertapenem – germeni gram negativi rezistenti
 Meropenem – in tratamentul meningitelor cu Pneumococ
rezistent, infectii severe, sepsis
 Doripenem
CEFALOSPORINE
o Sunt antibiotice din marea familie a betalactaminelor, cu
acţiune bactericidă şi prag toxic redus;
o Dau sensibilizare încrucişată de grup şi uneori (2-10%) şi cu
penicilinele.
o Au spectru larg, iar cele de generaţia a III-a, ultralarg,
incluzând piocianicul şi Bacteroides fragilis, singurul
germen cu mutante rezistente fiind enterococul.
 Fac parte din patru generaţii:
 a I-a - cefalotina - Keflin;
- cefazolina
- cefapirina - Cefatrexyl;
 a II-a
- cefamandola - Kefadol;
- cefuroxima - Zinacef, Zinnat;
- cefamicinele (provin din actinomicete, nu din fungi);
- cefoxitina;
CEFALOSPORINE
 a III-a - cefoperazona - Cefobid;
- cefotaxima - Claforan;
- moxalactam, latamoxef - cea mai activă;
- ceftriaxona - Rocephin;
- ceftazidima - Fortum.
 Ultimele trei enumerate, sunt utile în meningitele purulente ale
copilului mic şi sugarului.
 a IV-a
- cefepima
- cefpiroma
- cefpiramida
- cefclidina
- cefozopranul
 a V-a
- Ceftarolina
CEFALOSPORINE – INDICATII
Reacţiile adverse sunt relativ rare (5%).
 Indicaţii:
 înlocuirea asocierilor de antibiotice în scopul
realizării monoterapiei;
 înlocuirea aminoglicozidelor (toxice) în infecţiile cu
bacili gramnegativi;
 meningitele cu bacili gramnegativi.

 Indicaţii de linia a II-a

 osteoartrite septice;
 endocardite cu germeni gramnegativi;

 Infecţii la imunodeprimaţi.
ANTIBIOTICE DE ÎNLOCUIRE A
PENICILINELOR
Indicate în stări de sensibilizare sau în infecţii cu stafilococi
penicilinorezistenţi:
 macrolide:
 eritromicina; propionil-orală; lactobionat - parenterală - flebite
chimice;
 spiramicina - Rovamycine.
 Antibiotice de elecţie în infecţiile cu micoplasme, Legionella
pneumophylla, având o bună penetrare otică, sinusală şi în
secreţiile bronşice.
 fidaxomicina – macrolid non-peptidic – efficient in inf cu C. diff
 lincosamide:
 lincomicina şi clindamicina (orale şi parenterale) au activitate
superioară eritomicinei pe stafilococii rezistenţi şi pe Bacteroides
fragilis;
 lincomicina are o bună penetrare osoasă, fiind utilă în
tratamentul otomastoiditelor, artritelor septice.
 lincomicina are o reacţie adversă de temut - enterocolita
mucomembranoasă determinată de Clostridium difficile.
 Clindamicina s-a dovedit deosebit de utilă în infecţiile cu
anaerobi.
ANTIBIOTICE DE ÎNLOCUIRE A
PENICILINELOR
 rifampicina
 este un tuberculostatic major şi un antistafilococic „de
rezervă” foarte bun (mai ales la copii), în infecţiile cu B.
fragilis fiind mai activă decât eritromicina;
 în monoterapie scurtă este utilizată în profilaxia infecţiilor
cu meningococ, H. influenzae, sterilizarea purtătorilor nazali
de stafilococ;
 are indicaţii şi în legioneloză, trahom, bruceloză.
 din acelaşi grup mai fac parte rifamicina şi rifabutina
utilizate în tratamentul micobacteriozelor atipice din SIDA.
 glucopeptide
 vancomicina, reprezintă antibiotic antistafilococic „de
excepţie”, de primă alegere în cadrul stafilocociilor de spital,
determinate de stafilococi meticilinorezistenţi.
 în tratamentul endocarditelor enterococice, a grefelor septice
valvulare în chirurgia cardiacă, enterocolita
mucomembranoasă cu C. difficile sau enterocolita
postantibiotice cu stafilococ.
ANTIBIOTICE DE ÎNLOCUIRE A
PENICILINELOR

 lipoglicopeptide:
- Dalbavancin: 1 doză/săptămână, iv.
bactericid pe SA. aureu -MR și S. epiderm-MR
- Oritavancin: 1 doză/zi
- Telavancin: 1 singură doză injectabilă
- Teicoplanin: larg utilizat în Europa
OXAZOLIDINONE
 Linezolidul – generatia I-a
 Antibiotic de salvare
 Activ pe bacteriile GP aerobe şi anaerobe (inclusiv
stafilococ Meti-R, enterococ Vanco-R, pneumococ
Peni-R), precum şi pe tulpini de M. tuberculosis
rezistent la antituberculoasele clasice

 Tedizolidul – generatia a II-a

 de 4-16 ori mai activ pe stafilococi și enterococi
decât linezolidul.
AMINOGLICOZIDE
 Categorie importantă de antibiotice structurată
pe trei generaţii:

 primele două sunt de biosinteză

 cea de a treia de semisinteză.

AMINOGLICOZIDE
Din generaţia I-a fac parte:
 streptomicina;

 neomicinele, ambele de uz exclusiv local;

 kanamicina, din ce în ce mai rar folosită;

 spectinomicina – Trobicin - utilizată în tratamentul

gonoreei cu tulpini rezistente, în doză unică de 2g/zi la
adult.
Generaţia a II-a este constituită din:
 gentamicină - cel mai des folosit (în sepsis,
endocardite, infecţii cu bacili gramnegativi, inclusiv
piocianic;
 tobramicina;

 sisomicina, ambele mai eficiente pe

enterobacteriacee.
AMINOGLICOZIDE
Din generaţia a III-a fac parte:
 amikacina;
 netilmicina;
 dibekacina, au spectru mult mai larg incluzând
Providencia, Serratia, Nocardia, etc.

 Au toxicitate mai redusă decât gentamicina având în

plus următoarele avantaje:
 realizează niveluri serice bune;
 eliminare renala activă;
 concentrare biliară eficientă;
 sinergie excelentă cu betalactaminele;
 toxicitate mult mai redusă;
 sensibilizare rară; utilizarea lor este preferabilă la bolnavii
cu insuficienţă renală acută sau cronică şi la nou-născuţi.
AMINOGLICOZIDE
 Au şi o serie de dezavantaje:
 sunt inactive pe anaerobi;
 difuziune slabă în LCR, motiv pentru care se
administrează intrarahidian, 5-10 mg la adult sau 1
mg/an vârstă la copil;
 nu sunt active în abcese şi osteoartrite;
 riscul toxic impune monitorizare.

 Se asociază cu betalactaminele şi metronidazolul

în infecţii grave, şi cu cloramfenicol în infecţii
mixte cu bacili gramnegativi, aerobi şi anaerobi.
POLIPEPTIDE

 colistina – Colimycine - utilizată în asociere în

sepsis cu gramnegativi;
 polimixina B, orală - de utilizare restrânsă, cea
de uz parenteral fiind exclusă;
 fosfomicina - antibiotic cu spectru foarte larg
acţionând pe:
 cocii grampozitivi, în special stafilococi, mai ales
cei rezistenţi la meticilină,
 bacilii gramnegativi;
 are indicaţii în infecţii urinare, infecţii generale cu
germeni sensibili, şi în special infecţiile cu stafilococii
rezistenţi la meticilină.
TETRACICLINELE
 Utilizate destul de mult până în prezent;

 Limitate la infecţiile cu chlamidii, rickettsii,

micoplasme, shigelle, vibrioni, etc.

 În prezent se utilizează tetraciclinele orale,

minociclina şi doxiciclina.

 Tygeciclina - prima glicilciclină (înrudită cu

tetraciclinele) cu activitate asupra
 bacteriilor GN: inclusiv Acinetobacter spp. şi BGN
producători de ESBL şi a S aureu-MR;
 Nu actioneaza pe Piocianic.
CLORAMFENICOLUL
o Are spectru larg dar şi reacţii adverse redutabile,
cea mai gravă fiind deprimarea ireversibilă a
hematopoiezei.

o Este ieftin, uşor de administrat, pătrunde

excelent în LCR; rămâne antibiotic de elecţie în
febra tifoidă, infecţiile cu anaerobi (sporulaţi,
nesporulaţi), febra butonoasă.

o Poate fi utilizat în asociere cu un

aminoglicozid sau cotrimoxazol.
SULFAMIDELE
Puţine rămase în uz, majoritatea fiind depăşite; cele
cu acţiune generală:
 sulfadiazina,
 sulfametazona,
 Cele cu acţiune urinară:
 sulfizoxazol - Neoxazol cu acţiune acută;
 sulfametoxidiazina - Sulfametin;
 sulfametoxazol, preparate semidepozit;
 Sulformetoxina - Fanasil, preparat depozit, care
împreună cu pirimetamina este asociat în produsul
Fansidar, utilizat în tratamentul malariei.
 Există şi sulfamide cu acţiune intestinală -
salazosulfapiridina - Salazopyrin, utilizată în
tratamentul rectocolitei ulcerohemoragice,
 Unele active pe anumite micobacterii-sulfone –
Dapsona - utilizată în tratamentul leprei.
COTRIMOXAZOL
o Rezultat din asocierea
trimetoprim+sulfametoxazol, cu denumiri
comerciale ca: Tagremin, Biseptol, Septrin,
Sumetrolin, etc.

o Este indicat în infecţii sistemice cu bacili

gramnegativi (în asociere cu aminoglicozide),
precum şi în infecţii ORL, respiratorii, urinare,
boli diareice acute, meningite.

o Forma de administrare parenterală îl face util în

terapia meningitelor grave comatoase şi a
septicemiilor.
METRONIDAZOL
o Este primul derivat nitroimidazolic; este util ca şi
chimioterapic antiparazitar activ pe Trichomonas,
Entamoeba hystolitica, Giardia lamblia.

o Are de asemenea efecte bactericide pe bacilii anaerobi

grampozitivi şi negativi.

o Sunt comercializaţi şi derivaţi: tinidazol (Fasigyn) şi

ornidazol (Tiberal), ce au o mai bună toleranţă.

o Utilizarea lor este aproape obligatorie în infecţiile

genitale şi obstetricale, în septicemiile cu punct de
plecare uterin (B. fragilis).
QUINOLONE
Reprezintă un grup relativ nou de substanţe
antimicrobiene, având ca exponent iniţial acidul
nalidixic, de la care ulterior s-au sintetizat patru
generaţii:
 a I-a - acidul nalidixic
 Negram - utilizat în infecţii urinare, dizenteria bacteriană,
etc.
 acidul pipemidinic - ,
 acidul piromidinic şi alţii
 a II-a - acidul oxolinic,
 ciprofloxacina - Ciprofloxacin, Ciprinol, etc.
 ofloxacina - Tarivid;
 norfloxacina - Nolicin, Urospes, etc.
 pefloxacina - Peflacine.
 enoxacin - Enroxil;
QUINOLONE
 a III-a - fluorchinolone - bactericide, de uz
sistemic cu spectru ultralarg inclusiv pe germenii de
spital;
 Levofloxacina - Tavanic
 Grepafloxacina – Raxar
 Sparfloxacina - Zagam
 a IV-a – au actiune asupra DNA-gyrazei si
topoizomerazei; incetinesc aparitia rezistentei
 Gatifloxacina - Zigat
 Moxifloxacina – Avelox
 Trovafloxacina - Trovan
 Sunt de administrare orală, sau parenterală,
semidepozit (administrare la 12 ore), pătrund bine în
urină, bilă, LCR.
 Au ca mecanism de acţiune inhibarea girazei.
 Sunt inactive pe germenii anaerobi.
PRINCIPALELEL ANTIVIRALE
 D.C.I. Denumire comercială Indicaţii Doză Reacţii adverse
Amantadina Viregyt Profilaxia gripei A 100mgx2/zi Reacţii adverse
Rimantadina
Metisazona Marboran Infecţii cu virusuri Pox. 3g/zi oral (40mg/kgc/zi) Tulburări digestive
Profilaxia variolei

Idoxiuridina Iduviran Herpes simplex -topic: instilaţii oculare !!Depăşit în administrare

IDU Keratita herpetică -i.v.: encefalita i.v.
Encefalita herpetică

Vidarabină Vidarabin -local: -keratita herpetică -instilaţii oculare

(Adeninarabinozid -10-15 mg/kgc/zi i.v.
-general: -encefalita
a sau ARA-A)
herpetică, herpes
generalizat, herpes zoster
forme severe

Ribavirină Virazole In vitro- activă faţă de 7U Adulţi 600-800mg/zi Anemie

Toleranţă bună
ARN, 10U ARN Copii 10mg/kgc/zi
-herpes sipmlex, zoster, Oral cps 100mg
viroze respiratorii, rujeolă.

Aciclovir Zovirax -Herpex 1,2 Oral 200mgx5/zi /adult Toleranţă bună

i.v. !!! afecţiuni renale
Varicelă, zoster, HAV-B i.v. 5mg/kgc
pasagere
-profilactic herpesul
recidivant

Oseltamivir Tamifluu Gripa Oral 75mg x 2/zi

Interferonii: Intron HAV- B,C acută şi cronică, 1-10 milioane unităţi/24 Febră, anorexie, cefalee,
-α Roferon Keratita herpetică ore somnolenţă, letargie,
-β Wellferon Viroze respiratorii leucopenie
-γ Fibleferon
PegIntron
MEDICATIA ANTIRETROVIRALA
IN INFECTIA HIV-SIDA
 Denumire comună Denumire Data aprobării de
Producător
internaţională comercială către FDA

Zidovudina (AZT, ZDV) Retrovir GlaxoSmithKline Martie 1987

Didanozina (ddI) Videx Bristol Myers-Squibb Octombrie 1991

Zalcitabina (ddC) Hivid Hoffman-La Roche Iunie 1992

Stavudina (d4T) Zerit Bristol Myers-Squibb Iunie 1994

Lamivudina (3TC) Epivir GlaxoSmithKline Noiembrie 1995

Saquinavir (SQV-hgc) Invirase Hoffman-La Roche Decembrie 1995

Ritonavir (RTV) Norvir Abbott Laboratories Martie 1996

Indinavir (IDV) Crixivan Merck & Co., Inc. Martie 1996

Nevirapina (NVP) Viramune Boehringer Ingelheim Iunie 1996

Nelfinavir (NFV) Viracept Agouron Pharmaceuticals Martie 1997

Delavirdina (DLV) Rescriptor Pharmacia & Upjohn Aprilie 1997

Zidovudina/Lamivudina
Combivir GlaxoSmithKline Septembrie 1997
(AZT/3TC)

Saquinavir (SQV-sgc) Fortovase Hoffman-La Roche Noiembrie 1997

 Sustiva DuPont Pharmaceuticals
Efavirenz (EFV) Septembrie 1998
Stocrin Merck & Co., Inc.

Abacavir (ABC) Ziagen GlaxoSmithKline Februarie 1999

Amprenavir (APV) Agenerase GlaxoSmithKline Aprilie 1999
Lopinavir/ritonavir
Kaletra Abbott Septembrie 2000
(LPV/RTV)

Zidovudina/Lamivudina/
Trizivir GlaxoSmithKline Ianuarie 2001
Abacavir (AZT/3TC/ABC)

Tenofovir (TFV) Viread Gilead Octombrie 2001

Enfuvirtide (T20) Fuzeon Roche - Trimeris Martie 2003
Atazanavir (ATV) Reyataz Bristol Myers-Squibb Iunie 2003
Emtricitabina (FTC) Emtriva Gilead Iulie 2003
Fosamprenavir (FPV) Lexiva GlaxoSmithKline Octombrie 2003
Emtricitabina /Tenofovir
Truvada Gilead August 2004
(FTC/TFV)
Abacavir / Lamivudina Epzicom/
GlaxoSmithKline August 2004
(ABC /3TC) Kivexa

Tipranavir (TPV) Aptivus Boehringer Ingelheim Iunie 2005

Darunavir (DRV) Prezista Johnson&Johnson June 2006
Efavirenz/Emtricitabina/
Atripla Iulie 2006
Tenofovir
Raltegravir (RAL) Issentress Merck & Co., Inc. Octombrie 2007

Maraviroc (MRV) Celsentry GlaxoSmithKline Aprilie 2007

Etravirina (ETV) Intelence Tibotec Ianuarie 2008

Rilpivirine/Emtricitabine/ Complera/
August 2011
Tenofovir Eviplera

Rilpivirina (RPV) Edurant Tibotec May 2011

Elvitegravir (EVG) Stribild Gilead Sciences August 2012
Dolutegravir (DTG) Tivicay GlaxoSmithKline Februarie 2013
MEDICATIA HEPATITA CRONICA B
MEDICATIA HEPATITA CRONICA C
Nr. Substanta de baza Denumire
Crt. comerciala
1 Pegylated interferon (alfa-2a or Pegasys
alfa-2b)
2 Ribavirin Copegus
3 Boceprevir Victrelis
4 Telaprevir Incivo
5 Simeprevir Olysio
6 Sofosbuvir Sovaldi
7 Daclatasvir Daklinza
8 Asunaprevir Sunvepra
9 BMS-791325
10 Ombitasvir/paritaprevir/ritona VIEKIRAX
vir
11 Dasabuvir EXVIERA
ANTIBIOTICOTERAPIA ?!